marikaburcea

[marikaburcea]

Un colț de rai, numit Assos

Nu știu dacă ați auzit despre acest mic sat de pescari, Assos, din insula Kefalonia, cea mai mare insulă din grupul insulelor grecești ionice. Dacă nu, ați nimerit unde trebuie, vă povestesc eu despre ea, poate vă hotărâți pentru concediul viitor.

Kefalonia, situată în Marea Ionică, este o insulă frumoasă, ce m-a fermecat de mult, cu peisaje încântătoare, cu plaje spectaculoase, cine oare  nu  a auzit de plaja Mirthos, aflată mereu în top 10 plaje grecești, cele mai frumoase. Assos, satul de pescari de care fac pomenire, e relativ aproape de această plajă, nu puteți vedea una fără cealaltă, e inadmisibil. Assos, este situat în partea de nord-vest a insulei, la 36 km de capitala insulei Argostoli. Fie că veniți de acolo, depinde de unde aveți cazarea, ori de pe partea de est. Sami, Agia Efimia sau Skala, Poros, mai la sud, drumurile sunt destul de dificile, mai ales pe partea de vest, cu multe serpentine, în ac de păr, cu imagini spectaculoase, pe marginea mării, dar la o înălțime impresionantă. După ce ați văzut plaja Mirthos, chiar dacă nu ați coborât la ea, ci doar ați oprit la punctul de belvedere și ați făcut primele poze frumoase, deja puteți vedea de pe drum, mica peninsulă ce se întinde la nord, aceea este Assos. Acolo vom merge și noi acum. 

O superbă vedere către plaja Mirthos, iar în zare în stânga, limba aceea de pământ, este Assos.

Drumul de coastă, tot mai aproape de Assos.

Așa este drumul spre Assos.În zare peninsula.

Ajunși în Assos, avem la dispoziție o parcare chiar acolo, după ce am ajuns pe limba de pământ. De aici ne vom deplasa pe jos. Satul e mic, sunt doar cca 100 de locuitori, casele mici, frumos colorate sunt așezate de -a lungul petecului de pământ, de o parte și  alta, O luăm la plimbare la dreapta pe străduța ce ne apare în cale, singura dealtfel, care duce către piațeta satului, centrul localității. Casele sunt frumoase, vopsite în culori calde, pastelate, cu multe flori frumos mirositoare. Ici-colo, pe lângă case sunt mici ieșiri în trepte spre micuța plajă cu pietre, dar frumos amenajată cu șezlonguri și umbrele, mărginită de câteva terase.

Parcarea, imediat cum ajungem în sat, pe deal se vede castelul venețian.

Casele înșirate lângă malul apei.

Culoarea mării, albastră, azurie.

În partea cealaltă, o mică plajă la umbra unor copaci, pini și chiparoși.

De acolo, o privire spre satul cocoțat pe deal.

Marea, calmă și liniștită.

Vedere de la plajă spre dealul unde este castelul.

Culorile mării, în stânga se vede aleea spre castel.

Pe această străduță o luăm spre centrul satului.

Case frumoase, garduri elegante, decorate cu flori colorate.

Nu-i așa că e frumos? Oare nu ați putea sta aici?

Aproape fiecare casă are o astfel de ieșire spre plajă.

Micuța plajă din centrul satului cu pietriș alb.

Dar frumos amenajată cu umbreluțe și șezlonguri.

Și câteva terase la marginea plajei.

Pe deal se vede castelul Assos.

 Acesta a fost construit în secolul XVI, mai precis 1584, pentru apărare împotriva atacurilor piraților. Azi sunt numai ruine, zidurile exterioare, pe o suprafață foarte mare. Accesul se face pe o alee reabilitată cu fonduri europene, se poate merge numai pe jos, la mijlocul drumului este o biserică foarte veche, Biserica Maicii Domnului din  Plakoula, dar aici și azi se mai țin slujbe, de exemplu se fac nunți., cum am prins și noi la întoarcere de la castel.

Biserica mai sus pomenită.

Aviz amatorilor, spre castel.

Să aveți la voi, ceva apă, încălțăminte comodă, un aparat foto absolut necesar, o să aveți priveliști de vis.

Începem să urcăm iar peisajul deja se așterne parcă la picioare.

 Dacă ați obosit pe marginea aleii sunt bănci pentru odihnă, puteți zăbovi puțin la umbra unui pin sau chiparos. 

Aleea spre castel. Se vede și castelul.

Am ajuns destul de sus încât să admirăm satul.

Aleea șerpuitoare, cu bănci pentru odihnă.

Și iată am ajuns la castelul Assos. 

Prin curtea castelului, ruine.

Vedere de sus, din cel mai înalt punct.

Coborâm de la castel, culorile mării ne fascinează.

Mai facem un tur pietonal spre piațeta din centru. Aici este un monument dedicat soldaților  francezi care au luptat alături de greci, Tunurile stau poziționate spre castel, ca pentru apărare.

��n centrul satului, lângă monument.

Și monumentul de care vă spuneam.

În piațeta satului, mesele ne  invită la un prânz delicios.

Sunt și case în ruine, urmări ale cutremurului din 1953, care au farmecul lor.

Apărând castelul.

La pas prin Assos.

Nuanțe și culori.

Dovada că am trecut pe acolo.

Assos, un loc de vis.

După cum spuneam, aici este un mic colț de rai. Dacă vreți liniște și relaxare, pentru că asta găsiți aici. Nu căutați cluburi, viață de noapte, nu e așa ceva. Doar puteți închiria o barcă să vă plimbați la cele câteva plaje presărate de-a lungul țărmului, la care doar pe mare se poate ajunge. 

Ce ziceți, v-am dat o idee? 

Despre Kefalonia,mai detaliat, într-un alt post. 

[marikaburcea]

Santorini, un vis împletit cu alb și albastru

Bună dragi călători în lumea mare!

Astăzi vă voi povesti despre un vis împlinit! Nu se poate să nu fi auzit aproape oricine despre insula cu biserici cu cupole albastre, cu case albe, de Santorini!

Anul acesta visul a devenit realitate, am fost acolo, unde se împletesc armonios culorile, albul și albastrul se întretaie, la linia orizontului, marea și cerul, soarele și luna.

Santorini este o insulă ce face parte din grupul insulelor Ciclade, acum este o parte a unui fost întreg, spulberat în urmă cu mulți ani, în urma unei puternice erupții vulcanice. Alături de Santorini, sunt Nea Kameni, Palea Kameni, Aspronisi și Thirasia. Vulcanul este activ încă și acum, dovadă fiind fumul ce se degajă încă din uriașul crater format în timp și care acum a devenit un punct de atracție, fiind vizitat de foarte mulți turiști.

Cum poți ajunge pe insulă? Simplu și rapid, cu avionul, ori cu chartere, prin agenții, ori cu avioane de linie, cu escală București-Otopeni _Atena, apoi Atena_ Santorini (Thira). Cursele sunt operate de Aegean Airlines, cu care am zburat dealtfel și noi. Se poate și cu mașina, apoi ferry de pe alte insule sau din portul Pireu-Atena, dar e foarte costisitor și de lungă durată. 

Capitala insulei, Fira, albă și cuminte cum îmi place mie să spun, a fost prima pe care am vizitat-o. Nu pot să vă descriu dorința și emoția pe care am simțit-o când am coborât din autobuzul care ne ducea în capitală, apoi am mers către partea cea mai de sus a orașului, de unde încep clădirile așezate ca într-un amfiteatru pe buza Calderei. Alb și albastru, astea au fost primele impresii...

Cum spuneam, alb și albastru.

Mult alb, mult albastru.

De aici, după ce ne-am obișnuit ochii cu atâta frumusețe, după prima ședință foto spre zările albastre, am pornit agale pe străduțele micuțe și înguste, presărate cu foarte multe trepte, în dorința arzătoare de a vedea tot mai mult.   În stânga era marea, calmă, foarte albastră, spre care parcă alunecau clădirile albe, ici-colo luceau piscinele albastre. Strada principală, cea de sus, este presărată cu multe magazine de lux, de haine, de bijuterii, ceasuri, de artă, multe cafenele, terase așteptându-și  clienții însetați. 

Strada cu magazine.

Fira, o privire înapoi.

Între alb și albastru.

Fira, coborând spre alte case albe.

Frumoasa Catedrală Catolică din Fira.

Catedrala Mitropolitană Ortodoxă din Fira.

După ce ne-am plimbat pe străduțele din Fira, am luat din nou autobuzul local, alegând să mergem de data asta, la Oia. Aici mi-a plăcut și mai mult. Parcă erau și turiști mai mulți. Din capăt de unde te lasă autobuzul și de unde sunt și parcările de fapt, pentru că aici nu se circulă cu mașina, doar cu măgarul, pe străduțele în trepte, grupuri, grupuri de turiști, se revarsă către Caldera. Aici străduțele sunt parcă mai colorate, cu mai multe flori, presărate cu multe magazinașe de souveniruri, cafenele, terase. 

O armonie de culori.

O străduță frumoasă și colorată.

Atenție, trece măgarul.

Oia.

Oia, alt vis împlinit.

Un loc unde stăteam la coadă să facem poze.

Scările spre marea albastră.

Oia, vedere dinspre castelul Kastro.

Ruinele castelului, Kastro, Oia.

Oia, magazin cu souveniruri.

Oia și ceața misterioasă.

Căsuțe albe, parcă erau din vată de zahăr, Oia.

Catedrala din Oia.

Și morile de vânt,Oia.

Un alt loc ce m-a fermecat pe deplin și poate mai mult ca altele a fost Imerovigli. Situat ca o prelungire a Firei, despărțită doar de Firostefani, Imerovigli este un loc superb, foarte liniștit, parcă și mai alb, decât ce am văzut până acum. Ireal cred că ar fi cuvântul potrivit pentru a descrie acest mic sat, cocoțat, pe Caldera, față în față cu stânca Skaros, ce apără ca un puternic aliat toată zona. Fost castel venețian, părăsit după cutremur, distrus în totalitate aproape, se poate vizita, existând multe scări până acolo. Îmi pot doar imagina, cât de frumos se vede marea, apusul, dar și casele spre Caldera de pe stâncă. 

Stânca Skaros, ca o mogâldeață, peste acoperișurile caselor.

Imerovigli și stânca Skaros, în rest doar relaxare.

Am mers pe străduțele albe, am privit frumoasele case albe, cu mici piscine amenajate pe lângă, am admirat arhitectura superbă a caselor, cu zidurile rotunjite, portițe mici, scunde, ca pentru copii. 

Cam așa.

Multe scări de coborât.

Arhitectură cicladică.

Și aici sunt foarte multe bisericuțe cu turle albastre.

Am surprins chiar și o ședință foto.

Pentru relaxare , sau pentru un apus de soare.

Frumoase aranjamente în Imerovigli.

Și o privire asupra Calderei.

Și uite așa aș putea scrie la nesfârșit, e sublim. Dar mai sunt și alte sate frumoase de vizitat, mai spre interiorul insulei, cum ar fi Pyrgos, Emporio, Megalochori. Sunt de neratat, fie că o faceți cu o mașină închiriată, ori cu autobuzul local, ce acoperă toate destinațiile de pe insulă. 

Un sat superb, clădiri frumoase, Emporio.

O vedere frumoasă din Emporio către cel mai înalt punct de pe insulă, muntele Profetis Ilias.

Pyrgos, cu bisericile sale. 

Se spune că în Santorini, sunt mai multe biserici decât case, mai mulți măgari decât bărbați și mai mult vin decât apă. 

Pyrgos, văzut din piață.

Pyrgos, altă biserică.

Santorini înseamnă mult mai mult decât cele spuse de mine mai sus. Înseamnă istorie, plaje frumoase, unele sălbatice, în general cu pietriș negru,din rocă vulcanică, apusuri de soare romantice, fenomenale, se spune că  ar fi cele mai frumoase de pe pământ. Nu-i contrazic, l-am văzut pe cel din Oia, un adevărat spectacol în sine. Se spune că este insula îndrăgostiților. E ideală pentru a petrece luna de miere.  

 Voi detalia toate astea într-un alt post. 

Apus de soare în Oia, o poză frumoasă pentru încheiere.

Să aveți zile frumoase și dacă puteți să vizitați Santorini!

[marikaburcea]

Defileul Samaria

Cu ocazia concediului petrecut în Creta, studiind obiectivele principale de vizitat, ne-am propus să străbatem acest defileu. Creta are foarte multe defilee spectaculoase, dar acesta este după unii cel mai lung din Europa. 

Pentru a putea merge acolo, am achiziționat bilete de la o  agenție locală, e necesar să faceți excursia cu un grup organizat. cu ghid însoțitor, Pentru că distanța unde eram cazați este destul de mare, Hersonissos, biletul a fost pe măsură, cam 50 euro de persoană, la asta adăugându-se costul biletului de vaporaș, 11 euro, precum și intrarea propriu-zisă în defileu, 5 euro de persoană.

 Cheile Samariei sau Defileul Samaria, sunt situate în sud-vestul insulei Creta, la cca 44 km sud de Chania. Autocarul agenției duce turiștii pe un platou, Omalos, pe un drum spectaculos, plin de serpentine, la 1300 m înălțime. De aici, vom străbate defileul, aproximativ 20 km, până la punctul final, ajungând la nivelul mării, la Marea Libiei, în satul Agia Roumeli, unde ne așteaptă vaporașele ce ne vor duce după o călătorie frumoasă pe mare de cca 1,5 ore, în satul Hora Sfakion, de unde autocarele duc turiștii obosiți, la locurile de cazare.

Pentru a putea parcurge acest traseu, trebuie să aveți echipament adecvat, în primul rând încălțări cu talpă rezistentă, aderentă, se merge pe foarte multe pietre, bolovani, chiar prin apă, recomand bocanci. În afară de acest aspect, trebuie o sticlă de apă, doar atât, pentru că pe parcurs puteți umple sticla cu apă rece de izvor, e inutil a căra mai mult. Mâncare, câteva sandvișuri, ceva de ronțăit, sărat de preferat, căldura vă cere a înlocui mineralele pierdute prin transpirație. Neapărat protecție solară, creme, ceva pe cap, șepci, dar și ceva antrenament pe drumuri de munte. De reținut, pe tot parcursul traseului, nu există semnal de telefonie mobilă, nu sunt drumuri pe care să circule mașini, doar la mijlocul traseului, pe vreme favorabilă poate ateriza un elicopter. Salvatori montani cu căluți pregătiți, sunt cei care acordă ajutor, dacă aveți nevoie. Sper să nu fie cazul. Nu vă încumetați decât dacă credeți că puteți duce acest traseu până la capăt. Întoarcerea nu prea e posibilă, fiind în urcare.

 Toate acestea fiind cunoscute, putem porni la drum.

Cheile Samariei 

S-au format prin eroziunea în timp a apei râului Tarraios, care acum curge lin între munții Pachnes la est și Volakias la vest. Suntem în Munții Lefka Ori sau Munții Albi. Încă din 1962, zona a fost declarată Parc Național, arie protejată, aici existând peste 450 specii de plante, multe pe cale de dispariție, animale, Ibexul cretan Kri-Kri, capre de munte, vulturul bărbos, stăncuțe și multe altele.

Prima porțiune a defileului se face pe niște scări, Xyloscalo. Necesită toată atenția, pe lângă privirea care ne este atrasă în toate părțile pentru frumusețea locului. Un aparat foto vă este absolut necesar, pentru a imortaliza peisajul fabulos, care îți taie respirația.

Porțiunea de intrare în defileu. Aici se prezintă biletele, o parte rămâne la ei, una la tine, a treia se ia la ieșire din defileu.

Apoi aventura începe.

Peisaj fabulos.

Intrarea în defileu.

Porțiunea de scări, se întinde pe cca 3-4 km.

Bolovani, bolovani la tot pasul.

Printre bolovani și pietre, frumoșii leandri parfumați.

Un căluț salvator, așteaptă la unul din cele 9 puncte de odihnă de pe traseu, Aici găsiți apă rece, bănci pentru odihnă, ceva umbră, toalete.

Oprirea de la Agios Nikolaos. Sunt amenajate locuri pentru fumat, cu vase cu apă pentru mucurile de țigări, în rest fumatul este interzis cu desăvârșire. 

Suntem cam pe la mijlocul traseului, satul Samaria, aici localnicii au fost relocați, atunci când locul a devenit Parc Național.

Am întâlnit ibexul cretan.

Uneori trebuie să treci peste apă.

Piatră și flori.

Ne apropiem de partea denumită Porțile de Fier, partea cea mai îngustă a defileului, unde nu sunt mai mult de 5 metri între pereți.

Câte un răgaz pentru a face poze.

Pereții parcă strâng tot mai tare.

Cam aici e zona cea mai îngustă, 

Întâlnim din nou apa.

Se vede puțin luminiș.

O mini terasă la punctul de ieșire din defileu, puteți să vă răcoriți cu ceva. Ne mai așteaptă cca 3km până la mare, marea Libiei, unde vom lua vaporașul.

Drum frumos până la mare, ajungem în satul Agia Roumeli.

Marea Libiei, plaja din satul Agia Roumeli.

Satul este accesibil doar din chei, sau de pe mare, nu există drumuri.

Vaporul ne așteaptă.

O ultimă privire către Cheile Samariei.

Prima oprire pe traseu, satul Loutro. O adevărată încântare.

Pe marea calmă a Libiei.

Satul Loutro, adio!

Trecând prin Porțile de Fier.

Stânci impunătoare în defileu.

Prin defileu. 

Cam așa a decurs plimbarea noastră, obositoare, ce-i drept, dar foarte frumoasă, am văzut locuri speciale. 

Recomand cu drag celor în putere să facă puțină mișcare. De ce nu, în Samaria?

[marikaburcea]

O zi la Racoș

Unde este asta? 

Tocmai de aceea rostul acestui blog de călătorii e de a vă aduce la cunoștință locuri cunoscute sau mai puțin din țara noastră sau din lumea largă...

Revenind la Racoș, este un sat din județul Brașov, situat la cca 60 km nord de Brașov. Se poate ajunge cu mașina sau cu trenul pe ruta Brașov-Rupea. 

Noi am fost cu trenul.

Pe strada Gării din Racoș

 Obiective de vizitat

Odată ajunși acolo, putem vizita un castel, Castelul Súkősd-Bethlen, un vulcan stins, un lac de smarald și coloanele de bazalt.

Dar să le luăm pe rând.

Castelul Súkősd-Bethlen

A fost primul obiectiv pe care l-am văzut, dat fiind faptul că este destul de aproape de gară, la câteva străzi distanță. E situat dealtfel la intersecția a două străzi, încadrată perfect în peisaj, frumos îngrădit cu brazi de jur-împrejur, cu o grădină frumos îngrijită în jurul castelului. 

Vedere din turnul castelului

O doamnă din vecini este tot timpul prin preajmă să vă deschidă de doriți să vizitați interiorul castelului. Dacă exteriorul a fost renovat recent, interiorul nu este restaurat, ar necesita reparații pentru a fi valorificat pe deplin. Castelul a fost proprietatea grofului Sűkósd ridicat pe terenul familiei Bethlen. În anii comunismului, statul a pus mâna pe castel, apoi a revenit comunității locale, degradându-se încet și sigur, din nefericire, ajungând la un moment dat chiar sediu și depozit CAP.

În ultimii ani se încearcă prin fonduri Regio, reabilitări. 

Curtea castelului

Pe strada Cetății, se află turnul cu emblema șarpele și coroana.

Emblema pe turn.

Vedere din turn

Ne-am plimbat cu mare grijă prin încăperi, am urcat pe scările refăcute până în turn de unde se vede superb aproape tot satul și împrejurimile.

Vedere din turn

Turnul castelului.

Partea laterală a castelului cu unul din bastioane.

Castelul Sűkósd-Bethlen.

 Vulcanul stins

În urmă cu cca zece mii de ani, au fost intense activități vulcanice în aceste ținuturi.  Acum noi ne îndreptăm spre locul acestora, plecând chiar de la castel spre stânga puțin, până la ieșirea din sat, orice copil mic vă poate îndruma, dar în curând o să vedeți un moț roșiatic, ce vă va atrage privirile. Acolo în stânga drumului mergeți spre vulcan, drumul din dreapta duce spre lac

Aici suntem deja în apropierea vulcanului

Și ne apropiem tot mai mult.

Cam așa arată mai de aproape... dar înaintăm...

Aici suntem deja în interiorul craterului.

Colorația straturilor este fantastică, vegetația săracă... doar niște flori roz-movalii...

Imagini fantastice...

Alte culori...

Aici ani la rând s-a exploatat multă zgură, multe clădiri din zonă sunt construite din tuf, piatră vulcanică. Toată această zonă este arie geologică protejată. Știați?

De aici de la vulcan, un loc care m-a impresionat profund pentru că abia auzisem și eu de el, ne-am dus către lac, dar am luat-o direct peste câmp, ajungând astfel după cca 1,5 km deasupra lacului.

 Lacul de Smarald

Vedere de sus a Lacului de Smarald

Și ajungem mai aproape de lac.

Lacul este rezultatul erupțiilor vulcanice, a apei adunate de-a lungul timpului, în urma eroziunilor rocilor vulcanice, s-au format de altfel și coloanele de bazalt, aflate destul de aporape de lac, la cca 1km.

Culoarea apei este superbă, în razele soarelui nuanța devine verde smarald,o splendoare... am văzut oameni scăldându-se acolo. 

Mici coloane de bazalt chiar și aici lângă lac.

Coloanele de Bazalt

Acestea au luat naștere după erupția vulcanică, iar lava scursă a dus la formarea acestor pereți de stâncă, asemeni unor coloane perfect sculptate.

Rămâne să ne minunăm iar și iar de ce poate crea natura.,cel mai mare meșter. 

Vă las în continuare să admirați creația naturii, iar dacă aveți drum în preajmă nu ocoliți Racoșul, aveți patru obiective dintr-un singur ,,foc”. 

Coloanele de bazalt

Satul Racoș văzut de pe deal, de la vulcan, relaxare prin verde...

Vă mulțumesc pentru lectură!

Drumuri frumoase să aveți!