#ca de baran | Explore Tumblr Posts and Blogs

beingronit · 7 years

Text

Tired of your hectic busy schedule, the Indian summer heat, city traffic and the unending chatter in your mind?

Go to Europe. Travel to the coastal idyllic villages of Cinque Terre, enjoy the Mediterranean landscape of Amalfi (Sorrento + Positano) or gaze at the horizon from the Mt Solaro in the island of Capri, walk on the streets of the historic ruins of Pompeii, nibble the famous Neapolitan pizza (at Naples)or indulge in luxury shopping in Milan and Bellagio (Lake Como). If you have INR 0.25-0.3 million you can experience all these in 8 days, which means you need to take leave from your office for only 5 working days.

I took my flight for Milan on a Friday night (23rd Sep) and returned on a Monday morning (3rd Oct) from Naples.

Travel itinerary:

Day 1-(24 Sep 2016): Milan

Landed in Milan. After checking in our hotel which was located near the central station (Centrale FS), we headed to the Duomo Square via a metro (yellow line). You will need to get down at Duomo station. Once you reach the square, every historic building is within 1 km radius v.i.z Milan Cathedral (II Duomo), Palazzo Marino (City Hall), Castello Sforzesco (Sforza castle), The Galleria (Galleria Vittorio Emanuele II) and La Scale (opera house). Also do not miss out Corso di Porta Ticinese, a shopping street popular for its vintage stores, which ends at beautiful St Eustorgio Square.

Duomo II Cathedral

View of the Square from the Duomo Terrace

The Galleria – every luxury shopper’s dream

Inside peak of the Galleria

Day 2 – (25 sep 2016): Lake Como + Milan

We had pre-booked a Lake Como tour. The tour included guided boat tour on Lake Como, Milan to Lake Como and back transport by air-conditioned coach and 2 hour transit for personal roaming in Bellagio. I strongly recommend the tour.

Lake Como Tour pics

In Como Town

Bellagio Port

Lake Como Tour – Bellagio

Narrow Streets in Bellagio

Back in Milan, we headed to the San Lorenzo square and then to Navigli district for drinks and dinner. Lots of trendy bars and restaurants are located. We observed an interesting tradition here. At our pub, we ordered 2 cocktails and was surprised with lots of FREE snacks. So, we ended up skipping dinner.

Free food with cocktails in Navigli District

Navigli District

Day 3- (26 Sep 2016): Manarola

We take train Italia to reach Manarola. There is no direct train. Our stop was at La Spezia and from there we took a train to Manarola. Our hotel Ca’ de Baran was a 2 min walk from the station and 1 minute walk from the Mediterranean sea.The shore had a rocks enclosing a part where you can take a dip.

Take a train to Manarola from La Spezia

Our Den in Manarola

Hotel Ca’ de Baran

Manarola

In the evening we headed out to Rio Maggiore, next train stop. You can either take the train or you can hike.

Rio Maggiore

In the evening, try to be back in Manarola by 7 pm and reserve yourself a table by the cliff in Ristorante Nessun Dorma to watch the sunset and also how the colourful houses by the cliff turns into a magical string of lights.

By the night, once you are out of this restaurant compulsorily sit in the dark for hours to enjoy the starry night while listening to the musical by the rocks and the sea, sipping your take away aperol spritz. You can also see Monterosso and Vernazza from this point. This is a safe place.

Must visit restaurants in Manarola are:

For seafood (dinner): Ristorante Marina Piccolo

For best view + cocktails in the evening: Nessun Dorma

Day 4- (27 Sep 2016): Corniglia – Vernazza- Monterosso Trek

10.9 kms. 5.5 hours. 135 floors climbed. (Source: iphone health app)

The track is called the ‘Blue Trail’ or Sentiero Azzurro, which follows the coast. This path starts from Corniglia, so we had to reach the place by Train to the city and then almost climbed at least 25 floors to reach the Blue path gate. You have to 7 Euro per person for one way. Do not lose the ticket because you need to show this at each check point. Though for most of us this sounds scary, but you must go for it. It is worthy. The 5.5 hours includes half an hour break in a quaint restaurant on the cliffs of Vernazza.

Please know that you can start from either direction (Monterosso, heading south, or Corniglia, heading north).

Tip: Start from Riomaggiore, where the paths are easier and paved, and work your way up to the more challenging trails which is closer to Monterosso. So, while you are closer to the north side you are climbing down the high step and not climbing up.

From Corniglia to Vernazza,this trail climbs up to the highest point of the Cinque Terre (and back down) so expect a fair amount of climbing and descending.

Must have essentials for the trek

Wear trekking shoes/ comfortable sneaker

Carry one and a half litres of water for one person (Hydration is extremely crucial)

Carry food and candies (Sugar rush always helps)

Sunscreen

Sun glasses

Hand towel

Since the recommended months for this hike are April, May, September and October, we were lucky to have survived the tolerable heat.

Corniglia- Our starting point

Steep slope entry point

Still smiling…

As we enter the Blue Trail

While you walk keep looking west

Some shade is always welcome

Still miles to go

Interesting format for sharing information

as we cross Vernazza

Still on the Blue Trail

And we see a resting place

Do rest when ever possible to avoid fatigue

and we can see the Monte Rosso Beach

Reach – Moment of glory!

Once you reach the Monterosso chill in the first beach on your path. This is the free beach. Plus, it is quieter to doze off for 30 minutes with the warm pebbles/sand to take care of your body ache. You can also catch lunch and chilled beer for dozing off, like we did.

Stone Therapy

In the night we enjoyed a live performance at a joint, where the most of the locals come to chill after a hectic day. Click here to watch the video.

So much, and we are still discussing day 4.

Day 5- (28 Sep 2016)- Naples

We reach our BNB apartment in Naples by 9 pm, and we head out to eat the best pizza of our life. You must remember the name of the place when you visit Naples, it is Gino Toto Sorbillo Pizzeria.

Spiciest Pizza in the house

Naples

Naples – The City scape

Gabrinus, Naples- The President eats breakfast every New Year

Day 6- (29 Sep 2016) – Naples – Pompeii – Sorrento

You can either take a cab/train/bus to Pompeii. After our breakfast in an iconic breakfast joint Naples, Gambrinus, we took the train as it is the fastest during peak traffic hours. Pompeii can be reached by train on Circumvesuviana. On the Naples – Sorrento line, use the Pompei Scavi-Villa dei Misteri stop.

It will not be reasonable to describe the The ‘Pompeii’ experience in this post, so I will soon be dedicating a detailed post on how to cover the ruins in 4 hours. If you are interested do keep visiting my blog.

Pompeii

After reaching our BnB den, we went out for dinner and selected a beautiful garden Ristorante – Parruchiano Favorita, where we were delighted by the warm service by our attendant – Mr. G.

Day 7- (30 Sep 2016)- Island of Capri: Capri town and Anacapri town

I have already written a post our tour. Read here. It definitely was the most highlighted experience of our trip.

In my Capri post I have captured the beauty of nature during our fun boat ride to the isle of Capri. Please keep in mind that most of the island’s sights are located near Anacapri: The Blue Grotto, Villa San Michele and the chairlift for Mount Solaro. Due to paucity of time, we did not visit the Villa as we got lost in the enchanting view of the blue horizon from Mt. Solaro. It felt like heaven. If I recall correctly, I had been magically stunned at similar level in my trip to Cappadocia, Turkey.

Day 8- (1st Oct): Amalfi and Positano

Well, we have come to the last day of our itinerary. Honestly after Cinque Terre and Capri island, these coastal villages did not manage to impress me. Amalfi is very commercialized. The Positano beach was over crowded during our visit. Unfortunately, the day wasn’t a sunny one. Posting a few pics so that you can judge by yourself.

Amalfi Beach

A church in Amalfi town

Positano

Next day, we took cab to airport for 80 Euros.

Taxi service contact: Antonio Criscuolo Transfers and Excursions,

+39 333 2656737, [email protected]

Euro Trip in 5 working days – Milan-Cinque Terre- Naples-Sorrento-Capri-Amalfi-Positano Tired of your hectic busy schedule, the Indian summer heat, city traffic and the unending chatter in your mind?

0 notes

adelaysuscosas · 7 years

Photo

#Repost @davidcamarenama ・・ #GandiaAmbUllsMatemàtics #Gandia #matesentodaspartes #matesatotarreu #GandiaMatemàtica #Maths #Matemáticas #LaSafor #FotoGandiaMatemática4 #GandiaCapitalCulturalValenciana A aquesta fotografia podem observar un punt central, en aquest cas el pont. Al mateix temps aquest punt separa el llums de manera simètrica, produint així un efecte iluminós prou aconseguit visualment. El pont també està decorat simètricament per dura baranes roges de metall. Com a conclusió, la simetria i l'efecte visual de llunyania són les dues ferramentes principals que s'han utilitzat a l'hora de fer aquesta construcció. http://ift.tt/2zVtqJj

#IFTTT #Instagram

1 note · View note

smartseo4you · 4 years

Text

CSU din Suceava și-a îndeplinit obiectivul propus, promovarea în Liga Națională

New Post has been published on https://reporterliber.ro/csu-din-suceava-si-a-indeplinit-obiectivul-propus-promovarea-in-liga-nationala/

CSU din Suceava și-a îndeplinit obiectivul propus, promovarea în Liga Națională

La finele săptămânii trecute la Sfântu Gheorghe a avut loc turneul de promovare în Liga Națională de handbal masculin. La competiție au participat Unirea Sânnicolau Mare, CSM Alexandria, CSM Botoșani și CSU din Suceava. Primele două clasate în urma acestui turneu urmau să acceadă în primul eșalon valoric al handbalului românesc.

Pornite ca favorite clare, CSM Botoșani și CSU din Suceava câștigat partidele cu Unirea Sânnicolau Mare și CSM Alexandria și s-au luptat în meci direct pentru întâietate în clasamentul final.

Așa cum era de așteptat partida a fost echilibrată și destul de tensionată. CSM Botoșani a fost mai lucidă pe final de meci în timp ce o parte din experimentații jucători suceveni au gafat copilărește. Se observă a lipsă de ompgenitate în rândul grupării pregătite de Adrian Chiruț și Iulian Andrei. Mai trebuie de lucrat la relațiile de joc pentru că cel puțin pe faza defensivă jucătorii nu se înțeleg încă între ei. Păcat de evoluția de excepție în acest ultim meci a portarului Duman, a lui Popia și a turcului Nalbantoglu.

Partea pozitivă este că CSU din Suceava a promovat în Liga Zimbrilor, chiar dacă de pe locul secund al turneului, însă mai trebuie de lucrat pentru ca formația suceveană să joace ca o echipă de prim eșalon valoric. În primul meci din Liga Zimbrilor, CSU din Suceava va întîlni în deplasare echipa Steaua București.

Rezultate înregistrate în turneul de promovare: Vineri, 11 septembrie: CSU Suceava – CSM Alexandria 33-25 Unirea Sânnicolau Mare – CSM Botoșani 23-36 Sâmbătă, 12 septembrie: CSM Botoșani – CSM Alexandria 30-26 Unirea Sânnicolau Mare – CSU Suceava 27-35 Duminica, 13 septembrie: CSM Alexandria – Unirea Sânnicolau Mare 37-31 CSU Suceava – CSM Botoșani 27-28

Lotul celor de la CSU Suceava: Stefan Grigoraș, Darius Makaria, Radu Turturică și Eduard Duman – portari, Robert Furak, Andrei Olariu, Cosmin Lupu, George Mihalcea, Alexandru Juverdianu, Alin Câmpan, Antonio Pintilei – extreme, Alexandru Popia, Bogdan Cozorici, Robert Alupoaie, Viacheslav Sadovyi, Baran Nalbantoglu, Vladislav Kobzii, Pavel Loic, Maxim Oancea, Valentin Anton, Andrei Sora, Alex Dascălu, Botond Balasz, Daniel Stanciuc – linia de 9 metri, Konstantin Petrov, Velibor Manjic și Andi Tofanel – pivoți.

Antrenori: Adrian Chiruț și Iulian Andrei.

Coordonator tehnic: Petru Ghervan.

Director: Sorin Rață.

Kinetoterapeuți: Octavian Andreica și Andrei Macovei

0 notes

larsbjorge-blog · 5 years

Text

Jardins de Laribal

Cascada de la Font del Gat.

Els Jardins de Laribal És una de les perles del Parc de Montjuïc i passejar-s’hi és una autèntica delícia. La vegetació riquíssima, juntament amb l’aigua que baixa per cascades i llisca delicadament pel mig d’amples baranes, els bancs de rajola i les placetes, creen un conjunt de bellesa excepcional. Aquest és un lloc per estar-s’hi, per contemplar-lo i per anar descobrint els mil detalls que el configuren, amb una harmonia difícil de superar. Els Jardins de Laribal, de gran valor històric, estan configurats per terrasses, camins, placetes, bassinyols i una vegetació esponerosa i consolidada. Una sèrie de terrasses superposades estan unides entre elles per camins i dreceres de fort pendent, amb trams d’escales intercalats amb un disseny sempre diferent. Pèrgoles de maó vist, pedra i pilars blancs, ombregen les àrees més planeres. La vegetació, és majoritàriament exòtica, rica i variada en espècies. Jardins mediterranis Aquests jardins, inclosos dins del recinte de l’Exposició Internacional de Barcelona de 1929, van obtenir una gran anomenada. Els seus autors, Jean Claude Nicolas Forestier i Nicolau M. Rubió Tudurí, van crear un nou estil paisatgístic d’arrel mediterrània. La vegetació preexistent -des de plantes autòctones fins als arbres fruiters del passat agrícola de la muntanya-, es va integrar en els jardins amb un concepte de jardineria renovador i original, que segueix lliurement la inspiració dels antics jardins àrabs i dels "cármenes" de Granada, amb una gran presència de rajoles ceràmiques, aigües ornamentals i el conreu de plantes de flor en testos situats en baranes i ampits. Les escales del Generalife L’aigua és l’essència del jardí, amb estanys i estanyols. Per connectar la part superior del parc amb els Jardins Amargós -actualment Jardins del Teatre Grec-, Forestier va fer una escala inspirada en la dels jardins del Generalife, amb cascades als passamans, estanyols amb brolladors als replans i bancs d’obra per reposar i gaudir de la fresca i el so de l’aigua. Els jardins de la font del Gat Unes pèrgoles mirador porten d’uns jardins als altres, units per eixos de rampes, escales i cascades que desemboquen a la font del Gat, des de la qual es poden contemplar unes magnífiques vistes de Barcelona. Ocupen el pendent que va des de la part més alta dels Jardins Laribal fins al passeig de Santa Madrona, i integren la popular font del Gat i un edifici del segle dinou. Es tracta d’un conjunt de camins, terrasses i racons que s’adapten al relleu del terreny amb escales, rampes i una cascada monumental amb quatre seccions separades per camins i canals, que van connectant els diferents trams. Tot està cobert d’una espessa fronda mediterrània i d’arbres fruiters, com ara nesprers i figueres, i palmeres d’enormes capçades. Si ens ho mirem des de baix, a tocar del pg. de Santa Madrona, uns xiprers altíssims situats a l’inici de la cascada accentuen la verticalitat del conjunt. El roserar de la Colla de l’Arròs Una glorieta de xiprers, amb una petita font al centre, marca l’inici d’un recorregut que, sota una pèrgola amb pilars de terracota, porta a un pati ovalat i reclòs, també envoltat de xiprers: és el roserar de la Colla de l’Arròs. El jardí es configura en diversos plans, amb aire de pati, que estan vorejats per vorades, també de xiprer, i rengleres de troanes. En diversos parterres rectangulars hi ha plantades varietats antigues de rosers. Al centre destaca un bassinyol quadrangular amb rajols esmaltats, presidit a la part de dalt per Estival, un nu femení de marbre que contempla el roserar i, més enllà, Barcelona. La plaça del Claustre És a tocar del passeig de Santa Madrona i, de fet, es tracta del Jardí de Sant Miquel, on destaquen tres grans plàtans ja existents abans que Forestier dissenyés els jardins. Al fons, els murs del que fou una antiga pedrera confereixen a aquesta part dels jardins Laribal un aire reclòs i claustral. D’aquí el seu nom. A la dreta, un passadís comunica amb els Jardins del Teatre Grec. Vegetació La vegetació madura i mediterrània dóna sentit als jardins. Així, hi ha, entre d’altres espècies, pins blancs (Pinus halepensis), pins pinyers (Pinus pinea), llorers (Laurus nobilis), tarongers amargs (Citrus aurantium) i xiprers (Cupressus sempervirens). Les escales del Generalife estan envoltades per grans acàcies (Robinia pseudoacacia) i arbustos com la troana (Ligustrum lucidum) i el pitòspor (Pittosporum tobira), una espècie arbustiva molt abundant als jardins, juntament amb el baladre (Nerium oleander) i l’evònim del Japó (Evonymus japonicus). En testos de terracota, llueixen les elegants fulles de saló (Aspidistra elatior) i els geranis (Pelargonium sp.), i cobrint les pèrgoles, anglesines (Wisteria sinensis) i Rosa banksiae. En diferents llocs dels jardins hi ha plantes aromàtiques, com l’espígol (Lavandula angustifolia) i el romaní (Rosmarinus officinalis), i espècies entapissants com l’heura (Hedera helix) Els Jardins de Laribal també hi ha pins australians (Casuarina cunninghamiana), eucaliptus (Eucalyptus globulus), xiprers de Lambert (Cupressus macrocarpa), cedres de l’Himàlaia (Cedrus deodara) i, a la plaça del Claustre, tres grans exemplars de plàtan (Platanus X hispanica). Art i arquitectura L’escultura és notable en aquests jardins, tant per la seva qualitat com per la seva bellesa. Presidint el roserar hi ha Estival, de Jaume Otero (1929), una figura femenina asseguda d’estil art déco feta de marbre. La Noia de la trena, de Josep Viladomat (1928), és un altre nu femení, en aquest cas de bronze, i representa una noia jove recollint-se els cabells en una trena. És en una placeta ombrívola, molt a prop de les escales que comuniquen amb altres nivells dels jardins. La tercera escultura també és d’una dona i de Josep Viladomat, que la va fer partint d’un original de Manolo Hugué. Es tracta de Repòs (1925), un nu femení de pedra de mida natural situat en una placeta circular molt a prop de l’entrada que hi ha al costat de la Fundació Joan Miró. A prop del roserar hi ha una font de ceràmica esmaltada amb motius marins, coronada amb un brollador, obra del ceramista Llorenç Artigas. La font del Gat L’aigua que raja de la font del Gat ho fa des del cap d’un felí, esculpit per Joan Antoni Homs el 1918, que és quan van quedar enllestits els Jardins Laribal. Aquesta font era una de les moltes que aleshores rajava a Barcelona, i el lloc on està situada, molt popular a la ciutat a finals del segle XIX. Tan popular era la font, que el periodista i autor teatral Joan Amich va escriure una cançó: "La Marieta de l’ull viu", que avui encara es canta i que inclou l’estrofa: "Baixant de la font del Gat, / una noia, una noia, / baixant de la font del Gat / una noia amb un soldat…". Història Al començament del segle passat, la zona que avui ocupen els jardins Laribal era lloc de trobades populars, sobretot a la font del Gat, o de reunions selectes, com ara les que feia la Colla de l’Arròs, un grup entre gastronòmic i polític que va tenir una certa influència a la Barcelona de la darreria del segle XIX i principi del XX, i que es reunia en un petit edifici situat on ara hi ha el Museu Etnològic. La part alta dels actuals jardins pertanyia a la finca de Josep Laribal, un prestigiós advocat el nom del qual s’ha perpetuat als jardins. S’hi va fer construir un xalet neoàrab, envoltat d’uns jardins eclèctics, amb grans arbres. Mort Laribal, el 1908 la finca va ser adquirida per l’Ajuntament, que hi va fundar l’Escola del Bosc, encara existent. Simultàniament, es van iniciar els estudis per urbanitzar i enjardinar la muntanya, amb un projecte global que va ser encarregat inicialment a Josep Amargós. L’Exposició de 1929 Els Jardins de Laribal, enllestits el 1922, estan vinculats a un esdeveniment posterior: l’Exposició Internacional de Barcelona de 1929. Aquest esdeveniment va representar la culminació d’un projecte iniciat l’any 1905 per organitzar a Montjuïc una exposició sobre les indústries elèctriques, l’energia emergent d’aquell temps. Un dels comissaris de l’Exposició Internacional de Barcelona va ser Francesc Cambó, que va encarregar els treballs d’enjardinament a l’enginyer i paisatgista francès Jean Claude Nicolas Forestier. Va ser ajudant seu el jove arquitecte Nicolau M. Rubió i Tudurí, que el 1917 es convertiria en el director de la Direcció de Parcs Públics i Arbrat, antecedent del Servei de Parcs i Jardins de Barcelona, del qual va ser primer responsable i una de les persones determinants en el futur desenvolupament dels espais verds públics de la ciutat.

——————————————–

These gardens are one of the treasures of the Park of Montjuïc and taking a stroll around them is a real pleasure. The rich plant life, together with the water that flows delicately through the wide handrails; the tiled benches and the small squares all create exceptionally beautiful gardens. It is a place to be, to gaze at and to discover the thousands of details that shape a harmony that is difficult to surpass. The historically-important Laribal Gardens are sculpted by terraces, pathways, small squares, ponds and lush, established plant life. A series of terraces are linked by paths and steeply sloped shortcuts, with stretches of differently designed stairways interspersed. The flattest areas are afforded shade by exposed brick, stone and white pillar pergolas. The mostly exotic plant life has a rich and varied range of species. Mediterranean Gardens These gardens, which were included in the International Exposition of Barcelona (a World’s Fair) in 1929, were greatly reputed. The garden’s designers, Jean Claude Nicolas Forestier and Nicolau M. Rubió Tudurí, created a new style of Mediterranean landscaping. The pre-existing plant life, from native plants to fruit trees from the mountain’s agricultural past, was integrated into the gardens with an original and innovative gardening concept that is openly inspired by the ancient Arabian gardens and from the "Carmenes" in Granada with prominent ceramic tiles, ornamental water features and flowering plants in pots on railings and parapets. The Stairway of the Generalife Gardens Water is the essence of this garden, with its large and small ponds. In order to connect the upper area of the park with the Amargós Gardens, now the Teatre Grec Gardens, Forestier designed a stairway inspired by the one in the Generalife Gardens, with waterfalls on the banisters, small ponds with fountains on the landings and benches for relaxing and enjoying the freshness and sound of the water. The Gardens of the Font del Gat Viewpoint pergolas link the gardens with ramps, stairs and waterfalls that flow into the Font del Gat ("Fountain of the Cat"), a point at which magnificent views of Barcelona can be enjoyed. The gardens lie on the slope from the highest point of the Laribal Gardens down to the Passeig de Santa Madrona and include the popular Font del Gat and a nineteenth-century building. There are paths, terraces and corners that adapt to the terrain with stairways, ramps and a monumental waterfall with four sections separated by paths and canals that connect the different areas. Everything is covered in a thick, Mediterranean foliage, fruit trees such as loquat and fig and enormous palm trees. From the Passeig de Santa Madrona below, some very tall cypresses by the waterfall accentuate its height. The Rose Gardens of the Colla de l’Arròs A circle of cypress trees with a small fountain in the centre marks the beginning of a path that, beneath a pergola with terracotta pillars, leads to an oval patio surrounded by cypresses. These are the Rose Gardens of the Colla de l’Arròs. These gardens are arranged on different levels with the feeling of being on a patio, bordered by rows of cypresses and privets. In various rectangular parterres, many diverse old varieties of roses have been planted. At the centre is a square pool with ceramic tiles, dominated by the marble female nude sculpture "Estival", who looks over the rose garden and beyond to Barcelona. Plaça del Claustre From the Sant Miquel Garden, next to the Passeig de Santa Madrona, there are three large London Plane trees that existed before Forestier designed the gardens. At the end, the walls of what was once an old quarry gives this part of the Laribal Gardens a confined and cloister-like air. This is where it gets its name. On the right there is a path that connects the gardens with the Teatre Grec Gardens. Plant Life The mature and Mediterranean plant life gives the gardens meaning. Among other species there are Aleppo Pines (Pinus halepensis), Umbrella Pines (Pinus pinea), Bay Laurels (Laurus nobilis), Bitter Orange trees (Citrus aurantium) and Mediterranean Cypresses (Cupressus sempervirens). The Generalife stairs are surrounded by large Black Locust trees (Robinia pseudoacacia) and shrubs such as the Chinese Privet (Ligustrum lucidum) and the Pittosporum (Pittosporum tobira), a species in abundance in the gardens along with the Oleander (Nerium oleander) and the Japanese Spindle tree (Euonymus japonicus). The elegant leaves of an Aspidistra elatior shine in terracotta pots and Garden Geraniums (Pelargonium sp.), Chinese Wisterias (Wisteria sinensis) and Lady Banks’ Roses (Rosa banksiae) cover the pergolas. In different areas around the gardens aromatic plants like Lavender (Lavandula angustifolia), Rosemary (Rosmarinus offcinalis) and climbing plants such as Ivy (Hedera helix) can be found. In the Laribal Gardens there are also River Oaks (Casuarina cunninghamiana), Tasmanian Blue Gums (Eucalyptus globules), Monterey Cypresses (Cupressus macrocarpa) Deodar Cedar (Cedrus deodara) and in Plaça del Claustre, three large London Planes (Platanus X hispanica). Art and Architecture The sculptures are notable in these gardens, both for their quality and their beauty. There is an Art Deco style marble female nude, "Estival" (1929) by Jaume Otero, that dominates the rose garden. The "Noia de la trena" (1928) by Joseph Viladomar is another female nude, in this case made of bronze, which represents a young girl plaiting her hair. It is in a small shaded square, close to the stairway that links to other areas of the gardens. The third sculpture is again of a woman and by Joseph Viladomar and was based on the Manolo Hugué original. "Repòs" (1925) a life-sized female nude made of stone situated in a small square close to the entrance next to the Joan Miró Foundation. Near the rose garden, there is a glazed ceramic fountain influenced by the sea, crowned by a jet, which was the work of Llorenç Artigas. The Font del Gat The water from the Font del Gat ("Fountain of the Cat") pours from a feline head, sculpted by Joan Antoni Homs in 1918, when the Laribal Gardens were being finished. This fountain is one of many that flowed in Barcelona at the time and is situated in a place in the city that was very popular at the end of the nineteenth century. The fountain was so popular that the journalist and playwright Joan Amich wrote a song about it: "La Marieta de l’ull viu" that is still sung today and includes the verse: "Baixant de la font del Gat, / una noia, una noia, / baixant de la font del Gat / una noia amb un soldat…" ("Coming down from the cat Fountain / a girl, a girl / Coming down from the cat Fountain / a girl with a soldier…"). History The area where the Laribal Gardens now lie was a popular meeting place at the beginning of the last century, in particular the Font del Gat, which was also an area for exclusive gatherings, such as those of Colla de l’Arròs, a gastronomic-political group who had a certain influence over Barcelona at the turn of the last century, would meet in a small building situated where the Museu Etnològic (Ethnological Museum) now stands. The upper part of the current gardens once belonged to Joseph Laribal, an esteemed lawyer whose name the gardens bear. He built a neo-Arabian chalet, surrounded by eclectic gardens, with large trees. After Laribal died in 1908, the house was acquired by the Town Council, which established the Escola del Bosc, which still exists to this day. Simultaneously, studies began for the development and gardening of the mountain, a comprehensive project that was initially the responsibility of Josep Amargós. The 1929 World’s Fair Completed in 1922, the Laribal Gardens are linked to a later event: the International Exposition of Barcelona of 1929 (a World’s Fair). This event represented the culmination of a project which began in 1905 to organise an exhibition on Montjuïc about the electrical industries, the emerging energy at the time. One of the commissioners at the International Exhibition of Barcelona was Francesc Cambó, who was responsible for the gardening and engineering work and the work of the French landscape architect Jean Claude Nicolas Forestier. His assistant was the young architect Nicolau M. Rubió I Tudurí, who, in 1917, became the director of the Public and Wooded Parks Board, the predecessor of the Parks and Gardens Service of Barcelona, of which he was mainly responsible and one of the key people in the development of green spaces in the city.

————————————————

Es una de las perlas del Parque de Montjuïc y pasearse por ellos es un autentica delicia. La riquísima vegetación, junto con el agua que baja por cascadas y se escurre delicadamente en medio de amplias barandillas, los bancos de ladrillo y las placetas, crean un conjunto de una belleza excepcional. Es un lugar en el que estar, para contemplarlo e ir descubriendo los miles de detalles que lo configuran, con una armonía difícil de superar. Los Jardines de Laribal, de gran valor histórico, están formados por terrazas, caminos, placetas, pequeños estanques y una vegetación lozana y consolidada. Una serie de terrazas sobrepuestas están unidas entre si por caminos y atajos de gran pendiente, con tramos de escaleras intercalados de diseño siempre diferente. Pérgolas de ladrillo visto, piedra y pilares blancos dan sombra a las zonas más llanas. La vegetación, exótica en su mayoría, es rica y variada en especies. Jardines mediterráneos Estos jardines, incluidos en el recinto de la Exposición Internacional de Barcelona de 1929, obtuvieron una gran reputación. Sus autores, Jean Claude Nicolas Forestier y Nicolau M. Rubió Tudurí, crearon un nuevo estilo paisajístico de raíz mediterránea. La vegetación preexistente, desde plantas autóctonas hasta árboles frutales del pasado agrícola de la montaña, se integró en los jardines con un concepto de jardinería renovador y original, que sigue libremente la inspiración de los antiguos jardines árabes y de los "cármenes" de Granada, con una gran presencia de azulejos de cerámica, aguas ornamentales y el cultivo de plantas de flor en macetas colocadas en barandillas y alféizares. Las escaleras del Generalife El agua es la esencia del jardín, con pequeños y grandes estanques. Para conectar la parte superior del parque con los Jardines Amargós, actualmente Jardines del Teatre Grec, Forestier diseñó una escalera inspirada en la de los jardines del Generalife, con cascadas en los pasamanos, estanques con fuentes en los rellanos y bancos de piedra para reponerse y disfrutar del frescor y el sonido del agua. Los jardines de la Font del Gat Unas pérgolas mirador llevan de unos jardines a otros, unidos por ejes de rampas, escaleras y cascadas que desembocan en la Font del Gat desde donde se pueden contemplar unas magníficas vistas de Barcelona. Ocupan la pendiente que va desde la parte más alta de los jardines Laribal hasta el paseo de Santa Madrona e integran la popular Font del Gat y un edificio decimonónico. Se trata de un conjunto de caminos, terrazas y rincones que se adaptan al relieve con escaleras, rampas y una cascada monumental con cuatro secciones separadas por caminos y canales, que van conectando los diferentes tramos. Todo está cubierto por un espeso follaje mediterráneo y árboles frutales, como nísperos e higueras y palmeras de enormes copas. Si lo miramos desde abajo, junto al paseo de Santa Madrona, vemos que los altísimos cipreses situados al inicio de la cascada acentúan la verticalidad del conjunto. La rosaleda de la Colla de l’Arròs Una glorieta de cipreses, con una pequeña fuente en el centro, marca el inicio de un recorrido que, debajo de una pérgola con pilares de terracota, conduce a un patio ovalado y recluido también rodeado de cipreses: la rosaleda de la Colla de l’Arròs El jardín se configura en diferentes planos, con aire de patio, que están rodeados de cipreses e hileras de aligustres. En diferentes parterres rectangulares se han plantado antiguas variedades de rosales. En el centro destaca un pequeño estanque cuadrangular con azulejos esmaltados, presidido en la parte superior por Estival, una escultura de un desnudo femenino en mármol que contempla la rosaleda y, más allá, Barcelona. La plaza del Claustre De hecho se trata del jardín de Sant Miquel, junto al paseo de Santa Madrona, en el que destacan tres grandes plataneros que ya existían antes de que Forestier diseñara los jardines. Al fondo, los muros de lo que antes había sido una antigua cantera confieren a esta parte de los jardines Laribal un aire recluido y claustral. Y de aquí viene su nombre. A la derecha encontramos un corredor que comunica con los jardines del Teatre Grec. Vegetación La vegetación madura y mediterránea da sentido a los jardines. Así, entre otras especies, hay pinos carrascos (Pinus halepensis), pinos piñoneros (Pinus pinea), laureles (Laurus nobilis), naranjos amargos (Citrus aurantium) y cipreses (Cupressus sempervirens). Las escaleras del Generalife están rodeadas de grandes acacias (Robinia pseudoacacia) y arbustos como el aligustre (Ligustrum lucidum) y el pitosporo (Pittosporum tobira), una especie de arbusto muy abundante en los jardines, junto con la adelfa (Nerium oleander) y el evónimo del Japón (Evonymus japonicus). En macetas de terracota lucen las elegantes hojas de salón (Aspidistra elatior) y los geranios (Pelargonium sp.), al tiempo que las glicinias (Wisteria sinensis) y los rosales de Banksia (Rosa banksiae) cubren las pérgolas. En diferentes lugares de los jardines encontramos plantas aromáticas, como la lavanda (Lavandula angustifolia), el romero (Rosmarinus officinalis) y otras especies tapizantes como la hiedra (Hedera helix). En los jardines de Laribal también encontramos pinos australianos (Casuarina cunninghamiana), eucaliptos (Eucalyptus globulus), cipreses de Lambert (Cupressus macrocarpa), cedros del Himalaya (Cedrus deodara) y, en la plaza del Claustre, tres grandes ejemplares de platanero (Platanus X hispanica). Arte y arquitectura En estos jardines la escultura es notable, tanto por su calidad como por su belleza. Presidiendo la rosaleda tenemos el Estival, de Jaume Otero (1929), una figura femenina sentada, de estilo art decó y realizada en mármol. La Noia de la trena, de Josep Viladomat (1928), es otro desnudo femenino, en este caso de bronce, que representa una joven que se recoge el pelo en una trenza. Se encuentra en una placeta sombría muy cerca de las escaleras que comunican con los otros niveles de los jardines. La tercera escultura también es de una mujer y de Josep Viladomat, que la realizó en base a un original de Manolo Hugué. Se trata de Repòs (1925), un desnudo femenino de piedra, a tamaño natural, situado en una placeta circular muy cerca de la entrada que hay al lado de la Fundació Joan Miró. Cerca de la rosaleda se encuentra una fuente de cerámica esmaltada con motivos marinos, coronada con un surtidor, obra del ceramista Llorenç Artigas. La Font del Gat El agua de la Font del Gat mana desde la cabeza de un felino, esculpido por Joan Antoni Homs en 1918, año en el que se terminaron los jardines Laribal. Esta fuente era una de las muchas que manaban en aquellos momentos en Barcelona y, el lugar en el que se encuentra era muy popular en la ciudad a finales del siglo XIX. La fuente era tan popular que el periodista y autor teatral Joan Amich escribió una canción: "La Marieta de l’ull viu", que todavía hoy se canta e incluye la estrofa: "Baixant de la font del Gat, / una noia, una noia, / baixant de la font del Gat / una noia amb un soldat…". Historia A principios del siglo pasado, en la zona que hoy ocupan los jardines Laribal se celebraban encuentros populares, sobre todo en la Font del Gat, o reuniones selectas, como las que hacía la Colla de l’Arròs, un grupo medio gastronómico medio político que tuvo una cierta influencia en la Barcelona del final del siglo XIX y principio del XX y que se reunía en un pequeño edificio situado donde ahora se encuentra el Museo Etnológico. La parte alta de los actuales jardines pertenecía a la finca de Josep Laribal, un prestigioso abogado cuyo nombre se ha perpetuado en los jardines. Allí se hizo construir un chalet neoárabe, rodeado de unos jardines eclécticos, con grandes árboles. Tras la muerte de Laribal en 1908, la finca fue adquirida por el Ayuntamiento que fundó en ella la Escola del Bosc, que todavía existe. Simultáneamente, se iniciaron los estudios para urbanizar y enjardinar la montaña, con un proyecto global que inicialmente se encargó a Josep Amargós. La Exposición de 1929 Los jardines de Laribal, terminados en el 1922, también están vinculados con un acontecimiento posterior: la Exposición Internacional de Barcelona de 1929. Este acontecimiento representó la culminación de un proyecto iniciado en 1905 para organizar en Montjuïc una exposición sobre las industrias eléctricas, la energía emergente de aquel momento. Uno de los comisarios de la Exposición Internacional de Barcelona fue Francesc Cambó, que encargó los trabajos de ajardinamiento al ingeniero y paisajista francés Jean Claude Nicolas Forestier. Su ayudante fue el joven arquitecto Nicolau M. Rubió i Tudurí, que en 1917 se convertiría en el director de la Dirección de Parques Públicos y Arbolado, antecedente del Servicio de Parques y Jardines de Barcelona, del que fue el primer responsable y una de las personas determinantes en el futuro desarrollo de los espacios verdes públicos de la ciudad.

Posted by Francis Lenn on 2011-05-13 01:18:03

Tagged: , Jardins de Laribal , Jardins , Laribal , font , gat , jardines , garden , city , barcelona , ciutat , catalunya , espanya , cataluña , España , europa , catalonia , spain , europe , jardi

The post Jardins de Laribal appeared first on Good Info.

0 notes

rudyroth79 · 6 years

Text

J. T. Rogers este un dramaturg american născut în 1968 și stabilit la New York, un autor dramatic ale cărui teme de predilecție sunt temele politice acute. A scris piese despre războiul din Afghanistan, despre genocidul din Rwanda, despre rasă și despre limbă în cultura americană. Premiera absolută a piesei ”Oslo” a avut loc Off-Broadway în 2016; în primăvara anului următor spectacolul a fost transferat pe Broadway; apoi piesa a fost pusă în scenă la Londra, la Teatrul Național, și de acolo transferată în West-End; o ecranizare a piesei se află în pregătire; până una alta, ea a fost distinsă în Statele Unite cu aproape o duzină de diverse premii.

Ideea piesei s-a născut din cunoștința, întâmplătoare, a dramaturgului cu diplomatul norvegian Terje Rød-Larsen, care i-a povestit despre tratativele preliminare, secrete, purtate la Oslo, care au dus la încheierea faimoaselor acorduri de la Oslo; aceste acorduri au însemnat primul contact direct între guvernul Israelului și Organizația pentru Eliberarea Palestinei și au reprezentat baza pentru tratative ulterioare și, în perspectivă, pentru rezolvarea pașnică a conflictului între statul Israel și palestinieni – în septembrie 1993 acordurile au fost semnate la Washington, iar Itzhak Rabin și Yasser Arafat au dat mâna în prezența președintelui Bill Clinton.

În centrul piesei se află inițiativa diplomatului norvegian pomenit mai înainte (Liron Baranes în spectacol) și a soției lui, Mona Juul (Limor Goldstein), care deținea un post important în Ministerul de Externe al Norvegiei, de a organiza, în secret, lângă Oslo, întâlniri între reprezentanți neoficiali ai Israelului și reprezentanți neoficiali ai OEP, cu scopul de a pregăti terenul pentru tratative oficiale ulterioare. Ideile teoretice care au alimentat această inițiativă extraordinară au fost că nimic nu e mai important în materie de tratative între adversari decât cunoașterea personală a preopinentului și înaintarea în negocieri pas cu pas (principiu propovăduit la timpul său de Henry Kissinger). Dorința fierbinte a inițiatorilor acestor tratative a fost să contribuie, asumându-și toate riscurile, la promovarea procesului de instaurare a păcii în Orientul Mijlociu.

Protagoniștii tratativelor secrete pe care le înfățișează piesa lui J. T. Rogers sunt, în afară de soții Rød-Larsen, de câțiva prieteni și câțiva oameni ai lor de încredere, palestinienii Ahmed Qurie (”Abu Ala”), ministrul de finanțe al OEP (Gasan Abbas), și Hassan Asfour, om de legătură al OEP (Shahir Kabaha), și israelienii Yair Hirschfeld, profesor de economie (Ilan Dar), și Ron Pundak, și el profesor de economie (Ofer Ruthenberg); acestora din urmă li se alătură, în faze ulterioare ale tratativelor, Yossi Beilin, deputat și adjunct al ministrului de externe (Dov Navon), Uri Savi, director general în Ministerul de Externe al Israelului (Hai Maor), Joel Singer, consilier în același minister (Nimrod Bergman), și, în fine, Shimon Peres însuși, ministrul de externe al Israelului.

Piesa este, neîndoielnic, scrisă cu multă dibăcie dramaturgică, și ”ține” sala încordată de la început și până la sfârșit. Și asta nu-i puțin lucru: toată lumea știe că până la urmă acordurile de la Oslo au fost încheiate, așa că suspense-ul piesei nu provine din neștiința deznodământului, ci din dorința de a afla cum s-a ajuns la acest deznodământ. Din fericire, drama scrisă de J. T. Rogers nu se limitează la relatarea evenimentelor istorice necunoscute publicului larg, cele care se petrec în culise, ci focalizează abil dezbaterea asupra artei diplomatice aflate în slujba unui ideal luminos; subtitlul piesei este, de altfel, ”Arta diplomației”. O artă care cere talent, intuiție psihologică, răbdare, tenacitate, curajul de a-ți asuma riscuri, și destule altele încă.

Dacă autorul a construit cu măiestrie acțiunea piesei, nu același lucru se poate spune și despre modul în care și-a conturat personajele. Iar faptul că a indicat, în textul scrierii sale, ca cei mai mulți dintre actorii distribuiți în spectacol să joace câte două roluri complică și misiunea acestor actori, și misiunea publicului, care e pus în imposibilitate să-și dea seama, în meandrele acțiunii, who is who.

Spectacolul de la Teatrul Beit-Lessin a fost pus în scenă de Ilan Ronen, unul dintre regizorii de vază ai Israelului, care a pus în scenă și la București, la Teatrul ”Bulandra”. Nu totul e perfect în această montare; bănuiesc că regizorul l-a urmat pe autor în grija pe care a avut-o să facă limpede pentru public desfășurarea acțiunii, în dauna grijii pentru caracterizările actoricești ale personajelor piesei, caracterizări care mi s-au părut nițel neglijate.

Decorul conceput de Niv Manor este aspectuos și elegant în simplitatea lui: un perete semicircular înalt, cenușiu, discret ornamentat, din care se desfac trei intrări, câteva mese joase, ovale, scaune și fotolii tapisate în roșu. Inevitabilele proiecții video sunt, vai!, tehnic defectuoase și, deși erau, presupun, gândite să se înscrie frumos în decor, cam deranjează; unele precizează (brechtian, mă-nțelegeți!) locurile și datele evenimentelor relatate și mai mult încurcă decât ajută, altele sunt extrase din jurnalele de actualități cinematografice ale momentului și produc o disonanță, pentru mine supărătoare, între convențiile spectacolului de teatru și autenticitatea necondiționată a filmărilor documentare; să vezi și să auzi un actor jucând rolul lui Shimon Peres, fără să-i imite, din fericire, felul caracteristic de a vorbi și îndată după asta să-l vezi filmat pe Itzhak Rabin în carne și oase e, orice s-ar spune, nițeluș ciudat.

Mi s-a vorbit cu căldură despre spectacolul cu ”Oslo” de la Teatrul Național din Londra. Nu am, din păcate, posibilitatea să-l văd. Actorii britanici sunt mai versați decât cei israelieni în dramaturgia care se bazează pe numeroase expuneri teoretice, pe subțirimi în formulări și pe jonglerie cu vorbele. Bănuiesc, în nemernicia mea, că interpreții londonezi au izbutit să dea mai multă carne caracterelor jucate decât colegii lor de la Tel Aviv. Dar, așa cum e, spectacolul de la Teatrul Beit-Lessin, la nici două luni de la premieră, umple sala aproape până la refuz, iar publicul urmărește istoria, eminamente politică în substanța ei, cu sufletul la gură. Asta mi se pare a fi o izbândă remarcabilă.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Oslo” de J. T. Rogers – cronică de teatru de Gheorghe Miletineanu J. T. Rogers este un dramaturg american născut în 1968 și stabilit la New York, un autor dramatic ale cărui teme de predilecție sunt temele politice acute.

#cronica de teatru leviathan.ro #cultură #Gheorghe Miletineanu #Henry Kissinger #Israel #istorie #J. T. Rogers #Oslo #societas #teatru #Tel Aviv

0 notes

juuninsweirdmusictaste · 8 years

Text

Nothing Else Matters - Postmodern Jukebox ft. 15 Year Old Caroline Baran - Metallica Cover

Download the song: http://smarturl.it/pmjnothing Get tix to experience PMJ on tour worldwide: http://www.pmjtour.com Get PMJ albums & music: http://www.shoppmj.com Caroline Baran - the amazing 15 year old singer we discovered during our #PMJsearch - is back for our first-ever Metallica cover: a soulful version of "Nothing Else Matters." Her voice must be heard to be believed! The Band: Caroline Baran - vocals http://www.carolinebaran.com https://www.facebook.com/officialcarolinebaran/ http://www.instagram.com/carolinebaran Jacob Scesney - sax http://www.instagram.com/jsayswho Lemar Guillary http://www.instagram.com/lemarguillary Adam Kubota - bass http://www.instagram.com/adamkubota_bass Aaron McLendon - drums http://www.instagram.com/amacdrums Scott Bradlee - piano https://www.facebook.com/scottbradleemusic http://www.instagram.com/scottbradlee http://www.twitter.com/scottbradlee Snap: scottbradlee Get all Postmodern Jukebox Tix here: http://www.pmjtour.com EUROPEAN TOUR DATES 2017 27 Feb - Bournemouth, UK 28 Feb - Cambridge, UK 28 Feb - St Petersburg, Russia 01 Mar - Brighton, UK 01 Mar - Moscow, Russia 03 Mar - Manchester, UK 03 Mar - Vilnius, Lithuania 04 Mar - Riga, Latvia 05 Mar - Belfast, UK 05 Mar - Tallinn, Estonia 06 Mar - Dublin, Ireland 07 Mar - Dublin, Ireland 07 Mar - Tampere, Finland 08 Mar - Helsinki, Finland 09 Mar - Newcastle, UK 10 Mar - Sheffield, UK 10 Mar - Oslo, Norway 11 Mar - Edinburgh, UK 11 Mar - Gothenburg, Sweden 12 Mar - Liverpool, UK 12 Mar - Stockholm, Sweden 13 Mar - Copenhagen, Denmark 14 Mar - Odense, Denmark 14 Mar - Leeds, UK 15 Mar - Aarhus, Denmark 15 Mar - Glasgow, UK 17 Mar - Birmingham, UK 17 Mar - Berlin, Germany 18 Mar - Plymouth, UK 18 Mar - Bratislava, Slovakia 19 Mar - Vienna, Austria 20 Mar - Bristol, UK 20 Mar - Warsaw, Poland 21 Mar - Poznan, Poland 22 Mar - Oxford, UK 22 Mar - Hamburg, Germany 23 Mar - London, UK 24 Mar - London, UK 24 Mar - Leipzig, Germany 26 Mar - Prague, Czech Republic 27 Mar - Paris, France 27 Mar - Budapest, Hungary 28 Mar - Sofia, Bulgaria 29 Mar - Antwerp, Belgium 29 Mar - Bucharest, Romania 30 Mar - Belgrade, Serbia 30 Mar - Amsterdam, Holland 31 Mar - Esch-sur-Alzette, Luxembourg 31 Mar - Zagreb, Croatia 01 Apr - Marseille, France 01 Apr - Munich, Germany 02 Apr - Toulouse, France 02 Apr - Stuttgart, Germany 04 Apr - Brussels, Belgium 04 Apr - Rome, Italy 05 Apr - Frankfurt, Germany 05 Apr - Milan, Italy 06 Apr - Strasbourg, France 07 Apr - Cologne, Germany 08 Apr - Barcelona, Spain 08 Apr - Zurich, Switzerland 09 Apr - Madrid, Spain; Palacio de Congresos 09 Apr - Geneva, Switzerland 10 Apr - Nuremberg, Germany 11 Apr - Lisbon, Portugal 12 Apr - Porto, Portugal NORTH AMERICA 2017 Apr 29 - Chattanooga, TN Apr 30 - Asheville, NC May 02 - Louisville, KY May 05 - New Orleans, LA May 07 - Knoxville, TN May 08 - Charleston, SC May 10 - Pensacola, FL May 11 - Ft. Meyers, FL May 13 - Scranton, PA DOUBLE FEATURE TOUR WITH STRAIGHT NO CHASER 7/13 - Chicago, IL 7/14 - Toledo, OH 7/15 - Rochester Hills, MI 7/16 - Cleveland, OH 7/19 - Saratoga Springs, NY 7/21 - Holmdel, NJ 7/22 - Boston, MA 7/23 - Wallingford, CT 7/25 - Philadelphia, PA 7/27 - Baltimore, MD 7/28 - Raleigh, NC 7/29 - Greensboro, NC 7/30 - Charlotte, NC 8/01 - Boca Raton, FL 8/02 - Jacksonville, FL 8/04 - Atlanta, GA 8/05 - Nashville, TN 8/06 - Rogers, AR 8/08 - Dallas, TX 8/09 - Houston, TX 8/11 - Phoenix, AZ 8/12 - Los Angeles, CA 8/13 - San Diego, CA 8/16 - Concord, CA 10/4 - Denver, CO AUSTRALIA & NEW ZEALAND 2017 20 Sep - Perth, Australia 22 Sep - Melbourne, Australia 23 Sep - Brisbane, Australia 24 Sep - Adelaide, Australia 26 Sep - Wollongong, Australia 27 Sep - Canberra, Australia 28 Sep - Sydney, Australia 29 Sep - Auckland, New Zealand 01 Oct - Christchurch, New Zealand 03 Oct - Wellington, New Zealand

0 notes

segundoenfoque1 · 8 years

Text

Médico venezolano en Estados Unidos fue reconocido como investigador del año

Estados Unidos.- El médico venezolano William Bracamonte-Baran fue reconocido como Joven Investigador del año por sus descubrimientos sobre pacientes que sufren de problemas cardíacos.

Bracamonte-Baran vive en Estados Unidos desde 2011, fecha en la que decidió irse a estudiar a tierra estadounidense. Al llegar pagó todos sus estudios con su propio dinero. Una vez allí, logró hacer un doctorado en Inmunología en la Universidad de Wisconsin, el cual consiguió terminar en menos de seis años.

En el país, las divisas le fueron negadas porque la inmunología no era un área prioritaria para el desarrollo de la nación.

Luego de culminar sus estudios, en 2014 recibió el premio World Transplant Congress gracias al descubrimiento hecho de unas células linfoides innatas, las cuales podrían evitar que más adelante los trasplantados tomen inmunosupresores de por vida. Sin embargo, para alcanzar esos avances deberá seguir analizando y estudiando.

Además de la premiación antes mencionada, el galeno venezolano con residencia en Estados Unidos fue reconocido por dos importantes instituciones estadounidenses de renombre: la American Heart Association (AHA) y la American Autoimmune Related Disease Association (AARDA), las cuales lo premiaron con el galardón Joven Investigador del año, ya que con apenas 35 años logró hacer esos hallazgos sobre las células.

En el mundo, este venezolano ha sido el único en recibir un premio de semejante envergadura en menos de seis meses.

El médico manifestó que en Venezuela ese hallazgo no hubiese sido posible ya que en el país las divisas le fueron negadas porque la inmunología no era un área prioritaria para el desarrollo de la nación, “razón por la cual decidí emprender mi viaje, sin mayor ayuda económica que la mía”.

En Venezuela, William Bracamonte-Baran se graduó en la Universidad Central de Venezuela (UCV), alcanzó a publicar varios estudios en revistas regionales, así como participó en calidad de coautor en algunas obras de Biofísica y Fisiología. A través de esas publicaciones recibió ofertas para hacer su doctorado en la Universidad de Wisconsin. El reto lo asumió de la mejor manera, y a la fecha, aseguró sentirse orgulloso de lo logrado hasta el momento.

“Me tuve que separar de mi familia…me hubiese gustado seguir en Venezuela, pero sé que si me quedaba no lograría hacer nada en el área científica”.

Gracias a su esfuerzo por aportar a la ciencia, este venezolano hizo ese descubrimiento en el área inmunológica, cuyas investigaciones fueron publicadas en una de las cinco revistas más importantes de esa área, la Proceedings of the National Academy of Sciences; una vez allí, sin duda, significó que los resultados fueron aceptados.

0 notes

smartseo4you · 4 years

Text

CSU din Suceava atacă cu curaj promovarea în Liga Națională

New Post has been published on https://reporterliber.ro/csu-din-suceava-ataca-cu-curaj-promovarea-in-liga-nationala/

CSU din Suceava atacă cu curaj promovarea în Liga Națională

Optimismul este cuvantul de ordine în tabăra celor de la CSU Suceava înainte turneului de promovare în Liga Națională programat la sfârșitul acestei săptămâni în sala din Sfântu Gheorghe. Acolo, trupa antrenată de Adrian Chiruț și Iulian Andrei va lupta pentru unul dintre cele dou�� locuri care duc în elita handbalului masculin românesc cu CSM Alexandria, Unirea Sânnicolau Mare și CSM Botoșani, formații pe care le va intalni pe rand, vineri, sambata si duminica.

“Suntem în față celor mai importante meciuri din acest an. Și nu doar pentru noi, ci pentru întreg sportul din Suceava. Ne simțim pregătiți și mergem să dam totul pentru promovare. Chiar dacă mai avem de lucrat la relațiile de joc, chiar dacă mai avem nevoie de o perioadă să omogenizam în totalitate echipa, sper să compensăm prin dorința de victorie. Ne convine și ordinea meciurilor și sper să rezolvăm problema promovării până la partida cu Botoșani”, a declarat antrenorul Adrian Chiruț.

Meciurile turneului de promovare în Liga Nationala vor fi transmise în direct pe pagina de facebook a Federației Române de Handbal dupa următorul program:

Vineri, 11 septembrie:

ora 16.30: CSU Suceava – CSM Alexandria

ora 19.00: Unirea Sânnicolau Mare – CSM Botoșani

Sâmbătă, 12 septembrie:

ora 13.30: CSM Botoșani – CSM Alexandria

ora 16.00: Unirea Sânnicolau Mare – CSU Suceava

Duminică, 13 septembrie:

ora 09.00: CSM Alexandria – Unirea Sânnicolau Mare

ora 13.30: CSU Suceava – CSM Botoșani

Dupa șase luni de la ultimul meci oficial, universitarilor le este dor de handbal

După mai bine de șase luni în care nu au putut disputa vreun meci oficial din cauza pandemiei de coronavirus, jucătorii recunosc ca le este dor de handbal.

“Suntem pregătiți din toate punctele de vedere și abia așteptăm acest turneu de promovare. Ne este dor să jucăm handbal. Singura echipă cu care cred că va trebui să ne batem de la egal la egal va fi CSM Botoșani. Dar sperăm să avem deja două victorii până la acel ultim meci”, a precizat extrema dreaptă Robert Furak.

Cu patru titluri de campion național în palmares, portarul Ștefan Grigoraș considera că, în ciuda numeroaselor schimbări din lot, echipa suceveană s-a închegat indejuns cât să treacă de turneul de baraj:

“Suntem pregătiți de promovare. Ne-am antrenat două luni în condiții destul de bune și abia așteptăm să reluăm meciurile oficiale. Am făcut multe transferuri, dar cred că a fost destul timp să închegam o echipă cu care să trecem de acest baraj. Sper sa nu avem probleme”.

Maxim Oancea speră „să câștigam tot ce se poate. Trebuie să promovăm cu trei victorii.”

“Nu cunoaștem echipele adverse, ne așteaptă trei surprize la Sfântu Gheorghe, dar suntem pozitivi și nu ne gândim decât la promovarea în Liga Națională. Nu ne interesează în mod neapărat pe care dintre primele două locuri vom termina, dar obiectivul nostru este să câștigăm totuși toate meciurile”, a completat antrenorul secund Iulian Andrei, care considera că forma portarilor noștri poate face diferența la acest turneu: “Sunt sigur ca poarta va face 50%, iar noi în acest moment stăm foarte bine la acest capitol. Toți cei patru portari pe care îi avem în lot s-au prezentat bine în pregătiri. Acum sperăm să repete evoluțiile în meciurile oficiale”.

CSU Suceava se confruntă cu două absențe în cadrul lotului de jucători înaintea turneului de promovare de la Sfântu Gheorghe, este vorba de interul Valentin Anton, accidentat la antrenamente și de pivotul macedonean Konstantin Petrov, căruia nu i-au venit încă actele de transfer.

Handbaliștii suceveni au fost vizitați la primul antrenament din aceasta săptămână de primarul Ion Lungu, viceprimarul Lucian Harșovschi și de viitorul candidat la Consiliul Local, Ciprian Anton. Aceștia i-au încurajat înaintea turneului de promovare. “Nu vom avea vreo primă specială de promovare, dar din punct de vedere financiar stăm bine și vrem să mulțumim Primăriei, Universității si sponsorilor pentru sprijinul acordat”, a precizat Adrian Chiruț.

600.000 de lei a primit pana acum CSU Suceava din partea Primăriei, din bugetul de 2.000.000 de lei.

Lotul celor de la CSU Suceava: Ștefan Grigoraș, Darius Makaria, Radu Turturică si Eduard Duman – portari, Robert Furak, Andrei Olariu, Cosmin Lupu, George Mihalcea, Alexandru Juverdianu, Alin Câmpan, Antonio Pintilei – extreme, Alexandru Popia, Bogdan Cozorici, Robert Alupoaie, Viacheslav Sadovyi, Baran Nalbantoglu, Vladislav Kobzii, Pavel Loic, Maxim Oancea, Valentin Anton, Andrei Sora, Alex Dascălu, Botond Balazs, Daniel Stanciuc – linia de 9 metri, Konstantin Petrov, Velibor Manjic si Andi Tofanel – pivoți. Antrenori: Adrian Chiruț și Iulian Andrei. Coordonator tehnic: Petru Ghervan. Director: Sorin Rață. Octavian Andreica și Andrei Macovei – kinetoterapeuti.

În cazul în care va promova, echipa suceveană va debuta în noul sezon al Ligii Naționale în perioada 15-17 septembrie, primele trei etape urmând să aibă loc sub forma de turneu, tot la Sfântu Gheorghe.

0 notes