inefabil999

[inefabil999]

[inefabil999]

[inefabil999]

Azi am fost un vulcan în erupție. Am fost o tornadă, un foc între paie uscate... Azi n am mai fost eu.

Într-un moment, aveam senzația că-mi voi pierde conștiința. Simțeam cum îmi curge sângele prin trup, asemenea cascadei Angel, doar că al meu sânge fierbea... Apa cascadei e atât de rece..

Și de o apă rece aveam eu nevoie în acel moment. Aveam nevoie de un duș cu gheață. Dar știai că oamenii pot face stop-cardio-respirator de la schimbarea bruscă de temperatură?

Nu e momentul să mor. Nu acum. Poate mai târziu. Acum simt că am de îndeplinit o misiune.

Iartă-mă pentru haos...

N-am recitit.

Mă doare capul foarte tare!!!

[inefabil999]

[inefabil999]

Tu știi?

Că... fericirea nu există. Toată lumea hoinărește după ea-n neștire, o caută ca și cum și-ar căuta leacul nemuririi, tânjesc după ea cum tânjesc eu acum după un pahar cu vin roșu, dulce, foarte dulce, cel mai dulce. Dar, nu. Am băut aseară. Am profitat din plin că m-a invadat Noiembrie, așadar am încercat o nouă rețetă de vin fiert. O portocală, zahăr vanilat, scorțișoară, puțin piper și vinul meu preferat "Sânge de Taur". Aș zice că e rețeta fericirii, pentru un moment... Dar o definesc greșit.

De fapt, dacă n-am simțit-o niciodată și din pură neștiință o cataloghez ca fiind inexistentă? (ăsta-i subiect de dezbătut cu mine însămi, noaptea, când mă rog la toți îngerașii, și unicornii, și extraterestrii să mă lase să dorm..)

22:27.. În România ar fi fost 00:27.

Când eram mică, plantam texte din suflet pe Tumblr și după ceva timp, reveneam să-mi culeg florile, fără să le fi udat între timp..

Recitesc asta și-mi dau seamă că nici acum, la 20 și 1 lună de ani, nu scriu tot ce simt și gândesc..

Iartă-mă pentru haosul ăsta..

Merg să-mi păcălesc mintea și corpul cu o baie caldă. Take care of your soul..