#cercetări arheologice

[gabriela03]

CULTURA MONTEORU

Stațiunea arheologică Sărata-Monteoru(com. Merei, jud. Buzău) a fost descoperită de către Eduard Honzik, costructorul complexului balnear . Prin intermediul lucrărilor a adunat o colecție de artefacte pe care le donează muzeului din Berlin , acestea fiind analizate de către Hubert Schmidt care face încadrarea culturii în epoca bronzului.

     Bronzul reprezintă un produs obținut prin combinarea cuprului cu arsenul, staniul , antimoniului sau plumbului, elemente care adăugate cuprului oferă o maleabilitate și o scădere a punctului de topire al cuprului de la 1085oC la 900oC. Bronzul clasic, care are în componența sa 90% cupru și 10% staniu, a fost precedat ca etapă de așa-zisul bronz primitiv, arsenical, realizat în mod deliberat, însă inferior din punct de vedere calitativ bronzului clasic.

Deosebindu-se de prima etapă a epocii bronzului respectiv Bronzului Timpuriu, când piesele din cupru încă se folosesc pe scară largă, în Bronzul Mijlociu se face simțită prezența pe scară largă a pieselor realizate din bronz. Putem spune că acum începe producția pe scară largă, ce va culmina la sfârșitul epocii bronzului și prima parte a epocii fierului.

     Făcând referire la perioada de mijloc și cea finală a epocii bronzului, în sudul Moldovei se întâlnesc două culturi materiale cu trăsături individuale bine conturate ce se dezvoltă de-a lungul mai multor faze, și anume : în partea de nord a județului se dezvoltă culturi cu caracter sedentar, cu așezări fortificate și cu necropole de inhumație de tip Monteoru iar în zona de câmpie cultura Noua reprezentată de așezări de tip sălaș.

     Fiind preocupat în principal de pietrele de pe marginea și panta Cetățuii pe care le considera provenite dintr-un val de piatră, Hubert Schmidt face primele săpături arheologice în anii 1917-1918 descoperind astfel că ele proveneau de la bazele locuințelor ultimului nivel de locuire monteoru (Monteoru II).

     Primele cercetări românești sunt făcute în 1927-1928 de către prof. Ioan Andrieșescu ajutat de Ion Nestor care le continuă în anii 1937-1958, asistat de M. Petrescu-Dâmbovița și Corneliu Mateescu iar din 1945 de Eugenia Zaharia și alți colaboratori.

     Stațiunea arheologică cuprinde dealul ”Cetățuia” , punct fortificat de dealurile ce îl înconjoară, de Poiana Scorușului la care se ajunge coborând de pe Cetățuie spre est peste trecătoarea numită ”Col”. În Poiana Scorușului s-a identificat o platformă de bolovani mici de râu care a fost folosită drept rug de incinerație și cult funerar în etapele de început. În marginea de vest a Cetățuii, s-au practicat în perioada târzie ritualuri la care se foloseau vase mari pline cu grăunțe arse drept ofrandă, foarte multe cești, vase rituale etc.

     Cultura Monteoru(fig.1) s-a format în perioada timpurie a Epocii Bronzului, atingând stadiul de maturitate si de maximă răspândire și dezvoltare în epoca Bronzului Mijlociu, intrând în perioada târzie cu faza Balintești-Gârbovăț, în care se manifestă și primele elemente ale culturii Noua. Se răspândește în regiunile de sud si est subcarpatice (jud.Dâmbovița,Vrancea, Buzău și Moldova centrală) până spre câmpie, în care nu a pătruns decât în mod excepțional.

Pătrunde doar în sud-estul Transilvaniei, îndeosebi în fazele timpurii și târzii fără ca această regiune să se integreze în aria de locuire.

     Cu privire la formarea culturii Monteoru, trebuie să avem în vedere aria în care o găsim prezentă în fazele ei timpurii. Aceasta păstrează numeroase elemente din perioada de tranziție pe care le observăm în culturile Cernavodă II-Foltești, în cultura Râmnicelu și în Grupul Zăbala din sud-estul Transilvaniei.

     Stadiul actual al culturii Monteoru cunoaște trei centre mai importante, prima fiind Sărata-Monteoru ca așezare eponimă unde s-a stabilit stratigrafia culturii Monteoru, inclusiv fazele care corespund bronzului timpuriu dar și locuri de cult și numeroase necropole. Aceasta este urmată de Cândești (Coroteni, Vrancea) foarte important pentru bogăția inventarului funerar dar și unitara sa necropolă de peste 800 de morminte , și de Năeni-Zănoaga din Buzău unde au fost identificate cele mai vechi nivele denumite ”etapa Monteoru-Zănoaga”.

     În etapa de început cultura Monteoru are caracterele comune perioadei timpurii a epocii bronzului românesc, înrudindu-se cu culturile Glina-Schneckenberg. Forma dominantă este ceașca cu două toarte foarte înalte, drepte, formând muchie pe linia de unire cu marginea, castroanele cu patru toarte, vasele sferice cu marginea mare arcuită. Etapa a doua corespunde perioadei mijlocii a epocii bronzului, a constituirii teritoriului său în care va evolua și a formării propriilor trăsături care o vor individualiza în raport cu celelalte arii culturale. Ultima fază a acestei culturi, numită și Gârbovăț-Balintești este răspândită în Transilvania(prin morminte) și Moldova, unde o să se formeze cultura Noua.

     Ceramica, conținând cioburi, pietricele și calcar zdrobit, este foarte bogată și are două categorii: cea fină arsă negru cenușiu cu pastă și ardere tipică epocii bronzului care în primul nivel de locuire este lipsită aproape total de decor și cea grosolană arsă castaniu pătat, roșcat. Pentru ceramica fină predomină ceașca cu două toarte și gât înalt cilindric, cupa cu patru toarte, askosul și amfora cu toarte tubulare, forme caracteristice în general bronzului timpuriu la care se adaugă vasul sferic cu marginea arcuită, formă caracteristică numai culturii Monteoru. Pentru ceramica grosolană sunt caracteristice vasele sac cu marginea puțin îndoită, cu suprafața netezită, grunjoasă sau barbotinită fiind decorate în jurul marginii sau a gâtului cu  crestături, alveole sau impresiuni.

     Activitatea metalurgică(fig.2) este reprezentată de numeroase tipare de turnat(Monteoru), topor de bronz (Poiana Tecuci), pumnal cu limbă la mâner, vârf de lance dar și numeroase piese de podoabă cum ar fi inele, coliere, brățări, pandantive toate acestea fiind descoperite în așezări și necropole. Pe toată durata culturii Monteoru apar cuțitele curbe de piatră, săgețile de cremene și rar din os, topoarele și măciuca de luptă din piatră sau corn. De asemeni și perle din sticlă albe sau albastre , perle de chihlimbar, perle tubulare din bronz și aur.   Cultura Monteoru se integrează în aria înmormântărilor sub cercuri de pietre, singulare sau pe familii. Pe toată durata sa, inhumația în poziție chircită a fost ritul dominant. Unele morminte aveau gropile placate cu pietre de râu și conglomerat calcaros iar la suprafața gropii peste cei inhumați erau depuse pietre de râu formând o movilă în timp ce altele aveau în locul movilei de pietre fragmente ceramice de la vasele întregi sparte deasupra celui decedat. Orientarea mormintelor este neuniformă în general, conturul gropilor oval, mai larg în locul unde au fost depuse ofrandele , adâncimea gropilor oscilând între 0,6m si 1,2m.

             Fig.1: Aria de răspândire a culturii Monteoru

Fig.2: Tipuri de topoare specifice Bronzului Mijlociu

                                   Fig.3: Ceramica Monteoru

                                         Fig.4: Ceramica Monteoru

[leontiucmarius]

Un sicriu de zinc, descoperit în curtea Bisericii „Mavrogheni” din București

În urma unor cercetări arheologice efectuate la Biserica Izvorul Tămăduirii „Mavrogheni” din București, o echipă a Muzeului Municipiului București a descoperit un sicriu de zinc.  „Tocmai fusese descoperit capacul unui sicriu, nu foarte bine conservat dar […] Articolul Un sicriu de zinc, descoperit în curtea Bisericii „Mavrogheni” din București apare prima dată în Descopera. Această știre a fost…

[atitudini]

UNDE SUNT OSEMINTELE SF. VALERIU GAFENCU? INTERVIU CU TOMA TĂTARU

  CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA TG OCNA PENTRU DESCOPERIREA OSEMINTELOR MARTIRILOR DIN ÎNCHISORILE COMUNISTE Doamne, ajută! Pentru început, te rog să te prezinți cititorilor noștri. Mă numesc Toma Tătaru, sunt membru al Ligii Studenților din Iași. Anul acesta am terminat Facultatea de Istorie cu o teză de licență legată de rezistența armată anticomunistă din Munții Bacăului, grupul condus de Petru…

[bartholomaus]

detectorism

Recompensele sunt pentru descoperiri întâmplătoare. Obiectele descoprite cu detectorul nu-s descoperiri întâmplătoare. Oricum obiectele arheologice descoprite în pâmânt sunt - legal - ale statului. Iar detectoriștii (nu toți, dar majoritatea) În căutare de artefacte metalice, disctug o gramada de informații arheologice, pe care un ochi neavizat le ignoră. Muzeul nu are nevoaie doar de obiecte frumoase sau valoroase ci si de informații despre trecutul celor ce au trait acolo sau au ascuns acel tezaur. Aceste informații fine și fragile sunt distruse de detectoristii care sapă să colecteze doar obiectele metalice.

sunt frustrat că obiectele descoperite de detectoristi nu-mi spun nimic despre viața si civilizatia celor din trecut. Rămân doar niste antichități oarecare. Care dau satisfacție descoperitorilor, dar nu aduc valoare cercetării trecutului. Nu aduc cunoastere.

Tu crezi ca arheologia se reduce la săpat si adunat obiecte vechi? Ați făcut vreodată planuri topografice locului unde ați descoperiți ceva? Ați citit apoi un metru cub de carti ca sa intelegei ceva despre epoca si cultura din care făcea parte acel obiect? Si apoi te-ai apucat sa scrii un articol despre acel obiect ? După ce vei face acest lucru, vei intelege un pic (doar un pic) din ce face un arheolog.

--

Mulți amatori de detectoristică nu au nici o înțelegerea a ceea ce înseamnă arheologie și la ce este ea utilă. Arheologia nu înseamnă vănătoare de obiecte vechi, frumoase sau mai puțin frumoase. Valoroase sau mai puțin. Arheologia înseamnă colectarea de informații care să te ajute să reconstitui viața și lumea oamenilor din trecut. Nu doar ce obiecte de metal aveau. Monezi, podoabe, unelte. Muzeele  nu sunt nici depozite de ”obiecte vechi”, iar arheologii (cel puțin cei  din ultimii 100 de ani) nu-s colecționari de piese frumoase. Unii se indignează că arheologii nu sar în sus când li se atrage atenția că pe un câmp sunt cioburi. Amatorii își imaginează că arheologii trebuie să se entuziasmeze ori de câte ori sunt găsite niste urme de viață pe undeva și să înceapă imediat să sape. Nici vorbă! Cu excepția săpăturilor de salvare, arheologii aleg să lucreze timp indelungat si cu atenție la un singur sit, până ajung să ințeleagă mai multe despre viața (și/sau moartea) celor ce au lăsat acele urme. Deseori, inainte de săpătură se fac temeinice cercetări neinvazive (lidar, geofizică, poze aeriene etc). Uneori arheologii sapa câțiva metri cubi într-o campanie de o vară. Mai sunt si alte probleme. Nu mai sunt arheologi. Șunt puțini și au multe de făcut în muzeele de care aparțin. Multi lucreaza oricum mult peste vara. Trebuie sa si scrie mult, sa-și publice cerccetarile. Nu sunt bani. Trebuie lucrat cu muncitori. Pe care nu-i gasesti nici plătiți bine. In comentariul urmator va prezint un caz care m-a făcut sa gandesc asa

--

*comentariul urmator*

La Muzeul Național de Istorie am văzut expuse, recent restaurate, un depozit mare de unelte de fierar. Clesti de diverse mărimi, dar si alte piese. Cultură geto-dacică! E clar că fusese descoperit un depozit de fierar. Ceva remarcabil. Asemenea unelte și atat de multe nu mai văzusem descoperite decat la Sarmizegetusa Regia. Astea erau in sud, pe lângă Ploiesti, nu departe de dava de la Tinosu. Un asemenea depozit de scule de fierar se afla intr-o așezare, probabil într-un vechi atelier. Ei bine Muzeul le avea, le recuperase de la dectectoristi (nu stiu daca i-a si recompensat; probabil că da) dar informațiile date de descoperitori erau superficiale si nu aveau nici o valoare arheologică. Pentru ințelegerea si datarea mai exactă a acelui depozit de unelte de fierar ar fi fost necesare săpături extinse. Dar nimeni nu mai stia locul exact. Fără contextul exact acele piese nu mai au nici o valoare. Clești getici? Si ce? S-au mai găsit. Nu vor fi publicate de nimeni, nu vor aduce prea multă cunoastere despre viața geților din zona aia. Fără context sunt niste vechituri mute. Expuse într-o expoziție despre... restaurare. Dar nu despre geți.

[rudyroth79]

„Revista de Antropologie Urbană” și „Revista de Cercetări Arheologice și Numismatice”, recunoscute și clasificate de către Consiliului Național al Cercetării Ştiințifice

„Revista de Antropologie Urbană” și „Revista de Cercetări Arheologice și Numismatice”, recunoscute și clasificate de către Consiliului Național al Cercetării Ştiințifice

Rezultatele recent publicate ale evaluării CNCS 2020 din domeniul Științelor Umaniste încadrează două publicații de specialitate ale Muzeului Municipiului București, în categoria B. Este vorba despre „Revista de Antropologie Urbană” și „Revista de Cercetări Arheologice și Numismatice”. Dr. Adrian Majuru, director MMB și editor șef al „Revistei de Antropologie Urbană”: „De la bun început a fost un…

[robertcodescu]

MATERIALE ȘI CERCETĂRI ARHEOLOGICE

În anul 1983, la Ploiești s-a desfășurat cea de-a XVII-a sesiune anuală de rapoarte, un bun motiv pentru editarea, în anul 1993, a prezentei cărți sugestiv intitulată ”MATERIALE ȘI CERCETĂRI ARHEOLOGICE”. Exemplarul de față reprezintă partea a II-a a acestei atractive lucrări. Puțin cam ”tehnică”, lucrarea abundă de fotografii alb-negru, ceea ce îi conferă o mai bună lecturare textului. Și…

[bisericaadventistaadjud]

Avraam, Sara și Agar

Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. (Geneza 16:2-3)

Ascultă ediția audio aici.

Mai multe studii arheologice au dezmințit, în diverse ocazii, teoria care consideră că patriarhii sunt niște figuri etnice, și nu personaje istorice. Aceste cercetări au demonstrat că atât…

[news24hrou]

Descoperire șocantă! Sunt 40 de morminte în diferite stadii de conservare: ”Unele dintre cadavre s-au păstrat integral” Un cimitir datând din Evul Mediu a fost descoperit pe insula Mont Saint-Michel, a anunţat vineri Institutul Naţional de Cercetări Arheologice Preventive (INRAP). A fost descoperit la sfârşitul lui 2016, pe strada principală, cu ocazia lucrărilor de refacere a canalizării, potrivit site-ului culturebox.francetvinfo.fr, citat de news.ro. http://ift.tt/2zBbf9u

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

IICCMER organizează o nouă campanie de investigaţii arheologice în fostul lagăr comunist de la Periprava

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează, în perioada 17 – 27 iulie, a patra campanie de investigaţii arheologice în localitatea Periprava din judeţul Tulcea. Potrivit unui comunicat al IICCMER, remis joi AGERPRES, acţiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în fosta colonie penitenciară ce a funcţionat în apropierea satului. Institutul a organizat şi desfăşurat trei campanii de cercetări arheologice în perimetrul actualului cimitir din Periprava în anii 2013, 2015 şi 2016. "În acest loc, în perioada anilor 1959 – 1964, au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politici decedaţi în colonia de muncă ce a funcţionat în apropierea localităţii. Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deţinuţilor a fost stabilită pe baza informaţiilor obţinute de la localnicii mai în vârstă, precum şi de la câţiva foşti angajaţi ai coloniei penitenciare. În prezent, la suprafaţa solului nu există niciun fel de semne care să indice prezenţa mormintelor", se arată în comunicatul citat. IICCMER aminteşte că, la începutul anilor '50, Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind de la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830) iar din 1959 în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. "Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun", precizează comunicatul. În campaniile anterioare de săpături arheologice au fost descoperite şi cercetate 20 de morminte iar osemintele defuncţilor au fost transportate la Serviciul de Medicină Legală din Tulcea, ulterior fiind transferate pentru analize specializate la Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti, unde se realizează şi testele pentru stabilirea ADN-ului. Informaţiile obţinute vor completa o bază naţională de date, care va cuprinde treptat "toate informaţiile de acest tip ce se vor obţine de la victimele care vor mai fi descoperite şi deshumate pe teritoriul naţional şi a căror identitate este incertă sau nu poate fi stabilită prin alte metode", adaugă IICCMER. "În cursul campaniei de investigaţii arheologice din acest an se vor continua săpăturile în cimitirul din localitate, în zona unde se cunoaşte că au fost înhumaţi deţinuţii, prin deschiderea şi decopertarea unor noi suprafeţe arheologice care să conducă la descoperirea şi cercetarea altor morminte. Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER şi instituţiile muzeale colaboratoare (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi ştiinţele Naturii din Aiud şi Muzeul de Istorie din Turda)", anunţă institutul. Investigaţiile se vor desfăşura în prezenţa reprezentanţilor Parchetului Militar, care a fost sesizat de IICCMER în privinţa persoanelor decedate în lagărul de la Periprava şi a locului unde acestea au fost înhumate, pe acest caz fiind deschis în anul 2015 un dosar de cercetare penală. La cercetări vor participa specialişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Tulcea şi de la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Tulcea. Acţiunea se desfăşoară în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România şi Televiziunea Română, fiind sprijinită de către Prefectura judeţului Tulcea, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi Primăria comunei C. A. Rosetti, informează IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea prim-ministrului. Principalul rol al acestei instituţii este gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. AGERPRES

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/iiccmer-organizeaza-o-noua-campanie-de-investigatii-arheologice-in-fostul-lagar-comunist-de-la-periprava/

[bartholomaus]

Toată lumea știe că voievozii din evul-mediu timpuriu de care vorbește cronica  lui Anonimus, Gelu (Gelou) și Menumorout au stăpânit fortificațiile ardelenești de la Dăbâca și Biharea. Însă aceste ”adevăruri” certe, dincolo de orice îndoială sunt în totalitate fake-uri patriotice, care nu bazează pe nimic, un fel de ”fake old-news”. Ele au fost promovate intens, de regimul comunist care avea nevoie de argumente naționaliste din categoria ”no, cine-o fost primu-n Ardeal?” în penibilul ”război ideologic” cu istoriografia maghiară.  

Sperând că Dăbâca chiar a fost o cetate pre-maghiară, arheologii români de la Cluj (Ștefan Pascu, Ctin Daicoviciu) ș.a.) au făcut cercetări timp de aproape 15 ani (în anii 60 și 70). După ani și ani de cercetări ce au aflat? Că cetatea a avut o ”viață” de aproape 400 de ani și că a avut 4 faze transformări diferite. Trei etape de fortificare din lemn și pământ și ultima cu zid de piatră și un turn-locuință. http://cetati.medievistica.ro/…/Transil…/D/Dabaca/Dabaca.htm Însă în NICIUNA DINTRE FAZELE EVOLUTIVE NU AU FOST GĂSITE URME CARE SĂ POATĂ FI PUSE ÎN CONEXIUNE CU ROMÂNII SAU MĂCAR CU SLAVII!! Frustrați de aceste concluzii, arheologii nu au mai publicat niciodată articole sau vreo monografie despre Dăbâca! http://www.medievistica.ro/…/funer…/texte/Dabaca/Dabaca.html Dacă ești arheolog medievist și ai nevoie de informații despre cercetările făcute la Dăbâca, nu vei găsi mai nimic! Fiindcă concluziile obținute în ani de cercetări, nu numai că nu i-au ajutat pe arheologii patrioți să mai pună o cărămidă la fundația Mitului Național al Unității și Continuității, dar mai rău i-a încurcat. Cercetările au dovedit prezența unui centru de putere maghiar încă din perioada arpadiană timpurie (secolul al 11-lea). Timp de secole la Doboka (după numele maghiar al așezării, după numele unui nobil din sec al XII-lea) a fost centrul de putere - o capitală - a unui comitat. (Regatul Ungariei era împărțit, după model german în comitate). Foarte deranjant pentru savanții români! Cauți români ca să ”dai” în unguri și dai numai... unguri!!

Iată ce afirma istoricul Florin Curta (azi, profesor de istorie medievală și arheologie la University of Florida)  în articolul „Transilvania în jurul anului 1000” : „Începând cu sfârşitul anilor '60, această fortificaţie (Dăbâca) a fost în mod frecvent văzută drept "capitala" lui Gelu, ducele român menţionat în Gesta Hungarorum ca împotrivindu-se cuceririi Transilvaniei de către Tuhutum. Arheologii români au depus toate eforturile necesare în vederea transformării acestei fortificaţii într-un fel de Troie transilvăneană, cu scopul de a demonstra că Anonymus reprezintă un izvor istoric de nădejde pentru istoria Transilvaniei româneşti din Evul Mediu. Arheologul Radu Popa a supus unei critici aspre nu numai această poziţie istoricistă, dar şi manipularea materialului arheologic menit a ilustra izvorul istoric amintit. In ciuda unor săpături de amploare, din partea cărora se aştepta demonstrarea unei prezenţe româneşti la Dăbâca înainte de cucerirea maghiară, până acum nu a fost publicat decât un raport preliminar care la această dată este vechi de mai bine de 30 ani”  http://www.institutarheologie-istoriaarteicj.ro/…/eph-XII-1…  Sau arheologul Erwin Gáll de la Institutul de Arheologie din București: ”În concluzie, descoperirile arheologice aveau rolul de a întări argumentele ce susțineau informațiile cunoscute din izvoarele scrise (..) Aceasta greșeala a fost preluată și chiar dezvoltata de catre autorii săpăturilor de la Dabâca, care s-au grăbit dupa nici patru ani de cercetare a sitului  să declare Dabâca drept centrul politico-militar al lui Gelou, căzând într-o istoricizare aproape fara precedent a unei situații arheologice și neavând nici un fundament științific pentru a emite interpretari de acest fel.” DABÂCA: NECROPOLA DIN JURUL BISERICII în ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE – ISTORIE, XXI, 2013 Istoricul Tudor Sălăgean, azi directorul Muzeului de Etnografie din Cluj-Napoca a publicat o excelentă lucrare (”Țara lui Gelou”) în care încearcă să înțeleagă realitățile politice și militare din Bihor, Crișana Transilvania în preajma cuceririi maghiare. Și el, ca de altfel toți istoricii serioși are argumente solide în a nega legăturile cetății de la Dăbâca cu vreo formațiune politică autohtonă .  Astfel, în anii 70, s-a hotărât că dacă cercetarea nu a adus argumente, să se meargă pe propagandă.  Așa că în ”istoria patriotică” a țării s-a promovat ideea (mincinoasă) că ”Dăbâca este cetatea lui Gelu”.   Manualele, muzeele, turismul, toate compendiile de Istorie a Românilor, practic toată propaganda posibilă a insistat pe ideea Dăbâca=cetatea lui Gelu românul. Nicăieri nu s-a spus NIMIC despre adevărata Dăbâca, centru al comitatului Doboka (după numele unui din primii comiți care au rezidat acolo) din voievodatul Transivania, parte a regatului maghiar . Așa cum nu spus niciodată nimic despre episcopia catolică care a rezidat în cetatea de pământ de la Biharea. Sau despre alte cetăți medieval-timpurii, de pământ și lemn (precum Moldovenești, Morești, Mănăștur și altele), care nu au mai făcut niciodată obiectul vreunor cercetări arheologice. Riscul era prea mare, pentru a găsi lucruri care nu trebuiau găsite! https://www.academia.edu/…/Voievodatul_lui_Menumorout_%C3%A…

----

Eu vorbeam în principal de săpăturile arheologice care - negăsind ce vroiau  (și TREBUIAU) să găsescă - au închis dosarul cercetării fara să tragă concluzii...

Am zis-o de nenumărate ori în discuțiile cu colegii și prietenii mei, misiunea noastră, a istoricilor, este să spunem doar adevărul, indiferent că ne aranjează sau nu. Altfel, apucă-te de altceva, frate, caută extratereștri prin peșteri și lasă-ne pe noi...

Sau dacă era riscul să se găsescă ceva ”nepotrivit” cu mitul național, erau ignorate. De exemplu majoritatea necropolelor din ”mileniul întunecat”(sec 7-10) mai ales cele păgâne sau aparținând turanicilor (ff multe pe lângă marile ape și Dunăre) erau ignorate, chit că erau majoritare...

dar dvs. ati pretins ca ai nevoie de o diploma de istoric sau arheolog ca sa poti formula o parere de bun simt. Intr-o tara civilizata, o diploma inseamna ceva. La noi, nu. Nu vreau sa generalizez, dar din realitatea pe care o cunosc eu, multi arheologi si istorici cu patalama sunt doar interesati de contre cu colegii sau bautura. Stiinta, istoria, arheologia sunt detalii insignifiante.

--------------

“ Daca nu au fost romani, nici slavi, poate nici macar unguri, ce au fost? Inainte de venirea maghiarilor, ce populatie a fost? “

Dacă vrei nume etnice..Este greu. Un mix de diverși slavi (moravi?), romanici (valahi), avari, pecenegi, kazari (turanici), bulgari (sunt morminte la Alba Iulia..pana acolo se întinsese primul țarat bulgar). De ce nu franci și greci din Bizanț? Oricum majoritatea erau ne-crestini! Și nici un neam nu era majoritar.

Românii au ajuns majoritari abia în sec 18.

În sec 18 după ce Ardealul a fost încorporat in Imp austriac/habsurgic. In prima faza au avut majoritatea relativa (erau cei mai multi dar nu 50%), dar după 1750 se pare că au depășit 50%.

“ Si deci teoria istoricilor maghiari, combatuta masiv in perioada comunista, e mai probabila? “

Da, doar că a existat un aport puternic de români emigrati in Ardeal din Muntenia si Moldova in urma războaielor ruso-otomane, care au pustiit cumplit țările

Și aia cu copii mai mulți a apărut ca urmare a prosperității apărute după cucerirea austriacă (după 1700). Nu zic că românii o duceau bine, dar o duceau ceva MAI BINE ca înainte. Plus că puteau să intre în armata imperială șă scăpau de iobăgie. Dacă erau greco-catolici aveau acces la educatie mai buna... Pt români, cucerirea austriacă a fost o șansă.

Referitor la numarul de romani in Saschiz (jud. Mures): in anul 1770 erau cca 20 de familii , in 1800-1820 erau 80 de familii. In 1910 sunt 774 de persoane, in 1941 sunt 851.  In conditiile in care numarul sasilor se mentine intre 900-1200 in aceasta perioada. Sursa, paginile 90-112: http://www.saschiz.ro/.../MONOGRAFIA_COMUNEI_SASCHIZ.pdf

-----

Asta cu regiuni doar românesti (Hațeg, Fagaras, Tara Bârsei, Maramu) sunt dincolo de orice indoială. Dar aceste teritorii ocupa cam un sfert din ceea ce numim azi Transilvania (de fapt Banat, Partium, Transilvania si Maramu)

Aia cu ”ce ne pasa noua de cine o fost sau nu acum 1100 de ani” a fost a fix!! Chiar nu ar trebui să ne pese, afectiv vorbind. Când nu va mai păsa atunci vom înțelege mult mai bine

-----------------

Păi la fondarea Moldovei au contribuit mult migrația românilor ardeleni. Îmi spunea un lingvist că dincolo de accentul modern, româna vorbită în Moldova are în mod evident origine în româna ardelenească. Deci, in sec 14, după ce Moldova a scăpat de mongolii care o controlau militar, Regatul Maghiar i-a pus voievozi in Moldova pe Drăgoșesti care la randul lor au fost dati jos de Bogdanesti. Aproape sigur, la un loc cu catolicii care au fondat orașe precum Baia, au migrat si multi români... În secolele precedente, cercetarile arheo   spun că Moldova era locuită intens de turanici si alti asiatici (morminte de cumani si posibil mongoli, din greu) Vezi Moldova in sec 11-13 de Victor Spinei

-------------------------------------

“ Da, dar dacă Dăbâca a fost fortificație ungurească se pune problema   de cine se apărau ei atât de înverșunat de le trebuia ditai cetatea? De Gelu și Menomorut, bineînțeles... “

hahaha! Credeți că n-aveau ungurii cu cine să se bată în zonă? Bulgarii și pecenegii!! Sau kievenii de la Halici. Slavii moravi.. Erau destui. De bătălia de la Chiraleș ați auzit? Dar aceste cetăți din lemn și pământ erau în primul rând capitale administrative și centre de putere. Ca și Biharea, Moldovenești, Morești, Mănăștur din Cluj și multe altele care n-au fost cercetate niciodată de români căci..na! Ca să găsescă ce?

------------------

Nu știu de ce atât protocronismul comunist cât și protocronismul ortodoxist încearcă să ne bage în cap că cel mai important este "dreptul istoric". De fapt cel mai important este "dreptul prezent" dat de voința majorității populației care locuiește pe un anume teritoriu. Dacă am înțelege acest fapt am privi trecutul cu mai multă obiectivitate și cu mai multă detașare și nu am mai avea nevoie de minciuni propagandistice.

--------------------

”Mănăștur- cetate de reședință, poate mai degrabă una secundară”... De ce secundară? E clar că nu înțelegi epoca. Acești mici lideri militari locali, chiar erau modești în civilizația lor. Erau niste țărani mai răsăriți, vai de capul lor. În epoca aia nici în țările mai pricopsite viața nu era mai buna și mai prosperă (e epoca post-carolingiană sau post-avară mai corect, nu uita).

---------------

Din cate stiu, nu exista niciun toponim din Dacia Romana care a supravietuit mileniului intunecat

Asa e! Ar fi hidronime dar toponime deloc. Cei care aduc in discutie Morisena, Berzovia  sau Alba Iulia sunt ignoranti. Toate sunt cuvinte medievale sau moderne. Am Mai discutat asta pe aici.

--------

Există mai multe feluri de a ”publica” cercetări arheologice și pe de altă parte de a afla ce NU s-a (dorit) scrie. Există ”jurnalele de săpătură” care dau informații primare și seci despre mersul șantierului. Despre Dîbâva s-au publicat 3-4 articole subțirele despre niște descoperiri puctuale. Câteva generalități teziste scrise în lucrări de sinteză gen ”Istoria Transilvaniei”. Dar o săpătură care durează ani și ani de zile merită o MONOGRAFIE, o lucrare complexă cu mai mulți autori care să studieze locul sub toate aspectele (inclusiv statistici pe oasele de animale găsite în sit). Mai există în lumea arheologilor discuțiile de pahar, unde afli ”la liber” informații valoroase care n-au fost publicate. Mai sunt congrese și simpozioane unde se fac prezentări cu info care încă NU au fost publicate. Deci, pe scurt sunt surse destule să afli suficient despre ceva despre care nu s-a scris.

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2hKAyeD

cunoastelumea.ro : Descoperire senzațională la Tărtăria

– statueta „ADAM și EVA”, veche de 6.000 de ani…

by Daniel Roxin

Locul descoperirii celor trei celebre tăblițe de la Tărtăria, probe ale primei scrieri din lume, încă este puțin cercetat. Din fericire, în ultimii cinci ani, o echipă entuziastă de arheologi a reușit să continue cercetările din acest șantier neolitic. Și cum, de puțină vreme, rezultatele acestor cercetări au fost făcute publice, în cadrul unei expoziții, avem noutăți arheologice excepționale. Iată despre ce este vorba…

Un articol de Conf. univ. dr. George V Grigore

Peste 150 de artefacte de acum 6.000 de ani, au fost expuse la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, între care obiecte de uz casnic, unelte, podoabe şi reprezentări ale zeităţilor, care au fost descoperite în perioada anilor 2010 – 2015 în importantul sit arheologic de la Tărtăria.

Expoziţia intitulată „Cinci ani de cercetări sistematice la Tărtăria-Gura Luncii” a fost vernisată pe 17 noiembrie 2016 şi poate fi vizitată până în jurul datei de 20 februarie 2017.

„Am realizat o expoziţie temporară cu piese care redau ideile şi credinţele religioase ale epocii respective, precum şi piese care redau viaţa de zi cu zi, piese de uz casnic. Toate aceste artefacte nu au mai fost aduse împreună într-o expoziţie, fiind puse acum pentru că este vorba de rezultatul a cinci ani de cercetări arheologice”, a declarat arheologul Cristian Florescu.

Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia şi Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. Între piesele expuse se află vase de ceramică, greutăţi pentru plase de pescuit, unelte de os şi piatră, străpungătoare şi spatule cu care îşi prelucrau oamenii hainele, figurine, statuete antropomorfe, podoabe, elemente ale vieţii spirituale şi reprezentări ale zeităţilor. „Aşa cum în momentul de faţă avem icoane, aşa şi ei îşi reprezentau zeităţile de acum 6.000 de ani”, a explicat Cristian Florescu.

Unul dintre obiectele descoperite este o reprezentare a perechii umane, femeie și bărbat, piesă singulară pentru zona Transilvaniei (statuia „Adam și Eva”). Potrivit specialiștilor, aceasta ar putea fi introdusă chiar în categoria ��tezaur”, fiind o piesă unicat.

Expoziția „Cinci ani de cercetări sistematice la Tărtăria-Gura Luncii” cuprinde trei compartimente: cel de ceramică, cel dedicat vieții spirituale și cel vieții de zi cu zi. În cadrul compartimentului referitor la elemente de viață spirituală, printre cele mai senzaționale piese se numără figurine antropomorfe și reprezentări antropomorfe pe vas.

„Situl de la Tărtăria este unul dintre cele mai importante situri arheologice din România, situri neolitice. Din păcate, cercetările au fost destul de sumare. Avem  o primă fază a cercetărilor în 1961 când au apărut și celebrele tăblițe de lut, apoi o campanie în 1989. În ultimii cinci ani, cu sprijinul Consiliului Județean Alba care a alocat bani pentru achiziționarea sitului și cu un colectiv vast compus din arheologi de la Muzeul Național Brukenthal, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia am reușit să întreprindem cercetări mult mai ample”, a declarat directorul muzeului din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu.

Expoziția vernisată la Alba Iulia, dedicată exclusiv perioadei neolitice, a fost prezentantă de către Cristian Florescu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. „Expoziția este organizată pe trei compartimente: un compartiment de ceramică, un al doilea compartiment referitor la elemente de viață spirituală descoperite la Tărtăria, precum și al treilea compartiment, general, este vorba de viața de zi cu zi, în care sunt prezentate uneltele de uz caznic, uneltele de os, de piatră, greutățile, suporturile și o vitrină cu piese care nu le putem identifica sigur rolul lor funcțional”, a explicat Cristian Florescu.

Reamintim că în situl Tărtăria au fost descoperite trei tăbliţe cu pictograme considerate a fi din anul 5.500 î.Hr.

Tăblițele de la Tărtăria au fost descoperite în anul 1961 de către arheologul Nicolae Vlassa. Două sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci și diferite obiecte. Cea de-a treia cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii.

Tăblițele de la Tărtăria ar putea reprezenta cea mai veche scriere din lume, fiind cu douămii de ani mai vechi decât scrierile sumeriene de la Uruk și Djemdet Nasr. După stilul pictogramelor, acestea au similitudini cu cele de la Uruk și Djemdet Nasr.

Cercetările arheologice în această zonă au fost reluate ulterior, pe teritoriul comunei Săliştea, în satul Tărtăria, punct Gura Luncii, pe o suprafaţă de peste 2,5 hectare, care a fost cumpărată de către Consiliul Judeţean Alba de la foştii proprietari, pentru a conserva situl. „De fapt, ţinta şantierului e să demonstrăm locul şi apartenenţa culturală a acestei descoperiri fenomenale anterioare (tăbliţele de la Tărtăria)”, a explicat atunci arheologul Sabin Luca.

Tot la Tărtăria a fost găsită, în urmă cu doi ani, o nouă tăbliță de ceramică, denumită „secretă”, mai „tânără” cu aproximativ un mileniu, care ar prezenta „semne sacre” și care se află în prezent în patrimoniul M.N.U. din Alba Iulia.

Săpăturile au fost reluate în 2010, cu un colectiv condus de Sabin Luca, şi continuate, cu o pauză din cauza lipsei resurselor financiare, până în 2015. Situl de la Tărtăria a fost descoperit de către Endre Orosz în anul 1906 şi cercetat de-a lungul timpului de Kurt Horedt (1942-1943), Nicolae Vlassa (1961) şi Iuliu Paul (1989). Planul şi profilul aşezării au fost stabilite de către Gheorghe Lazarovici şi Marco Merlini în perioada 2005-2006. În aprilie 2012, piese de bronz şi fier, datând din Epoca Bronzului au fost descoperite în localitatea Tărtăria, pe traseul autostrăzii Orăştie – Sibiu. Ar fi vorba despre un depozit de astfel de piese, iar descoperirea a fost anunţată atunci de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Acum aceste bronzuri sunt expuse la Muzeul Național de Istorie al României din București.

Dacă drumurile dumneavoastră vă poartă pașii către municipiul Alba Iulia, sacrificați câteva ore și vizitați expoziţia intitulată „Cinci ani de cercetări sistematice la Tărtăria-Gura Luncii” de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Aici puteți vedea statuia antropomorfă unicat „Adam și Eva” care are 6.000 de ani vechime și va fi încadrată la categoria „tezaur” românesc.

Conf. univ. dr. George V Grigore

[stiri-noi]

Aşezare preistorică cu ruinele a peste 20 de case la Topoliţa

La începutul lunii august, au fost reluate săpăturile arheologice în așezarea preistorică de la Topolița, acolo unde, în urmă cu un an, erau scoase la lumină vestigii vechi de mai bine de șase milenii. Undeva într-o grădină, destul de retrasă, o echipă coordonată de arheologul dr. Vasile Diaconu, de la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț, cercetează urmele unui sat care aparține comunităților ce au precedat faimoasa civilizație Cucuteni. Investigațiile arheologice, finanțate exclusiv de Complexul Muzeal Național Neamț, fac parte din programul anual de cercetare al instituției amintite, iar faptul că aceste săpături au fost posibile în aceste vremuri chiar este un lucru remarcabil.

Aflat nu departe de Târgu Neamț, șantierul arheologic reprezintă un punct de mare interes științific, deoarece în zonă nu sunt cunoscute, și cu atât mai puțin cercetate, urme de locuire atât de vechi.

Situl arheologic a beneficiat de o scanare geofizică realizată de o echipă germană, în anul 2017 și cu acel prilej s-a observat că așezarea preistorică include ruinele a peste 20 de locuințe. Cercetările sistematice au debutat în 2019, iar anul acesta a fost investigat un alt sector, acolo unde arheologii au presupus existența unei vechi construcții.

#tdi_1_84c .td-doubleSlider-2 .td-item1 { background: url(https://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2020/08/DSCN3433-80x60.jpg) 0 0 no-repeat; } #tdi_1_84c .td-doubleSlider-2 .td-item2 { background: url(https://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2020/08/20200805_155713-80x60.jpg) 0 0 no-repeat; } #tdi_1_84c .td-doubleSlider-2 .td-item3 { background: url(https://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2020/08/20200814_085928-80x60.jpg) 0 0 no-repeat; } #tdi_1_84c .td-doubleSlider-2 .td-item4 { background: url(https://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2020/08/DSCN3591-80x60.jpg) 0 0 no-repeat; } #tdi_1_84c .td-doubleSlider-2 .td-item5 { background: url(https://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2020/08/20200814_085940-80x60.jpg) 0 0 no-repeat; } #tdi_1_84c .td-doubleSlider-2 .td-item6 { background: url(https://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2020/08/20200814_090409-80x60.jpg) 0 0 no-repeat; } #tdi_1_84c .td-doubleSlider-2 .td-item7 { background: url(https://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2020/08/DSCN3427-80x60.jpg) 0 0 no-repeat; }

1 de 7

Un aspect cu totul deosebit este acela că echipa cu care arheologul dr. Vasile Diaconu sapă în situl preistoric este alcătuită exclusiv din adolescenți, care vin aici din diverse localități limitrofe orașului Târgu Neamț. Alături de ei au făcut voluntariat încă trei eleve, care au sprijinit munca pe șantier, dar s-au bucurat și de atmosfera interesantă.

Săpăturile din acest an, deși nu s-au încheiat, au permis dezvelirea urmelor unei noi locuințe a culturii Precucuteni, foarte interesant construită, dar au scos la lumină și variate vestigii cu valoare de patrimoniu. Merită amintite aici mai multe statuete de lut, legate de religia acelor vremuri, unelte de piatră, fragmente de vase, oase de animale.

„Complexul Muzeal Național Neamț are o îndelungată tradiție în cercetarea arheologică și mai ales în investigarea culturii Cucuteni și a civilizației care a precedat-o, motiv pentru care și noi, echipa de arheologi de la Târgu Neamț, încercăm să continuăm acest demers. Împreună cu colegul meu Ionuț Stigleț, dar și cu acești tineri destoinici, cercetăm în această campanie arheologică resturile unei locuințe milenare, aceasta fiind cea de a doua cercetată de noi în acest sit. Ca și anul trecut, am încercat să avem o abordare complexă a modului de săpătură, apelând inclusiv la cercetări pluridisciplinare, care să ne ajute să înțelegem cât mai bine realitățile acelor timpuri. Mă bucură prezența voluntarilor pe șantier și sper ca în anii următori numărul lor să fie cu mult mai mare. Din dorința de a avea un program variat, pe lângă munca propriu-zisă, am făcut și un atelier de arheologie experimentală, dar am și gătit aici, în manieră tradițională” a declarat dr. Vasile Diaconu, coordonatorul săpăturilor.

C.T.Sturzu

The post Aşezare preistorică cu ruinele a peste 20 de case la Topoliţa appeared first on Stiri Neamt.

[stiri-noi]

Călugării Pleistoi ai Dacilor. Similitudinile cu Esenienii…

Istoricul Dan Oltean ne invită într-o călătorie fascinantă, în lumea călugărilor daci…

Călugării Pleistoi daci erau singurii care își aveau reședința la o înălțime situată deasupra celei de la Sarmizegetusa Regia, capitala spirituală a Daciei fiind locul unde trăia Marele Preot Deceneu.

Două dintre așezările lor se află în Munții Orăștiei, în locurile numite Rudele și Meleia, în apropiere de Sarmizegetusa Regia.

Aici, la Rudele, primele cercetări arheologice au fost realizate în anii 1958 și 1959, rezultatele cercetărilor fiind publicate în anii 1960, în reviste de specialitate, dar foarte sumar. Practic, arheologii au studiat aici pietrele, cuiele și ceramica. Din păcate, probele biologice, meiul și alte cereale descoperite aici nu au fost studiate. Mai mult decât atât, aceste locuri nu au fost restaurate și conservate și nu sunt protejate!!!

Dar cine au fost acești misterioși Călugări Pleistoi Daci și de ce se spune că există similitudini cu Esenienii?

Pentru a afla aceste lucruri vă invit să urmăriți documentarul de mai jos, realizat în regie proprie de istoricul Dan Oltean, cu filmări de la locul acestor așezări monastice antice. Materilul video a fost urcat aseară pe YouTube și este subtitrat în engleză.

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin Departamentul de Jurnalism și Comunicare

[stiri-noi]

Mormintele preistorice arată că până și în Epoca de Piatră existau diferențe sociale

Chiar și în Europa preistorică existau diferențe sociale între bogați și săraci, iar această inegalitate din timpul vieții îi urma pe oameni chiar și după moarte.

Noi cercetări arheologice din Polonia au dezvăluit că oamenii bogați vremurile neolitice erau înmormântați cu cele mai „exotice” artefacte.

Acest lucru ar putea părea evident, însă nu a fost legătura pe care o căutau inițial arheologii. Studierea unor morminte vechi de 6.000 de ani, situate în orașul Oslonki, ar fi trebuit să dezvăluie ce obișnuiau să cultive și să mănânce fermierii neolitici.

De asemenea, cele mai bogate diete se aliniau cu cele mai valoroase artefacte din morminte.

Simboluri directe ale bogăției materiale din timpul vieții

În timpul acelei perioade, se pare că artefactele alături de care erau îngropați oamenii nu erau doar simple donații funerare de către rude pline de speranță. Acestea erau, de fapt, simboluri directe ale bogăției materiale din timpul vieții.

„Am descoperit unele dintre cele mai vechi dovezi ale legăturii directe dintre statutul social și dietele pe termen lung din Europa preistorică. Suntem martori la apariția inegalității sociale și economice în comunitățile preistorice într-o perioadă mult mai veche decât am anticipat inițial”, a explicat arheologul și antropologul Chelsea Budd, de la Universitatea Umeå din Suedia.

Analiza oaselor a 30 de oameni, toți îngropați în decurs de 200 de ani, a dezvăluit că scheletele care conțineau mai mulți izotopi de carbon-13 erau adesea îngropate alături de bunuri mai valoroase, confecționate din cupru.

Unii oameni erau mai privilegiați decât alții

Acești izotopi apar în surse de hrană, astfel fiind incorporați în țesutul uman. În acest fel, oamenii de știință au reușit să determine dieta unei persoane. Totuși, ceea ce ne pot spune izotopii de carbon-13 despre mâncarea neolitică este limitat. Izotopii ar putea sugera mai mult consum de lactate, spre exemplu, scrie Science Alert.

De asemenea, ar putea sugera că unii oameni aveau acces la plante și animale care erau diferite din punct de vedere al izotopilor. Echilibrul izotopic a fost observat și în oasele de vite găsite în zonă.

Așadar, asta implică faptul că unii oameni și animale aveau acces la câmpuri vaste și pășuni mai bogate și luminate de soare, ceea ce duce la o cantitate mai mare de izotopi de carbon-13 în plante, în timp ce alții nu se bucurau de același privilegiu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mormintele unor mari preoţi, prima descoperire arheologică din Egipt care a avut loc în 2020

Mormânt comun din vremea ciumei, descoperit la Timişoara

Mormânt din Epoca Fierului descoperit în Franța

Acum poţi vizita mormântul unei regine din Egiptul Antic în mod virtual

Articolul Mormintele preistorice arată că până și în Epoca de Piatră existau diferențe sociale apare prima dată în Descopera.ro.

[bartholomaus]

Toată lumea știe că voievozii din evul-mediu timpuriu de care vorbește cronica  lui Anonimus, Gelu (Gelou) și Menumorout au stăpânit fortificațiile ardelenești de la Dăbâca și Biharea. Însă aceste ”adevăruri” certe, dincolo de orice îndoială sunt în totalitate fake-uri patriotice, care nu bazează pe nimic, un fel de ”fake old-news”. Ele au fost promovate intens, de regimul comunist care avea nevoie de argumente naționaliste din categoria ”no, cine-o fost primu-n Ardeal?” în penibilul ”război ideologic” cu istoriografia maghiară.  

Sperând că Dăbâca chiar a fost o cetate pre-maghiară, arheologii români de la Cluj (Ștefan Pascu, Ctin Daicoviciu) ș.a.) au făcut cercetări timp de aproape 15 ani (în anii 60 și 70). După ani și ani de cercetări ce au aflat? Că cetatea a avut o ”viață” de aproape 400 de ani și că a avut 4 faze transformări diferite. Trei etape de fortificare din lemn și pământ și ultima cu zid de piatră și un turn-locuință.

http://cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/D/Dabaca/Dabaca.htm

Însă în NICIUNA DINTRE FAZELE EVOLUTIVE NU AU FOST GĂSITE URME CARE SĂ POATĂ FI PUSE ÎN CONEXIUNE CU ROMÂNII SAU MĂCAR CU SLAVII!! Frustrați de aceste concluzii, arheologii nu au mai publicat niciodată articole sau vreo monografie despre Dăbâca!

http://www.medievistica.ro/…/funer…/texte/Dabaca/Dabaca.html Dacă ești arheolog medievist și ai nevoie de informații despre cercetările făcute la Dăbâca, nu vei găsi mai nimic! Fiindcă concluziile obținute în ani de cercetări, nu numai că nu i-au ajutat pe arheologii patrioți să mai pună o cărămidă la fundația Mitului Național al Unității și Continuității, dar mai rău i-a încurcat. Cercetările au dovedit prezența unui centru de putere maghiar încă din perioada arpadiană timpurie (secolul al 11-lea). Timp de secole la Doboka (după numele maghiar al așezării, după numele unui nobil din sec al XII-lea) a fost centrul de putere - o capitală - a unui comitat. (Regatul Ungariei era împărțit, după model german în comitate). Foarte deranjant pentru savanții români! Cauți români ca să ”dai” în unguri și dai numai... unguri!!

Iată ce afirma istoricul Florin Curta (azi, profesor de istorie medievală și arheologie la University of Florida)  în articolul „Transilvania în jurul anului 1000” : „Începând cu sfârşitul anilor '60, această fortificaţie (Dăbâca) a fost în mod frecvent văzută drept "capitala" lui Gelu, ducele român menţionat în Gesta Hungarorum ca împotrivindu-se cuceririi Transilvaniei de către Tuhutum. Arheologii români au depus toate eforturile necesare în vederea transformării acestei fortificaţii într-un fel de Troie transilvăneană, cu scopul de a demonstra că Anonymus reprezintă un izvor istoric de nădejde pentru istoria Transilvaniei româneşti din Evul Mediu. Arheologul Radu Popa a supus unei critici aspre nu numai această poziţie istoricistă, dar şi manipularea materialului arheologic menit a ilustra izvorul istoric amintit. In ciuda unor săpături de amploare, din partea cărora se aştepta demonstrarea unei prezenţe româneşti la Dăbâca înainte de cucerirea maghiară, până acum nu a fost publicat decât un raport preliminar care la această dată este vechi de mai bine de 30 ani”

Sau arheologul Erwin Gáll de la Institutul de Arheologie din București: ”În concluzie, descoperirile arheologice aveau rolul de a întări argumentele ce susțineau informațiile cunoscute din izvoarele scrise (..) Aceasta greșeala a fost preluată și chiar dezvoltata de catre autorii săpăturilor de la Dabâca, care s-au grăbit dupa nici patru ani de cercetare a sitului  să declare Dabâca drept centrul politico-militar al lui Gelou, căzând într-o istoricizare aproape fara precedent a unei situații arheologice și neavând nici un fundament științific pentru a emite interpretari de acest fel.” DABÂCA: NECROPOLA DIN JURUL BISERICII în ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE – ISTORIE, XXI, 2013 Istoricul Tudor Sălăgean, azi directorul Muzeului de Etnografie din Cluj-Napoca a publicat o excelentă lucrare (”Țara lui Gelou”) în care încearcă să înțeleagă realitățile politice și militare din Bihor, Crișana Transilvania în preajma cuceririi maghiare. Și el, ca de altfel toți istoricii serioși are argumente solide în a nega legăturile cetății de la Dăbâca cu vreo formațiune politică autohtonă .  Astfel, în anii 70, s-a hotărât că dacă cercetarea nu a adus argumente, să se meargă pe propagandă.  Așa că în ”istoria patriotică” a țării s-a promovat ideea (mincinoasă) că ”Dăbâca este cetatea lui Gelu”.   Manualele, muzeele, turismul, toate compendiile de Istorie a Românilor, practic toată propaganda posibilă a insistat pe ideea Dăbâca=cetatea lui Gelu românul. Nicăieri nu s-a spus NIMIC despre adevărata Dăbâca, centru al comitatului Doboka (după numele unui din primii comiți care au rezidat acolo) din voievodatul Transivania, parte a regatului maghiar . Așa cum nu spus niciodată nimic despre episcopia catolică care a rezidat în cetatea de pământ de la Biharea. Sau despre alte cetăți medieval-timpurii, de pământ și lemn (precum Moldovenești, Morești, Mănăștur și altele), care nu au mai făcut niciodată obiectul vreunor cercetări arheologice. Riscul era prea mare, pentru a găsi lucruri care nu trebuiau găsite!

https://www.academia.edu/1300096/Voievodatul_lui_Menumorout_%C3%AEn_lumina_cercet%C4%83rilor_recente_Analele_Universit%C4%83%C5%A3ii_din_Oradea._Istorie-arheologie_11_2001_2004_p._38-51?fbclid=IwAR0d-FrRbwvwrhIGMCdCH2fKnt43-6wZxRjw0MH1eTOlmiEQrUEweNvUYCU

[stiri-noi]

Control pe santierul Popa Sapca. Robu e disperat: Cineva boicoteaza Timisoara, nu stim ce sa ne mai facem - Tion