#C. L. Werner

[davidjhiggins]

Sword & Scandal, ed. J Manfred Weichsel

Weichsel gathers fantasy tales that accept that worlds filled with mighty-thewed heroes and unspeakable horrors are not magically free of passionate sex and unpleasant death. Continue reading Sword & Scandal, ed. J Manfred Weichsel

[boardgametoday]

Games Workshop Pre-Order Preview: Space Marines invade

Games Workshop Pre-Order Preview: Space Marines invade #warhammer40000 #warhammer40k #warhammercommunity #horusheresy

It’s a wave of Space Marines in next week’s pre-orders from Games Workshop. Not only is the new codex on the way, a load of new miniatures arrive on the field too. Codex: Space Marines is here with the rules you need to field your force in 10th edition. Packed with datasheets, detachment rules, background lore, beautiful miniatures showcases, and Crusade content aplenty, the book comes in at…

[evidence-based-activism]

This has been on my mind a lot lately, but I couldn't find anything about this. I saw a data that says young people regardless of gender feel more lonely especially after covid. But articles everywhere describe the phenomenon as male loneliness epidemic. Is it true that loneliness affect men more than women?

Yes, I've noticed this as well! (It's definitely frustrating!)

In short, no, women and men experience similar amounts of loneliness. (Therefore, it should simply be a "loneliness epidemic" not a "male loneliness epidemic".)

First:

A pre-covid meta-analysis [1] concluded that "across the lifespan mean levels of loneliness are similar for males and females". This is a robust finding because a meta-analysis synthesizes the results from many different studies; this one covered 39 years, 45 countries, and a wide range of other demographic factors from a total of 575 reports (751 effect sizes).

An interesting longitudinal study [2] used both indirect and direct measures of loneliness and (essentially) found no significant effect of sex. (But there were some interesting interaction effects between sex and age or sex and loneliness measure, if you want to look at the study!)

This literature review [3] states that "sex differences in loneliness are dependent on what type of loneliness is measured and how" and it's possible sex only "correlates with other factors that then impact loneliness directly". The first quote here is referring to similar sex-age/sex-measurement interactions found in [2].

During/after the COVID-19 pandemic however:

The earlier review [3] stated that "most studies found that women were lonelier or experienced higher increases in loneliness than men with both direct and indirect measures", but this may be a result of participant selection bias during the pandemic.

That being said, both a rapid review [4] and a systematic review and meta-analysis [5] found that women were either more or equally likely to report loneliness during the COVID-19 pandemic.

In addition, the Pew Research Center has collected some relevant data:

Prior to the pandemic, 10% of both men and women in the USA reported feeling lonely all or most of the time [6].

And while this doesn't measure loneliness directly, 48% of women and 32% of men in the USA reported high levels of psychological distress at least once during the pandemic [7].

References below the cut:

Maes, M., Qualter, P., Vanhalst, J., Van Den Noortgate, W., & Goossens, L. (2019). Gender differences in loneliness across the lifespan: A meta–analysis. European Journal of Personality, 33(6), 642–654. https://doi.org/10.1002/per.2220

Von Soest, T., Luhmann, M., Hansen, T., & Gerstorf, D. (2020). Development of loneliness in midlife and old age: Its nature and correlates. Journal of Personality and Social Psychology, 118(2), 388–406. https://doi.org/10.1037/pspp0000219

Barjaková, M., Garnero, A., & d’Hombres, B. (2023). Risk factors for loneliness: A literature review. Social Science & Medicine (1982), 334, 116163. https://doi.org/10.1016/j.socscimed.2023.116163

Pai, N., & Vella, S.-L. (2021). COVID-19 and loneliness: A rapid systematic review. Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, 55(12), 1144–1156. https://doi.org/10.1177/00048674211031489

Ernst, M., Niederer, D., Werner, A. M., Czaja, S. J., Mikton, C., Ong, A. D., Rosen, T., Brähler, E., & Beutel, M. E. (2022). Loneliness before and during the COVID-19 pandemic: A systematic review with meta-analysis. American Psychologist, 77(5), 660–677. https://doi.org/10.1037/amp0001005

Bialik, K. (2018, December 3). Americans unhappy with family, social or financial life are more likely to say they feel lonely. Pew Research Center. https://www.pewresearch.org/short-reads/2018/12/03/americans-unhappy-with-family-social-or-financial-life-are-more-likely-to-say-they-feel-lonely/

Gramlich, J. (2023, March 2). Mental health and the pandemic: What U.S. surveys have found. Pew Research Center. https://www.pewresearch.org/short-reads/2023/03/02/mental-health-and-the-pandemic-what-u-s-surveys-have-found/

[pinturas-sgm-aviacion]

1942 02 21 The Long Shot - Roy Grinnell

Tomahawk Mk.IIa "GA-X"(AK658) 112 Sqn, RAF.

F/L Clive "Killer" Caldwell

repost better size and corrected color. I hesitated for a long time, because it's a sunset scene, but I am convinced the reddish hue was just the camera red glare and this how it should look

about the pilot and some of his fights:

While flying to his base alone, over northwest Egypt on 29 August 1941, Caldwell was attacked by two Bf 109s, in a simultaneous approach at right angles. His attackers included one of Germany's most famous aces, Leutnant Werner Schröer, also of JG 27, in a Bf 109E-7. Caldwell sustained three separate wounds from ammunition fragments and or shrapnel. His Tomahawk was hit by more than 100 7.92 mm bullets and five 20 mm cannon shells, but he shot down Schröer's wingman, and heavily damaged Schröer's "Black 8", causing Schröer to disengage

(...)

about his nickname:

In 4 July 1941, Caldwell saw a German pilot shoot and kill a close friend, Pilot Officer Donald Munro, who was descending to the ground in a parachute. This was a controversial practice, but was nevertheless common among German and Allied pilots. One biographer, Kristin Alexander, suggests that it may have caused Caldwell's attitude to harden significantly. Months later,(...) journalists popularised Caldwell's nickname of "Killer", which he disliked. One reason for the nickname was that he too shot enemy airmen after they parachuted out of aircraft. Caldwell commented many years later: "... there was no blood lust or anything about it like that. It was just a matter of not wanting them back to have another go at us. I never shot any who landed where they could be taken prisoner. (...) A more commonly cited reason for the nickname was his habit of using up ammunition left over at the end of sorties, to shoot up enemy troop convoys and vehicles. During his war service, Caldwell wrote in a notebook: "it's your life or theirs. This is war."

(...)

about the action depicted in the painting:

Caldwell scored another striking victory in February 1942, while leading a formation of 11 Kittyhawks from 112 Sqn and 3 Sqn. Over Gazala, he sighted a schwarm of Bf 109Fs flying some 2,000 ft higher. Caldwell immediately nosed into a shallow dive, applied maximum power and boost, then pulled his Kittyhawk up into a vertical climb. With his P-40 "hanging from its propeller," he fired a burst at a Bf 109 flown by Leutnant Hans-Arnold Stahlschmidt of I./JG 27, who was lagging behind the others. Stahlschmidt's fighter "shuddered like a carpet being whacked with a beater" before spinning out of control. Although the Kittyhawk pilots thought that the Bf 109 had crashed inside Allied lines, Stahlschmidt was able to crash-land in friendly territory.

(...)

Caldwell claimed 22 victories while in North Africa flying P-40s, including ten Bf 109s and two Macchi C.202s.

He had flown some 550 hours in over 300 operational sorties.

Note: In addition to his fight with Schröer, Caldwell also fought and shot down three German aces:

-Wolfgang Lippert, Erbo Graf von Kageneck and Hans-Arnold Stahlschmidt

[danse-or-farkas]

Tag Game: Ppl I'd Like to Get to Know Better

Tagged by @rakimaiirisa

Last Song: The Call (feat. Francesca Hauser) - Warframe 1999 ost

Favorite Color: Orange

Last Book: Briardark by C. L. Werner

Last movie: Beetlejuice 2

Last TV Show: Agatha All Along

Relationship status: Partnered for a lot of years.

Last thing I googled: 'england to portugal' I needed to work out how long of a walk it we be to menace a friend in another country.

Looking forward to: working on a fairly indepth mod project i've only recently gathered the assets for.

Current obsession: Actually between hyperfixations currently. Its quiet. I hate it.

Just tagging @porphyriosao3 since I like their works and barely interact with anyone here otherwise, except rakimaiirisa who tagged me.

[lesser-known-composers]

Ernst Eichner (1740-1777) - Symphony a 8 parties in C Major, Op. 5, No. 1: II. Andante un poco allegro

Orchestra: L' Arte del mondo, Conductor: Werner Ehrhardt

[football-and-fanfics]

GIF masterlist

Basically just what the title says: a masterlist of the GIF's / GIF sets I've made 😇. Clubs / players are listed in alphabetical order (players by first name).

A: Aaron Ramsdale Alisson Becker Andy Robertson Antoine Griezmann Arsenal FC

B: FC Barcelona Bart Verbruggen Ben Chilwell Bernd Leno

C: Caoimhin Kelleher César Azpilicueta Chelsea FC Christian Pulisic Cody Gakpo Conor Gallagher Curtis Jones

D: Darwin Nunez Declan Rice Dele Diogo Jota Dominik Szoboszlai

E: Ederson Moraes England NT Eric Dier Erling Haaland Euro 2024

F: Fabio Carvalho Frenkie de Jong

H: Harvey Elliott

J: Jack Grealish James Milner Joao Felix John Stones Jordan Henderson Jordan Pickford Jude Bellingham

K: Kai Havertz Kasper Schmeichel Kepa Arrizabalaga Kevin de Bruyne Kostas Tsimikas Kyle Walker

L: Liverpool FC

M: Manchester City Manuel Neuer Marc-Andre ter Stegen Marcel Sabitzer Martin Odegaard Mason Mount Mo Salah

N: Nathan Aké Netherlands NT

P: Phil Foden

R: Reece James Remko Pasveer Robert Lewandowski

S: Heung-min Son

T: Thiago Alcantara Timo Werner Tottenham Hotspur Trent Alexander-Arnold

V: Virgil van Dijk

W: Wout Weghorst

[cassowariess]

Lalo: Don't worry, it's gonna be like I'm not even here.

Lalo: show me. SHOW ME. 🙃 what about ~m i c h a e l~

MICHAEL, IS THAT YOU? WEEERRRNERRR ZIIIEEEGLLLERRR.

👉YOU! Have you ever heard of a Werner...Ziegler? What about...Michael? He's a bald gringo, he's in the game.

SHOW ME

Everyone around Lalo:

[yourpixieandbuddy]

Rate (or roast or recommend) My Personal Library

my hope for 2025 is to review and read a book a week…this first week is coming to a close and naturally i have yet to open a book but maybe we’ll slide just one in. all less than savory reads will be donated to my free library on my street 📚

i lost all my personal books i collected over the last fifteen years in an emergency move last summer, so judge lightly

The Hitchhiker’s Guide To The Galaxy - Douglas Adams

Martyr! - Kaveh Akbar

Little Miss Sunshine: The Shooting Script - Michael Arendt

The Handmaid’s tale - Margaret Atwood

Tuck Everlasting - Natalie Babbitt

New Animal - Ella Baxter

Sleepwalk With Me + Other Painfully True Stories - Mike Birbiglia

The New One: Painfully True Stories From A Reluctant Dad - Mike Birbiglia

Someone Who Will Love You In All Your Damaged Glory - Raphael Bob-Waksberg

World Travel: An Irreverent Guide- Anthony Bourdain

Grace - Daphne A. Brooks

Graffiti (And Other Poems) - Savannah Brown

Closer Baby Closer - Savannah Brown

Love is a Dog From Hell - Charles Bukowski

On Cats - Charles Bukowski

Molly - Blake Butler

Create Dangerously: The Power and Responsibility of the Artist - Albert Camus

Breakfast at Tiffany’s - Truman Capote

To Photograph Is To Learn How To Die - Tim Carpenter

Lewis Carroll’s Guide For Insomniacs - Lewis Carroll

The Awakening and Selected Stories - Kate Chopin

The Alchemist - Paulo Choelho

700 Sundays - Billy Crystal

The Year of Magickal Thinking - Joan Didion

Slouching Towards Bethlehem - Joan Didion

Notes From The Underground - Fyodor Dostoevsky

Crime And Punishment - Fyodor Dostoevsky

The Wild Things - Dave Eggers

Disrupting The Game - Reggie Fils-Aime

The Interpretation of Dreams - Sigmund Freud

The Book of Delights - Ross Gay

The Anthropocene Reviewed - John Green

The Cult of Trump - Steven Hassan

People We Meet On Vacation - Emily Henry

The Twilight World - Werner Herzog

The Christmas Thief - Mary Higgins Clark

Open Throat - Henry Hoke

The Odyssey - Homer

The Haunting of Hill House - Shirley Jackson

No One Belongs Here More Than You - Miranda July

The Metamorphosis and Other Stories - Franz Kafka

The Trial - Franz Kafka

Girl, Interrupted - Susanna Kaysen

Book of Dreams - Jack Kerouac

Newspaper Blackout - Austin Kleon

Lady Chatterley’s Lover - D.H. Lawrence

Wicked: The Life and Times of the Wicked Witch of the West - Gregory Maguire

From The Basement - Taylor Makarian

Wooly: The True Story of the Quest to Revive History’s Most Iconic Extinct Creatue - Ben Mezrich

Tropic of Cancer - Henry Miller

Tropic of Capricorn - Henry Miller

Big Little Lies - Liane Moriarty

My Year of Rest and Relaxation - Ottessa Moshfegh

Memoirs - Pablo Neruda

Fifty Beasts To Break Your Heart and Other Stories - Gennarose Nethercott

The Birth of Tragedy and Case of Wagner - Friedrich Nietzsche

The Twilight of the Idols/Anti-Christ - Freidrich Nietzsche

Zarathustra’s Discourse - Friedrich Nietzsche

The Vulnerables - Sigrid Nunez

Haunted - Chuck Palahniuk

Lullaby - Chuck Palahniuk

A Bathroom Book For People Not Pooping or Peeing But Using The Bathroom As An Escape - Joe Pera

The First Rule Of Punk - Celia C. Perez

The Seven Husbands of Evelyn Hugo - Taylor Jenkins Reid

The Land That Time Forgot - Edgar Rice Borroughs

Another Roadside Attraction - Tom Robbins

Normal People - Sally Rooney

Franny and Zooey - J.D. Salinger

Nine Stories - J.D. Salinger

The Devil In Massachusetts - Marion L. Satarkey

The Woman In Me - Britney Spears

Little Astronaut - Hope J. Stein

Perfume: The Story Of A Murderer - Patrick Susking

Strange Tales From A Strange Time: Gonzo Papers, Vol 1: The Great Shark Hunt - Hunter S. Thompson

Fear And Loathing In Las Vegas: A Savage Journey To The Heart of the American Dream - Hunter S. Thompson

Galapagos - Kurt Vonnegut

The Time Machine - H.G. Wells

John Dies In The End - David Wong

Tomorrow and Tomorrow and Tomorrow - Gabrielle Zevin

The Private Lives of Adam and Eve - Albert Zugsmith

for reading tax here’s some images of my library/office space 💓📚

[compneuropapers]

Interesting Papers for Week 36, 2023

Optimization of energy and time predicts dynamic speeds for human walking. Carlisle, R. E., & Kuo, A. D. (2023). eLife, 12, e81939.

Learning critically drives parkinsonian motor deficits through imbalanced striatal pathway recruitment. Cheung, T. H. C., Ding, Y., Zhuang, X., & Kang, U. J. (2023). Proceedings of the National Academy of Sciences, 120(12), e2213093120.

A circuit mechanism linking past and future learning through shifts in perception. Crossley, M., Benjamin, P. R., Kemenes, G., Staras, K., & Kemenes, I. (2023). Science Advances, 9(12).

Critically synchronized brain waves form an effective, robust and flexible basis for human memory and learning. Galinsky, V. L., & Frank, L. R. (2023). Scientific Reports, 13, 4343.

Rapid learning of predictive maps with STDP and theta phase precession. George, T. M., de Cothi, W., Stachenfeld, K. L., & Barry, C. (2023). eLife, 12, e80663.

Asymmetric retinal direction tuning predicts optokinetic eye movements across stimulus conditions. Harris, S. C., & Dunn, F. A. (2023). eLife, 12, e81780.

Learning vs. minding: How subjective costs can mask motor learning. Healy, C. M., Berniker, M., & Ahmed, A. A. (2023). PLOS ONE, 18(3), e0282693.

Comparing retinotopic maps of children and adults reveals a late-stage change in how V1 samples the visual field. Himmelberg, M. M., Tünçok, E., Gomez, J., Grill-Spector, K., Carrasco, M., & Winawer, J. (2023). Nature Communications, 14, 1561.

Modulation of potassium conductances optimizes fidelity of auditory information. Kaczmarek, L. K. (2023). Proceedings of the National Academy of Sciences, 120(12), e2216440120.

Progressive neuronal plasticity in primate visual cortex during stimulus familiarization. Koyano, K. W., Esch, E. M., Hong, J. J., Waidmann, E. N., Wu, H., & Leopold, D. A. (2023). Science Advances, 9(12).

Sensory and Choice Responses in MT Distinct from Motion Encoding. Levi, A. J., Zhao, Y., Park, I. M., & Huk, A. C. (2023). Journal of Neuroscience, 43(12), 2090–2103.

Complexity of cortical wave patterns of the wake mouse cortex. Liang, Y., Liang, J., Song, C., Liu, M., Knöpfel, T., Gong, P., & Zhou, C. (2023). Nature Communications, 14, 1434.

Enhanced Reactivation of Remapping Place Cells during Aversive Learning. Ormond, J., Serka, S. A., & Johansen, J. P. (2023). Journal of Neuroscience, 43(12), 2153–2167.

Human generalization of internal representations through prototype learning with goal-directed attention. Pettine, W. W., Raman, D. V., Redish, A. D., & Murray, J. D. (2023). Nature Human Behaviour, 7(3), 442–463.

On the role of inhibition in suppression-induced forgetting. van Schie, K., Fawcett, J. M., & Anderson, M. C. (2023). Scientific Reports, 13, 4242.

Interaction of dynamic error signals in saccade adaptation. Wagner, I., & Schütz, A. C. (2023). Journal of Neurophysiology, 129(3), 717–732.

Honey bees infer source location from the dances of returning foragers. Wang, Z., Chen, X., Becker, F., Greggers, U., Walter, S., Werner, M., … Menzel, R. (2023). Proceedings of the National Academy of Sciences, 120(12), e2213068120.

Resolving the associative learning paradox by category learning in pigeons. Wasserman, E. A., Kain, A. G., & O’Donoghue, E. M. (2023). Current Biology, 33(6), 1112-1116.e2.

Development of a measure of kindness. Youngs, D. E., Yaneva, M. A., & Canter, D. V. (2023). Current Psychology, 42(7), 5428–5440.

Recurrent network interactions explain tectal response variability and experience-dependent behavior. Zylbertal, A., & Bianco, I. H. (2023). eLife, 12, e78381.

[benkaden]

Ansichtskarte

Insel Hiddensee Strand bei Kloster (Hucke)

Leipzig: H. C. Schmiedecke (VOB), Kunstverlag, 701 Leipzig ((35a) L 33/76).

Foto: Werner Wurst, Dresden

1976

[footballerimaginess]

A-Z Alphabet Fic Series

This is a series I will be planning for September, probably not posted every day just some days throughout that month. Here are the players I have picked out, there are some empty spaces still. A - Andy Robertson B - Benjamin Pavard C - Christian Pulisic D - Darwin Nunez E - Eric Dier F - Joao Felix G - Antoine Griezmann H - Mats Hummels I - J - Jack Grealish K - Kostas Tsmikas L - Leon Goretzka M - Emi Martinez N - Reiss Nelson O - Martin Odegaard P - Pablo Torre Q - R - Reece James S - Son Heung Min T - Kieran Tierney U - V - W - Timo Werner X Y Z - Nicolo Zaniolo

[hotelalifornia]

having to define independent film for an essay made me realise that i had not previously considered what my own definition would be

tldr, i know the industrial definition is the most largely accepted one, but that doesn’t mean i think it’s the most fair definition. i also think it’s entirely subjective, so don’t take what i say as gospel

references:

Brown, J; Jackson L. (2023) Filmmaker Werner Herzog writes about his prolific and varied career in new memoir. PBS News.

King, G; Molloy, C; Tzioumakis, Y. (2013) American independent cinema: indie, indiewood and beyond. Routledge.

Staiger, J. (1985). ‘The Hollywood mode of production, 1930–60’, in D. Bordwell, J. Staiger, and K. Thompson The Classical Hollywood Cinema: film style and mode of production to 1960, London: Routledge and Kegan Paul.

Tzioumakis, Y. (2017) American Independent Cinema. Edinburgh University Press.  

Winfrey, G. (2017) Werner Herzog Says Independent Film Is a ‘Myth,’ and America Is Stronger Than Trump. Indie Wire. 13 April.

[sassenashsworld]

Thank you to Halla Rempt, Aaron J. Seigo, Adam Celarek, Adam Pigg, Adriaan de Groot, Adrian Page, Adrian Schroeter, Albert Astals Cid, Alberto Villa, Alexander Neundorf, Alexander Potashev, Alexis Ménard, Alfredo Beaumont Sainz, Allen Winter, Alvin Wong, Ana Beatriz Guerrero López, Andras Mantia, Andreas Hartmetz, Andreas Lundin, André Marcelo Alvarenga, Andrew Coles, Andre Woebbeking, Andrius da Costa Ribas, Andy Fawcett, Anne-Marie Mahfouf, Ariya Hidayat, Arjen Hiemstra, Bart Coppens, Ben Cooksley, Benjamin K. Stuhl, Benjamin Meyer, Benjamin Reed, Benoît Jacob, Ben Schleimer, Bernhard Rosenkraenzer, Bo Thorsen, Brad Hards, Bram Schoenmakers, Burkhard Lück, Carlo Segato, Carsten Hartenfels, C. Boemann, Christer Stenbrenden, Christian Ehrlicher, Christian Mueller, Christoph Feck, Chusslove Illich, Clarence Dang, Cyrille Berger, Daniel M. Duley, Daniel Molkentin, Dan Leinir Turthra Jensen, Dan Meltzer, Danny Allen, David Faure, David Gowers, Demetry Romanowski, Dirk Mueller, Dirk Schönberger, Dmitry Kazakov, Edward Apap, Elvis Stansvik, Emanuele Tamponi, Emmet O'Neill, Enrique Matías Sánchez, Eoin O'Neill, Fabian Kosmale, Frank Osterfeld, Frederik Schwarzer, Fredrik Edemar, Fredy Yanardi, Friedrich W. H. Kossebau, Gábor Lehel, Gary Cramblitt, Geoffry Song, Gioele Barabucci, Giovanni Venturi, Gopalakrishna Bhat A, Hanna Scott, Harald Sitter, Hasso Tepper, Helge Deller, Helio Castro, Hideki Saito, Hoàng Đức Hiếu, Hugo Pereira Da Costa, Inge Wallin, Ingo Klöcker, İsmail Dönmez, Ivan Yossi, Jaime, Jaime Torres, Jaison Lee, Jakob Petsovits, Jakub Stachowski, Jan Hambrecht, Jarosław Staniek, Jens Herden, Jessica Hall, Johannes Simon, John Layt, Jonathan Riddell, Jonathan Singer, José Luis Vergara, Juan Luis Boya García, Juan Palacios, Jure Repinc, Kai-Uwe Behrmann, Karl Ove Hufthammer, Kevin Krammer, Kevin Ottens, Kurt Pfeifle, Laurent Montel, Lauri Watts, L. E. Segovia, Leo Savernik, Lukáš Tinkl, Lukáš Tvrdý, Maciej Mrozowski, Malcolm Hunter, Manuel Riecke, manu tortosa, Marc Pegon, Marijn Kruisselbrink, Martin Ellis, Martin Gräßlin, Matthew Woehlke, Matthias Klumpp, Matthias Kretz, Matus Talcik, Maximiliano Curia, Melchior Franz, Michael David Howell, Michael Drueing, Michael Thaler, Michel Hermier, Mohit Goyal, Mojtaba Shahi Senobari, Montel Laurent, Moritz Molch, Nabil Maghfur Usman, Nick Shaforostoff, Nicolas Goutte, Olivier Goffart, Patrick Julien, Patrick Spendrin, Pavel Belskiy, Pavel Heimlich, Peter Simonsson, Pierre Ducroquet, Pierre Stirnweiss, Pino Toscano, Rafael Fernández López, Raphael Langerhorst, Rex Dieter, Rob Buis, Roopesh Chander, Sahil Nagpal, Salil Kapur, Samuel Buttigieg, Sander Koning, Sascha Suelzer, Scott Petrovic, Scott Wheeler, Sebastian Sauer, Shivaraman Aiyer, Siddharth Sharma, Silvio Heinrich, Somsubhra Bairi, Spencer Brown, Srikanth Tiyyagura, Stefan Nikolaus, Stephan Binner, Stephan Kulow, Stuart Dickson, Sune Vuorela, Sven Langkamp, Thiago Macieira, Thomas Capricelli, Thomas Friedrichsmeier, Thomas Klausner, Thomas Nagy, Thomas Zander, Thorsten Staerk, Thorsten Zachmann, Tim Beaulen, Timothée Giet, Tobias Koenig, Tom Burdick, Torio Mlshi, Torsten Rahn, Unai Garro, Urs Wolfer, Vadim Zhukov, Vera Lukman, Victor Lafon, Victor Wåhlström, Volker Krause, Waldo Bastian, Werner Trobin, Wilco Greven, Will Entriken, William Steidtmann, Wolthera van Hovell, Yann Bodson, Yue Liu and Yuri Chornoivan.

Really

[nicolae]

Evoluția teoriei corzilor

Rezultatele inițiale Unele dintre structurile reintroduse de teoria corzilor au apărut pentru prima dată mult mai devreme ca parte a programului de unificare clasică inițiat de Albert Einstein. Prima persoană care a adăugat o a cincea dimensiune unei teorii a gravitației a fost Gunnar Nordström în 1914, care a observat că gravitația în cinci dimensiuni descrie gravitatea și electromagnetismul în patru. Nordström a încercat să unifice electromagnetismul cu teoria gravitației, care a fost totuși înlocuită de relativitatea generală a lui Einstein în 1919. Apoi, matematicianul german Theodor Kaluza a combinat cea de-a cincea dimensiune cu relativitatea generală și numai Kaluza este de obicei creditat cu ideea. În 1926, fizicianul suedez Oskar Klein a dat o interpretare fizică a dimensiunii suplimentare neobservabile - este înfășurată într-un cerc mic. Einstein a introdus un tensor metric nesimetric, în timp ce mult mai târziu, Brans și Dicke au adăugat o componentă scalară gravitației. Aceste idei vor fi reînviate în teoria corzilor, unde sunt cerute de condițiile de coerență. Teoria corzilor a fost inițial dezvoltată la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 ca o teorie niciodată completată deplin a hadronilor, particule subatomice precum protonul și neutronul care experimentează interacțiunea puternică. În anii 1960, Geoffrey Chew și Steven Frautschi au descoperit că mezonii formează familii numite traiectorii Regge cu mase legate de spini într-un mod pe care Yoichiro Nambu, Holger Bech Nielsen și Leonard Susskind l-au înțeles mai târziu ca fiind relația așteptată corzilor în rotație. Chew a pledat pentru o teorie pentru interacțiunile acestor traiectorii care nu presupuneau că erau compuse din particule fundamentale, ci ar construi interacțiunile din condiții de self-consistență pe matricea S. Abordarea matricei S a fost începută de Werner Heisenberg în anii 1940 ca o modalitate de a construi o teorie care nu s-a bazat pe noțiunile locale de spațiu și timp, la care Heisenberg a crezut că poate renunța la scară nucleară. Abordarea pe care a susținut-o a fost ideală pentru o teorie a gravitației cuantice. Lucrând cu datele experimentale, R. Dolen, D. Horn și C. Schmid au elaborat câteva reguli de sumare pentru schimbul de hadroni. Când se împrăștie o particulă și antiparticulă, particulele virtuale pot fi schimbate în două moduri calitativ diferite. În canalul s, cele două particule se anihilează pentru a crea st��ri intermediare temporare de la care se ajunge la particulele din starea finală. În canalul t, particulele schimbă stările intermediare prin emisie și absorbție. În teoria câmpului, cele două contribuții se adună împreună, una dând o contribuție de fond continuă, cealaltă dând vârfuri la anumite energii. În date, a fost clar că vârfurile fură din fundal - autorii au interpretat acest lucru spunând că contribuția canalului t a fost duală pentru canalul s, ceea ce înseamnă că ambele au descris întreaga amplitudine și au inclus și pe cealaltă. Rezultatul a fost promovat de către Murray Gell-Mann, determinând pe Gabriele Veneziano să construiască o amplitudine de împrăștiere care avea proprietatea dualității Dolen-Horn-Schmid, redenumită mai târziu dualitatea suprafețelor de univers. Amplitudinea necesita poli în care apar particulele, pe traiectorii drepte, și există o funcție matematică specială a cărei poli au distanțe egale pe jumătate din linia reală - funcția gama - care a fost folosită pe scară largă în teoria Regge. Prin manipularea combinațiilor de funcții gamma, Veneziano a reușit să găsească o amplitudine consistentă de împrăștiere cu poli pe linii drepte, cu reziduuri în cea mai mare parte pozitive, care respectau dualitatea și aveau scalarea Regge corespunzătoare la energie înaltă. Amplitudinea s-ar putea potrivi cu datele de împrăștiere a fasciculului, precum și cu alte aplicații tip Regge, și ar avea o reprezentare integrală sugestivă care ar putea fi utilizată pentru generalizare. În următorii ani, sute de fizicieni au lucrat pentru a finaliza programul de bootstrap pentru acest model, cu multe surprize. Veneziano însuși a descoperit că pentru amplitudinea împrăștierii pentru a descrie împrăștierea unei particule care apare în teorie, o condiție evidentă de consistență, cea mai ușoară particulă trebuie să fie un tahion. Miguel Virasoro și Joel Shapiro au găsit o altă amplitudine acum înțeleasă a fi cea a corzilor închise, în timp ce Ziro Koba și Holger Nielsen au generalizat reprezentarea integrală a lui Veneziano în împrăștierea multiparticulelor. Veneziano și Sergio Fubini au introdus un formalism de operare pentru calculul amplitudinilor împrăștiate, care a fost un precursor al teoriei conformale a suprafeșelor de univers, în timp ce Virasoro a înțeles cum să înlăture polii cu reziduuri de semne greșite folosind o constrângere asupra stărilor. Claud Lovelace a calculat o amplitudine a buclei și a notat că există o inconsecvență, cu excepția cazului în care dimensiunea teoriei este 26. Charles Thorn, Peter Goddard și Richard Brower au continuat să demonstreze că nu există stări de propagare a semnelor greșite în dimensiuni mai mici sau egale cu 26. În anii 1969-1970, Yoichiro Nambu, Holger Bech Nielsen și Leonard Susskind au recunoscut că teoria ar putea primi o descriere în spațiu și timp în termeni de corzi. Amplitudinile de împrăștiere au fost derivate sistematic din principiul acțiunii lui Peter Goddard, Jeffrey Goldstone, Claudio Rebbi și Charles Thorn, oferind o imagine spațio-temporală a operatorilor vertex introduși de Veneziano și Fubini, și o interpretare geometrică a condițiilor Virasoro. În 1971, Pierre Ramond a adăugat fermionii modelului, ceea ce l-a determinat să formuleze o supersimetrie bidimensională pentru a anula stările cu semne greșite. John Schwarz și André Neveu au adăugat un alt sector teoriei fermi la scurt timp. În teoriile fermionilor, dimensiunea critică a fost 10. Stanley Mandelstam a formulat o teorie conformă cu suprafața de univers atât pentru cazul bose, cât și pentru fermi, oferind o integrală de cale teoretică câmpurilor bidimensionale pentru a genera formalismul operatorului. Michio Kaku și Keiji Kikkawa au dat o altă formulă a șirului bosonic, ca o teorie a câmpului corzilor, cu tipuri de infinit de multe particule și cu câmpuri care iau valori nu pe puncte, ci pe bucle și curbe. În 1974, Tamiaki Yoneya a descoperit că toate teoriile corzilor cunoscute includ o particulă masivă de spin 2 care a ascultat de identitățile Ward corecte ca fiind un graviton. John Schwarz și Joel Scherk au ajuns la aceeași concluzie și au făcut saltul îndrăzneț pentru a sugera că teoria corzilor este o teorie a gravitației, nu o teorie a hadronilor. Ei au reintrodus teoria lui Kaluza-Klein ca o modalitate de a înțelege dimensiunile suplimentare. În același timp, cromodinamica cuantică a fost recunoscută drept teoria corectă a hadronilor, mutând atenția fizicienilor și aparent părăsind programul de bootstrap în coșul de gunoi al istoriei. Teoria corzilor a reușit să o scoată din coșul de gunoi, dar pentru următorul deceniu toate lucrările asupra teoriei au fost complet ignorate. Totuși, teoria a continuat să se dezvolte într-un ritm constant datorită muncii a mii de adepți. Ferdinando Gliozzi, Joel Scherk și David Olive au realizat în 1977 că corzile originale Ramond și Neveu Schwarz erau separat inconsistente și trebuiau combinate. Teoria rezultată nu a avut un tahion și s-a dovedit a avea supersimetrie spațiu-timp de către John Schwarz și Michael Green în 1984. În același an, Alexander Polyakov a dat teoriei o formulare integrală modernă a căii și a continuat să dezvolte extensiv teoria câmpului conform. În 1979, Daniel Friedan a arătat că ecuațiile de mișcări ale teoriei corzilor, care sunt generalizări ale ecuațiilor Einstein de relativitate generală, apar din ecuațiile grupului de renormalizare pentru teoria câmpului bidimensional. Schwarz și Green au descoperit dualitatea T și au construit două teorii ale supercorzilor - IIA și IIB - legate de dualitatea T, și teoriile de tipul I cu corzi deschise. Condițiile de consistență au fost atât de puternice, încât întreaga teorie a fost determinată aproape în mod unic, cu doar câteva alegeri discrete. Prima revoluție a supercorzilor La începutul anilor 1980, Edward Witten a descoperit că majoritatea teoriilor gravitației cuantice nu puteau găzdui fermioni chirali, cum ar fi neutrino. Acest lucru i-a determinat, în colaborare cu Luis Álvarez-Gaumé, să studieze încălcările legilor de conservare în teoriile gravitaționale cu anomalii, concluzionând că teoriile corzilor de tip I erau inconsistente. Green și Schwarz au descoperit o contribuție la anomalia pe care Witten și Alvarez-Gaumé au ratat-o, ceea ce a restricționat grupul gauge a teoria corzilor de tip I ca fiind SO(32). Începând să înțeleagă acest calcul, Edward Witten a devenit convins că teoria corzilor era cu adevărat o teorie consistentă a gravitației, și a devenit un avocat de profil. În urma activității lui Witten, între 1984 și 1986, sute de fizicieni au început să lucreze în acest domeniu, iar acest lucru este uneori numit prima revoluție a supercorzilor. În această perioadă, David Gross, Jeffrey Harvey, Emil Martinec și Ryan Rohm au descoperit corzile heterotice. Grupul gauge al acestor corzi închise a fost două copii ale lui E8, iar fiecare copie ar putea include cu ușurință și modelul standard. Philip Candelas, Gary Horowitz, Andrew Strominger și Edward Witten au descoperit că varietățile Calabi-Yau sunt compactificările care păstrează o cantitate realistă de supersimetrie, în timp ce Lance Dixon și alții au elaborat proprietățile fizice ale orbifoldurilor, singularitățile geometrice distincte permise în teoria corzilor. Cumrun Vafa a generalizat dualitatea T de la cercuri la varietăți arbitrare, creând câmpul matematic al simetriei în oglindă. Daniel Friedan, Emil Martinec și Stephen Shenker au dezvoltat în continuare o cuantizare covarianțială a supercorzilor folosind tehnici teoriei câmpului conformal. David Gross și Vipul Periwal au descoperit că teoria perturbării corzilor era divergentă. Ștefan Shenker a arătat că aceasta diverge mult mai repede decât în ​​teoria câmpului, sugerând că lipsesc noi obiecte neperturbatoare. În anii 1990, Joseph Polchinski a descoperit că teoria necesită obiecte de dimensiuni mai mari, numite brane D, și le-a identificat cu soluțiile de supergravitație cu găuri negre. Acestea au fost înțelese a fi noile obiecte sugerate de divergențele perturbative și au deschis un nou câmp cu o structură matematică bogată. A devenit rapid clar că branele D și alte brane p, nu doar corzi, au format conținutul materiei teoriilor corzilor, iar interpretarea fizică a corzilor și a branelor a fost dezvăluită - ele sunt un tip de gaură neagră. Leonard Susskind a încorporat principiul holografic al lui Gerardus 't Hooft în teoria corzilor, identificând stările corzilor lungi foarte excitate, cu stări obișnuite ale găurilor negre termice. Așa cum a sugerat Hooft, fluctuațiile orizontului găurii negre, suprafele de univers sau teoria volumului de univers descriu nu numai gradele de libertate ale găurii negre, ci și toate obiectele din apropiere. A doua revoluție a supercorzilor În 1995, la conferința anuală a teoreticianilor corzilor de la Universitatea din California de Sud (USC), Edward Witten a ținut un discurs cu privire la teoria corzilor care, în esență, unifică cele cinci teorii ale corzilor care existau la vremea respectivă și dă naștere unei noi teorii 11-dimensională numită teoria M. Teoria M a fost de asemenea prevestită în opera lui Paul Townsend, aproximativ în același timp. Răsplata activității care a început în acest moment este uneori numită a doua revoluție a supercorzilor. În această perioadă, Tom Banks, Willy Fischler, Stephen Shenker și Leonard Susskind au formulat teoria matriceală, o descriere holografică completă a teoriei M folosind branele IIA D0. Aceasta a fost prima definiție a teoriei corzilor care a fost pe deplin neperturbată și o realizare matematică concretă a principiului holografic. Acesta este un exemplu de dualitate gauge-gravitație și este acum înțeles ca fiind un caz special al corespondenței AdS/CFT. Andrew Strominger și Cumrun Vafa au calculat entropia anumitor configurații ale branelor D și au ajuns la un acord cu răspunsul semiclasic pentru găurile negre încărcate extrem. Petru Hořava și Witten au găsit formularea unsprezece-dimensională a teoriilor corzilor heterotice, arătând că orbifold-urile rezolvă problema chiralității. Witten a remarcat că descrierea efectivă a fizicii branelor D la energii joase este printr-o teorie gauge supersimetrică și a găsit interpretări geometrice ale structurilor matematice din teoria gauge pe care el și Nathan Seiberg le-au descoperit mai devreme în ceea ce privește locația branelor. În 1997, Juan Maldacena a remarcat că excitațiile cu energie scăzută a unei teorii în apropierea unei găuri negre constau în obiecte apropiate de orizont, care pentru găurile negre încărcate extrem arată ca un spațiu anti-de Sitter. El a subliniat că în această limită teoria gauge descrie excitațiile corzilor în apropierea branelor. Așa că a presupus că teoria corzilor pe o geometrie cu gaură neagră încărcată cu un orizont extrem de încărcat, un spațiu anti-de Sitter ori o sferă cu flux, este la fel de bine descrisă de teoria gauge limitator de energie redusă, teoria Yang-Mills supersimetrică N= 4. Această ipoteză, care se numește corespondența AdS/CFT, a fost dezvoltată în continuare de Steven Gubser, Igor Klebanov și Alexander Polyakov și de Edward Witten, iar acum este bine acceptată. Este o realizare concretă a principiului holografic, care are implicații profunde asupra găurilor negre, localității și informațiilor din fizică, precum și asupra naturii interacțiunii gravitaționale. Prin această relație, s-a demonstrat că teoria corzilor este legată de teoriile gauge precum cromodinamica cuantică, și acest lucru a condus la o înțelegere mai cantitativă a comportamentului hadronilor, aducând teoria corzilor înapoi la rădăcinile sale. (Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu) Read the full article