#dorință

[un-suflet-anonim]

Sper să mă înlocuiești cu alta mai bună!

@un-suflet-anonim

[happy--pain]

Să mă înec în tine și să mă scufund adânc în mirosul tău

Să nu mă găsească nimeni niciodată, să nu fiu salvată

Să mă sufoci prin valuri pline de dor și de dorință, să nu știu ce e ăla aer

Să mă ai și să mă tot ai căci eu te doresc atât de mult , nu mi-e frică de înnec, tu doar vino și ia-mă

[simonastefania]

– Îmi ești mult prea costisitor emoțional, îmi măturiseai în timp ce o urmă de tristețe ți se prelingea pe buze.

Ți-am îmbrățișat privirea în palmele mele și aș vrea să îți străpung durerea într-un geamăt apăsat. Capacitatea ta de mă devora fără emoții mă înnebunește și o știi mult prea bine pe cât mi-aș dori. Însă nu ți-ai alungat emoțiile pe de-a-ntregul niciodată, doar le ascunzi adesea în miezul pieptului tău, în umbrele pătate de lanțuri pe care nu le-am cunoscut niciodată. Mă sperie puterea ta de a iubi și a de păstra suflete moarte în miezul existenței tale post-iubire. Pare că îmi citești gândurile căci îți simt suspinul..

– Ești primul om ce nu vreau să îl păstrez în mine..

Mă privești aproape lipsită de iubire și ochii tăi sunt îmbrățișați de gustul dulce al regretului cu care mi-ai îmbrăcat întreaga existență.

– Tu nu vrei să îți fiu printre emoții, căci nu aș avea loc de durere, vrei să îți fiu prin așternutul rece, să îți mângâi obrajii hipnotizat de steluțele ce par că se prăbușesc pe pielea ta atunci când zâmbești.

– Însă îmi ești un prezent absent, un suflet ce-mi străbate pieptul fără permisiune și un trup ale cărui atingeri mă costă prea multe emoții.

– O să rămâi într-un târziu fără mine.. iar durerea o să moară sublim..

– În prima întâlnire a privirilor noastre am rămas fără tine. Ți-am mărturisit că nu mă sperie durerea, voiam doar să mă dori poetic, să îmi sugrumi dorul în gemete, să îți simt absența în cuvinte ce se sărută pe ascuns și privirea cum își plimbă degetele pe pielea mea..

– De ce refuzi să mă scrii?

– Am preferat să te trăiesc, iartă-mă căci am îndrăznit să te iubesc fără să îmi oferi permisiunea.

– Însă acum nici nu mă mai trăiești..

Privirea ta profundă pare că îmi strânge în lanțuri fiecare cuvânt ce urmează să îl rostesc, deci mă opresc subit în puncte de suspensie ce au gust a gura ta pătată de fum de țigară. Te sărut puternic, ca și cum singura mea dorință ar fi să îți las gustul meu pe buze pentru clipele în care nu o să îți mai fiu, să mă guști când mă dorești dar nu mă vrei să îți fiu, să mă regreți mai domol..

FRÂNTURI DIN TINE..

[goodevilgirlintentionss]

Mă supun. Îi urmăresc fiecare mișcare. Văd cum ia eșarfa, o măsoară și o studiază, apoi vine spre mine și îmi ia mâinile. Le leagă una de alta, apoi de tăblia patului. Verifică dacă legăturile sunt destul de strânse, dar nu atât de tare încât să mă rănească. Satisfăcut, mă studiază. Dă plapuma deoparte. Sânii mi se umflă de dorință și la atingerea aerului răcoros din cameră. Ia masca să verifice dacă se vede ceva. Și-o să jos și mă privește, cerând aprobarea tăcut. Dau din cap că da. Îmi ridic capul sa îl ajut cu pozitionarea ei. Întunericul se lasă prea rapid pentru plăcerea mea. Liniștea se așterne și ea. Este atât de excitant. Sunt atât de nerăbdătoare și neliniștită. Țip. E ceva super rece pe sfârcul meu drept.

-Shhhhh.. E ok, micuțo! E doar gheață. Am să mă joc puțin cu e! îmi spune liniștitor

[arhitectul]

ard de dorință și de dor

ochii mei cuprinși de flăcări

se transformă într-un portal

către amintirile cu tine.

te-aș retrăi

de mii de ori

și tot n-ar fi de ajuns. piepe pe piele

privire în privire

trup lângă trup

ne-am iubit

până vorbe care nu se uită ne-au părăsit gurile

printre săruturi interminabile.

@arhitectul

[greuceanu]

Dorință: masturbare împreună cu o călugăriță.

[i-used-to-be-a-dreamer]

tot despre tine

Energia se simte.

Când nu e, se simte lipsă, se simte că ceva nu e complet, se simte dor și tristețe și nevoie și pasiune care n-are unde să se ducă. Se simte spirit trist și mâini uscate. Se simte ca și cum n-o să mai fie niciodată și asta de îndoaie. Apoi încet, încet, începe să se simtă vag ca ceva ce ai uitat și dacă nu te concentrezi prea mult, se simte ca și cum totul e bine.

Când e? Când e se simte ca o explozie de sentimente într-un corp care n-a mai simțit de mult. Se simte o durere în muşchii feței de la atâta râs, zâmbit și voie bună. Se simte ca o melancolie că o să plece iar. Se simte ca vinovăție, neputință, dorință.

Dacă s-ar putea picta dorința ar fi plină de roșu şi portocaliu. Ar fi un haos pe Hârtie ca și cum culorile se contopesc într-o eternă căutare a ceva ce n-o să fie. Dorința nu se termină niciodată. Că n-ar mai fi dorință.

[pentrucaiubimm]

Iubirea față de un om trebuie să vină din dorință și patimă, nu pentru că a acoperit un gol. Vei știi că e iubire atunci când prezența cuiva în viața ta nu îți aduce nimic mai mult decât liniște și fericire. Iar cea mai mare dorință a ta este să iubești acel om și să te iubească.

[ioana-emilia]

Pentru tot ce nu a fost și nu va avea să fie

Într-un final am să-ți păstrez un loc în universul meu, de-a pururi necălcat de tine, în care am să-ți venerez fantoma iubirii pe care o credeam reală. Și nu, știu că  nu a fost iubire, a fost mai puțin...mai puțin și de-o prietenie. Am fost doar doi oameni care s-au întâlnit întâmplător, printr-o coincidență, și care au încercat să forțeze iubirea.  

Am încercat să scriem în creion peste ceea ce destinul ne-a scris în pix. Neinspirată alegere, căci tot ce am scris s-a șters, în lacrimi și de destin. Sau poate am încercat să arătăm lumii că există și varianta unei ecuații de genul persoana nepotrivită la timpul potrivit. Poate că așa a fost să fie, să nu fie nimic mai mult decât  dorință și rugăciune.

Te numesc fantoma iubirii mele, deoarece în ciuda prezenței tale fizice în fața mea, mintea și sufletul tău străbăteau poteci prin păduri sau poate căutai macul înflorit în lanurile de secară. Poate erai plecat la mare, cu soarele luminându-ți fiecare centimetru al feței – ouh, acel chip angelic de care mi-e greu să-mi rup amintirea. De-a lungul anilor am văzut oameni ce aveau o înfățișare frumoasă, zâmbete dragi, ochi pătrunzători care să-ți traverseze toți kilometri trupului până la suflet. Însă nu am văzut oameni care să aibă frumusețea sufetului imprimată pe chip, până la tine. Tu erai oaza mea de liniște, dar după cum am mai spus – mă sufoca liniștea ta. Mă sufoca pentru că în mintea mea vorbeam cu tine iar tu nu-mi răspundeai, nu aveai cum, chiar dacă ți-aș fi adresat acele întrebări în cuvinte reale, rostite cu glasul aproape stins, tu nu ai fost capabil să spui ceva.

[ccristine]

Picături de ploaie se preling pe geamul meu

Și în mine arde o dorință - să te am mereu.

Să te țin de mână, în brațe și în piept.

Căci ți-am spus deja că, orice ar fi, eu sunt aici și o să te aștept.

[goodeevilgirlintentions]

Asta îți dorești ?

….un sărut pasional,intens. Mâinile mele se plimbă pe trupul tău și tresari la fiecare atingere. Îți sărut gâtul,iar limba mea urcă ușor spre ureche…mușc lobul,îl cuprind cu buzele și apoi voi continua drumul spre sânii tăi,lăsând in urmă doar gemete ușoare și încordare…tensiune…dorință!

[28octombrie-toamnadinsufletulmeu]

"Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte?

În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.

În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…

O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…dar, nu există niciun „APOI”! Există aici și acum!

De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. „Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”

Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”

Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...

Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „MAI TÂRZIU ” duce către o țară numită „NICIODATĂ ”.

Trăiește aici și acum!

Nu va exista o a doua viață!

Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri,poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați! Citește cărți, călătorește!

Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu ceea ce poti face acum!

Iubește la maxim!❤️❤️

Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia ,fii generos cu dragostea. 🩶💙🩶

Toate acestea te vor face un om FERICIT, pentru că, la final, CU TOȚII VOM DEVENI O POVESTE! ❤

#Postare preluata

[goodevilgirlintentionss]

Asta îți dorești ? ….un sărut pasional,intens. Mâinile mele se plimbă pe trupul tău și tresari la fiecare atingere. Îți sărut gâtul,iar limba mea urcă ușor spre ureche…mușc lobul,îl cuprind cu buzele și apoi voi continua drumul spre sânii tăi,lăsând in urmă doar gemete ușoare și încordare…tensiune…dorință!

[arhitectul]

eclipsă de lună

ea e o eclipsă de lună

pe cerul înstalat, absoabe priviri.

ea e frunza ce cade din copac toamna

în trei culori își are sufletul.

ea e nicotina din țigara

fumată toată, când ești agitat.

ea e ceaiul dinainte de culcare

fierbine când o atingi.

ea e un mister

vrei s-o citești ca pe-o carte și

s-o înveți pe de rost.

ea e pretutindeni,

chiar și atunci când nu-i lângă tine.

ea e prezent, însă poate fi trecut și viitor.

ea e ca soarele când se dau norii deoparte din calea lui

într-o zi ploioasă.

ea e fulgul de zăpadă

pe care-l prinzi în palmă și apoi

se topește.

ea e un tatuaj

a lăsat semne permanente

în locul în care buzele au atins.

ea e neliniște, dor, dorință

un amalgam de stări, ce creează dependență.

ea e un om

ca oricare altul

însă o s-o iubești

ca și cum alta pe pământ n-ar mai fi.

și nici nu este.

@arhitectul

[simonastefania]

Dragul meu, mi-ai pășit blând prin suflet cu tălpile ce păreau că macină nori îmbrăcați în întuneric. Plângeau brazii în miezul nopții și mă priveai prin ochii lunii precum cerul gol ce oftează la dorul unei constelații. Te-am trăit aproape orb și te-am iubit cu o tăcere violentă al cărui ecou încă îmi respiră ascuțit printre coaste. Mi-ai răvășit pielea în atingeri acide cu degetele pătate de o dorință obscură și mi-ai adâncit întreaga existență dezarmată în brațele tale atât de adânc încât mi-am pierdut conturul pe pământul rece în locul în care ploaia a gemut a liniște. Efemer, timpul în care te-am gustat printre zâmbete s-a risipit într-un ghem de brumă emoțională și luna a început să îmi coase pe umeri un dor al răsăritului privit prin ochii tăi cruzi. Pășește-mi din nou prin suflet, să cerni litere în palmele tăcerii ce ai sădit-o în mine și să te consum pe de-a-ntregul într-o ultimă respirație. Te aștept în brațele nopții să îți ofer dorul în dar, să îl trăiești tu pentru amândoi..

ECLIPSĂ EMOȚIONALĂ..

[lady-in-blacks-blog]

O studentă în viață, răbdătoare și cu grijă,

Dar inima rănită, plină de teamă și frământare.

Se teme că nu va iubi, că va fi doar o greșeală,

Căci ochii lui, ar putea-o privi, să fie doar o alta-n umbră.

El, cu jocuri de noroc și un copil mic lângă el,

Dar sufletul său plin și inimos, în căutarea iubirii.

Două lumi ce se ciocnesc, se întrepatrund și se confundă,

Dar în miezul lor răsare o poveste de iubire și fericire.

În ciuda temerilor și incertitudinii ce-i acaparează,

Studenta răbdătoare deschide inima cu speranță și dorință.

El, dincolo de războiul cu propria-i judecată,

Simte că întâlnește, în ea, o lume nouă și minunată.

Un drum sinuos, dar plin de aventură și descoperiri,

Povești împletite, sentimente care se amăgesc și se zbat.

Cu încredere și pasiune, se îmbrățișează pe calea lor,

Să cucerească iubirea, să răsară în ei, etern și frumos.