catalinstoian - Tumblr blog

[catalinstoian]

Și am găsit un deal și i-am spus casă.

Așa începuse visul. Cu noi, urcând un deal. Dar dincolo de deal nu mai este un alt deal, ci marea. Care are valuri, și valurile șoptesc, mai ales noaptea, aduc alte povești, unele chiar vechi cât norii cosmici. Și între mare și deal e plaja, cu stânci și cuiburi de pescăruși, și trunchiuri smulse din păduri care devin focuri în noapte. Și eu știu că dacă trasez un cerc, chiar acolo, pe deal, și cercul este cât să ne cuprindă pe amândoi și tot ce putem duce și tot ce putem cuprinde cu brațele, vom fi protejați, de fiare văzute, și de fiare doar auzite, și de spirite doar simțite. Pentru că un astfel de cerc este magic. Și nu mă gândisem până acum niciodată, dar doi oameni pot trasa un cerc perfect.

Și mai târziu văd o peninsulă, dar ea spune că aici, și îmi arată un loc.

"Aici."

Aici este un adăpost natural, și poate că instinctiv îl alesese, sau poate era memoria anilor în care a învățat să supraviețuiască.

Și valurile șoptesc. Și ea își așează capul pe umărul meu.

Și dacă ar fi alți oameni, ne-ar vedea îndrăgostiți.

[catalinstoian]

We found a hill and we called it home.