#trăiește

[28octombrie-toamnadinsufletulmeu]

"Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte?

În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.

În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…

O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…dar, nu există niciun „APOI”! Există aici și acum!

De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. „Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”

Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”

Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...

Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „MAI TÂRZIU ” duce către o țară numită „NICIODATĂ ”.

Trăiește aici și acum!

Nu va exista o a doua viață!

Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri,poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați! Citește cărți, călătorește!

Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu ceea ce poti face acum!

Iubește la maxim!❤️❤️

Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia ,fii generos cu dragostea. 🩶💙🩶

Toate acestea te vor face un om FERICIT, pentru că, la final, CU TOȚII VOM DEVENI O POVESTE! ❤

#Postare preluata

[mla-luna-inalcanzable-blog]

If you ever see me sad, just know that is rarely because of something that happens to me.. I never believed in feeling sorry for yourself. That is weakness. Why would you feel sorry for yourself? Don't you know that out there, in this big wide world there is always someone who is having a worse life than you?..If you ever see me sad, know that I am sad for someone I love and that someone is living hard and ugly moments 😔That's why I am sad.

إذا رأيتني حزينا ، فاعلم أن هذا نادرا ما يكون بسبب شيء يحدث لي .. لم أؤمن أبدا بالشعور بالأسف على نفسك. هذا هو الضعف. لماذا تشعر بالأسف على نفسك؟ ألا تعلم أنه في هذا العالم الواسع الكبير هناك دائما شخص يعيش حياة أسوأ منك?.. إذا رأيتني حزينا في أي وقت ، فاعلم أنني حزين لشخص أحبه وأن شخصا ما يعيش لحظات 😔صعبة وقبيحة لهذا السبب أنا حزين.

Si alguna vez me ves triste, debes saber que rara vez se debe a algo que me sucede. Nunca creí en sentir lástima por uno mismo. Eso es debilidad. ¿Por qué sentirías lástima de ti mismo? ¿No sabes que allá afuera, en este gran mundo, siempre hay alguien que está teniendo una vida peor que la tuya?.. Si alguna vez me ves triste, debes saber que estoy triste por alguien a quien amo y ese alguien está viviendo momentos 😔duros y feos, por eso estoy triste.

Se mai mi vedi triste, sappi che raramente è a causa di qualcosa che mi succede. Non ho mai creduto nel piangersi addosso. Questa è debolezza. Perché dovresti sentirti dispiaciuto per te stesso? Non sapete che là fuori, in questo grande mondo c'è sempre qualcuno che sta avendo una vita peggiore della vostra?.. Se mai mi vedi triste, sappi che sono triste per qualcuno che amo e che qualcuno sta vivendo momenti 😔duri e brutti Ecco perché sono triste.

Beni üzgün görürsen, bunun nadiren başıma gelen bir şey yüzünden olduğunu bil. Kendin için üzülmeye asla inanmadım. Bu zayıflıktır. Neden kendin için üzülesin ki? Bilmiyor musun ki, bu koca koca dünyada, her zaman senden daha kötü bir hayat yaşayan biri var?.. Beni üzgün görürseniz, sevdiğim biri için üzüldüğümü ve birinin zor ve çirkin anlar 😔yaşadığını bilin Bu yüzden üzgünüm.

Dacă mă vedeți vreodată trista, să știți că rareori se întâmplă din cauza a ceva ce mi se întâmplă. Nu am crezut niciodată în a avea milă de tine. Aceasta este slăbiciune. De ce ți-ar părea rău pentru tine? Nu știi că acolo, în această lume mare, există întotdeauna cineva care are o viață mai proastă decât tine?.. Dacă mă vedeți vreodată trista, să știți că sunt trista pentru cineva pe care îl iubesc și care trăiește momente grele și urâte De aceea sunt trista. 😔

[strainaprintredemoni]

Încă mă caut..

În adâncurile mele trăiește o oboseală apăsătoare, ca și cum aș fi cumpărat-o în rate de la suferință, plătind taxe în plus pentru a ascunde un zâmbet obosit și sfâșiat.

În zilele din urmă, fericirea mi-a scăpat din mână ca nisipul ce alunecă printre degete! Indiferent din ce unghi aș privi, fie că e vorba de relație sau de mine însămi, lumina fericirii s-a stins. Aleg să mă refugiez în singurătatea mea, fără să gust emoțiile sau să mă bucur de plăceri. Simt doar un fior uman, un impuls de tristețe și deznădejde. Parcă pandemia a revărsat în sufletul meu vechi răni pe care le credeam vindecate demult. Am cunoscut fericirea, și totuși, e ca și cum s-a evaporat, iar drumul înapoi pare îndepărtat și nesigur. Cât va dura acest vid? Nu știu! Uneori parcă trec luni întregi, alteori ani și ani.

Îmi doresc să strig, să îmi eliberez durerea, să scot la lumină toate frânturile sufletului meu! Să mă simt bine, să mă umplu din nou de încredere, să radieze iubire din fiecare privire. Dar adevărul e că mă sufoc într-un întuneric înspăimântător și durerea mea nu pare să aibă sfârșit, nici astăzi, nici mâine, niciodată sau cel puțin nu acum.În ciuda tuturor acestor furtuni interioare, încă există un răzvrătit foc al dragostei care arde în mine, chiar și în mijlocul acestei pustietăți sufletești.

Jurnalul lui Gi.

14.03.2024 @strainaprintredemoni

[arhitectul]

oare diavolul plânge uneori?

oare răul are slăbiciuni?

oare universul cunoaște dezechilibrul?

oare omul trăiește după moarte?

@arhitectul

[soldatul-universal]

Trăiește aici, acum.

Pentru nimic sau pentru tot ce ai!

[viatainpasidecuvinte]

Îmi e greu să mă înteleg câteodată. Am o parte în mine pe care tot încerc să o vindec.

Știți monștrii de sub pat... ăia din copilărie de care ne era frică? Eh, asta trezește în mine partea asta. Trezește o traumă ascunsă cu care am învățat să trăiesc. O traumă pe care m-am chinuit ani la rândul să o vindec, să o tai de la rădăcină, să o fac scrum. Dar cumva trăiește acolo în mine, renaște din propria cenușă și crește din cenușa pe care o lasă în urma fiecare om care m-a rănit vreodată.

Cel mai ciudat este când monstrul ăsta din tine stă la pândă până ești aproape convins că a plecat, iar după iese la suprafață ca o furtună gata să răstoarne totul în calea lui.

Urăsc monstrul ăsta, urăsc partea mea nebună ,urăsc să trec peste cuvântului omului bun care sunt... din cauza lui...

[alexandrudan]

"Mai târziu"...

- Vorbim mai târziu.

- Te sun mai târziu.

- Ne vedem mai târziu.

- Ne plimbăm mai târziu.

- Îţi povestesc mai târziu.

Lăsăm toate pe mai târziu, dar uităm că "mai târziu" nu ne aparţine.

Mai târziu, cei dragi nu mai sunt alături de noi.

Mai târziu, nu-i mai auzim şi nu-i mai vedem.

Mai târziu, ei nu mai sunt decât nişte amintiri.

Mai târziu, ziua devine noapte, forţa devine neputinţă,

zâmbetul devine grimasă, iar viaţa devine moarte.

"Mai târziu" devine "prea târziu". 🥲

Trăiește acum, aici, clipa! Momentul!

[theblogdiana]

Tu trăiește-ți viața pe care o ai palpabilă lângă tine. Nu te ancora într-o realitate alternativă unde " s-ar putea să ;ar fi bine să; ar fi ideal dacă; " pentru că vei pierde ce este fizic lângă tine. Iar tu cu asta trăiești, nu cu visurile pe care ți le creezi pentru o viață idilică într-un univers paralel.

[goddess-of-hunting]

Trăiesc foarte multe momente in care ma simt singură. De multe ori ma întreb daca fac eu ceva greșit, de multe ori ma simt ca si cum nu am o direcție oricat de mult m-as strădui sa o găsesc. Rămân singură si nu știu ce sa fac cu singurătatea.

Iubesc momentele cu mine, dar urăsc sentimentul de singurătate.

Am impresia ca toată lumea își trăiește propria viață atât de frumos si de plin asa cum o fi ea, iar pe lângă mine doar se scurg orele pline de vid.

De multe ori nici sa mai fac ce imi place nu ma mai bucură. Pentru ca am început să urăsc sa nu pot sa ies din bula in care ma aflu. Ma simt ca si cum locuiesc intr-o cușcă sau ca si cum sunt in deșert. Din cand in cand mai trece un călător, incerc sa mă agat de o mică conversație si apoi se stinge la fel de rapid cum a început. Totul atât de firav...

Sigur fac eu ceva greșit...

[meezer]

trăiește ca un rege

[strainaprintredemoni]

Ți-am spus că uneori, când mă gândesc la noi îmi dau seama că ne atragem tocmai pentru că suntem diferiți. Diferiți în ceea ce suntem, dar identici în ceea ce ne dorim de la viață. Tu ești bărbatul care tace și care nu cere medalii atunci când face ceva bun. Eu sunt femeia care trăiește prin cuvinte și uneori, ar vrea să fie lăudată pentru nimicuri.

Atunci când nici unul dintre noi nu exagerează, suntem echilibrul perfect.

@strainaprintredemoni

Jurnalul lu’Gi

25.08.2023

[moon-child03am]

01:00 ceva ce simt

Nu credeam vreodată ca o sa am nevoie de altcineva.Știam mereu ca o sa fiu doar eu,singura și eram atât de sigura ca e cel mai bine așa.Simțeam ca in viața asta nu o sa fiu înțeleasă de nimeni,pentru ca așa a fost.

Nu am fost inteleasa,nu am fost acceptata,mereu când încercam sa fie bine,nu era,pentru ca “eu eram problema”.

Nu ,nu eu eram problema.Persoanele cu care stăteam erau problema.

Am ajuns acum ceva timp sa cunosc un băiat care mi-a dovedit ce înseamnă iubirea,ce înseamnă sa stii ca te poți baza pe cineva,ca e acolo când ai nevoie de el.De multe ori am crezut ca am găsit persoana asta,dar ghici ce, nu ,nu a fost.Dar omul asta a fost sincer,drăguț,inteligent,înțelegător și tot ce mai vreți voi.Greu de ajuns la el ce e drept,dar a meritat fiecare secunda.Asta e persoana care îmi poate fi prieten,iubit,(sa speram soț),prieten de bârfa și orice altceva.Știu ca e acolo oricând îl sun și ar face pe dracu-n patru sa fie bine.

Da exista așa om și da nu e nevoie sa te bazezi doar pe tine ,deși destui ani am crezut ca ma pot baza doar pe mine,și e greu,foarte greu sa fi singura împotriva lumii,stresului,nervilor,serilor nedormite in care plângeam și nu înțelegeam ce făceam greșit.Doar ca am găsit persoana asta in momentul in care chiar nu mai voiam pe nimeni in viața mea,gen sa imi fie prieten /iubit sau o persoana căruia ma pot deschide.Pentru început am fost distanță și voiam doar sa fac mișto ,dar cea mai buna alegere a fost sa vorbim și sa încep sa îl cunosc.Am viața mult mai frumoasa de atunci și ma simt mult mai bine.A meritat sa îmi calc pe promisiunea făcută mie ca nu o sa mai accept pe nimeni in viața mea.

DA,câteodată merita sa dai o șansa unui om,nu stii ce îți aduce viața,dar merita maxim 2 șanse ,dacă îți greșește in amândouă,pleacă și caută pe altcineva.

Da o șansa băiatului ăluia de te tot caută,(dar nu care te caută in modul dubios),vorbește,întreabă-l ce îți trece prin cap,fa o lista cu intrebi și vezi cum e,trăiește viața.Și dacă ai găsit persoana potrivita încearcă sa te bucuri de voi,de timpul petrecut impreuna.

Dacă simți nevoia stai singur,încearcă sa te cunosti pe tine,asculta muzica,desenează,încearcă sa te plimbi,sa te cunosti și sa stii ce fel de persoana esti și ce fel de persoana ai nevoie lângă tine.

Prin tot ce am scris aici vreau sa ii multumesc acestui băiat pentru ca e un iubit minunat care mi-a dovedit ca merita sa iubești și sa te iubești pe tine însuți.

[10000thoughtsaboutyou]

,,Niciodată nu ne vom da seama cât de înghețați suntem pana când cineva ajunge să ne topească gheața interioară. ‘’

Într-o noapte târzie, gerul fiind la conducere deja de ceva vreme, urma să înceapă o poveste. Ce tip de poveste încă nu știu sigur, însă cert este că la final, principiile și perspectivele se vor schimba. Revenind la vreme, puteai simți răceala până în măduva oaselor și uneori chiar mă întrebam, de ce nu aș putea suporta frigul de-afară din moment ce sunt deja obișnuită cu aceiași temperatură în suflet de o perioadă considerabilă? Sau cel puțin așa eram…

Am învățat de-a lungul timpului o lecție inevitabilă. Destul de important în dezvoltare ca și ființă umană este să ajungi în punctul de a-ți recunoaște sentimentele, să încerci să le înfrumusețezi astfel devenind constructive și să nu uiți vreodată să le evidențiezi. De ce aleg să spun asta? Căci o perioadă bună de timp am tins să cred că sentimentul de vulnerabilitate al unei persoane nu ,,trăiește’’ constant, la fel ca și un ciclu uman, se naște, dar ajunge să piară la un moment dat. Asta până să simt chiar pe pielea mea cum nicidecum nu s-a sfiit să apară la momentul oportun, de parcă ar fi așteptat să renască precum pasărea Pheonix din propria cenușă, cu forțe mult mai mari chiar, pentru a-mi da o lecție de neuitat. Și așa s-a întâmplat… Am învățat că atunci când doi poli opuși se întâlnesc, catastrofele tind să apară din ce în ce mai des, din ce în ce mai puternice. Așa a fost și când l-am întâlnit pe el, într-un mod neașteptat, dar sigur. Sigur fiind căci am înțeles de fapt, că noi doi eram meniți să ne întâlnim cumva în lumea asta pentru a ne învăța reciproc niște lecții pe care nu le puteam învăța cu altcineva. Tocmai atunci urma să realizez că sentimentul vulnerabilitatii doar a fost undeva adânc ascuns în sufletul meu, probabil într-o cutiuță prăfuită, iar cheița fiind aruncată în marele câmp energetic.

Pentru început, atunci când doi oameni diferiți se întâlnesc, cel mai adesea apar discuții contradictorii, însă cum ar trebui gestionată situația atunci când niciunul dintre ei nu s-ar lăsa mai prejos unul față de celălalt? De parcă s-ar întâlni două elemente: apă și foc, iar la final tot nu ar ajunge la un decret de pace, însă în cazul nostru fiind al pământului și al focului. Cunoscându-mă pe mine și desigur , cunoscându-mi principiile, nu aveam de gând vreodată să permit să mă simt inferioară unui bărbat, iar faptul că el nu a ales cea mai ușoară cale, cea de a ieși din acest demo al unui joc ce nici măcar nu începuse, a fost convocarea perfectă a unui război al orgoliilor despre care nu aveam nici cea mai vagă idee cum se va desfășura.

Din prima secundă când privirea noastră s-a întâlnit, corpul mea a fost cuprins de mici șocuri electrice ce m-au parcurs din cap până în vârful degetelor de la picioare. În momentul ăla mi-am dat seama că avea ceva diferit în el. Și am avut dreptate. În timp ce minutele treceau, nu ezita să mă surprindă prin diferite moduri și să reușească să mă pună pe jar în același timp cu răspunsurile lui poate mult prea încrezătoare. Mereu am tins să cred că o persoană ajunge să te atragă cu adevărat prin inteligența pe care o denotă, ca mai apoi prin aspect, și totuși, a fost prima dată când am experimentat cu adevărat asta. Ironic sau nu, faptul că deși eram diferiți din multe puncte de vedere, în unele situații chiar ne asemănam foarte mult, de parcă ne reflectam unul pe altul. În schimb, tonul său atât de calm de care abuza , mă enerva la culme și totuși nu arăta pic de emoție. Cum poți numi sentimentul de nervozitate în contrastul poate mult prea perfect cu calmitatea? O mixtură a sentimentelor nebunească, de necrezut, însă foarte rar posibilă. 

[love-different-way]

Trăiește-ți monotonia.

Ldw.

[p-l-u-t-o-n-i-s]

Către: partea mea emoțională.

Nu e un capăt de lume, deși simți că este, totul va trece, poate nu acum, nu în acest moment. Va mai dura. Te vei mai chinui puțin, te vei mai lupta o perioada cu demonii din interiorul tău care nu te lasă să te ierți, însă ești tot tu. Tot tu ești acela care și-a făcut alegerile care te-au adus unde ești, aceeași persoană ca acum. Tocmai de aia trebuie sa te ierți și să îți asumi totul. Treci peste! Nu mai trăi în trecut, doar privind în viitor poți să mergi înainte. Simți că totul se năruie dar nu e dracul chiar atât de negru, do your things, amuza-te, trăiește, învață să te iubești pe tine din nou, fi mândru de tine că ai ajuns până aici. Nu renunța la luptă, lupta e pierdută doar daca renunți la ea. Începând de azi, totul va merge spre bine. Trebuie să meargă spre bine! Astăzi va fi diferit. Vei incepe sa simți din nou bucuria vieții.

Semnat: rațiunea.

[rygacripto]

" Perinthos, soțul meu, a ridicat altar și stelă. Iar, dacă vrei să știi drumețule, cine și a cui sunt ( ascultă): la 13 ani m-a iubit un tânăr, demn de noi; apoi m-am căsătorit cu el și am născut trei copiii: un fiu mai întâi, apoi două fiice, leit chipul meu; în sfârșit, am născut pentru a patra oară, deși nu mai trebuia să mai nasc. Căci, a murit mai întâi, copilul și, după puțin timp, și eu. Am părăsit lumina soarelui în vârstă de 30 de ani. Eu, Cecilia Artemisia, zac aci. Și patrie și soț îmi este Perinthos. Fiul meu se numește Priscus, iar fiica Hieronis; cât privește Theodora, era copil acasă, când am murit. Perinthos, soțul meu, trăiește, și mă plânge cu glas stins. La fel, bunul meu tată plânge că m-am retras aci. Am aci și pe mama, Flavia Theodora. Mai zace, de asemenea aci, tatăl soțului meu, Caecilius Priscus. Am ajuns în acest neam, dar iată am murit [Salutare!]. Și ție salutare, oricine ai fi cel care(?) treci pe lângă mormintele noastre!"