#lipsites

[lipsglobal]

It's fashion after all 🌟 Classwork of #lipsites (at Leela Institute of Professional Studies) https://www.instagram.com/p/Cjp6IO4tqcg/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[theiloveyousong]

“lipschitz isnt a jewish name” tell that to the lipsit twins

[am-sarutat-un-strain]

Și dacă mâine când trec strada, pe verde, regulamentar, ca orice om, în timp ce-mi zic că trebuie să o sun pe mama, dă peste mine o mașină cu-n șofer lipsit de somn. Și dacă mâine va fi ultima dată când îmi îmbrac paltonul cenușiu, în care pe whatsapp îi dau mesaj lui tata: ,,am facultate, job, când vin pe acasă nu mai știu’’. Și dacă mâine-i ultima mea dimineața în care îmi verific Instagramul.. și uite așa a trecut prin viață cea care își tatua în vers amarul. Și or îngheța în al meu piept cele nespuse… și s-ar topi pe buze ultimul sărut.. și-or plânge în ei vorbele ascunse pe care au ezitat din a mi le spune, deși atât de mult au vrut.. și s-ar topi in a mea palmă, sudoarea tuturor celor care m-au ținut cândva de mână… și voi pleca, tăcută, calmă, din a mea viață atât de goală și totuși atât de plină.

Și dacă mâine în timp ce tu treci strada, pe verde, regulamentar, ca orice om, gândindu-te că trebuie să îți suni mama, dă peste tine o mașină cu un șofer lipsit de somn.. și dacă mâine-i ultima ta dată în care îți îmbraci paltonul gri, în care-i dai mesaj lui tata, care te întreabă: când mai vii? Și dacă mâine în al tău piept, va îngheța tot ce-ai avut.. te întreb acum, nu te cert: bă, ai trăit-o cum ai vrut?

[un-suflet-anonim]

Am atât de multe sentimente, vise, emoții, pe care nu le-am arătat niciodată nimănui - deși mi-ar fi plăcut - pentru că oamenii nu știu să se bucure de lucrurile mărunte, lipsite de importanță și fără valoare bănească. Lume a devenit mult prea materialistă, prea rece și rea.

@un-suflet-anonim

[arhitectul]

vreau să vii de parcă nu mai pleci. să vii ca și cum ne-am lipsit prea mult. să aduci în sânge pasiunea care-mi sparge mie venele. să vii cu ochii înfloriți și părul purtat de vânt în toate direcțiile. să vii pe ritmul bătăilor de inimă și să ne unim trupurile în tăcerea universului. să vii sub stele, soare și lună. să vii când nu te-aștept, să vii fără să suni. vreau să vii și să pui în mine focul care mi s-a stins.

@arhitectul

[crybyemissamericanpie]

Academic rivals - Coriolanus Snow x fem!reader (PT,2)

i suggest you go to my page to read pt 1 but do as you please

TW:getting killed mentioned (?)

Y/n stumbles back to her home, it was quiet, her father and mother always working and being an only child, she closes the door behind herself and walks to her bedroom and drops her bag on the bed, she looks at the now dressed manikin, that definitely didn't have a black, rose strapped dress with roses and flowers 'growing' all on it in the morning

Y/n takes a closer look at the dress and notices a small sticky note on the manikins neck it read:

"Hi Y/n

I made this dress for you for the ceremony, hope you like it, also sorry that I ate the chocolate left on your desk I'll promise I'll pay it back also I invite you over for dinner as s treat! :)

Sending love,Tigris"

She knew she wouldn't have needed to give a key to Tigris to the house since she's gonna now spoil her with dresses and also eat her chocolate

So she did go, it was a normal dinner that she'd usually have with the snows, grandma'am talking about the games, how great the Capitol is, Tigris trying to defend the districts a bit, Coriolanus nodding sometimes to be seen like he was listening and y/n staying quiet the whole time

As the dinner ended Tigris went back to work almost immediately to that Deva who makes her believe that she is actually doing something to fashion while only makingher give her foot and head massages and grandma'am went to bed

She was just about to leave when Coriolanus stopped her"we still have a group homework to do"he says as he stands in the end of the Hall, the group project how could she forget. She put down her coat once again and made her way to Coriolanuss room, him leading her

She was in his room only once, when Tigris wanted some materials ans fabrics that were in Coriolanuss room for some reason she went in. Coriolanus sat down on to the desk, 2 chairs already put in front of the desk, they had to write about what they loved about the war

She took a seat and accepted the pen and paper he has offered, they wrote down some things in silence, she looks at Coriolanuss paper it was about the feast of how delicious the food looked, then she made eye contact with her own paper, she wrote down how she found it brave that the districts rebelled against the Capitol and how much power they had. She quickly scribbled all of them, off her paper, what is she thinking? Siding with the rebels? This could get her killed!

As she scribbled Coriolanuss looked for a second but then gave up at trying to read what she scribbled out

"What did you wrote down?"y/ns voice rings, even though she knows what he wrote down and he probably knew that she knew, regardless she still asked

" about the Feist and how it always looked delicious "Coriolanus says as he looks at his paper, the she looks at her" what did you write down?before you scribbled it?"Coriolanus asks , looking into her eyes

"About...how I loved and feeled safe around you"She lies, it was true that she felt this way, but she couldn't say what she really wrote down

A smile creeps on his face"Sweet"He mumbles"why did you scribble it out?" He asks, raising an eyebrow.

Y/n panicked a bit as what would she lie"cause there were some toughts that the teachers doesn't need to know "She says, it made sense,she didnt even know how could she think of it so fast

The smile stays on his face" toughts that I should know?"He asks, his cheeks going a bit red as he starred at her, y/n felt her hand sweat a bit at the question, she knew what he meant. Sure she found him attractive and everything but was there any chemistry between them?

"Maybe" She replies maybe a bit too confidently, there was no going back from this. A smirk plays on his lipsIt felt wrong, this could ruin their friendship would make the rumors in the academy go crazy, that they even flirted a bit.

He was her 'rival',someone who has a completely different view on the Capitol and the games, but it didnt matter, the only thing she could focus on is his soft lips against hers

[ioana-emilia]

Oprește-mă...nu mă lăsa să cred că mai există „va urma” când tot ce va urma e gol lipsit de viață, monoton, când tot ce vrem e inexistent, lipsit de sentiment, absent.

[autumnaaltonen]

Could you do NSFW headcanons of welcome home sex, for lack of a better term, with reader after one or both of them has been apart due to a lengthy mission/assignment?

My parents have put a Carrie Underwood Christmas Album on the Chromecast, so writing this with "Joyful, Joyful, We Adore Thee" in the background is definetly not a vibe 😂 I hope you're okay with an androngynous reader for this one, since there was no specification. I'll let everyone have a piece of this mans. First request! So it's lengthy lol.

Rating: M

WARNINGS: nsfw (obvs), pain-play, oral (receiving), penetration.

you had both been apart for well over a month, Alucard's recent missions sending him all over the island, and your own work requiring several weeks in the USA.

to say Alucard was "agitated" after the first couple days without you would be an understatement. Most of the time, he had the leisure of bringing you along on missions for logistical supervision, as well as to help give Seras moral support when she became overwhelmed by the violence and her Master's pushy manner of tutoring.

But this time, mans was strictly business with no pleasure the entire time he knew you were continents away from him. It unsettled Seras to see her Master so anxious to finish work with a punctual timestamp, rather than taking his time and embracing the chaos of shooting down ghouls and impaling whatever vamp had the balls to upend an entire innocent community.

In short, Alucard wanted you back ASAP. Not just for the knowledge that you were home safe and in his arms, but because your mere presence had become such a vital part of his daily patterns, and disturbing this schedule greatly put him on edge.

After 5 weeks, your paths finally aligned again at Hellsing Manor. You shivered knowing what was waiting for you when you entered your and Alucard's shared domain in the basement, giddy with excitement to be in his loving embrace again.

By the time you had reached your shared dwelling, every ember of light had been shut out. You couldn't even see your own hand in front your face.

You knew the game your beloved was playing, and acted dumb as you fumbled around to find a light source.

You knew exactly where you were going, having been living in this dreary dungeon with the world's most fearsome creature for a long while, but Alucard enjoyed it when you acted like a little lost lamb. It triggered the hunter in him, and you were more than prepared to be devoured.

You finally feel the distinct plushness against your thighs of the bed you had moved down here, more so for your own comfort than Alucard's.

You lay down on the bed with a sigh, sore from the long flight and tired from the jet-lag, but you knew that your day was nowhere near over.

Out of nowhere, a familiar weight materializes itself on top of you. A head falls on your chest, arms wrap tightly around your middle, and a muscular frame squishes your lower half into the mattress like a weighted blanket. Once upon a time his little jump scare startled you, but now it was an expected and welcome surprise.

Your arms automatically embrace your lover, grabbing handfuls of his coat, while your legs wrap around his waist like a koala. You hold him as tight as you possibly can while inhaling the familiar scent of his hair. Smokey ash and sulphurous from gun fire, your favourite.

Alucard's chest rumbles deeply in appreciation of your embrace before reaching his hands upwards, grabbing both your wrists from around him, and pinning them above your head atop the pillows.

You exhale out of satisfaction with being restrained by him, your safe place, trapped under him and defenceless to his will.

A heavy and open-mouthed kiss is forced against your lips, which you return with fervour. It's slow, but messy, filled with longing and relief to be back together again, where you belong.

You pull away for a breath, to which he whispers, "Mi-ai lipsit, dragostea mea."

"I can tell," you laugh. Big mistake.

You hear him scoff before diving back in, tongue headier and far more assertive, reminding you of your place. He then delves into the crux of your neck, biting down firmly, fangless, but hard enough to make you moan out in pain and bliss. His pelvis digs into your own, grinding against you, where you feel the hard ordeal in his pants. It makes you ache with longing, regretting your sass that has ultimately lengthened the teasing that he was already prepared to serve. You attempt to remove your wrists from his grasp as you push your crotch against him, but he's quick to pull away, the grip on your hands holding tighter to the point where it stung.

"I'm sorry, dearest, m'sorry," you gasp, "I've missed you so much, I just miss playing with you and pushing your buttons. You know how much I love your laugh—please." You beg, as he grinds into you again, appreciative of your loving words.

You feel him kiss up the side of your neck to under your ear, before trailing along your cheeks, on both your eyelids, and then finally back to your lips. To return it with fervour, before he replies "I know, dragostea mea, I'm here now."

An invisible force keeps your wrists bound above your head, whether it be one of Alucard's familiars or your own hypnotized submissiveness to his will you don't know, as Alucard sits up and begins stripping you of your clothes.

As desperate as he is to have you here and now, you've chastised him one too many times for destroying your garments in his fits of passion, so he's careful to not tug too hard on the seams, while still testing the limits of the fabric.

By the time you are finally bare before him, you don't even have a moment to shiver from the chill of the basement before he's on you again.

He hands, his tongue, they're everywhere. He ravishes you like a last meal, pulling you by your legs to force you against him as he squeezes, fondles and bites. You're in pure bliss, loving the mixture of quick pain and fervent pleasure. Return-home sex was always messy with Alucard, and there is not a spot on you, he leaves bare from his touch.

"Alu—please, w-want-" you stutter out, unable to find a coherent sentence in your vocabulary. Usually he would continue to tease you, he loves pushing your buttons too, but it's been far too long a wait, and he was growing just as impatient.

He kisses you again, pecked and loving, "M-am gandit la tine toata ziua," he says against your lips, before you feel a gust in the air and a tickling against your skin, indicating the dematerialization of his clothing.

He dips between your legs quickly, his long black hair tickling your inner thighs as you try not to twitch away. His long and warm tongue is delving inside you in an instant, laving heavily as to prepare you for him. His arm holds your hip down automatically, knowing you could never keep back your movements when he was down on you. It fills him with pride, knowing he is the only being who ever gets to grant you such pleasures, and he devours you with satisfaction, missing the taste of your essence on his tongue.

You nearly scream from the intensity of his mouth on you, breathing heavily and tears streaming down your cheeks. He growls in appreciation of your noises, sending a satisfying vibration into you.

Once he feels you are wet enough, he finally seats his hips between yours as you feel the familiar and long awaited pressure of him entering you, hard as steel and thick as the barrels of his guns. Despite his preparing you, it's always a tight fit, not that either of you were complaining.

Finally, joined as one, Alucard lifts one of your legs over his shoulder and begins to rut against you with zeal, careful to not overdo it with his vampiric strength and harm you, but just enough to feel the pleasurable squeeze of his intrusion every time he pulls out and slams back into you with a slick smack.

You're all over the place at this point, the invisible grip on your wrists gone, allowing you to palm and scratch Alucard's firm chest and stomach.

His moans and groans are hellish noises that sound like your own personal salvation, deep and unholy. You can barely make a sound at this point, whatever noises coming up your throat die with every thrust.

Like every homecoming, you lose count of how many times the both of you release that night, always ending with you sticky, shivering and glued to Alucard's chest as he covers you with his coat and keeps you close for warmth. He swears it's the last time he will be away from you for so long, but duty always calls you apart again eventually.

At least the wait is always worth it.

[officialromaniantranslatiuni]

Îmi place cum nenea Alex se atacă in numele instituțiilor de învățământ obligatoriu cu elevi minori, de parcă David Alessio e ăla care suferă din cauza fustei lui Andrei Nae. Nu-ți face griji ca incluziunea exista oricum sub umbrela de combaterea discriminării (ce include religie, etnie, afecțiuni etc). Mă îndoiesc ca se alarmează în halul asta când David Alessio își arată organele genitale colegilor și se masturbeaza de la grădiniță (a văzut mami pe grupul de mămici necenzurate ca este ok), batjocorește sau efectiv bate un alt copil pe motiv de gusturi diferite, hărțuiește fetele sau îl face pe alt coleg homalau din cauza ca nu îi place fata lui. Pe Sophia Anastasia o lăsam în pace. Știm ca domnul Alex o să spună ca ea e o curva mică imediat ce intervine o problemă cu orice agresor.

Anyway, atat timp cat studenții lui Andrei Nae nu au depus până acum plângeri referitoare la un comportament nepotrivit sau lipsit de etică, nu înțeleg ce se tot ataca toți triștii. Nu mai au subiect de discuție la țigară și cafeluță?

Țin minte acum câțiva ani. A intrat televiziunea peste o învățătoare (era ceva o verificare în școală și nu avea legătură cu ea). Perioada era friguroasă, în școală era clar ca nu era cald. Femeia purta blugi, un pulover și o vestă. Comentariile nu erau la adresa problemei dezbătute în reportaj. Nu. Toate erau despre cum a îndrăznit nenorocita aia ordinară în vina în blugi, pulover și vestă la școală. Să fie dată afară! Băi, știu ca pe la americani nu e voie cu blugi, iar eu mi-am mai luat priviri care mai de care pentru blugii cu tăieturi în dreptul genunchilor, dar hai să ne vedem de limitele noastre. Atat timp cat tu nu îți îmbraci copilul în uniformă și vii în bustiera la ședința cu părinții, eu zic să cânți la altă masă.

[skeysesil]

Zaiafet - "Ce nu știai despre Țepeș"

Istoricul Andrei Pogăciaș aduce lumină în bezna otomană lăsată de producătorii serialului Netflix Rise of Empires: Ottoman, cu privire la anumite aspecte care pe ecran nu numai că au fost prezentate și reprezentate într-un mod ridicol și lipsit de adevăr, dar și cum producătorii au ignorat kilogramele de informații încadrate în aproximativ 10 ore oferite de el și Mihai-Florin Hasan la cererea acestora. Interviurile au fost înregistrate înainte ca productia serialului să aibă loc, și cu grosolănie tăiate la montaj în proporție de 98%.

În podcastul canalului Zaiafet, Pogăciaș explică ce nu s-a văzut în serial și răspunde întrebărilor curioase într-un mod comic dar și sincer, de la începuturile domniei lui Țepeș, campaniile militare, aspecte ale imperiului Otoman, determinarea lui Mehmed, vestitul atac de noapte, Vlad Dracul, originile dubioase ale numelui de "Dracul", relația domnitorilor cu boierii, caracterul rebel si haotic al lui Vlad [să fim serioși, omu' era o tornadă], misterele morții sale, dar și scurte menționări despre Ștefan cel Mare.

În mașină, la metrou, la picnic sau la birou, podcast-ul îți va ține de urât, chiar binedispune prin umor istoric.

da, okay, ești viță nobilă, zdrăngăne metalul pe tine când pășești, ai palate, ai ghiul pe deget, armată, murg, femei, vin și faimă, ești "sultanul sultanilor, rege al regilor, cezar al cezarilor, soare al sorilor", dar degeaba că tot nu ai sânge în c*aie ca Valahul si Moldoveanul; ce să spun, nasol de tine, să te aplece amândoi e o performanță greu de atins, dar nu imposibilă 😂

[alexandrudan]

Dragi femei, vă spun un secret.

Dacă doriți un bărbat care să vă iubească, respecte, prețuiască și să vă susțină pe plan emoțional, personal, profesional și financiar, ar trebui să vă puneți următoarea întrebare:

"Ce fel de femeie își dorește un astfel de bărbat?"

Apoi, vă puteți întreba: "Pot fi eu o astfel de femeie?"

În era tehnologiei, nu se mai cere numărul de telefon și mulți vă abordează pe rețelele de socializare, fără să vă fi întâlnit în viața reală. Ce fel de persoană arătați că sunteți pe aceste platforme?

Pentru majoritatea este greu de înțeles de ce vă editați pozele sau vă pozați provocator. Nici să păreți mereu supărate nu ajută. Totuși, toate își doresc un bărbat ideal: frumos, bogat, grijuliu, care să vă facă toate poftele și să vă țină acasă cu o menajeră care face curățenie și mâncare.

Vă spune un bărbat care nu e nici urât, nici lipsit de inteligență sau experiență, că atunci când vedem astfel de femei, nu ne gândim "ce aș vrea să o iau de nevastă", ci "mamă, ce aș vrea să petrec o noapte cu ea". Așa că, verificați-vă profilul și vedeți ce impresie lăsați.

Poate vă abordează un bărbat frumos și bogat, dar cel mai probabil va fi un afemeiat și vă va înșela constant.

Asta vreți?

Sigur, există și excepții, dar dacă vreți o dragoste ca în povești, încercați să aveți mai multă stimă de sine. Dacă vă expuneți prea mult, un bărbat nu va fi interesat de voi decât pentru o noapte.

Dacă doriți să fiți respectate, respectați-vă. Dacă vreți doar aventuri, atunci expuneți-vă în continuare!

Și când vă mai scrie câte un John "bună, frumoaso, ce sexy ești, aș vrea o noapte cu tine, minunato, ești foarte atrăgătoare", nu îl mai judecați. Este limitat, dar vede ceea ce voi nu vedeți.

Cereți respect, nu aventuri!

[torillatavataan]

Kiki miistii ii-kiilin? Viiliki lipsit pihii ii-kiilti?

[goodeevilgirlintentions]

În seara aceasta gândul imi zboară la tine,la ochii tăi mari și pătrunzători,la buzele tale atât de bine conturate,la zâmbetul tău ce mă face sa-mi pierd controlul…Da, a trecut mult timp,mi-ai lipsit,nu știu de ce insemni așa mult pentru mine,ceva din tine,din caracterul tău mă atrage și mă bântuie…mă face să mă gândesc la ce lucruri pline de “păcat” ți-aș face! Mă pierd în gânduri și-n fantezii, realizând că o parte din tine strigă din întunecimea minții după ajutorul meu. Tânjești să renunți la tot ce te apasă,să te simți liberă,descătușată de ce cred cei din jurul tău,de prejudecăți și inhibiții. Sunt aici,am revenit, acceptă-mă! Sunt gata să îți cuprind trupul și să-ți eliberez sufletul! Pășesc ușor în mintea ta, vin din ce în ce mai aproape,te prind în valul pasiunii și îți sărut buzele. Tot ce urmează este mai mult decât o poruncă, pentru că te întind pe pat,goală,scot cureaua…iar inima ta incepe să bată nebunește!

[simonastefania]

Ambiguitatea emoțională cu care violent ai îmbrățișat-o, s-a dovedit a fi fatală. I-ai hrănit existența cu emoții infantile, i-ai sărutat coapsele în respirații avide, dar nu ai fost capabil să îi satisfaci gândurile hămesite. I-ai adorat parfumul pielii, ușor pătat de aroma înțepătoare a haosului ce-l poartă în vene mult prea intim pentru incompetența ta emoțională. Amprentele ei, poem erotic pe pielea prezenței masculine, amprentele tale, picături acide de regret ce par că încă îi ard în privire. Pare că cerul nocturn încă îi cerne cromatica ta carnală în gânduri, însă refuzul ei de a-ți descompune existența în fărâme de amintiri începe să se altereze. Liniștea nu mai are mirosul tău sau poate nu l-a avut niciodată pe de-a-ntregul. Pentru ea, rămân unica prezență masculină aptă să o pătrundă profund până în momentul în care sufletul ei rămâne aproape gol în brațele nopții, pătat de razele blânde ale lunii. Pe ea, se cuvenea să o trăiești poetic, să îi săruți virgula degetelor și litera din miezul rimei, să îi guști fiecare vers cu o pasiune bolnavă și să nu te oprești la punct. Arta trupului ei lipsit de emoții îți este străină, mie îmi este atât de intim crestată în palme. Însă, gustul metalic al existenței tale o va constrânge să rătăcească din nou prin poeme dezbrăcate de patimă și pare că intensitatea respirației ei nu se mai poate măsura în gemete blânde. Golul cordial al existenței tale a transformat un poem în maledicție.

POEM DEZBRĂCAT DE PATIMĂ..

[iubesc-tacerea-ta]

A apărut la ușa mea să-mi spună ca s-a întors

Ca i-am lipsit și ca n-a știut să fie altfel

M-a găsit fericita, l-am găsit trist.

Mă doare tristețea lui, îl doare fericirea mea.

#therapy

[ella07]

Nu plec atunci când e greu, plec când totul devine lipsit de respect...