arhitectul - Tumblr blog

[arhitectul]

în vene am secrete și pe umerii mei s-a așternut peliculă de dor pe care n-o pot șterge cu pămătuful pentru praf. am o obsesie pentru lucruri care aparent n-au nicio rezolvare și mintea mea se consumă pentru a-și lărgi orizontul și a găsi posibilități pe care, alții nu le-au identificat.  cum ar fi să fac din tot acest imposibil posibil?

@arhitectul

[arhitectul]

dacă niciunul n-o să dea în spate la greu, vom rezista.

@arhitectul

[arhitectul]

Nimic nu e mai mișto decât să vezi cum o persoană te plantează ca pe o sămânță in sufletul ei și apoi o udă în fiecare zi, așteptând să răsară și să înflorească.

@arhitectul

[arhitectul]

vreau să te învăț ce-i așteptarea, ce-i dorul și ce-s gândurile care se acumulează în tine atunci când mă vrei, dar nu-s acolo. și toate aceste energii vor crește în tine, iar când va fi momentul în care sunt în fața ta, vei simți că vrei să mă devorezi, că vrei să mă sfâșii cu unghiile și să-mi lași urme de dinți peste tot. vreau să te învăț cum poți iubi dorința, așteptarea și neajunsul, iar atunci când o să ai tot, cum să mă iubești, astfel încât toate energiile acumulate în mine să mă facă să te vreau ca pe nimeni alta, să te fac a mea și să te vindec în timp ce-mi duc mâna în părul tău și-ți scot energiile negative afară doar cu o atingere de buze după ureche. vreau să-mi tremuri în brațe și să te liniștești de tot acest zbucium ce-ți seceră puterea de-a mai visa.

@arhitectul

[arhitectul]

oare diavolul plânge uneori?

oare răul are slăbiciuni?

oare universul cunoaște dezechilibrul?

oare omul trăiește după moarte?

@arhitectul

[arhitectul]

n-am mai apucat să citesc răspunsul din ochii tăi.

@arhitectul

[arhitectul]

N-am pretins niciodată că sunt curat, așa că nu intra cu picioarele în sufletul meu căci o să te murdărești.

@arhitectul

[arhitectul]

Tu poți să-mi dai numai emoții dar, Pentru mine lipsa lor e un atu.

Mark Stam - IMPAR

[arhitectul]

era fain să fi fost tu, dar e și mai bine că n-ai fost.

@arhitectul

[arhitectul]

întunericul nostru.

mâinile mele ar vrea

să pună stăpânire pe tine

și să-ți rupă hainele

secretele

stările.

te-aș scrie pe spate

pe gât

sub sâni

cu buzele

și cuvintele lăsate pe corpul tau

le-aș reciti

de fiecare dată când lumea mușcă din tine.

te-aș culca în brațele mele

lipită de piept

și în loc să privesc stelele

m-aș uita la tine

cu ochii închiși,

în semiîntuneric.

@arhitectul

[arhitectul]

iremediabil

obosesc

iar în zile ca acestea

brațele tale sunt hamacul în care mă las purtat de vânt

și de gravitație, și părul tău

îmi acoperă tâmplele

ce mă furnică de la stres.

în zile ca acestea

îmi scoți penele rupte cu o pensetă

și-mi pui gheață pe răni

ca să mă simt mai bine. în zile ca acestea

mă tragi lângă tine

când tot ce simt e să resping pe oricine

și în brațele tale

mă simt acasă.

@arhitectul

[arhitectul]

când oamenii din trecut nu mai contează

când vrei pe cineva pentru viitor

pentru vise și visuri

pentru planuri și realizări.

cineva care să fie acolo

când te autodepășești

@arhitectul

[arhitectul]

aburi din amor.

șiroaie de apă

se prelingeau pe trupul tău,

descendent,

și corpul meu le bloca trecerea

către centrul pământului.

ascunși după aburi

venele tale s-au conectat

cu venele mele

într-un dans

dintr-un colț de lume

de un metru pătrat.

și picături de apă

ne spălau de frici

și de murdăria iubirilor trecute

făcându-ne pulsul

să explodeze

și să ne iubim

până a curs apă rece

peste noi.

@arhitectul

[arhitectul]

fără jumătăți...de măsură și de tine.

nu vreau doar o furnicătură în piept

nu vreau să-mi arunci doar o privire de „ți-am spus eu?”

nu vreau doar o ținere de mână

nu vreau doar o îmbrățișare

nu vreau să-mi pese o săptămână

nu vreau.

nu vreau să recunosc că te vreau

nu vreau să-ți scriu în secret

nu vreau să vreau să te ating și să ard

nu vreau să mă întrebi de unde vin

nu vreau să te vreau,

dar te vreau,

toată.

nu vreau să te respir

nu vreau să-mi gătești

nu vreau să desfac sticla de vin

nu vreau să conduc până la tine

nu vreau să nu vreau.

shit

m-am umplut de tine

precum umpli paharul

când îmi torni de băut

și tot ce vreau e să

„ne amestecăm”.

@arhitectul

[arhitectul]

artificiu

cu tine vreau să joc cu toate cărțile pe masă și pe sub masă, picioarele să ni se întâlnească. cu tine vreau să nu am limite și să mă las purtat de prezent. să fie diferit. să fim prezenți într-o lume de absenți. să ținem pentru noi jocul de priviri și de cuvinte. să te țin în brațe. să mă ții pe jar. să te țin de mână și de păr. să-mi conduci mașina, să-ți susțin visurile. să fugim de căldura verii în munți. să-mi faci cafea. să-ți fac clătite. să facem cu rândul la spălat vasele.cu tine vreau să las trecutul deoparte, să-l lași și tu și să fim...doi.

@arhitectul

[arhitectul]

azi ești frumoasă, ai fost și ieri, vei fi și mâine.

ești frumoasă,

deși nu ți-am spus-o in fiecare zi.

ești frumoasă

dimineața, ciufulită, cu ochii închiși, nemachiată și într-un simplu tricou de-al meu care îți ajunge până la genunchi.

ești frumoasă

când mă înjuri, când mă alergi, când mă bați sau îmi dai coate în abdomen în timp ce mergem pe stradă și eu te provoc.

ești frumoasă

atunci când îți iei cartea de pe raft, te așezi într-un loc din cameră, si pe măsură ce citești, ajungi peste tot, pe fotoliu, pe pat, pe mine.

ești frumoasă

până și cand plângi, pentru că au fost momente când te-am văzut cu lacrimi sincere în ochi.

esti frumoasă

pentru ca ai un fel frumos de a iubi, de a mă iubi, pentru că știi să fii, doar pentru mine.

ești frumoasă

de fiecare dată când mănânci, lași numai firimituri de pâine in urmă sau te murdărești toată de ciocolată.

ești frumoasă

pentru că ochii mei au fost concepuți să te vadă așa, și oricât de urâtă ai încerca să devii, o să rămâi mereu

frumoasă.

semnat:@arhitectul

[arhitectul]

o să mă vindec.

@arhitectul