cristivanov40-blog - Tumblr blog

[cristivanov40-blog]

Timpul linişteşte și lămureşte. Nici o stare sufletească nu poate rămâne neschimbată de-a lungul timpului. Iubește frumos acum când frumusețea sufletului îți aparține...

[cristivanov40-blog]

Iubirea... Sărutul cald de noapte bună Atingere pe pleopă În geana dimineții O lacrimă ce cade Scăldată în iubire Când știi ca cineva acolo departe Privește peste zare Gandindu-se la tine. Iubirea... Zbucium și speranță Clădită pe un soclu Se vrea nepieritoare... În primul vis se-mbina Cu armonii și șoapte Ce picură nectarul Și-al inimilor dor Pe aripi moi de fluturi În trupuri cald fior. Iubirea...unde este Când toate acestea...nu -s !?

[cristivanov40-blog]

Vreau să-ţi simt sânii catifelaţi în căuşul palmelor mele, vibrând de tensiune, vreau să simt cum te desfaci sub mine ca o floare pătrunsă de razele soarelui, vreau să-ţi simt tremurul buzelor doritoare de sărutarea dulce, plină de pasiune, vreau să ne topim într-o lungă îmbrăţişare şi să stingem în inimi focul dorului. Vreau să-ţi simt parfumul şi zvâcnirea trupului dezgolit, de orgasme scuturat, vreau să-ţi aud geamătul lung, ca un ecou, produs de fiorii stârniţi de plăcere, vreau să ne eliberăm împreună de tot ce sufletele noastre, în timp, au acumulat prin aşteptare: iluzii, dorinţe, frustrări, îndoieli, eşecuri, nesiguranţă şi durere. De ce eşti aşa de nemiloasă şi te ascunzi de mine, vrând să-mi arăţi că nu-ţi pasă? De ce nu mă păstrezi mereu lângă tine şi încerci să mă alungi cu răutăţi mărunte? Chiar nu ai simţit că destinul ne-a prins pe amândoi, ca un pescar, în aceeaşi plasă şi despărţiţi putem avea parte doar de tristeţe şi suferinţe mult mai lungi şi crunte? Ţi-am lăsat uşa sufletului deschisă, înfruntă-ţi orgoliu şi apasă pe clanţă, vino să ne iubim şi să pecetluim soarta ce ne-a adus aici, în această viaţă!

[cristivanov40-blog]

ITI DORESC O SEARA FRUMOASA... E mult de când n-am mai vorbit cu tine, de-ai întreba, ţi-aş spune că-mi lipseşti; de mă gândesc mai bine nu ţi-aş spune nici o zecime din… şi nu-s poveşti. să-ntreb, mi-e teamă, cum îţi e departe să nu-mi spui “bine” dar aş vrea să fii, cum vreau să cred că ţi-a fost dor de şoapte, de fâstâceli, de ieri dacă-l mai ştii; aşa că tac şi trag de şnururi timpul, poate se-mpiedică şi cade-ntr-un minut că nu ştiu cum să mai aştept o viaţă, nici să-ţi vorbesc nu ştiu cum n-am ştiut... iar de s-ar prăvăli orele-n grabă şi peste hat de zile de-am sări, mă vei simţi de zici că ţi-am fost drag, chiar de n-oi fi, atunci când vei veni; în colţul încăperii cu speranţe, printre perdele de-aşteptări cu maci, să te opreşti! îţi las un strâns în braţe, sub pânze de păianjen - vis stângaci... atunci vei şti ce gol aveam de tine, în universul meu chircit de dor, unde-am ascuns, în ziua fără mâine, prin şoapte, fâstâceli, un......te ador

[cristivanov40-blog]

De ne-am fi cunoscut în altă lume, Poate că soarele acum nu ne-ncălzea, Am fi fost îngeri din lumina albă Sau praful diamantelor pe-o stea. Ne-am fi iubit ca florile din glastră, Într-un palat cu ziduri de topaz, Şi prin ferestre-am fi privit oceanul, Cu zorii dimineţii pe obraz. Aş fi pictat sărutul stelelor pe cer, Cu inima mereu îndrăgostită Şi doar luceferilor le-aş fi spus, Că tu vei fi pe veci a mea iubită. Prin cartea calendarele stelare, Te-aş fi pierdut, ca să te regăsesc, Să zbor prin miile de ani lumină Să-ţi spun în şoaptă: ,, Te iubesc!" Dar noi aici ne-am întâlnit lumina, Pe-acest Pământ cu stele învelit Şi depărtării n-am putut să-i spunem Că lacrima, doi ochi, a umezit. La capătul atâtor galaxii, Divinitatea ne-a trimis odată Să rătăcim tăcuţi după iubirea, Ce-a fost mereu atât de minunată.

[cristivanov40-blog]

M-am înălțat deasupra pământului ca într-un zbor… Aripile mi le uitasem închise în trupul tău,atunci când îmi jurasei că nu mă vei elibera niciodată din brațele tale ostenite de timp. M-am înălțat încercând să te eliberez de povara de a mă iubi cu teamă, teama de a nu fi trădat…a nu știu câta oră. Trupul meu a ales să-ți elibereze trupul de păcat. M-am înălțat asemeni păsărilor ce își iau avânt spre cer. M-am ridicat asemeni îngerilor ce se grăbesc să se piardă în lumină. Poate că destinul îți va da șansa de a alege:între a mă iubi ca pe un om sau …înger…

[cristivanov40-blog]

Simt gândul tău ce il trimiți la mine... Simt gândul tău purtat de o iubire... Şi mintea zboară cu aripi mici departe Simţim iubirea dar totuși nedesparte Iubirea are drumuri împărțite...în viață Și o trăim și astăzi ...chiar și la distanță... A fost mereu un foc aprins în noi... Cu multe vâlvătăi și cu multe scântei..... A rămas.. și ars în tăcere mută Cum... mima... cineva ca să n-o audă Am simțit-o noi cu inimiile în palmă Cât a fost de dulce și a fost și amară... A fost minunată cât a fost trăită.. A fost și amară cât a fost strivită... Dar un foc aprins a rămas mereu În sufletul meu poate și în al tău? Poate eu ma insel si gresesc in toate ? Dar gandul tau se simte in soapte Si al meu la fel ce zboara la tine... A fost o...iubire....ce ne-a ramas vie...

[cristivanov40-blog]

Ar fi vrut să-și lase cuvântul să zboare, să îl poată scrie și rescrie fără disperare. Dacă ar fi ...să scriu ceva despre inima mea, aş scrie despre tine, despre dorinţele cu care mă însoţeşti, despre visul pe care îl taci. Ne-am întors în iubire respirând încet, ne-am întors în lumină tremurându-ne seninul, alegând culoarea, de la poarta altei porţi, ascunşi amândoi într-o apă care nu a fost băută. Am aplecat pleoapele care îmi ascund vina, ca să poţi să îmi simţi iarăşi zarea din vara în care ne iubim. Doar eu, iubito pot să te sorb din veşnicii ca apoi să mă pierd în răstignirea soaptei tale, să cresc ca o punte cu flori şi rădăcini, sub dorinţa fiinţei tale de lumină. Şoapta ta îmi este şi verb şi pricină, sărut al sângelui tăcut şi veacul lumilor deodat'. Tu îmi porţi în palme, prin garduri şi gânduri dorul, ca şi cuvintele-mi să nu rămână încleştate la poarta nordului meu sau în dunga palmei tale. Din el am să fac cuvintele mele pentru mâine ca să le pot simţi cum se unesc, se recunosc şi se bucură. Apoi voi scrie despre inima mea, acolo unde tu, eşti unic locuitor, aripa luminii care mă înalţă din păcate. Lasă-te, iubito, în dorul care trudeşte luminii, lasă-te chiar răstignită în visarea mea până când aerul va fi răscrucea şi adâncul din noi.

[cristivanov40-blog]

🙋😉

[cristivanov40-blog]

Există întâlniri care se întâmplă cu mult timp înainte de prima privire , suflete care se recunosc în atitudini și, în ciuda tuturor metamorfoza pe care viata le prezintă , se ridică la îmbrățișări și se vindeca ... !!!

[cristivanov40-blog]

Îți scriu din nou, îți despre o pădure cu porți de neliniști, despre un vis din săli de așteptare, despre tăcerea din cuvinte și despre iubirea din tăcere. Eu pot iubi și fără cuvinte, iubesc respirându-te, te iubesc cu frunza ce ne leagă, te iubesc în visul din zori ridicat din frunzare, în revărsări de râuri și în sărutări adunate la porți, în lumini ce ne topesc abisul. Se mișcă în mine, iubito, frunza, cuvântul, timpul și ploaia ce mă îmbracă în culori, neliniști și silabe pe care le tac înadins lăsând doar urletul sângelui să îți spună iubirea, întâmplările și taina visului. Tu știi, că eu pot să îți spun te iubesc și fără cuvinte, că umbra fericirii mele este un oftat nespus ? Mă agăț de doruri, vise și de soartă, de lacrimi, timpuri și tăceri, de doruri care îmi țes așteptarea, ca să înțelegi, că am trecut vămi neștiute să pot pătrunde tăcerea ta de slove și să îmi spun iubirea.Te iubesc și tac, tac și te iubesc în ierburi și în visele din grabă, în lumini din palme de suspin până mă voi pierde în eternul din ultima secundă.

[cristivanov40-blog]

" Cand visul te cheama atingi dorinta cu mana... si arde trupul ce inca asteapta strigand... Un suspin ca un venin ca o durere a soaptelor pierdute in saruturi vinovate... de dulci si gustoase pacate... Opreste secunda si fa-o sa se repete mereu in strigatul ce iti cheama iubirea in noapte in soapte ce te roaga mai mult ...mai adanc...mai aproape.."

[cristivanov40-blog]

Dă liniștea E liniște în jur și-mi pare că totu-i adormit nu se clinteşte nicio frunză, în nucul înverzit. E-atata liniste că parcă e miezul noptii-acum nici gândul nu se mai aude, nici visul nu-i pe drum. Respir încet, privesc spre tine rămân tăcut și trist dă liniștea puțin mai tare, cât încă mai exist. E liniște delasătoare apasă tot mai greu se-aude cum timid trăiești, și tu în gândul meu.

[cristivanov40-blog]

Ești ceea ce ești și care mă fascinează...😖😞😞

[cristivanov40-blog]

Nu vreau să te caut…vreau doar să mă găseșți. Nu știu la ce uși ar trebui să bați și câte lacăte să descui…pentru a mă găsi. Știu însă sigur că te aștept în spatele tuturor ușilor pe unde trec zi de zi. Tu, tu eșți neliniștea mărilor mele, ascunsul meleag în descântec, sufletul plâns și curat rostit ca răspuns la tăceri. Eșți ploaia mea de toamnă și lumini,eșți timpul ce-mi toarnă în clepisidre iubirea,amurgul înroșit care îmi zâmbește în taină. Nu vreau nici să ne așteptăm, vreau să ne găsim oriunde și oricând ca și ploi ce cad din vis de lumină, ca veac ce rămâne o veșnică taină. Mă doare doar visarea fără tine, rădăcina de pom și livada de meri,mă dor gândurile ce ne leagă de o cruce,de foame, de plecări, de atingeri. Tu, tu m-ai făcut să ies în rădăcini,să răzbesc în ploi de vise, ca să pot ajunge răsfăț al buzelor tale,pe care îmi voi lăsa sărutul, iubirea, speranța și ruga. Vreau să fiu zbor, zbor al ființei tale unul în care să păstrezi pentru totdeauna răsăritul meu, visul nepământesc și taina de iubire. Voi trece toamnele și voi ninge, voi ninge chiar și sub zăpadă în necuprinsul tău și la margini pădure. Voi ninge prima zăpadă pe care ți-o dăruiesc ție.