#Relatie la distanta

[toxicsoulsblog]

Cum poti salva un om care nu si doreste sa fie salvat?

Cum poti trai cu un om care nu si doreste sa traiasca? Care crede ca viata nu i mai este interesanta si tot ce face e sa se inchida in el si sa nu faca absolut nimic impotriva?

Am vorbit de multe ori, am spus de mii de ori cum ma simt si nu am fost ascultata… cum pot sa mai scot acum un cuvant? Cum pot eu sa mai am incredere? Cum pot sa trec eu peste?

M am schimbat pentru un om care nu a vrut sa vada schimbarea, care a insinuat ca nu am facut absolut nimic si ca sunt la fel. Cum sa vada acel om schimbarea mea cand de fap el a fost cauza in a ceea ce m am tranformat? Schimbarea a fost, insa el m a facut sa devin ceea ce nu voiam sa fiu

Voiam sa fiu iubita, voiam sa fiu apreciata, voiam atentia pe care o ofeream si eu, sa fi cerut prea mult? Sa fi fost atat de nemultumita?

M am distrus pentru un om care mi a promis ca nu o sa ma mai lase sa trec prin asta, m am distrus pentru un om care refuza sa si mai traiasca viata si care se inchidea in el si care pretindea ca totul este bine si ca asa este normal.

Normaliza monotonia, normaliza faptul ca trebuia sa fiu tratata ca pe un copil. Isi dorea sa se impunsa si sa aiba ultimul cuvant. Cum poti sa explici unui om care face toate astea ca nu e ok? Insa cum te ai astepta ca acea persoana sa inteleaga?

Eu una am inteles ca la unii oameni “ sa iubesti” inseamna doar sa iubesti, nu inseamna mai mult, nu inseamna schimbare, nu inseamna sa ramai, sunt doar cuvintele si atat, e un sentiment, sentimentul de a avea persoana respectiva langa tine, nu de a se preocupa sa o vada fericita.

Cat sa mai pot si eu? Cat sa mai indur aceasta nefericire si aceasta “normalitate” a lui?

Intradevar, am luat eu o decizie insa nu m am asteptat ca tocmai decizia asta sa mi o respecte…

E ciudat faptul ca atunci cand am cerut sau mai bine zis am cersit atentiea si iubirea necesara, nu mi s a oferit. Apoi am inteles ca e mai usor sa pleci decat sa ramai, e mai usor sa lasi balta in cele mai grele momente decat sa lupti.

Din nou o zic, nu l as fi lasat, nu l as fi abandonat, ca asta sunt eu, eu nu renunt la oameni, insa am pretentii.

Inca mai am intrebari.

Cum poti sa faci un barbat sa inteleaga ca nu e ok sa fii influentat de familie si ca starile pe care ti le creeaza membrii familiei nu trebuiesc bagate in relatie?

Asta cu familia, ah… e mult mai complicat, si eu imi iubesc parintii dar… dar situatia lui, alor lui ne strica relatia, crud dar adevarat. O sa mi para rau toata viata ca nu a luat decizii mai bune privind relația si toata situația insa asa a fost sa fie.

A fost ok, a fost bine, am fost si la distanta, am facut promisiuni si am zis ca nu o sa i mai lasam sa se bage in viata noastra, eu ma tineam de promisiune insa din pacate el nu a putut, se lasa stapan pe furia acumulata de la ei, acea furie se varsa si asupra mea, asupra relației. De aici vine intrebarea, cum poti trai cu un om care are starile astea in fiecare zi? Cum poti trai cu un om care explodeaza efectiv de la un cuvant? Cand vezi ca nici tu nu i mai poti fi liniste si esti numita un stres, iti vine sa pleci, sa bati campii de nebuna singura.

Am incercat, desi mi s a zis ca nu, dar nu mi s a confirmat ca nu as fi luptat, in schimb mi s a confirmat ca un om daca te iubeste cu adevarat, ar fi fost in stare sa te ajute atunci cand vede ca vrei sa l salvezi, ar ridicat totusi un deget, insa acest om nu voia sa fie salvat

Cum poti salva un om care nu vrea sa fie salvat?

[cronicilenicaieriului]

ultimul eveniment ce m-a facut sa ma simt abandonata: Cati a vrut o pauza indefinita de la relatia noastra, mai lunga decat am ceurt eu sa fie ultima oara, pentru ca o stresa ca nu imi indeplineste nevoile( nu ne mai vazusem de peste 3 saptamani si cand avea ocazia sa ne vedem, anula) lucru pe care l-am inteles la inceput dar realizand ca ma ignora de cateva zile, am inceput sa ma gandesc ca probabil iese cu alti oameni si cu partenera ei care am aflat ca e la aceeasi facultate cu ea si probabil in aceeasi clasa. M-am simtit abandonata si lasata in urma si de parca isi batea joc de mine si nu o interesa cum ma simt in timp ce presupuneam ca e cu tipa aia, care nu o face sa simta ca are nevoie de distanta din partea ei, desi eu o voiam doar pe ea, voiam sa ii ofer toata atentia, timpul si afectiunea mea si nu puteam sa concep sa imi doresc sa fiu cu altcineva, lucru care perfect normal in relatiile monogame. Atunci am realizat ca Cati a trecut prin 2 despartiti doar de cand ne-am cunoscut noi insa nu dadea vreun semn ca sufera sau ii este dor de persoanele alea, ci iesea in continuare si se distra- lucru complet imposibil de facut atunci cand pierzi din diferite motive persoane pe care pretinzi ca le iubesti. Atunci am concluzionat ca pentru ea nu a contat niciuna din relatiile astea si probabil nu contez nici eu si foloseste oamenii ca pe jucarii si distractii de la viata reala. I started splitting on her din cauza abandonului simtit si am inceput sa o percep ca pe o persoana complet rece, detasata, cu tente psihopatice si vampirice care e total separata de conceptul de compasiune si ori nu simte iubire si nu stie ce e, ori o simte extrem de putin sau diferit de restul oamenilor(lucruri confirmate de studii despre persoanele evitante- nu percep despartirile ca restul oamenilor, nu simt durere din cauza lor si daca o simt este mult mai delayed). In momentul in care m-am trezit i-am dat mesaj si i-am spus ca e o psihopata si un om plin de cruzime etc, lucruri pe care le credeam la momentul respectiv, voiam si sa fac in asa fel incat sa rupa contactul cu mine pe veci ca sa pot sa nu ma intorc niciodata la ea-lucru care imi este foarte greu in toate relatiile, mai ales cele toxice asa ca prefer sa indepartez oamenii pentru a ma asigura ca nu o sa ma mai pun in pericol din nou daca stau in preajma lor( sa imi revina cosmarurile, depresia, anxietatea constanta si frica de pierde pers. respectiva etc. Dupa ce mi-a trecut episodul de splitting am realizat ca nu sunt sigura daca lucrurile pe care le cred despre ea sunt in totalitate reale si mi-am cerut scuze pentru ca am insultat-o. Al doilea perceived abandonment: Mi-am cerut scuze si mi-a spus ca o sperii si ca nu vrea sa mai fim prietene, lucru ce mi-a intarit din nou convingerea ca renunta des la oameni, indiferent daca pretinde ca ii iubeste sau nu si singura relatie de lunga durata pe care o are este cu the doe eyed med chick pe care o apara atunci cand am insultat-o si mi-a zis sa nu ma iau de ce face ea cu alte persoane, dar cu care probabil a reusit sa ramana impreuna pentru ca au devenit poli, nu se vad decat o data pe luna. Am concluzionat ca am gresit cerand atat de mult din timpul si afectiunea ei si ulterior rastindu-ma la ea iar ea a gresit crezand ca e capabila sa ofere asa ceva cuiva in orice context long term si consecvent.

[iunie-8-vise-triste]

Iubire?

Da, cred ca-i pot spune așa cât timp te am pe tine.

[chaotiqwen-blog]

Înțeleg că plecarea ta este inevitabilă, cel mai mult urăsc acest lucru când am zile proaste, când totul mi se pare atât de greu mai ales că nu ești lângă mine.Poți sa fii totuși cu o vorbă bună, o încurajare și un sfat.Apreciez mesajele ”Cum te mai simți?”și telefoanele tale îngrijorate atunci când nu mai pot singură. Am nevoie de tine, aici, cel puțin cu sufletul dacă nu se poate cu trupul tău pentru a-mi oferi o îmbrățisare caldă unde mă simt în siguranța.În acele clipe îți rămân doar cuvintele.Folosește-le cu grijă!

[pune-tiodorinta]

[scanteidecuvinte]

Sper că voi avea ocazia într-o zi să-ți simt parfumul pielii, să-ți văd ochii căprui și să-ți admir zâmbetul minunat.Sper să te pot strânge în brațe și să-ți șoptesc: "Îți mulțumesc pentru toată încrederea pe care mi-ai oferit-o."

Scânteidecuvinte

[yourdependente]

[spectacular-point-of-view]

Nu sunt un mare fan al filmelor Sci-Fi dar filmul asta a fost chiar unul bun. Her , intre sf si realitate.

Her, un film despre iubirea dintre oameni si sisteme de operare pe care o putem asocia altei situatii reale, adica relatiilor la distanta . Personajul principal ,  Theodore, este un scriitor de exceptie si totodata un om fara noroc in dragoste, un om confuz care traieste in trecut. Viata lui se schimba cu instalarea unui sistem de operare de ultima generatie , un sistem care are capacitatea sa se dezvolte la fel ca oamenii. Deja de la inceput am putut sa observ la fel eu cat si personajul principal, cum vocea sistemului era impecabila si umana. Din acest moment toata situatia se schimba iar filmul devine mult mai dinamic . Relatia lor de prietenie incepe cu o scurta prezentare din partea sistemului iar apoi aflam ca de acum in colo se va numi Samantha. Pe parcurs, aceasta relatie avanseaza iar ei decid sa formeze un cuplu. Singura problema care exista intre cei doi era accea ca Samantha nu exista fizic. In continuare dansa gaseste o solutie pentru a rezolva aceasta dificultate invitand o fata care voia sa participe de buna voie fara a avea un castig in relatia lor si sa umple acel gol. Am fost foarte surprins atunci cand am vazut ca acea fata era Portia Doubleday , actrita pe care o stiu din Mr. Robot, unul din serialele mele preferate. Dansa avea sarcina de a se comporta asa cum Samantha voia sa se comporte fizic iar instructiunile le primea printr-o casca. Aceasta intentie a Samanthei a esuat fiindca, asa cum a spus si personajul principal, a fost ciudat. Cei doi i-au o pauza de cateva zile. Dupa ceva timp incep sa isi vorbeasca din nou. El a reusit sa se desparta de trecut si sa accepte divortul dintre el si sotia lui, iar in cele din urma a reusit sa le spuna prietenilor adevarul despre relatia lui actuala. Acea perioada din viata lui pare a fii foarte senina si toate lucrurile par sa se indrepte spre mai bine. Lucrurile se complica atunci cand Samantha incepe sa vorbeasca cu alte sisteme de operare in acelasi timp ce vorbea cu Theodore si asta pentru ca voia sa isi inteleaga mai bine sentimentele si cine este. El , intr-un final intelege dar toata situatia asta se termina dramatic. Spre final exista un moment de sinceritate a Samathei unde ii comunica faptul ca ea impreuna cu altii vor disparea si vor merge intr-un alt loc amenajat special pentru sistemele de operare unde candva va reusi si Theodore sa ajunga. In final cei doi isi spun adio. 

In opinia mea...

A fost un film complex si exceptional.  Unul care mi-a permis sa simt ceea ce personajul simtea. Un film care ma lasat sa compar intamplarile din el cu ceea ce se intampla in realitate. In plus, este de apreciat pentru multiplele mesaje solide pe care le-a avut pe tot parcursul lui. Nu am ramas doar cu un singur mesaj si asta mi s-a parut un lucru extraordinar. Nota mea pentru acest film este 9 pentru ca intotdeauna este loc de mai bine. 

Quotes...

I think anybody who falls in love is a freak. It's a crazy thing to do. It's kind of like a form of socially acceptable insanity.

-

The heart is not like a box that gets filled up; it expands in size the more you love. I'm different from you. This doesn't make me love you any less. It actually makes me love you more.

-

Theodore: What are you doing?

Samantha: I'm just sitting here, looking at the world and writing a new piece of music.

Theodore: Can I hear it? What's this one about?

Samantha: Well, I was thinking, we don't really have any photographs of us. And I thought this song could be like a photo that captures us in this moment in our life together.

Theodore: Aw, I like our photograph. I can see you in it.

Samantha: I am.

-

[Writing letter] Roberto, Will you always come home with me and tell me about your day? Tell me about the guy at work who talked too much, the stain you got on your shirt at lunch. Tell me about a funny thought you had when you were waking up and forgotten about. Tell me how crazy everyone is and we can laugh about it. Even if you get home late and I'm already asleep, just whisper in my ear one little thought you had today, 'cause I love the way you look at the world. I'm so happy I get to be next to you and look at the world through your eyes. Love, Maria.

-

I'm gonna fucking kill you. I'm gonna fucking kill you. It's not funny, don't laugh. I'm gonna fucking kill you. I'm gonna fucking kill you. I love you so much I'm gonna fucking kill you.

[unanonimcelebruu]

Ce parere ai despre o relatie la distanta?

Atâta timp cât există iubire, mai contează cum, unde, când și de ce?

Se poate orice atâta timp cât există iubire, respect și loialitate.

[glamorousdepressedbitch]

inca odata cred ca m-am lasat purtat de val prea tare….

Uite inca o poveste pe care n-o voi spune nimanui, doar aici, pentru tine cititoru-le……

Am ajuns intr-o relatie, din nou, de data asta dupa ceva timp. S-a intamplat pe nepregatite, pe nepusa masa, si complet……accidental. Am dormit 3 seri impreuna, eu mergeam dimineata la lucru, adica imi deschideam laptopul in bucatarie, el statea sa doarma pana la amiaza cand ieseam eu de la lucru……A fost cred, ceea ce multi numesc dragoste la prima vedere, desi n-am crezut niciodata in asa ceva, ci mai mult in “instant match” am vibe uit la unison, din prima seara, ne vazusem atunci pentru prima data…..pentru prima data din prima am dormit 3 seri impreuna, a fost ceva…..de nedescris….. se simtea bine, o persoana langa care pot sa dorm, langa care nu cad din pat cand se misca, nu e clingy si face ce-mi place cel mai mult, dormeam imbratisati dar fata in fata….. a fost superb, si inca e acum ca scriu si-mi amintesc…. Dupa acele 3 zile, eu urma sa vin o vreme la ai mei, pentru ca le promisesem ca o sa petrecem putin timp impreuna, el sa plece la practica in Luxembourg, si sa ne revedem in octombrie. Toate acestea s-au intamplat pe la jumatatea lui iunie……Am continuat sa vorbim in fiecare zi, meme, chestii despre noi, ajutat pe ici colo care cu ce putea ……. lucrurile au decurs bine, mi se parea ca inflorea ceva frumos…. nu era ceva aberant, era rational ce se intampla intre noi, nu era nevoie sau prea multa dorinta, ci mai mult…..am vrut amandoi, sau sper asta, recent am aflat ca suntem impreuna desi nu mi s-a pus niciodata problema de asa ceva, si cazusem de acord sa ne luam timp sa ne cunoastem, pentru ca nu vreau si nici el din cate mi-a zis in ceva…..”anevoios”…..dar s-a intamplat, si am continuat. Lucrurile inca decurg bine cred, viata mea…..ei bine ea s-a dat putin peste cap in ultima vreme. dar nu pot spune ca a lui nu….. ne-am retras poate putin, sau mi se pare mie, stiind mai multe doar despre cum sunt eu…..nu pot stiii ce se intampla pentru el acum….doar sa sper ca inca nu-l cunosc destul si e ceva trecator …..pentru ca nici cu mine nu stiu ce se intampla si pe mine cel putin pot spune ca ma cunosc. Cu tot cu zilele astea agitate am pornit intr-o vacanta(in care inca sunt) in grecia( din care cred ca o sa ma intorc mai obosit decat am plecat), timp in care el ramasese sa lucreze….pe langa fusuri orare diferite, avem si orare de somn diferite, moduri de atasare diferite, practic, suntem doi oameni complet diferiti, desi avem si lucruri in comun chiar daca nu tocmai multe sau mari, sunt putine si suficiente.Ne-am pus termeni foarte clari in ceea ce priveste libertatea cat suntem la distanta, ma fascineaza cum am reusit in sfarsit sa gasesc pe cineva cu care pot sa rezonez atat de bine, poate de asta si totul asa puternic si inca rezistent, pentru ca vreau asta, il vreau….Dar nu pot sa nu ma gandesc, vreau imaginea cu care el rezoneaza, sau ceea ce este el defapt, pentru ca….nici foarte diferit de ceilalti nu pot sa spun ca e, sau daca e inca nu mi-am dat seama, nu-i place sa vorbeasca despre el, sau sa-si faca poze sau…..pres multe lucruri de genu, timp in care eu nu pot trece pe langa o reflexie fara sa ma blochez cateva secunde sa ma uit, sau uit sa ma mai opresc cateodata din vorbit despre mine :))))) Dar lucrurile urmeaza sa evolueze, directia in care urmeaza…..ei bine asta inca nu pot stii. Singurul lucru de care pot sa fiu sigur, e ca daca nu evolueaza in. favoarea mea, sau in echitatea mea, le voi redirectiona in alta parte…..oricat de mult as tine la asta, si oricat de mult vreau sau imi doresc…..Am inceput sa vad viata mai mult ca o iubire de sine, sa inteleg de ce zic oamenii ca iubirea e viata…..dar n-am foat invatat cu iubirea altora asa ca am invatat-o pe a mea. Anul asta mai ales, am dat rateuri, am clacat, am gresit, si am facut o gramada de lucruri nebunesti….si pot sa zic ca a fost, printre cei mai interesanti ani din cati am trait. Nu asa multi, daca te intrebai, dar suficienti sa pot face o poveste buna.

[simtire]

┈⫸ 𝑵𝒆𝒘 𝑷𝒐𝒔𝒕  ೄྀ࿐ 💓｡･:*:･ﾟ ‿‿‿‿‿‿‿‿‿‿‿ ｡⋆｡˚☽˚｡⋆.. ˏˋ°•*⁀➷𝑭𝒐𝒍𝒍𝒐𝒘 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒎𝒆𝒖 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒑𝒐𝒔𝒕ă𝒓𝒊 (@simtire).｡*ﾟ+.*.｡ 💓｡･:*:･ﾟ ‿‿‿‿‿‿‿‿‿‿‿ ｡⋆｡˚☽˚｡⋆.. ◌◎▩░✧ Î𝒏 𝒄𝒐𝒍𝒂𝒃𝒐𝒓𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒖: ✧░▩◎◌◎ ◦•●◉ @timidul_din_umbra ◦•●◉@vise.prafuite ◦•●◉@lost.for.yoou ◦•●◉@pazitorul_ingerilor ◦•●◉@citate.pt.suflet ◦•●◉@doar___el ◦•●◉@edge.of.dream ◦•●◉@perfect.me13 ◦•●◉@cubulet_de_zah ◦•●◉@regina.inimii ◦•●◉@sperante_neofilite ◦•●◉@inima__inghetata ◦•●◉@_prizoniera_destinului_ ◦•●◉@ingrid.on10 ◦•●◉@scriitoarea_pierduta; ◦•●◉@vise_nespuse ◦•●◉@sufletepereche139 ◦•●◉@sentimentele.noastre_ ◦•●◉@q_intelectuala ◦•●◉@inima__inghetata ◦•●◉@versuri.tbh ◦•●◉@_.jurnalul.unei.fete 💓｡･:*:･ﾟ ‿‿‿‿‿‿‿‿‿‿‿ ｡⋆｡˚☽˚｡⋆.. *•.¸♡ 𝑇𝑎𝑔𝑠 ♡¸.•* #citate #mandrie #citatedespreviata #love #distanta #citateromanesti #viata #relatii #iubire #lupt #oamenii #inima #citateinromana #simtire #relatie #promisiuni #noi #emoții #iubirii #ganduri #vise #sentimentedeiubire #curaj #teiubesc #romania #love #separa #motivatie #lume #iubire #texte (la Tergowisch) https://www.instagram.com/p/CWY_FbEAN7g/?utm_medium=tumblr

[iunie-8-vise-triste]

Crăciunul a trecut, tu nu ești lângă mine..

Sa știi ca te iubesc și îmi e dor de tine.

[suntaici]

Sunt o persoana toxica, dupa 3 ani, 1 an impreuna si 2 relatie la distanta, s a despartit de mine, imi pare foarte rau ca m-am jucat cand mi a zis ca o sa se sature. Chiar imi pare rau, chiar daca nu mai am ce sa fac, mi a spus ca tot ce isi doreste e sa o las in pace.

Well, ia-ți lecția și încearcă să faci mai bine pe viitor. Respectă deciziile cuiva și ia persoana în serios dacă îți spune să nu mai faci o chestie ce o deranjează. Dacă nu ți se pare fair cerința ei, discută, dar încearcă să vezi și din perspectiva ei.

#dee

[needdspace]

Pentru multi , anul acesta a fost un an greu, un an urat, nasol , dezamagitor, negativ si un an pierdut. Ce pot sa zic?! eu nu fac parte din aceasta parte a oamenilor si asta ma bucura. Pentru mine anul asta a fost minunat. Am stat in carantina si am reusti sa ma descopar pe mine, am petrecut timp cu mine si m-am dezvoltat. Am facut tot ceea ce mi-a placut, chiar daca in majoritatea timpului am stat in casa.  Pentru mine a fost un an pozitiv. M-a ajutat sa inteleg faptul ca, oamenii ne pot lipsi atat de mult incat devenim irascibili si axiosi. Nu iesitul din casa ne-a lipsit in toata nebunia asta, ci oamenii. Lipsa unei persoane ne poate afecta mai mult decat am crede noi, fara sa ne dam seama ce se intampla devenim o parte negativa a noastra, deoarece ne dorim atat de mult sa luam din nou contact cu alti oameni, incat pur si simplu izbucnim. Incercam sa ne intelegem , iar ca rezultat , ne amagim singuri zicand “ Ne lipseste iesitul afara “ cand defapt   “ Ne lipsesc oamenii “  Anul acesta am intalnit un om minunat , de aceea cred ca spun ca a fost un an minutat. Poate in mare parte datorita acestui om. Dar din cauza nebuniei create anul acesta sau datorita ei , am inteles un lucru. Fizic , orice si oricine ne poate desparti uneori , distanta, familia, job-ul , o carantina  si asa mai departe. Dar in rest, nu ne poate desparti nimeni si nimic, poate doar noi . Iar cu ocazia asta am invatat  ca trebuie sa le ofer oamenilor din jurul meu liberul arbitru. Sa nu mai decid eu in locul lor, sa nu mai gandesc eu in locul lor si sa nu imi mai fac viata grea. Daca am ceva de spus sa spun , daca vreau sa fac ceva sa  fac. Sa nu imi mai pun singura limite si sa ofer oamenilor sansa de a reactiona la sentimentele si actiunile mele. Sa nu imi mai fie frica sa spun ceea ce simt, prefer sa spun ceea ce simt si sa astept un rezultat, fie el pozitiv sau negativ, decat sa nu fac nimic si sa ma intreb “ cum ar fi fost daca? “  Am invatat si am inteles faptul ca , de cele mai multe ori, benefic este sa spunem ceea ce gandim si simtim, asta pana nu este prea tarziu. Iar indiferent de ce ar zice oricine , noi sa facem tot ceea ce ne sta in putere de a castiga un om. De multe ori am auzit “ intr-o relatie , mereu exista cineva care iubeste mai mult, sa nu fi tu acea persoana” ei bine, am realizat ca vreau asta. Vreau sa dau totul si sa ofer totul , cat pot eu de mult. Sa iubesc la mximum si intens, atat cat pot eu  , iar daca este prea putin pentru omul de langa mine, atunci nu sunt buna pentru el si realizand asta sa fiu destul de matura sa ma retrag ,  iar daca este prea mult , inseamna ca omul respectiv nu este pentru mine. Astfel,  trebuie sa ma pun pe primul loc si indiferent cat de mult il iubesc pe acel om sa inteleg faptul ca merit mult mai mult decat imi poate oferi el si fara a da vina pe cineva sa plec si sa caut ceea ce imi doresc.  Intr-o relatie sanatoasa consider ca, iubirea trebuie sa fie egala, chiar daca aratata in mod diferit, trebuie sa fie egala si sa oferim respect si intelegere. Cel putin asta cred si asta vreau eu. Am mai auzit si faptul ca “ daca trebuie sa lupti pentru celalalt si sa te straduiesti sa-l ti aproape , inseamna ca nu este ceea ce trebuie, o relatie trebuie sa fie usoara, nu sa te chinui pentru ea” si da, adevarat, nu trebuie sa te chinui pentru ea, dar trebuie sa lupti pentru ea. Am ajuns la concluzia ca, daca iti doresti ceva cu adevarat trebuie sa lupti , indiferent cat de greu este, lupta pana nu mai ai putere sa o faci, iar daca simti in continuare iubire , ei bine , atunci mai lupta putin. Daca persoana de langa noi , nu are increderea necesara in noi si daca nu ii dam toate dovezile ca o dorim, atunci cum putem afirma faptul ca , este sau nu potrivita pentru noi? Trebuie sa ne luptam cu trup si suflet pentru cineva, trebuie sa ii aratam ca este importanta pentru noi si ca o dorim cu adevarat, iar daca la final de lupta , ajungem sa fim respinsi sau sa realizam faptul ca niciodata nu ne poate iubi indeajuns de mult , atunci trebuie sa ne bucuram. Sa ne bucuram ca i-am oferit persoanei de langa noi sansa de a ne alege si nu au facut-o , pentru ca ne-a ajutat sa realizam ca meritam altceva si pe altcineva, ca nu era potrivita pentru noi si ca nu ne-a dat sperante false si nu ne-a lasat sa pierdem timpul aiurea. Mereu trebuie sa luam partea pozitiva a lucrurilor si sa gandim intotdeauna in favoarea noastra, daca nu noi, atunci cine? Anul acesta m-a ajutat sa ma descopar, asa haotic cum a fost el, eu am reusit ca in tot haosul asta sa fac ordine. O ordine pe care mi-am dorit-o intotdeauna. Una la care am tanjit de ceva vreme si pe care doream sa reusesc sa o inteleg.  Singurul regret pe care il am  , este faptul ca, am realizat toate aceste lucruri , mult prea tarziu pentru anumite probleme. Am reusit sa imi pun toate problemele in ordine poate mult prea tarziu si poate, am realizat mult prea tarziu faptul ca trebuie sa fi o persoana atat matura cat si curajoasa pentru a fi fericit. Trebuie sa fi matur  cat sa intelegi ceea ce simti si ca trebuie sa le oferim oamenilor sansa de a alege si trebuie sa fi curajos pentru a reusi sa consientizezi faptul ca , acum este momentul sa spui si sa faci ceea ce simti, nu mai tarziu si nu cu timpul. Schimbarea este buna, sanatoasa si productiva. Daca simti ca ceva nu este in regula, stai si gandeste-te ce te face sa simti asta si schimba. Nu iti fie teama de schimbare, daca simti ca ceva nu este in regula , crede-ma este nevoie de schimbare , una productiva. Si indiferent cat de mult doare acea schimbare ,fa-o Decat sa te simti asa, incearca sa preferi si sa accepti schimbarea. Prefer ca , anul 2020 sa fie un an bun si pozitiv. Nu vreau sa ma las ghidata de negativismul, ura si toate lucrurile rele din jurul meu si din lume. Nu vreau sa ma las ghidata de nimeni si de nimic, decat de propria mea persoana. Nu da vina pe un an, pentru ca tu ai ales sa stai trist in casa si sa nu faci nimic, singurul vinovat esti tu. Anul este frumos ca restul de pana acum, toate 4 anotimpuri neschimbate, natura la fel de frumoasa, cerul la fel de instelat noaptea  si spectaculos ziua, la fel de linistit si cu toate cele 366 de zile.

[regretelemele]

O sa scriu aici, sunt sigur ca aici pot sa vorbesc doar eu iar tu o sa citești și nu vei spune nimic. Ca sa înțelegi în sfârșit cum ma simt mai exact.

Te tot întreb dacă ești bine, sa vad dacă ești fericita cu alegerile pe care le faci. Dacă ti-e bine sa "vezi cum era înainte cand erai singura".

Indepartandu-te de mine, nu te va ajuta și bănuiesc ca știi și tu asta. Mor cand ma gandesc ca iesi iar pe mine nu ma întrebi dacă as vrea sa vin, inteleg. Vrei sa iesi cu prietenele tale, am inteles asta, am inteles de mult asta de cand ieseai doar cu ele. Cand am vorbit atunci ca as vrea sa petreci timp si cu mine iar tu mi-ai spus ca ai face asta dar sunt ocupat cu munca mea, abia așteptam să se termine acea munca, sa pot sta si eu cu tine. Uite-ne acum, mi-am terminat munca. O singura data n-ai petrecut timp cu mine, mai mult te-ai îndepărtat de mine și continui sa faci asta.

Esti geloasa ca le comentez altora, te-ai gândit ca si pe mine m-a deranjat atunci? Ce voiai sa spun? Nu ii comenta? Ca mai tarziu sa ne certam? Si sa stai iarăși suparata pe mine ca nu-ti dau voie sa faci anumite chestii? Oricum ai da-o tot eu picam de prost atunci. Asa ca nu te aștepta sa ma simt prost pentru ce am facut, ca n-o voi face, am făcut asta dupa ce te-am lăsat sa alegi daca sa ii comentezi sau nu, ca nu aveai nevoie de aprobarea mea. Cum am spus, pe mine nu m-a văzut lumea o data ca umblu cu acele tipe, dar pe voi va vedea și era mai aiurea pentru mine, dar nu poti sa o gândești asa, te superi ca le-am comentat cand eu n-am nici o treaba cu acele fete.

Cand inainte vorbeam chit ca eram ocupat și acum abia schimbam doua-trei vorbe adunate intr o zi intreaga. Crezi ca ma mulțumește chestia asta? Ca imi face placere sa nu stiu nimic de tine și ce se mai întâmplă în viata ta?

Sau sa te fut la melodie, sa ma rog de tine sa iesi sau măcar sa ma chemi si pe mine atunci când ieși? Am început sa ies ca sa îmi ocup timpul, sa nu te mai stresez asa cum mi-ai cerut. Cu toate ca mi-e greu sa fac asta și mi-e dor de tine foarte mult. Nu îmi place ca a devenit o relatie la distanta, sa simt ca ies cu tine din joi în Paști sau sa te vad când am noroc.

Chestia ca iesi cu Raluca si se simte în plus, spune-mi, ea se simte în plus, dar eu cum ma simt? Cand stiu ca persoana pe care o iubesc se distanțează de mine? Pe mine nu ma doare? Ca trebuie sa ma comport ca un prieten cand e si ea pe acolo doar sa nu se mai simta în plus? Cand era iarna si ieseai doar cu grupul meu pe atunci, ea avea iubit și nu prea iesea, atunci de ce nu se simțea in plus? Aia era problema? Ca se simțea în plus?

Gandeste-te putin cum ma simt si eu cand ies pe afara si ma întreabă oamenii de tine iar eu spun ca iesi cu altcineva. Sa primesc întrebarea "pai si cu tine de ce nu iese?" Sa ma simt bun de nimic, sa nu stiu ce sa le raspuns sa.. plm, "nu vrea sa iasa cu mine". Asta ar trebuii sa le spun, nu? Ca iubita mea prefera sa petreacă mereu timpul cu alte persoane decât cu mine.

Alta chestia, asta cu urmaritul, crezi ca stau non stop sa vad unde esti, cu cine, dacă te culci cand imi spui si toate chestiile de genul? Sa rămână dupa fiecare discuție de genul cu gandul ca sunt nebun si poate ai dreptate? Crezi ca nu le am și eu pe ale mele, probleme, chestii de rezolvat, de făcut? Ca stau cu ochii numai după tine sa vad daca i asa cum spui..

Chestia cu ascultatul, am ascultat de tine cât timp mi-ai aratat ca iti pasa de mine, ca te implici cu adevărat. Sa nu îmi spui ca n-am facut-o. Acum cand te-ai distantat de mine, n-am avut de ce sa te ascult în continuare. Stiu ca încă ti la mine dar nu mai e ca înainte asa ca am decis sa schimb si eu asta.

Da, poate eu sunt vinovat de tot ce se intampla, ma gândesc și la asta, dar dacă încercai sa-mi ramai aproape si sa ma asculți, măcar sa ma asculți, nu neaparat sa ma crezi. Ca mai tarziu sa ai la ce sa te gândești și poate sa vezi ca n-a fost chiar cum ai crezut tu era altceva, nu sa pleci cum s-a produs o neînțelegere si sa crezi ca te-am mintit.

Dacă ai înțeles ce am vrut sa-ti spun aici si sa nu le vezi de rau, m-as bucura, mulțumesc ca ai citit tot. Sper sa vezi cât de naspa ma simt și eu.

Ai grija de tine. Cand o sa vrei sa-mi vorbesti si sa petreci macar putin timp cu mine, suna-ma si spune-mi ca-ti lipsesc. O sa vin oricand si oriunde ca de fiecare data.

"Daca nu poti sa-mi oferi ceea ce am nevoie nu o sa rămân o eternitate alergând dupa promisiuni și vorbe ce nu își au rostul"

P.S: cand esti pregătită, o sa te ascult și eu la rândul meu.

[bibliotecarul]

Ai avut vreodată o relație la distanta? Dacă da, cum reușești sa treci peste acei km și sa faci ca iubirea voastră sa nu dispară?

Din pacate doar relatii la distanta am avut. Eu personal am trecut, iubind si avand incredere in cealaltă persoana. Ca nu a fost sa fie poveste scrisă in stele... asta e. Fiecăruia ii e greu sa rupa din el si sa lase in urma tot pentru ceva ce a fost doar prin mesaje sau apeluri. Sunt persoane care dau tot, dar sunt si persoane care au doar o relatie si atat. Gândește-te ca oamenii langa care stai zilnic, pot sa te înșele si sa dea cu tine de pământ. Ce sa mai spun de cineva langa care nu poti sa fi mereu. Increderea conteaza si sa ai o minte deschisa, zic eu, ca ajuta. E greu sa nu poti sa ai alaturi ceea ce iubesti. Ma plimb prin parc si vad cupluri care se au fizic unul pe celălalt si stau si belesc ochii in telefoane. Fiecare cu telefonul lui. Trist din punctul meu de vedere.