kjdfskjd

[kjdfskjd]

Încerc să nu te privesc pentru prea mult timp, să nu îmi pierd gândurile în timp ce mă uit la tine cum faci orice sau nimic, cum zâmbești când cineva îți spune o glumă sau cum ridici ochii pe deasupra ochelarilor. Încerc să nu mă holbez la mâinile tale cand scrii sau când muti lucrurile de colo colo. Incerc sa nu arunc priviri pe furiș când ești concentrat la ce faci și te încrunți ușor. Încerc să nu fac toate astea, să nu îmi țin ochii în permanență pe gesturile tale, dar după cum vezi eșuez lamentabil pentru ca ochii ăștia observă tot ce faci, înțeleg tot, îmi spun totul despre tine.

Și uneori nu mă mai condiționez, îmi las privirea să umble curioasă și flămândă asupra ta ca să își amintească atunci când nu o să te mai vadă, să poată să îi ofere minții mele suficiente detalii pentru scenarii imposibile și copilărești. E singurul mod în care știu cum să vindec rana absentei tale și asimilez din timp totul ca să doară poate o idee mai puțin atunci când inevitabilul se va întâmpla. Dar știu ca nu va fi așa, ca nu e suficient să mă gândesc la tine ca să nu îmi fie dor.

Pentru ca mi-e dor de tine și când ești în camera în care ne aflăm. Mi-e dor de un tu care ar fi putut să mă vadă cu alți ochi, unul care nu există, dar pe care eu l-am proiectat cu grijă în capul meu. Ce aveam sa fac? Nu puteam suporta apăsarea ignoranței tale, așa ca am fost nevoită să îmi imaginez mereu “cum ar fi fost”.

Cum ar fi fost dacă erai ceva mai curios în legătură cu mine și aflai toate lucrurile pe care le iubesc și aveai răbdare să îmi citești sufletul, să înțelegi cum sunt? Atunci poate, poate…

Cum ar fi fost dacă pentru o secundă eram altcineva, cineva pe care l-ai fi văzut în viața ta diferit, cu ochi admiratori, plini de iubire? Atunci poate, poate…

Cum ar fi fost dacă nu te-aș fi privit niciodată cu ochii ăștia, din ziua aia în care te-am văzut, dacă te-aș fi ignorat sau nu mi-ai fi stârnit curiozitatea? Poate acum, poate…

Poate eram bine.

Dar nu sunt, pentru ca in loc sa ma îndepărtez, sa reprim și să uit, eu mă adâncesc și mai tare în sentimentele astea.

O secundă aș vrea să pătrunzi în gândurile mele și să înțelegi, pentru ca n-aș putea niciodată să explic.

Nu există nimic din ce ai putea să îmi ceri și să nu îți ofer. Nu există nimic din ce am ce nu aș împărți cu tine. Nu există niciun gând în care să nu te afli și tu măcar ca o umbră.

Te-aș lăsa să iei tot, atâta timp cat ai rămâne aici, undeva în apropiere, măcar să îmi mai pot clăti ochii din când în când cu gesturile tale și să îmi oferi încă puțin de care să mă agăț. Oricât și orice ai avea nevoie, aș fi.

-A

[kjdfskjd]

M-am hotărât să nu mai fiu cum sunt. De mâine, îmi zic în fiecare seară, voi fi nepăsătoare. Nu o să mă mai uit la el. Nu o să îl mai caut în fiecare loc în care merg. Nu o să mai caut subiecte de discuție. Nu o să mai fug să îl ajut de fiecare dată când văd ca are nevoie de cineva (nu de mine). Nu o să mai fiu cum știe ca sunt. Și în fiecare dimineață mă trezesc amnezică, uit fiecare promisiune pe care am făcut-o, dar niciodată nu-i uit ochii triști, obosiți, nu-i uit râsul, nu-i uit mirosul, nu-l uit. Mi-aș smulge sufletul din piept dacă aș putea și i l-aș da lui să- l iubească în continuare, i-ar ajunge o eternitate. Doar să nu mai simt și eu. Nu mai vreau să simt și eu.

-A.

[kjdfskjd]

Nu-s sălciile cei mai frumoși copaci?

Cei mai onești, care nu se ascund

Își lasă în jos brațele obosite și mângâie cu ele apele și solul

Obosiți de atâta stat în fața râului care doar curge

Și niciodată nu stă

Oricât ar aștepta sălciile

Raul merge mai departe întotdeauna

Și le citești tristețea în tragica lor aplecare

Poate dacă pentru o secundă apa n-ar mai goni

Și le-ar mângâia brațele căzute

S-ar ridica și ar fi mândre ca ceilalți copaci

Dar atunci n-ar mai fi nici frumoase nici oneste

Ar fi doar sălcii și fără tragedia lor sunt doar verzi și lăbărțate

[kjdfskjd]

Sentimentul ca s-a închis o ușă între noi e atât de puternic încât aproape că-l pot atinge. Pur și simplu într-o zi te-ai ridicat și mi-ai trântit ușa în nas si de atunci stau în fața ei ca un vechi proprietar care vrea să-și mai vadă o dată casa. Știi tu, să cuprindă tot cu ochii încă o dată ca să nu uite nimic din ce a trăit acolo. Nu știu ce mai caut aici. Stau pe preș și aștept. Poate se mai deschide măcar o dată. Nu știu dacă e încuiată și mi-e frică să încerc, poate ca ai avut încredere ca nu voi încerca. Uneori dau sa bat, dar tot ce reușesc sa fac e sa mi trec degetele tremurânde peste sonerie. Nu se aude nimic. Nu mai vreau sa dorm pe preș. Mi-e frig, sunt singură și uneori se face foarte întuneric. Dar nu știu cum să mă ridic și să plec. Așa ca o să aștept, deși nu știu până când. Sau pentru ce. Poate până când mă voi sătura să stau flămândă în fața unui ospăț la care nu m-a invitat nimeni. Poate am și eu ospățul meu undeva. Dar până atunci o să mai aștept, măcar puțin…

-A.

[kjdfskjd]

The worst kind of pain is to be invisible in the eyes of the one you see most.

-A.

[kjdfskjd]

I could stay here forever, watching him silently, while he does his things and ignores me completely. I don’t care about the woman he has in the other room, or about the fact that my feelings are nothing to him, because I want nothing but the stare at his hands, at his eyes, at his whole body moving naturally. To catch these glimpses of him are enough for me. I don’t care if it saddens me so deeply that I can’t talk anymore. I just need for this moment to be infinite. I don’t want to ever be apart from him, even if I am small and cornered in a room where I am just decorative, where I don’t matter. This universe is all too big for each of us to matter something anyway.

-A

[kjdfskjd]

I know there is a look of love, because I caught myself multiple times looking at you just like that. And it is different, oh, so different from how I look at all these other people. My eyes are so open when I look at you, like they are trying to catch every detail of your face, so my mind can remember them forever. I know it is a survival instinct for when I won’t see you anymore.

I know there is a voice of love, because I so often hear myself using it with you. As I scream at others, as I curse all people, I turn to you and speak softly. I know it is a survival instinct for when I won’t talk to you anymore.

I know there is a touch of love, because I always crave to trace my fingers slightly on your arm when we are close and when we hug I am sure to put all my love into it, as it is a survival instinct for when I won’t touch you anymore.

I know there is a lover in me, because you brought it to life when I forgot it exists. When all I felt in my soul was hatred, or worse, nothing. And I know that this lover in me is what triggers my survival instincts, because the danger of loving you falls heavy on my heart.

I write about you as a survival instinct. So I never forget that I can love the unlovable, I can offer my soul to the one who won’t have it. For when I won’t be able to do so anymore…

You are the last one who gets me like this. If you won’t have me, all I’ll know will be plain, boring love. Because there is no way I am left with any more passion in me after you. I gave it all to this unrequited love.

-A.

[kjdfskjd]

I swear to god i ll never love again. This is it. I have nothing left.

[kjdfskjd]

just learned to adapt and accept what I got as if I wished for it truly. But just this time, this one time, I wanted it to be as I really, wholeheartedly, insanely wished for it to be. I prayed on my knees, I cried, I begged the universe to just do something. Because we must be something, there is no way I feel every feeling known to men, all at the same time, and he feels nothing. It is not natural, it goes against all laws for him not to be mine. And yet, he isn’t. I know that we would collide so beautifully. I know that his hands fit perfectly with mine. I know the end of his sentence before he does. I know when he feels anxious or upset, I know when he is in pain, or when he is happy, because I am too, before I even see him, all his energy transfers to me like wind through a broken window. I know there is no way in which the universe played this stupid trick on me, where He shows me this person that was especially created for me, and then takes them away. Is this an experiment to see how much I can keep loving him without him loving me back? Because I will win, I will love him forever. The universe should know by now that I never let go, that I bite, I scratch and I die before letting go.

-A

[kjdfskjd]

De sus în jos. Așa am fost toată ziua astazi. Când nu îl văd sunt jos, jos de tot, dar uneori mai uit și sunt sus. Când îl văd sunt sus pentru puțin timp. Pentru ca e el, și dacă l-ați vedea cu ochii mei ați înțelege ca ma poarta foarte, foarte sus. Dar e atât de scurt momentul, pentru ca după îmi dă drumul și aterizez atât, atât de jos ca simt flăcări cum îmi ard spatele. Aș vrea să fiu rea, rea și meschină și nepăsătoare și toate cuvintele rele. Asta aș vrea să fiu cu el. Dar apoi mă uit în ochii lui pentru o fracțiune de secundă și nu îmi mai pasă ca eu sunt jos, pentru ca atât de mult îmi doresc să îl văd pe el zâmbind ca sunt în stare să îmi sap singură groapa. Și o sap în fiecare zi, atât de sârguincios. E ca un job la care mă duc mereu mai devreme și de la care plec mereu mai târziu. Și ajung acasă ostenită și zic ca gata, demisionez, ca nu mai suport să sap groapa asta adâncă, pentru ca știu ca într-o zi nu voi mai putea să mă cațăr afară din ea. Și tot ce o să îmi rămână o să fie ori să sap mai departe fără scop, ori să trag tot pământul de deasupra peste mine. Dar cu toate astea, a doua zi iau iar lopata în mână, și mai devreme decât ieri și o las lângă groapa tot mai târziu. Aș vrea să plec acasă, dar să sap groapa e singurul lucru pe care îl am și mă ține aproape de el. Pentru ca îl simt cum se uita la mine dintr-un colt și când mă opresc o secundă să îmi trag sufletul mă sfâșie cu privirea să continui. De parcă groapa asta îl ține și pe el în viață cum mă ține pe mine. Doar ca dacă eu pic, doar pic și atât, dispar. Însă el o să găsească pe altcineva să sape o altă groapă. Pentru ca asta e puterea lui. Și puterea mea? În fine, trebuie să sap.

-A.

[kjdfskjd]

Ni s-au atins mâinile astăzi

Și pentru tine a fost doar o secundă

Dar pentru mine a fost o eternitate

În care am avut timp să mi se înmoaie genunchii

Și să mi imaginez cum ne ținem de mâna o veșnicie

În timp ce ne uitam la nori

În timp ce povestim pe o margine de pod

În timp ce gătim

Și în timp ce plâng

Am avut timp să îmi pierd respirația parcă minute în șir

Și după aceea sa mă gândesc în continuu la textura palmelor tale

Dar a fost o secundă în plus pentru tine

Si pentru mine încă un motiv să îmi pierd nopțile gândindu mă

La ce ar putea fi…

-A.

[kjdfskjd]

Cred ca ce mă neliniștește cel mai mult

E ca am atâta dragoste sa îți ofer

Și nu pot

Se blochează peste tot în corpul meu

În brațele cu care nu pot să te ating

În pieptul la care nu pot să te strâng

În buzele cu care nu pot să te sărut

Și cred ca de asta nu pot dormi noaptea

Ca e atâta dragoste în mine

Încât simt ca o sa explodeze în orice moment

Și bomba asta cu ceas care sunt chiar eu

Îmi ticăie sub pernă

Și mi-e frică uneori și să respir lângă tine

Pentru ca iubirea pe care o am eu pentru tine…

Nu e rolul meu să ți-o ofer

Aș vrea să pot măcar să i-o dau ei

Ca să ajungă la tine cumva

Dar nu pot

Așa ca ticăi și îmi țin ochii strâns închiși și dinții încleștați

Așteptând.

[kjdfskjd]

Mă strânge inima. Asta e cel mai bun mod în care pot să descriu ce simt pentru tine. Nici măcar. Ce simt constant față de orice de când ne-am cunoscut. Mă strânge inima ca nu pot să îți spun toate lucrurile frumoase pe care le cred despre tine. Mă strânge inima ca nu pot să mă umilesc și să țip la tine “te rog, iubeste-mă”. Mă strânge inima pentru ca știu cat de bine te-aș putea iubi eu pe tine. Și nici n-aș avea nevoie de iubirea ta la schimb. Dacă mi-ai da voie te-aș iubi gratuit. Vreau doar șansa să îți pot da eu tot ce cred ca meriți. Te-aș copleși cu tot ce simt, știu, e prea mult, dar meriți, meriți, meriți. Pentru ca așa știu eu. Așa simt eu. Așa vreau eu. Sunt nebună pentru ca vreau să sufăr pentru tine dacă e nevoie? Dacă asta îți trebuie, te-aș lăsa să țipi l mine până te dor plămânii. Te-aș lăsa să fii răutăcios și să îmi frângi inima o dată și încă o dată și așa până la finalul lumii. Dacă n-ai avea nimic, m-ai avea pe mine și dacă ai avea totul nu m-aș atinge de nimic. Înțelegi?? Zi-mi dacă înțelegi???

[kjdfskjd]

I try to convince myself that the way I love is beautiful. It is unconditional and passionate and real. But the reality is that the way I love is terrifying. I love until I drive myself insane, until I have panic attacks, until I get absolutely consumed. It is a horror I can’t escape, not even in my sleep, not even in my dreams. It’s pretty during the day when I forget I am not loved back the same way. But every night is another nightmare, because I remember and I lose hope.

-A.

[kjdfskjd]

source