suntaiciblog
suntaiciblog
SuntAici
195 posts
Hai să discutăm.
Don't wanna be here? Send us removal request.
suntaiciblog · 8 months ago
Note
21/ f. sunt in ultimul an de facultate si sunt foarte nostalgica. ma gandesc la liceu, la cum stateam la ai mei. parca mi e dor de casa doar acum de cand sunt plecata. cand eram in a 12a, abia asteptam sa plec fiind dintr o zona mica fara multe posibilitati si fara nu stiu ce prieteni, dar acum (desi nu ma gandeam niciodata )sunt foarte nostalgica de perioada aia si am chef si sa ma reconectez , poate chiar si cu colegii cu care nu eram prietena deloc
la anul o sa ma duc in afara la master si probabil o sa stau cu iubitul meu. am impresia ca deja îmbătrânesc si ca probabil nu mi am trait destul viata, desi sunt intr o relatie frumoasa.
la facultate nu se intampla nimic pentru ca se asteapta sa facem la licenta, abia avem ore. poate si de aia ma simt asa.
cum vindec nostalgia? :))
Nu e neapărat de vindecat, pe cât să înveți s-o folosești poate ca o motivație. Motivație să-ți trăiești din nou viața mai liber, mai interesant, să-ți faci amintiri noi și plăcute și să trăiești în prezent. Nostalgia vine de multe ori în momente fie mai dureroase din viață, fie în momente în care simțim că ne pierdem vremea și nu putem trăi suficient, fie dintr-un „fear of missing out”. Ea te poate dărâma și te poate împinge chiar și-n episoade depresive, dar poate să-ți și servească drept motivație, cum am zis mai sus, să te facă să vrei să trăiești din nou, să te bucuri de momente și să le simți din plin.
Poți și să dai mesaje unor foști colegi, why not, poate chiar să propui și o ieșire. Să mergi puțin înapoi la ai tăi, să mai rămâi prin orășel, să te reconectezi cu locurile astea din adolescență.
1 note · View note
suntaiciblog · 8 months ago
Note
Sunt tanara si cu hormonii la cap, simt nevoie de mai multa activitate sexuala si totusi o primesc foarte rar.
Am discutat de nenumărate ori cu partenerul meu despre asta si nu se schimba cu nimic… de luni de zile deabea o facem si cand o facem e foarte scurt, iar pe mine ma intristeaza si frustreaza.
Am incercat sa vorbim despre asta si sa gasim sursa problemei, am incercat sa il invit asa finuț si orice modalitate.. nimic nu fi acționează.
Chiar trebuie sa trag sa am parte de o partida din cand in cand? Eu tin la el.. dar am nevoie de conexiune fizica. Sunt tanara si daca nu am parte acum de placeri nevinovate atunci cand ? Nu stiu ce sa mai fac sau sa mai incerc sa functioneze
Nu, nu trebuie să tragi de el, ci ori trebuie rezolvată problema (dacă vine de la el), ori... despărțirea. Pentru că inevitabil se crează frustrări pe un domeniu important al vieții de cuplu, și nu e ceva ce ai putea ignora pe ideea că „o să treacă la un moment dat”. El ce spune? Care ar fi, de fapt, problema?
1 note · View note
suntaiciblog · 9 months ago
Text
Maybe you’ve lost yourself along the way. And that can be scary, and disheartening.
But it will be okay. You can find yourself again. It isn’t hopeless. It doesn’t have to be like this forever.
776 notes · View notes
suntaiciblog · 11 months ago
Note
puteti sa imi dati niste tips on how to make decisions?
sunt foarte nehotarata legata de orice si chiar as vrea sa schimb asta.
Consider că--
-Trebuie să cântărești super bine the pros and cons, atât dintr-o perspectivă emoțională, cât și dintr-o perspectivă rațională, și să vezi unde căștigi mai mult, unde pierzi mai mult. Spre exemplu ceva crezi că ar putea fi bun pentru inima ta, dar de fapt să fie extrem de toxic rațional vorbind, și să îți facă un rău real, mai rău decât răul ăla pe care crezi c-o să-l simți dacă ieși din situația respectivă.
-The pros and cons pe termen lung sau aliniat cu valorile tale interioare și cu viața pe care ți-o dorești - degeaba o situație e „okay, lasă că mai merge încă puțintel” acum, dacă totuși simți in interiorul tău că nu așa trebuie să fie, că nu așa te-ai vedea în viitor.
-Să te gândești la potențialele „consecințe” sau rateuri/worst case scenarios în cazul fiecărei opțiuni și cum crezi că ai putea gestiona scenariile respective.
**Să nu-ți fie teamă să te consulți și cu prietenii la unele decizii, e okay să n-avem tot timpul mintea limpede și să mai avem nevoie de opinii de la oameni care văd situația din afara ei.**
Și nu-n ultimul rând, cred că e important de menționat că ar trebui să ai un răspuns constructiv față de tine atunci când greșești, când dai rateuri și nu iei decizii „corecte”. Să nu te judeci foarte aspru, ci să cauți să înțelegi de ce ai făcut alegerea respectivă, cum ai putea face mai bine pe viitor, și să vezi ce ai învățat totuși de pe urma deciziei ăsteia. Pentru că, de multe ori, facem unele decizii tocmai ca să ajungem să învățăm lecții prețioase, așa că încearcă să nu privești lucrurile astea ca pe un capăt de lume, și cu siguranță vei fi ceva mai împăcată și sigură pe tine când vine vorba de făcut alegeri.
0 notes
suntaiciblog · 1 year ago
Text
the secret to life is always having something to look forward to
125K notes · View notes
suntaiciblog · 1 year ago
Note
Nu știu cum să gestionez relația cu mama, dar am obosit să tot fiu eu părintele, iar ea copilul. Îmi promit zilnic că nu o voi mai sprijini financiar, dar eșuez, ea având un salariu suficient de bun pentru nevoile personale. Fiind o fire cheltuitoare, nici 10 lei nu îi rămâne pe lună. Îs la facultate de trei ani. În tot acest timp am luptat pentru bursa de performanță, am lucrat și m-am străduit să economisesc tare mult pentru școala de șoferi, respectiv o mașină. De la 18 ani mă întrețin singură. Deși conștientizează toate aceste lucruri, ea consideră că banii se fac ușor, fiind persoană cu handicap (psihic, doar) iar pensia respectivă o primește fără efort. Îs distrusă psihic. Îmi controlează viața continuu. Mă sună zilnic, chiar și în perioadele de sesiune, când tot ce fac e să mă zbat pentru note maxime. Acum când îs pe cale să-mi ating obiectivele menționate mai sus, mă simt constrânsă că pentru ea ar trebui să folosesc mașina. De anii buni, am ajuns să-i fiu și menajeră în casă. Îs multe de povestit, dar tind să cred că aceasta e o relație toxică. Aș dori să întrerup legătura cu ea, dar nu pot. E parcă singurul om pe care-l mai am și, de asemenea aș fi amenințată cu sinuciderea ei dacă aș abandona-o (acest lucru fiind pus de câteva ori în aplicare, dar pe motive diferite). Nu știu cum să mai gestionez situația aceasta. Tot ce pot scrie e că sunt obosită, cu mici probleme de sănătate care au apărut în urma acestor "stresori", cu pierderea de sine și a iubiri față de sine. Mă urăsc!
În primul rând aș vrea să îți sugerez să te interesezi la facultatea ta de un psiholog. Ar trebui să aveți unul, chiar cred că ți-ar prinde bine să discuți cu un specialist despre toate treburile astea. Iar mai apoi... cu un om de genul nu prea există o altă cale decât îndepărtarea. Pentru că, de schimbat, n-o să se schimbe în veac dacă nu conștientizează ce face și cât de mult te rănește. Știu că te doare, știu că ți-e greu, dar nici așa nu poți continua. Ai vreo rudă care să locuiască mai aproape de mama ta și care ar putea să o verifice din când în când să nu facă vreo prostie după ce te mai îndepărtezi? Ar fi bine dacă ai putea vorbi cu alți membri ai familiei despre toate fazele astea.
1 note · View note
suntaiciblog · 1 year ago
Note
Bună!😊
Am nevoie de păreri din exterior și m-am gândit să scriu aici.
Sunt într-o relație de 6 ani de zile, eu am 23 de ani iar, el are 26.
Între noi lucrurile au evoluat ușor și sigur, niciodată nu am pus presiune pe iubitul meu cu nimic dar, sinceră să fiu am bătut de câteva ori apropoul ca aș dori să fiu cerută în căsătorie, să am momentul ăla special pentru mine înainte să ne căsătorim.
El spune mereu ca și-ar dori un copil în momentul de față iar eu îi spun ca nu vreau să fac copil dacă nu sunt căsătorită cu el, nu contează acele acte pentru mine dar totuși îmi doresc să fiu căsătorită și să am totul pus la punct înainte să vină un copil.
Luna trecută, din cauza unor probleme hormonale, nu mi-a venit menstruația. I am spus ca nu a venit iar el mi a spus să mergem la doctor…pentru a face întrerupere de sarcină :))) I am spus ca tot spune ca își dorește copil de un an iar acum vrea să întrerup sarcina (care oricum nu era) spunând ca a spus așa, doar ca nu e pregătit sa fie tata.
Noi doi avem o relație destul de serioasă, lucrăm în străinătate, avem toți banii la comun, renovăm împreună casa lui, dar niciodată nu a avut intenția să mă ceară de soție.
În momentul de față nu știu ce să cred. L am întrebat dacă el dorește in viitor să ne căsătorim iar el a răspuns ca da, dar totuși nu știu ce să cred.
Imi este teamă ca îmi pierd ani din viață cu el degeaba și lucrez pentru a face o casă care oricum nu este pe numele meu.
Am nevoie de sfaturi și păreri dacă se poate.
Mulțumesc!🙏
Cum e relația voastră în general? Sau cel puțin să zicem de un an încoace. Îți arată afecțiune? Și nu mă refer la un „da, mă mai sărută înainte să facem sex, uneori când vine de la muncă, ne mai ținem în brațe odată la 2 săptămâni”. Faceți lucruri împreună? Ieșit, explorat, călătorit de orice fel, să aveți un hobby împreună. Cum e cu comunicarea și rezolvatul problemelor? Chiar vi le rezolvați când apar, discutați, sau treceți peste ca și când nu s-a întâmplat nimic și rămâne totul în aer?
Dacă răspunsurile aici sunt pozitive, și îți arată suficientă afecțiune, faceți lucruri împreună și aveți overall o relație sănătoasă, atunci nu mi-aș face griji, poate doar simte să aștepte un moment potrivit pentru pasul ăsta, poate ar vrea să simtă mai multă stabilitate cu vreun loc de muncă, o casă, etc. Dacă răspunsurile sunt ceva mai negative... maybe he's not so sure about you, poate relația e mai mult o obișnuință deja și nu simte să mai depună eforturi, nici măcar în direcția de căsătorie. Sunt totuși și oameni cărora nu le pasă atât de mult de actele de genul, și simt că e mai important ce e între voi, decât ce e pe hârtie, dar consider că aici ar trebui să fie și o relație sănătoasă la mijloc, cum am precizat și mai sus.
0 notes
suntaiciblog · 1 year ago
Text
Read more. Cook more. Listen more. Create more. Hydrate more. Get out in nature more. Forgive yourself more. Challenge yourself more. Work on your craft more. Invest in yourself more. Compliment others more. Celebrate small wins more. Dance and sing more. Live your life more.
4K notes · View notes
suntaiciblog · 1 year ago
Note
Sunt intr-o situatie pe care nu stiu cum sa o gestionez. Adica cumva stiu, dar imi e frica sa fac vre-un pas.. imi e ca va fi unul gresit.
Am o relatie serioasa, locuim impreuna, ne iubim.. doar ca simt ca ceva lipseste si am vorbit cu el despre aceste lipsuri, nu pare ca lucrurile se schimba si nici ca se lucreaza pentru ele.
Desi asta e ultimul lucru important intr-un cuplu, pentru mine e.. sexul, deabea facem si cand facem nu e complet (frustrant, nu-i asa?)
Tot timpul eu aduc in discutie invitatiile in a face activitati impreuna, sa iesim…etc. El ca barbat nu m-a m-ai invitat nicaieri de foarte multa vreme, sau sa zica gen (hai sa facem asta) nope.
Suntem intr-o situatie strânsă cu banii, dar nu e imposibila si eu sunt mereu care ia initiativa sa gasim solutii, sa strangem bani, de facturi..etc cam tot ce tine de un cuplu intr-o relatie serioasa care isi doresc o familie. He never comes up with anything 🥲
Nu cer luna de la pe cer, dar un cuplu sunt o echipa..nu-i asa ?
Bună bună! Pare că iubitul a intrat într-un confort maxim și o monotonie din care nu prea are chef să iasă. Ideea e că, atunci când se întâmplă faze de genul în care îți comunici neajunsurile, frustrările, problemele, și el nu face nimic, iar tu continui totuși să dai ce-i mai bun și pare că accepți minimul ăla pe care-l oferă... well, mulți sunt tentați să nu se schimbe. Că oricum ești acolo în continuare, ești prezentă, ești cu el și nu te schimbi față de el. Poate pare un pic drastic, dar dat fiind că deja ai mai avut o grămadă de discuții cu el pe tema asta and nothing changed, poate-poate ar cam fi vremea de o discuție serioasă cu un ultimatum. Să îl întrebi efectiv ce e cu el de i s-a stins așa flacăra, ce vrea de la tine și de la relația asta și cum își vede viitorul lui și al relației, pentru că nu mai poți accepta comportamentul lui.
1 note · View note
suntaiciblog · 1 year ago
Note
Sunt într-o relație la distanță de 2000 de km eu locuiesc în Germania și el în România la început a mers totul bine a fost foarte frumos avem amintiri frumoase era atât de îndrăgostit a început să vină la mine în Germania des a fost totul perfect.. dar cu timpul s-a schimbat totul.. am fost despărțiți un An m-a făcut să sufăr m-a distrus tot anul am fost foarte obsedată de el îmi făceam conturi fake sa i scriu am venit acasă am fost la el am plâns eram foarte distrusă nu am vrut să accept.. după când am fost în țară din nou după 1 an de zile m-am împăcat cu el deși toți me-au spus ca nu e bine dacă ma lăsat odată o să mă mai lase la orice ocazie.. dar n-am ascultat. A fost bine o perioadă după s-a schimbat tot mai în rău.. nu mai îmi scrie cu zilele când îl sunam pe cameră găsea numai scuze mă simțeam un nimic în fața lui.. am încercat de multe ori să i spun ca mă deranjează comportamentul lui și mereu îmi spunea ca am chef de ceartă și mă înjura.. la un moment dat am încetat și eu să i scriu să văd dacă îi sunt așa neimportantă am așteptat 7 zile și nu a scris nimic i-am scris eu din nou ca nu e frumos și ca ar trebui să facem ceva trebuie să își schimbe comportamentul ca simt ca mă distrug enorm nu îmi e deloc bine la care el era online dar nu a scris nimic.. după o zi a scris ca nu mai merge nu mai e înțelegere și el nu mai poate la distanță (deși înțelegere nu mai era ca nu comunica deloc cu mine deși eu voiam…) mereu când îl sunam spunea ca nu avem ce vorbi ca mai bine scriem în mesaje de data asta când am observat de mult ca eu mai mai sunt nimic pentru el am spus ca o sa accept decizia lui și nu o sa îl mai deranjez și l-am blocat pe toate rețelele. E bine ce am făcut? Îl iubesc atât de mult 😔 cum trebuie să procedez ? Mă doare enorm ca l-am blocat dar mă distruge.. nu mai știu cum să gândesc 😔 îmi întoarce vorbele să par eu de vină deși eu mereu am încercat sa fie bine.. ce sfaturi îmi dai ? Dacă îl deblochez din nou știu ca nu o să se schimbe nimic dar îl iubesc și am nevoie de el.. aș vrea să îl țin un timp la blok sa văd se mai interesează de mine sau chiar gata relația nu mai vreau să mă rog din nou de el 😔
Cum să nu fie bine cum ai procedat? Chiar asta te-aș fi sfătuit să faci, să-i dai un mare block, pentru că doar își bate joc de tine. Iar pe lângă asta, chiar îți sugerez să apelezi și la terapie/un psiholog, pentru că nu e okay cum faci și cum gândești, l-ai pus pe omul ăsta pe un piedestal de parcă el e tot scopul existenței tale și e extrem de toxic pentru tine să ai o mentalitate de genul. Un partener nu trebuie să fie așa centrul existenței tale, să nu mai poți fără el și să te înjosești mai mult de un an de zile să-l ții lângă tine. E deja obsesie în cazul tău, nicidecum iubire, și ar fi mai bine să încerci să îți regăsești niște scopuri sănătoase în viața ta, să ieși cu oameni noi, să faci lucruri pentru tine, să te conectezi mai mult cu tine. Viața ta nu a început și nici nu o să se termine la bărbatul ăsta, a fost doar un pasager în viața ta și atât.
1 note · View note
suntaiciblog · 1 year ago
Note
Doar vreau sa scriu ceva cum scriu de câțiva ani pe unde apuc
F24.
Mulțumesc ca mi ai dat drumul, toți cred ca m ai umilit, eu știu ca puteai mai rău. Fac ce mi place. Trăiesc cum îmi doresc. Vreau sa îți spun că sunt recunoscătoare. Sunt fericita și sper sa devin și mai curajoasa. O sa ajung sa ii fac pe toți mândrii de mine, o sa îmi scriu viata fix cum vreau și o sa lupt pentru toate lucrurile în care cred. Îmi pare rău că nu a ieșit bine dar după 2 ani pot sa zic atâta: fac 25 de ani și în sfârșit sunt suficient de matura sa îmi ghidez viata, îmi pare rău că am fost o copila și ne am ros unul pe altul dar viata merge înainte. Sa fii fericit și sa nu uiți promisiunea noastră. A ta fata cu zâmbete
Felicitări pentru atitudinea matură și sănătoasă! Indiferent ce a fost între voi, au fost niște lecții de învățat de acolo și niște amintiri de creat, și asta e tot ce mai contează. Dă-i înainte și o să fie bine, take care! 💞
0 notes
suntaiciblog · 1 year ago
Note
Hello!
Am ajuns sa-l visez, chiar și după atâta timp în care nu mai face parte din viața mea.
Știam că dacă avansează lucrurile nu o sa fie bine, i-am spus, mi-a promis că nu o sa fie așa, că o să aibă grijă... Am rămas cu promisiunile și o mare prostie făcută.
Nu zic că nu a fost frumos, dar prea urat s-a terminat. Probabil de la prea multe lucruri nespuse încă îl visez, dar va trece, asta îmi tot spun.
Mi-am avut și eu partea de vina, dar nu mi-am imaginat vreodată că ar putea să facă singurul lucru care știa că m-ar durea cel mai tare; mai ales că am fost înainte prieteni, putea să mi zică: gata, adios.
Un șut în fund, un pas înainte, nu?:))
Intuiești bine, de obicei când visăm mai des pe cineva, sunt niște lucruri nerezolvate acolo în subconștientul tău. Nu știu care a fost povestea voastră, dar un lucru ți-l pot spune sigur: timpul le vindecă pe toate, mâine o să doară ceva mai puțin decât azi, poimâine la fel, și tot așa, până o să te trezești într-o zi, o să mergi la muncă/facultate, o să stai cu prietenii, o să faci ce îți place și ce dă sens vieții tale, și seara la culcare o să constați că nu ți-a mai fost în gând în ziua aia. Un șut în fund, un pas înainte, o nouă lecție învățată pe care o să o duci mai departe în viață.
1 note · View note
suntaiciblog · 1 year ago
Text
before you go to bed tonight I want you to remember that it took a lot of courage to leave behind what’s not for you anymore. If you’re strong enough to let go, then you’ll be strong enough to find what’s next for you. you’ve got this, good night.
12K notes · View notes
suntaiciblog · 1 year ago
Note
A spus la un moment dat ca relatia noastra e perfecta. Oare ?
De cateva luni abea daca facem sex, a trecut o luna de cand nu s-a atins de mine. Am fost sincera si deschisa cu el in trecut despre acest subiect, el a spus ca nu stie de ce.. probabil e de la el, nu are de a face cu mine.
In fiecare seara face acelasi lucru, vine de la munca si fumeaza pai. Spunand ca o sa se lase, incerc sa nu ii spun prea des despre asta ca nu vreau sa fiu “pushi”.
Zice ca se simte useless, dar nu face nici un pas in nici o directie… profesia lui e foarte faina si sta la un job prost platit, cand la o alta companie ar putea câștiga dublu.
Totul e o rutina, nu putem planui nici in concediu de care asta are orice om nevoie pentru ca bani…
Eu de cand suntem împreună am schimbat 3 joburi, am primit marire de salariu… si tot incerc sa ii zic sa ne ocupam de economii si plati etc. impreuna , sa facem planuri. F**k s****e
Tin la el mult si e un om foarte bun, ma respecta.. in relatie e pace si liniste. Dar eu sunt o pasare care vrea sa iasa din colibie si sa zboare.
Nu stiu ce sa fac, ce sa mai zic sau cum sa initiez lucrurile.
Sunt atat de multe lucruri bune si frumoase, dar in acelasi timp lucruri care lipsesc.
După părerea mea, ar trebui să încerci să îi spui mai direct lucrurile astea, însă nu într-un mod de reproș neapărat. Poate trece printr-o depresie de care nu își dă seama și nu știe cum să iasă din monotonie. Spune-i că observi că stă în monotonie și în cicluri toxice și că se vede că se complace cumva, dar că nu e okay să facă asta. E greu să ieși din ciclurile astea, uneori e greu și să vezi speranța în viață, dar nu e ceva imposibil, poate cere ajutorul din exterior dacă nu reușește să își mai gestioneze viața de zi cu zi. Cum ai zis și tu, trebuie să faci și tu pașii necesari într-o direcție. Poți chiar să îl întrebi de ce nu face niciun pas, și nu-l lăsa să îți trântească simplu un „nu știu” și să încheie discuția, ci încearcă să îi reamintești că ești lângă el să îl asculți, fără judecată, și că vrei să faci și tu să fie bine, dar nu poți doar tu singură.
0 notes
suntaiciblog · 1 year ago
Note
Ma doare atat de tare, nu am absolut niciun prieten. Oameni cu care sa ies sau sa vorbesc..
Am incercat toate modalitatile de a a imi face prieteni, dar tot timpul ajung sa imi iau ghosting dupa ce mi se spune ca s-au simtit bine in compania lor or I’m their good friend.
Also mereu sunt omul care afla ultima chestii, la munca toata lumea e atat de deschisa unii cu altii si vorbesc.. eu am parte doar de small talk, iar in rest nu prea sunt lasata sa vorbesc. Iar oamenii care imi vorbesc, pe mine nu ma lasa sa spun multe sau sunt doar ignorata.
Am iubit, totul e perfect.. dar simt nevoia sa interactionez si cu alti oameni, soramea e foarte ocupata prntru ca are copii, iar parintii mei nu vorbesc prea multe.. e doar small talk si cam aia e.
Am incercat cu grupul de fb, cu bumble, cu colegi, cu oameni pe care i-am intalnit.. nu se leaga abdolut nimic cu nimeni.
Incerc sa ma bucur de compania mea, sa ma cunosc, citesc, pictez, ies singura la cafea, la cumparaturi… dar am nevoie de oameni in jurul meu. Sunt la pamant
Am cam 3 chestii de spus:
Din propria mea experiență, treaba asta e mai mult un „trial and error”, adică trebuie să tot încerci, și să tot încerci, pentru că nu e așa de ușor precum pare și probabil o să dai de un nr mai măricel de oameni cu care nu te înțelegi până să ajungi la cei ce-ți vor fi prieteni pentru o perioadă bună de timp.
Cei mai mulți oameni parcă nu au timp de prietenii, sau le țin așa mai lowkey și le strecoară cum pot printre lucrurile din viața lor personală. Mai ales dacă mai au și iubit/ă, mulți parcă uită complet că e okay să mai aibe și prieteni și nu-s foarte interesați să lege prietenii. Dacă mai au și-un job, atunci chiar că nu prea au timp. Dar asta nu trebuie să te descurajeze tho, ci doar să fie ceva de ținut minte ca să nu o iei personal atunci când nu se leagă o relație cu cineva. Mulți nu își pot împărți așa de bine timpul sau nu sunt neapărat interesați să investească în prietenii când se simt super ocupați/super implicați în relație și job.
Nu uita că majoritatea oamenilor sunt temporari. Din nou, nu e o chestie de descurajare sau pesimism, ci pur și simplu un adevăr care, chiar dacă pare trist, totuși te poate motiva să trăiești mai intens clipele și să încerci să înveți ceva din orice prietenie. Până la urmă ăsta e scopul oamenilor în viața noastră: să ne învețe câte ceva. De bine, de rău, depinde de situație. Știu că nu asta vrei să auzi, însă e unul dintre motivele pentru care poate acum nu ți se concretizează vreo prietenie, sau nu s-a concretizat până acum.
Doar continuă să încerci. Continuă așa ca și până acum și nu te da bătută.
1 note · View note
suntaiciblog · 2 years ago
Note
salut! anul trecut am vrut sa ma vopsesc blonda pentru ca mi se parea ca mi ar sta bine, dar i ended up not doing it pentru ca ma gandeam ca poate mi as strica buclele naturale. tho recent mi am facut un prieten la care ii plac blondele si ma gandeam sa ma vopsesc de ziua lui or something pentru ca mi se pare funny. totodata nu as vrea sa par disperata pentru ca e something ce mi am dorit si eu la un moment dat, iar pe de alta parte ma gandesc ca nu e nu stiu ce deoarece as vrea ceva asa semipermanent si e mai mult ca o gluma sa șochez. ce parere aveti? si prietenii lui stiu de faptu asta si ar fi maybe ciudat sa ma vada blonda asa tocmai pentru ca lui ii plac
Poți s-o faci, dar să-ți și asumi că poate unii dintre prieteni te vor crede disperată sau să facă glume mai aiurea vizavi de decizia ta :)) Mie nu mi se pare mare lucru, ar putea fi o chestie amuzantă, so why not?
0 notes
suntaiciblog · 2 years ago
Text
You're gonna get there if you give yourself time and are gentle with yourself. Healing is hard. One day things will be easier. Be kind to yourself until you get there.
3K notes · View notes