blazaswritings

[blazaswritings]

Mi-au stors vena.

Voi ajunge sub un microscop;

o lentilă care privește prin tine

și-ți spune ce fel de specimen ești.

Oare vor cotrobăi prin globulele mele

într-atât încât vor ști unde mi-au rămas

celelalte bucăți din inimă?

Oare sângele tânjește și el

după locuri în care-a fost și care acum

nu mai există?

Poate de aia ne doare inima.

Fiindcă sângele are și el o memorie

și circulă pe traseu-i cunoscut,

până când se izbește de un zid cardiac,

ce nu fusese niciodata acolo.

Și se încăpățânează să treacă de el.

Și forțează țesutul.

Dar curge pe un alt traseu,

fiindcă într-un univers anatomic fictiv

inima e ca ficatul:

se regenerează.

[blazaswritings]

Ce-ți mai place să vorbești, femeie! Te prinzi ca maimuță de o liană Și te lași dusă până ochești alta și alta și alta... Iar așa intri într-un joc puternic improvizat, Pentru care nu trebuie să storci foarte multă energie, Căci este în ADN-ul tău să stai la pălăvrăgeală. Sunteți așa zgomotoase..., maimuțelelor!

Dar aduceți magie și transformați banalitatea în Traiectorii inspiraționale. Asta e! Inspirație, Expirație, Viață! Puterea de a trezi surâsuri, De a decide rațional, dar adăugând un strop de esență cardiacă. Cine-i cunoaște laboratorul...?

Voi, bărbaților, purtați-vă cu mănuși Și halate, Chiar și cu șosete din acelea caraghioase. Nu mă pricep la chimie, Dar știu că până și contactul cu aerul poate stârni scântei, Așa că, cel mai bine, nu respirați când simțiți fumăraie.

[blazaswritings]

Grădinar

Sunt forme de ipocrizie salutară

Simetria și liniile drepte

Ce construiesc grădina franțuzească.

Efortul spală fruntea-n apă cu sare,

Distilată apoi de Regele Soare.

Totul e aranjat și plăcut ochilor

Iar unghiurile sunt precise

Ca un orologiu central.

Migdali și cireși aruncă umbre

Care urmează și ele un contur aproape perfect

Pe solul înverzit.

Garduri vii însoțesc aleile

Precum nobilul amorezat

Ce nu-și dezlipește privirea

De la domnița lui

în timpul cadrilului.

Iar fântâna aruncă apa din vasul îngerului

înapoi în bazinul din piatră albicioasă.

  Oh, dar caișii sălbatici atrag priviri

Iar leandrii otrăvitori trezesc zvâcul pieptului.

Florile sunt cupe cu opiu

Iar spinii scot la suprafață sângele

Pompat cu presiune.

Grădina englezească

cu ale sale bălării

E un eden infernal.

[blazaswritings]

The best writing is certainly when you are in love.

Ernest Hemingway

Read More on wordsnquotes

(via wnq-writers)

[blazaswritings]

[blazaswritings]

“The closer you come to knowing that you alone create the world of your experience, the more vital it becomes for you to discover just who is doing the creating.”

–Eric Micha’el Leventhal, “A Light from the Shadows”

[blazaswritings]

[blazaswritings]

Donna Freitas, The Survival Kit

[blazaswritings]

When connections are real, they simply never die. They can be buried, or ignored, or walked away from but never broken. If you’ve deeply resonated with another person or place, the connection remains despite any distance, time, situation, lack of presence, or circumstance.

Victoria Erickson (via tracknumber-6)

[blazaswritings]

Loading

Ești așa o copilă prostuță, uneori...

Necoapto la minte!

Încă nu ți-ai terminat drumul,

Încă nu ești o Elenă autentică.

Îți văd pleoapele căzând peste ochi

fiindcă ce-i afară e prea departe de gândul tău.

Și, oricum, ești prea rațională să visezi

cu ochii deschiși.

Cum e?

Parisul, care e al tău doar pentru vreo doua ore,

te smulge din lumea ta

și-ți pătrunde interiorul,

demostrându-ți că nu trebuie să iubești

ca să călătorești acolo.

Fii doar tu.

[blazaswritings]

Sânge de taur

Care trăiește mai mult când se agită,

Dar nu în arenă, ca dușman al toreadorului,

Ci în natură, unde orizontul poate fi zărit.

  Care stăruie mereu în luptă,

Cu mușchii încordați, susținuți de copitele

Ce scrijelesc pământu-i de sub picioare.

  Care distruge, împunge,

Fuge când zărește roșu,

Dar refuză cu încăpățânare să nu provoace haos.

 Oh, de-ar ști uneori să grăiască,

Să-și plece capul îngreunat de coarne,

Să uite de natura sa nestăvilită.

 Dar pânza sângerie-i apare la orizont

Și nu știe a face diferența

Între pasta colorată și lichidul ce și l-a vărsat

În prima luptă.

 Așa că taurul împunge

și rănește,

Neștiind cât de tandre pot fi mâinile toreadorului aflat în fața sa.

 Dar universul îl iubește.

Atât de mult încât i-a dedicat o întreagă constelație.

Ce toreador ar fi putut face asta?

[blazaswritings]

Don’t break your tenderness.

Jack Kerouac, Mexico City Blues: 242 Choruses

Read more at wordsnquotes

(via wnq-quotes)

[blazaswritings]

[blazaswritings]

A woman is unstoppable after she realizes she deserves better.

Anonymous  (via cwote)

[blazaswritings]

…and I needed relief from myself.

Mary Szybist, Incarnadine: Poems (via wnq-writers)

[blazaswritings]

[blazaswritings]

Respect and honor another’s pain and sadness. Offer assistance and do what you can to be of help. Open your heart in empathy. Offer kind words. Sing to them, even if they don’t know it. Bless them, whether they believe in such things or not. And tend, too, to your own wellness.

Bruce Adler (via wnq-writers)