4tastes

[4tastes]

Pizzeria Arezzo din Bucuresti

[4tastes]

Pizzeria Arezzo

Restaurantul Pizzeria Arezzo.  Plasat aproape in mijlocul campului, dar intr-o pozitie deloc proasta, deoarece foarte multe masini din Bucuresti folosesc acea scurtatura intre cartierul Aviatiei, Pipera si Voluntari si la 10 metri de noua autrostrada Bucuresti-Ploiesti, restaurantul Arezzo atrage printr-un font "anii '80"... Ajuns la fata locului sunt surprins de proportii. E mult mai mic decat ma asteptam. Am sentimentul ca nu e tot, ca mai exista un salon, grija, pe care mi-o conserv si ma asej la masa langa “celelalte 3 gusturi”. Atmosfera e cordiala, relaxata. Repede, repede iau o cola si incep sa observ ca jumatate din spatiu este barul cu tejgheaua si cuptorul de pizza. O barmanita / chelner, poate putin prea colocviala, insa fara a sari gardul, ne serveste prompt cu un vin rosu. Pahare mici cu picior, tipice de trattoria. Imi place. Face sens. Comandam o serie de aperitive printre care o burrata, niste ciuperci la tigaie despre care am aflat prea tarziu ca erau banalele champignons, niste creveti picanti care erau putin mici pentru acest fel, scaldati intr-un bol incins de ulei (care insa, nu sunt rai deloc)! O portie de carpaccio cu rucola si parmezan, care, pentru pretul cerut, era putin saraca chiar si in rucola, si niste "calamari fritti" care au fost OK, crocanti, cum trebuie, insa in bucatele foarte mici si cu un sos asiatic dulce arisor din sticluta,  care se serveste de obicei la pachetelele de primavara in restaurantele chinezesti si nu prea avea ce cauta aici.  La felul doi, comandam trei dintre noi paste si unul peste. Un file de dorada pe placa. Foarte similar cu cel de la Sardin de saptamana trecuta. O fi fost acelasi? :))) Toate pastele au fost fierte putin prea mult pentru gustul meu (poate asa le place majoritatii clientilor). Sa nu exagerez! Nu erau prea fierte! Dar nu erau nici al dente! Dintre toate pana la urma preferatele (si ale mele) au fost “Paccheri ala Boscaiola”. Au mai fost si niste "linguini ai frutti di mare", si ele OK, si "spaghetti AOP", care au fost putin nesarate, foarte putin picante si (lucru pe care personal nu-l agreez) cu patrunjel. Mult patrunjel!In final am zis, ca merita sa incercam si o pizza si am comandat in mijloc o margerita cu mozarella di buffala, care avea aluatul blatului in regula insa avea prea mult sos de rosii din conserva, dar care nu era si cea mai buna alegere de marca... Pe linga faptul ca era prea sarata, ii lipsea si acel “fir de ulei de masline adevarat”, cel din sticluta de pe masa, fiind de o calitate inferioara, dupa gusturile mele. Singurl desert disponibil era un tort de ciocolata facut in casa, asadar “ne sacrificam” si desi mi-a placut, am vazut reactii muuult mai pozitive de la celilalti companioni. Intradevar era facut de cei de la Arezzo si avea multa crema de ciocolata si rom... In weekend fac si creme brulee! (asa mi sa spus).Locul e in regula. Nu am avut o experienta negativa. Se vede ca locul e rezultatul unei initiative familiale, are o atmosfera calda, cu muzica italiana de la un casetofon... Cool!  Probabil pentru majoritatea celor care merg aceste detalii nici nu se vad, insa la preturile respective, daca locatia era “daverro in Arezzo” sunt sigur ca era "aspru amendata" cel putin la fiertura pastelor si la uleiul de masline.­.. Italianii, se stie ca sunt mai neingaduitori la abateriile culinare.

[4tastes]

SARDIN

Un loc invitant, datorita inainte de toate pozitiei insolite. Prima impresie este foarte placuta incepind cu fatada ceramica cu motive alimentare, usa solida din lemn, cum ii stă bine unui loc serios, dupa care, Boom! Un spatiu generos dar cald, inalt cu pereti din ciment aparent dar bine incalzit de o multitudine de instrumente de bucătărie fiecare cu istoria sa prafuita de faina sau calita prin sosuri fierte cine stie cate sute sau mii de ore... Candelabrele din damigiene sau ceanice de cupru plutesc ca niste nori printre peretii care par niste mărturii a faptului ca bucataria in acest loc e un lucru cat se poate de serios. Asta se vede si prin faptul ca e la vedere, separata doar de o foaie de sticla in mijlocul spatiului. Asa cum intr-o casa buna, butataria e inima ei. Mesele si scaunele sunt din lemn masiv si la o analiza mai atenta tradeaza o mare atentie pentru detalii astfel spatarele scaunelor prind forma unor linguri si furculite iar picioarele meselor sunt in forma de făcăleț. Personalul educat, e suficient de atent dar nu deranjant. In afara de niste "mici nu stiu ca lucrez doar de cateva zile aici" totul e OK. Alegem un vin total nou pentru noi toti, precum locatia. Masi de Brolo Campofiorin. Nu e raudeloc. Dupa an si tipologie hotaresc ca e necesar sa-l punem in decantor si bine facem. Meniul, cu cateva mici exceptii e clar italian/mediteranean. Comandam printre altele niste antreuri calde. "Isalata di branzino, quasi quattro di pesce, zuppa di pesce" (specialitatea casei) si "scottata di tonno" singura reteta care iese din tiparele mediterane pentru ca e preparat cu sos teriyaki si ardei iute, dar care ma si surprinde intr-un mod foarte placut incat ramane preparatul meu preferat pana la final. Evident gustam fiecare de la fiecare in asa fel incat sa avem opinii fata de toate platourile. Trebuie sa  spun ca am primit o porție consistenta de supa, gustoasa si bogata in peste de toate felurile (un fel de buillabes dar altfel). Pestele din "insalata di brazino" a fost super gustos! Filetat si gatit la perfectie pe plita, insa la cat de bun era pestele, am convenit si cu cu celelalte 3 gusturi ca ar fi meritat o salata mai mica dar mai pretioasa. La "Quasi quattro di pesce" parerile au fost impartite. Personal mi-a placut cevicele de lup de mare. Somonul nu ma impresionat. La felul principal dupa parerea mea, tronul la ocupat cotletele de miel cu "risotto" insa in "coastele" lui a stat tot timpul filetul de lup de mare cu acel pure de cartofi de neuitat. Eu am comandat sardinele, ca de, dau numele locului, insa nu sau ridicat la nivelul așteptărilor. Salata de rosii, OK, Insa e si ea subiectul unei disponibilitati sezoniere. Ar mai fi de spus doua cuvinte despre acel tris de peste din care sosul de creveti a fost cam greu pentru cei neobisnuiti cu asa ceva iar roșia la cuptor a fost cam mare ca sa se transforme in acel concentat de gust la care ma asteptam. Despre desert e de spus ca acesti oameni isi fac propria inghetata iar  ananasul caramelizat cu inghetata de vanilie la invins pe "Semifredo al ciocolatto con sorbetto di arancia". "Tutto sommato" cum spun italienii, a fost o seara placuta in care lucrurile au functionat atat in bucatarie cat si in restul restaurantului, Corvin demonstrand inca o data, daca mai era nevoie ca are un mare talent, pe care din fericire il si pune in practica foarte bine!   Atat pentru Sardin astazi, aici Amarul, va restitui linea...0 unread messageAdd GIFAdd Photo Add StickerSend