monstersofheaven

[monstersofheaven]

Iris voia sa o tina pe Sophie mai mult timp langa ea. La Seb. Stia ca se vor revedea intr-un viitor nu foarte indepartat, dar despartirea de ea, in acel moment, durea. Durea ca si cum nu ar mai fi putut sa o vada vreodata. Si era o prostie asta. Doar era fiica lor. Un copil pe care il vor avea impreuna. Dar despartirea de ea durea, isi repeta Iris la adapostul propriilor ganduri, pentru ca stia ca va trece ceva timp pana cand o va putea strange din nou la piept. "O sa te asteptam chiar aici." I-a promis Iris si i-a sarutat grijulie obrazul. S-a uitat apoi la Seb si a zambit cat se putea de fericita. Seb o cunostea deja mult prea bine ca sa stie ca dincolo de zambetul acela se ascundeau lacrimi care stateau sa cada, chiar si dupa ce a petrecut atatea saptamani incercand sa se vinece. Asta era o durere noua, o rana diferita. Si Iris ura ranile pentru ca niciodata nu stia cum sa reactioneze in prima instanta. Acum zambea in timp ce sufletul ei se rupea pentru ca fiica lor se intorcea la o versiune a lor din viitor. "Asta o sa fie o misiune pentru micuta Sophie cand o sa ajunga in sfarsit la noi." Tanara vrajitoare inchise ochii cand i se paru ca propriile cuvinte au sunat mult prea stanjenitor si ca sa isi indrepte greseala incepu sa rada. Cel mai bine ar fi fost sa nu mai traga de timp si sa isi ia la revedere de la copila. Isi stranse pumnul pe spatele lui Seb mototolind in mana materialul tricoului pe care iubitul ei il purta. "Fugi." O indemna Iris. "Altfel o sa refuz sa iti mai dau voie sa pleci." Si te voi tine doar pentru mine. Ca sa isi ia complet gandul de la despartirea de Sophie se intreba cum primeau ceilalti parinti vestea ca odraslele lor vor trebui sa se intoarca in viitor. Izzy si cu Harry erau in bula lor de sapun alaturi de Sammy. Nu auzea deloc ce isi spun dar dupa fetele lor discutia nu mergea mai bine decat a lor cu Sophie. Hmmm... Poate ca Greenwood se comporta ceva mai matur decat Iris. Iar sora ei mai mare avusese parte deja de un moment slab pe care il facuse cunoscut tuturor si banuia ca Izzy nu mai vrea sa para ca nu e stapana pe situatie. Iris nu ii vedea decat spatele si Izzy parea sa nu se miste prea mult. "Mi-as dori sa nu mai dispari niciodata de langa mine. Probabil ca ai auzit asta de foarte multe ori sau o s-o auzi imediat ce te intorci acasa, dar Sam, te rog sa ma asculti urmatoarea data cand aveti de gand sa calatoriti in trecut ca sa schimbati viitorul." Harry nu era persoana potrivita sa spuna asta dupa ce chiar el si Iris au facut o calatorie in trecut ca sa isi salveze propriul viitor. Asta nu l-a oprit totusi sa il atentioneze pe fiul lui cu privire la implicarile unei astfel de calatorii mai ales cand nu e supravegheata de un adult. Dupa asta i-a pus mana pe umar si a strans usor. "Sunt tatal tau pana la urma. Si vreau sa te stiu in siguranta." Calauza arunca o privire in incapere, uitandu-se dupa gemenii Turner si dupa Sophie si ii gasi doar pe o parte dintre ei vorbind cu parintii lor. "Vreau sa va stiu pe toti in siguranta." Spuse Harry si il trase pe baiat intr-o imbratisare de urs. Zambi cu gura pana la urechi privind-o pe Isabel si o lua si pe ea in brate, asezandu-si barbia intre fruntile celor doi. Iris isi muta privirea la mezina familiei care era inca flancata de Aleks. Daca nu ar fi stiut mai bine ar fi zis ca intunecatul ii statea atat de aproape ca sa o protejeze de surorile ei. Iris nu o invinovatea pe Ivy. Intelegea si mai bine acum ce insemna Aleks pentru ea.

Inainte i se paruse o obsesie nesanatoasa care a reusit sa raneasca multe persoane nevinovate. Dar cunoscand legatura dintre ea si Seb si stiind ca ar fi putut sa rastoarne lumea cu susul in jos pentru binele vampirului, a reusit sa inteleaga cat de greu ii fusese surorii ei pana si sa se gandeasca la faptul ca intr-o zi il va pierde pe Turner. Spera ca nici Ivy sa nu se invinovateasca prea mult cand ii va auzi pe cei cativa nemultumiti din jurul lor. Nu a facut nimic rau. A actionat asa cum i-a cerut instinctul. "Exista destule vraji care sa ne ajute in cazul in care vreunul din noi o ia razna." Ochii lui Ivy s-au facut mici si mama ei deschise gura ca sa comenteze dar Dawn incuviinta si promise solemn ca nu vor mai face vraji de capul lor. Cel putin pana cand vor scapa de sub radarul adultilor. Apoi se uita dupa fratele ei care nu plecase de multa vreme. Din pacate insa chiar nu mai puteau sa amane momentul si in clipa in care i-a vorbit geamanului ei prin legatura lor, si-a dorit din tot sufletul ca Damien si Alaistair sa isi fi spus tot. Dad's looking for you. L-a anuntat pe tanar. Nu sapa dupa detaliile discutiei cu calaretul Razboiului si nici nu cauta pe chipul lui Damien, la intoarcerea acestuia inauntru, vreun semn ca ce s-a intamplat afara a fost sau nu important. Cand si daca va vrea sa ii spuna, Damien o va cauta si ii va marturisi tot sau o va lasa sa ii citeasca gandurile. Acum ii bloca accesul la orice imagine care il avea drept subiect pe Alaistair si Dawn nu putu decat sa rada amuzata. You kissed. Ii striga in gand si privirea fratelui ei tasni in directia lui Dawn cu o rapiditate care ii smulse un alt zambet, de aceasta data multumit. Putea sa jure ca dupa asta buzele lui Damien s-au ridicat foarte usor la colturi. Ce ii trecea atunci tanarului prin minte nu era ceva in care putea sa ii faca si lui Dawn loc. Era un sarut pretios pe care nu voia sa il imparta cu nimeni. "Nu ma uita." I-a spus el lui Alaistair prinzandu-i cu mana stanga degetul cu care Intunecatul i-a atins barbia. "Si daca te uit, adu-mi aminte de tine. Te rog." Stia ca suna oarecum disperat si ca oricine l-ar fi auzit ar fi zis ca e nebun, dar simtea ca Alaistair e o parte importanta a viitorului sau si trebuia sa se asigure ca barbatul va fi acolo ca sa il intampine impreuna. Apoi Dawn s-a strecurat in gandurile lui si Damien a scos un sunet nemultumit dandu-si ochii peste cap. Erau pe punctul de a pleca si de cand cu Alaistair si cu atentia pe care i-a dat-o Intunecatul a uitat de adevaratul scop al acelei calatorii. A uitat sa vorbeasca cu tatal lui. A depus un sarut usor pe buzele Intunecatului batand in cuie promisiunea de a se revedea in viitor si a alergat inapoi in casa unde tatal sau il cauta curios cu privirea. “Iarta-ma, am-am avut ceva de- discutat…” Damien se incrunta, nemultumit de cat de bulversat l-a lasat sarutul lui Alaistair. Figura amuzata a lui Dawn ii facu cu ochiul cand o trase pe Ivy de langa el si Aleks si Damien isi facu o nota in gand sa ii arate ca a fost cea mai oribila sora pe care putea sa o aiba. Pana si Sammy ar fi fost un suporter mai indulgent. He’s even worse. Il contrazise Dawn si nemaiputand sa o suporte atat de aproape de adevar, o impinse brusc dincolo de barierele pe care si le punea in mod normal in jurul gandurilor. “Mama o sa fie atat de fericita sa te aiba aproape.” Incepu Damien sa spuna pentru ca nu se putea hotari asupra unui singur subiect. Si asta era de departe cel mai sigur dintre ele. “Si eu.” El avea sa fie cel mai fericit dintre toti pentru ca nu va mai fi privit ca un ciudat. Acum tatal lui era in viata si prin vene ii curgea Puterea Calaretului Mortii.

In cel mai rau caz cei care l-au dat la o parte in viitor se vor gandi de doua ori inainte sa mai faca vreo astfel de prostie. Damien mai avea putin si se batea cu pumnii in piept ca spatele ii era in sfarsit asigurat in viitor, dar Dawn l-a oprit la timp cu un simplu gest care putea sa treaca usor neobservat de ochii neantrenati. Nu era nevoie sa arate lumii intregi cat l-au afectat lipsa unui tata si faptul ca era singurul demon intr-o comunitate formata numai din vrajitoare. “Fii serios.” Rase Elizabeth. Statea acum asezata langa Daniel, sorbind dintr-un pahar pe jumatate plin de lichior. Voia sa creada ca nu se lasase prea afectata de moartea subita la care a fost supusa dar mainile inca ii tremurau si singura modalitate prin care le putea masca tremurul era sa tina ceva in ele. Alcoolul era cea mai buna varianta la momentul respectiv. “Nu puterea ma intereseaza cat disparitia ei.” Isi umezi buzele si se uita la Daniel cu subinteles. “Vreau sa ma asigur ca nu o sa mai cada niciodata in mainile cui nu trebuie.” Iar el parea sa fie cel care ii stia locul. Singurul destul de vulnerabil incat sa cada in plasa umbrelor teribile din Iad. “Si am o solutie dar nu cred ca o sa iti placa prea mult.” Trebuia sa dispara. “Sincera sa fiu nici pe mine nu prea ma incanta.” Dar era unica rezolvare. Poate. “Depinde insa mult si de cum o sa reactionezi cand o sa iti spun ce vreau sa fac. Daca iti doresti sa traiesti sau nu. Secretul o sa moara cu tine daca alegi partea usoara.” Sau o sa ramana doar al lui si il vor proteja amandoi pe vecie daca voia sa traiasca. Secrete avea si Aurora si unul dintre ele ii statea pe limba. Isi dorea sa fie spus. Si cu toate ca nu era un secret in adevaratul sens al cuvantului, caci era sigura ca Ash o auzise cand a rostit acel *Te iubesc* final, tanara nu isi putea aduna curajul sa vorbeasca despre el. Multumi universului ca Ash a propus sa viziteze biblioteca Batranilor si ceva mai linistita acum ca isi ocupa mintea cu ceva, se apuca sa caute o explicatie pentru disparitia brusca a puterii celor trei. “Nu am unde sa plec.” I-a soptit Diana lui David si privirea ingerului a cazut pe buzele Lordului Intunecat. Se despartise de buzele lui ca sa isi recapete suflul si regreta pana si distanta infima dintre ei pentru ca nu voia decat sa le sarute. Pentru o eternitate daca era necesar caci nu se comparau cu niciun alt lucru. Nici din Cer si nici de pe Pamant. David I se bagase pe sub piele si era greu sa il dea la o parte cand singurul lucru pe care si-l dorea de la barbat era sa nu mai astepte consimtamantul ei. Sa ia tot ce I se cuvine. Tot ce ii putea ea oferi. Fara regret. “Iti incredintez tot ce sunt. Tot ce am. Toata fiinta mea.” Diana a chicotit mult mai relaxata acum decat a fost poate in toata existenta ei. Ca si cum usor usor, cu fiecare cuvant pe care il rostea, piatra de pe sufletul ei se ridica si mai mult si mai mult pana cand presiunea disparea cu totul. Respiratia calda a lui David i-a atins buzele si ingerul a inchis ochii lipindu-si fruntea de a Lordului Intunecat. “In schimb voi proteja tot ce esti.” Povara se mai ridica un centimetru. “Tot ce reprezinti.” Inca un centimetru si zambetul Dianei ameninta sa ii ajunga pana la urechi. “Si voi fi alaturi de tine atat cat imi vei permite.” Ce a urmat dupa asta ramanea doar al lor. Minunat de haotic si dezordonat, un moment care i-a eliberat pe amandoi pentru cateva ore de realitatea aflata dincolo de apartament.

O dorinta nu este un capriciu. Nu e o pofta zadarnica nascocita intr-o dupa amiaza insorita. O dorinta este profunzimea vrerii, o sete profunda si staruitoare care nu poate fi refuzata. Din acest motiv este imposibil sa fortezi pe cineva sa execute un act de magie daca nu o doreste cu adevarat. Magia necesita dorinta, iar o dorinta nu poate fi amenintata sau manipulata ca exista. Si David a inteles ca fara acea dorinta nu ar fi ajuns unde se afla acum, cu tot regretul care ii apasa pe umeri. Si pentru a schimba o mentalitate traditionala impamantanita de atata amar de vreme avea nevoie de timp. Privind-o pe Diana, replicandu-i la fel de acid cum o facea si ea, David se intreba daca dorinta aceea de a o tine la distanta de furia lui Morrigan se putea transforma in altceva. Daca era deja ceva mai mult?! Se transformase intr-o persoana cu secrete, ce purta masti pentru fiecare persoana pe care o intalnea si totusi, fata de Diana, acesta se arata asa cum era: o fiinta magica cu un suflet uman distrus. Sarcasmul era si el o masca. O bravura. Cuvintele erau presarate cu un adevar dureros. Nu se va mai intoarce niciodata la vechea viata si nici nu isi mai dorea. O dorinta egoista isi facea loc in inima lui. Ii placea puterea, cu toate ca mai avea multe de invatat. “Mai, mai,” replica el. “Pisica blanda nu mai zgarie rau?�� Un zambet poznas se juca si pe chipul lui. Ridica o spranceana. Intelesese si el referirea pe care o facuse. A zis “asupra lor” si nu “asupra noastra”. Era o distantare pe care o facea fata de celelalte creaturi celeste, desi era inca un inger. A decis ca nu era corect sa o tachineze in privinta semanticii. Ar fi facut-o sa se simta si mai incomod decat inainte. “Doar nu te lasam sa te ranesti cu propria armura,” ii raspunse sigur pe sine. Privirea lui mult prea umana ascundea adevaruri tulburatoare care abia asteptau sa iasa la suprafata. Fierbeau inlauntrul lui. Ii sopteau ca e un monstru. Ca a ales calea care ii va duce sufletul la pieire. Nu au facut decat sa mangaie… Si sa ucida, ii soptea o voce pe care isi dorea sa o reduca la tacere. Usor usor umbrele i-au cuprins pe amandoi intr-un cerc invizibil de energie. “Am spus ceva gresit?” se interesa el, vazand ca ceva o retinea si nu intelegea ce se petrece in mintea ei. Nu citea gandurile. Si nu voia sa fie ca Aleksander. Nu voia sa ii invadeze mintea, acel spatiu privat care o proteja de lumea exterioara. Oftand, ingerul isi inclina capul si-si lasa obrazul alinat de umbrele barbatului. Poate ca pentru ceilalti era noul Lord al Intunericului, insa acum era David. Simplu. Un barbat cu cicatrici care il opreau din a avansa. Voi, demonii. Se pozitiona din nou de partea cealalta a baricadei. Cine o mai intelegea? Pentru a-i castiga din nou increderea, David i s-a confesat, povestindu-i prin ce trece. Cum este pentru el noul statut. Nu voia sa ii fie mila de el. Ci doar sa il inteleaga si sa se puna in locul lui. "Conteaza ce parere ai despre mine,” recunoscu acesta. “Asa imi dau seama cum sunt perceput de toti ceilalti.” Un raspuns elegant, insa nu era nici pe departe adevarul. Poate doar intr-o oarecare masura. Il interesa parerea ei si atat. Nu a tuturor celorlalti. Replica lui a facut-o sa rada si se incrunta. Nu asta era intentia lui. Din contra, voia sa isi ia o piatra de pe suflet si sa poarte o discutie sincera cu ea. Ca de la adult la adult. Diana inspira adanc si isi musca buzele ca sa se opreasca din ras. “Mai devreme ai folosit ‘asupra lor’ cand te-ai referit la ingeri si cinci secunde mai tarziu ai zis ‘voi. Demonii’. Cred ca e dreptul meu sa imi schimb parerea de la o clipa la alta.” Joaca de-a Tom si Jerry continua pret de cateva clipe, insa cine era pisica si cine era soricelul? Rolurile se schimbau de la secunda la secunda. 

“Sunt o fiinta duala, chiar daca imi place sau nu,” veni rasunsul lui. Si la drept vorbind, asa va fi de acum inainte. Era un monstru cu o inima de om. Prins intre doua lumi. Cu un picior in lumea supranaturala si cu altul in cea a oamenilor. Ezita, isi controla vorbele si evita sa vorbeasca despre evenimentele care i-au marcat viata. In schimb, Diana era foarte hotarata si lasa cuvintele sa zburde libere afara pe gura. “Acelasi lucru ma intrebam si eu. Cine a devenit pisica si cine e soricelul in povestea asta? Cred ca putem sa vorbim de la egal la egal, nu?” Vru sa stie, amuzat de purtarea lor. Isi raspundeau mereu cu o intrebare. Apoi a devenit serios si-i spuse ce il macina. Ce il apasa si nu il lasa sa avanseze. “Atunci este momentul sa te gandesti la asta,” i-a spus David cateva secunde mai tarziu. “Lumina iti apartine si nimeni nu ti-o poate lua fortat. Este parte din tine. Este sufletul tau!” In slujba cuiva care imi permite sa aleg, veni raspunsul ei dupa un scurt moment de tacere. “Ti-am permis libertatea. Nu as putea sa tin pe cineva intr-o colivie, doar de dragul de a avea un partener de vorba sau de lupta. Nu trimit pe nimeni la lupta in locul meu, daca nu isi doreste.” Intr-o clipa, privirea femeii a cazut din nou pe buzele lui si i le saruta fara ezitare. E ceva la tine care ma face sa… Te vreau. Pot sa te am? Il intreba in soapta. O intrebare care il uimi, trimitandu-i socuri de dorinta in tot corpul. Nimeni nu i-a spus asta vreodata. Niciodata nu a reprezentat prima alegere. Si in ochii ei nu era un inlocuitor pentru puterea transmisa din mosi stramosi ori o aroma. Atat Diana, cat si Lucifer l-au ales pe el pentru ceea ce era. Cu bune si cu rele. Cu regrete si cu momente de fericire pura. Mana lui dreapta a prins-o de talie, lipind-o de el, palma stanga i s-a lipit delicat de obrazul ei, in timp ce degetele lui abia ii atingeau parul de la baza capului. Atingerea lui era grabita, dar delicata. Buzele lui s-au zdrobit de ale ei, facand-o sa isi piarda orice control asupra luciditatii. “Ramai,” sopti David. Intr-adevar, magia era nascuta din dorinta, caci fara ea nu ar fi existat. Pana si Isabel, care pana nu demult si-a pus viata in mainile stiintei, s-a intrebat cum ar fi fost daca ar fi avut puteri magice si ar fi gasit leacul contra atator boli incurabile. Isi dorea sa salveze lumea. Sa o faca mai buna pentru generatiile viitoare. Iar stiinta si magia mergeau mana in mana. Asa cum nici lumina nu putea sa existe fara intuneric. Realitatea crunta in care s-a trezit a pus-o si mai mult pe ganduri. Sora ei mai mica, mezina familiei, a fost capabila sa curme vietile tuturor celor din casa pentru a-si salva sufletul pereche. Era egoista? Da! Dar daca s-ar fi gandit mai bine, pana si ea si Iris ar fi procedat la fel. Era un defect mostenit, aceasta credinta oarba in persoana de langa tine. Cu toate ca nu era intru totul de acord cu sacrificiul pe care l-a facut surioara ei, o intelegea. “Trebuie sa vorbim,” i se adresa pentru prima oara de cand au fost readusi la viata si toti ceilalti s-au uitat la ea. Simti stransoarea lui Harry si privirea intrebatoare a lui Sammy. Erau bucurosi ca lumea redevenise un loc singur pentru toti, insa nu puteau sa evite subiectul care se afla pe buzele tuturor. Si daca parintii ei pareau ca ezita sa se apropie de adevarul dureros, Isabel era pregatita sa suporte consecintele, oricare ar fi ele. Voia sa restranga prapastia care s-a cascat intre ele. Erau surori si intotdeauna vor fi asa. Cu Puterea celor Trei sau nu. Puterea nu facea decat sa aduca un munte de responsabilitate. “Cred ca e momentul sa discutam…” Ii urmari pe ceilalti cum se retrag, lasand familia sa isi faca ordine in vieti. Nu voia sa para dura. Nu, nu aceasta a fost intentia ei. Socul mortii a pus-o fata in fata cu o realitate dureroasa. 

Am meritat toti o sansa, a spus Aurora mutandu-si privirea de la Ivy ca sa nu dea prea mult de banuit ca o invinuieste pentru lipsa de tact. O miscare buna, spre deosebire de felul in care a inceput Isabel discutia. Dar pentru ea lucrurile erau albe sau negre. Se putea pune in locul ei si era dispusa sa renunte la ceea ce ii dadea individualitate de dragul Puterii celor Trei. De dragul omenirii. Trebuiau sa lucreze impreuna. Fara secrete. Fara actiuni care ii trageau pe ceilalti in jos. Nimanui nu i-a picat bine sacrificiul pe care l-a facut Ivy. “Nu ma asteptam sa fie Aleks?” Pufni barbatul. “Dar ai multa incredere in mine, surioara! Si a fost munca de echipa. David m-a ajutat.” Da, munca de echipa, gandi Isabel. O palma grea in fata celor trei surori. Daca pana si David si Aleksander puteau lucra impreuna, atunci ele de ce dadeau impresia ca trag spre drumuri diferite, cat mai departe de ceilalti? Si Ivy era furioasa. Orice cuvant i se parea un repros la adresa ei sau a lui Aleksander. Barbatul stia mult prea bine ca se afla in gura lupului, asa ca ii ceru lui Ivy sa plece in Velaris. “Puteti sa discutati cand va mai linistiti,” spuse el cu tact. Isabel ofta si-si incrucisa bratele la piept. “Mi hija,” incepu Santiago, insa fiica lui mai mare ridica o mana. “Credeti ca nu inteleg? Ba da! Inteleg foarte bine. Recunosc, nu a fost o miscare gandita prea bine, insa si eu as fi facut la fel. Fie ca va place, fie ca nu. As fi mutat muntii din loc si m-as fi luptat cu mainile goale pentru familia mea. Pentru surorile mele. Pentru Harry. Si eu as fi sacrificat totul, chiar si propria viata, daca as fi stiut ca el poate sa salveze lumea si sa rescrie linia temporala. La naiba, m-am saturat sa vad cum ne distantam una de alta si taiem o legatura pentru alta. De ce nu putem sa le avem pe amandoua? Fiecare iubire e diferita!” clatina din cap si-si musca buzele. “Bine, vorbim cand ne linistim,” avea lacrimi in ochi. Nu stia ce o apucase. Simtea ca ceva s-a rupt in sufletul ei, era ca si cum ceva ar fi lipsit. Ash si Aurora s-au teleportat in Elder City, care era mult prea linistit. Un oras pe care trebuiau sa il reconstruiasca incetul cu incetul. “Ba da,” raspunse indurerat Ash. Inca de cand au revenit printre cei vii, barbatul nu i-a dat drumul la mana, iar primul si ultimul ‘te iubesc’ parea atat de dureros. O fantoma care plutea intre ei. Voia sa mai indulceasca acea amintire. “Trebuie sa existe o explicatie,” spuse barbatul, pornind spre biblioteca Batranilor. Simtind ca e timpul sa se retraga, Elizabeth si Daniel pornira spre casa femeii. Vrajitorul stia ca era vina lui. Daca ar fi fost mai puternic si i-ar fi tinut piept lui Morrigan, atunci nimic nu s-ar mai fi intamplat. “Este un secret transmis din tata in fiu,” ii raspunse acesta, privindu-si varful pantofilor. “Ar fi trebuit sa va avertizez, Elizabeth. Nu am mai fi ajuns aici daca… daca as fi fost mai puternic. Daca iti doresti acea putere, nu o poti avea. Este mult prea distructiva…” Si cum fiecare a ajuns in punctul in care isi infrunta demonii interiori, Ben si Maya erau pusi in fata unei noi provocari. “Doar daca imi promiti ca nu confunzi aprecierea unui varcolac fata de cel care l-a transformat cu faptul ca nu suntem chiar atat de indiferenti,” veni raspunsul femeii. Da, avea nevoie sa isi vindece ranile si sa nu il considere un refugiu de moment. Zambetul i se sterse de pe chip, devenind serioasa. “Iti promit!” recunoscu Maya. Timpul va vindeca toate ranile. Asa cum si Sophie, Sam, Damien si Dawn erau constienti ca venise momentul sa se intoarca acasa. Misiunea era indeplinita. Au rescris istoria. Insa acum trebuiau sa suporte consecintele. “O sa imi fie dor de voi,” le-a zis Sophie parintilor ei. “Sper sa nu va schimbati niciodata!” Nu voia sa ii vada incercanati, speriati si mereu in defensiva, asa cum erau cei din viitor. Acum, daca istoria a fost rescrisa, tanara spera sa ii reintalneasca asa cum i-a cunoscut in Velaris. Si Alaistair era constient ca acest capitol trebuia sa se incheie pentru urmasii Celor Fermecate pentru ca altfel ar fi creat noi dezechilibre. “Vino, pretty boy,” ii spuse el, iesit pe veranda casei. Cenusa din saculetul pe care il purta Sophie in buzunar s-a preschimbat in cheile care i-au ajutat sa calatoreasca in 2020. Simtindu-le energia, Aleksander casca ochii. Erau cheile pe care i le-a lasat in grija lui Iris. Dawn se crispa. "Sa speram ca in viitor vom fi ceva mai intelegatori,” a spus el. Acum ca linia temporala s-a schimbat. “Dar mi-e teama pentru voi. Va veti aminti doua vieti complet diferite. Una pe care o stiti deja si cea pe care o veti crea odata ce treceti pragul spre anul vostru.” O opri pe Dawn. “Nu, nu. Sa nu spui mai multe. Deja stim destule!” Ii zambi intelegator si o imbratisa, apoi se uita dupa Damien. Voia sa poarte o discutie de la barbat la barbat inainte de a pleca. Amuzat de balbaielile tanarului Intunecat, Alaistair i-a luat chipul in causul palmelor si l-a sarutat. “Ne vedem peste cativa ani, pretty boy!” ii atinse barbia intr-un gest plin de afectiune, facandu-i cu ochiul. 

[monstersofheaven]

Nu ii placea sa ii vada zambetul lipsit de sinceritate. O facea sa creada ca discutia de dinainte a fost o minciuna care continua in mod subit acum. Si isi aducea clar aminte ca desi l-a numit atunci un mincinos, cuvintele lui David nu au fost decat presarate cu un adevar dureros. De la inceput si pana la sfarsit. "Nu te-ai incadrat niciodata in definitia acelui cuvant." A recunoscut Diana folosind un zambet poznas. Voia sa ii arate ca se poate intoarce usor la persoana care era inainte de orice ar fi vazut in cele cateva ore pe care le-a petrecut departe de ea. "Sa se refere la tine ca la Micutul Morningstar e modul ingerilor de a deprecia puterea pe care o ai asupra lor." Asupra noastra, a continuat Diana in gand. Inainte de toate, inainte de orice ar fi devenit in urmatoarele minute, era inger si simtea cat de ademenitor devenise fiul diavolului intr-un timp atat de scurt. Ca o capcana in care voia sa se arunce de buna voie si din care nu mai voia sa scape niciodata. "Ti-ai imaginat... ca pot dormi mai comod?" Spuse femeia pe un ton scazut. Nu si-a ferit nicio clipa privirea de ochii intrebatori ai lui David si nu s-a dat cu niciun pas in spate in momentul in care umbrele au incercat sa o atinga, curioase de aceasta noua prezenta in imediata lor vecinatate. "Curios, David, cum mainile astea blestemate nu au facut decat sa mangaie." Avand in vedere natura discutiei lor si linistea care ii inconjura ca intr-o patura moale si calduroasa si pauza scurta pe care David a luat-o doar ca sa ii aranjeze parul dupa ureche, nu i se paru deloc ciudat ca, in mod inofensiv, i-a luat mainile intr-ale ei si le-a strans usor. Umbrele i-au atins pielea cautand un semn de inocenta pe care o striveasca. Diana clatina din cap suparata ca tot il mai credea capabil sa ii faca rau. Avusese destule ocazii sa se descotoroseasca de ea si totusi stateau acum, fata in fata si vorbeau despre viitorul pe care i-l oferise in dar. Atingerea rece a umbrelor o tinu ancorata in prezent si Diana chicoti cand una dintre ele ii muta suvita de par de dupa ureche inapoi pe obraz. Oftand, ingerul inclina capul ca sa isi lase obrazul alinat de umbrele lui David. "Nu si cand vorba despre voi." Voi, demoni. Notiunea de spatiu personal nu exista cand singura misiunea pe care o avea era sa distruga intunecati prin orice mijloace. Chiar si sa vina atat de aproape de unul. "Si regreti ca ai ales sa te lasi controlat de furie?" La cum vedea ea lucrurile, lumea nu ar mai fi fost acolo fara David. Fara alegerea lui. Isi muta privirea la orasul aflat dincolo de geam, la lumea care revenea usor usor la viata, la oamenii care nu aveau habar de lupta dintre Bine si Rau care s-a dat la ei in ograda. Claxoane, voci taioase, miros de cafea si de mic dejun nesanatos. Ar fi devenit toate o amintire. "De cand conteaza vorbele unui inger alungat din rai pentru fiul diavolului?" L-a intrebat razand cu toate ca momentul nu cerea o astfel de purtare necuviincioasa. David tocmai ce ii marturisise ca tatal lui a pierit in lupta, iar ea radea de parca ar fi auzit cea mai buna gluma. Diana inspira adanc si isi musca buzele ca sa se opreasca din ras. "Mai devreme erai pregatit sa imi demonstrezi ca nu esti un monstru. Acum imi dai dreptate?" Pentru o secunda nu l-a recunoscut, pierdut atat de mult in propriul regret. "Nu cred nicio secunda ca i-ai dat putere asupra ta. Intunericului." A raspuns tot ea, oarecum prudenta. Nu pentru ca umbrele ii stateau atat de aproape de gat, ci pentru ca urma un alt adevar pe care nu l-a putut recunoaste mai devreme.

"A fost intotdeauna acolo, zgariind suprafata. Mereu parte din tine. Si banuiesc ca nu a fost singura data in care ti s-a parut ca pierzi controlul, ca iti pierzi umanitatea lasand liber monstrul." Diana era foarte hotarata si isi desclestase limba lasand cuvintele sa zburde libere afara pe gura. David parea ca ezita prea mult, ca evita sa vorbeasca despre un trecut pe care il cunostea prea bine. Ingerul era prea detasat. Demonul se incuiase indaratul unui scut greu de penetrat. "De cand ni s-au inversat rolurile?" Vru sa stie, amuzata. "Mi te-am imaginat oricum numai nu atat de speriat sa imi spui ca ai folosit intr-un final ceea ce ti-a fost oferit la nastere." Era timpul ca David sa spuna ceva si nu a dezamagit. Nu isi regreta alegerea. Diana nu credea ca are ce sa regrete din moment ce Lucifer a fortat-o asupra propriului fiu. Dar David era reticent. Reticent in a-i spune ca face ceva pe vorbele pe care i le-a aruncat ea in gradina. "Eu?" Ochii i-au cazut pe buzele lui David si apoi s-au ridicat la coroana care ii statea barbatului pe crestet. "Nu am fost niciodata intrebata asta." Se astepta de la ea sa puna Lumina in slujba Tatalui Ceresc. Pentru asta fusese creata. Intrebarea nu a venit niciodata. Daca venea poate ca si-ar dat seama mai devreme ca Lumina era mai intunecata decat umbrele care impanzeau iadul. "In slujba cuiva care imi permite sa aleg." Veni raspunsul ei dupa un scurt moment de tacere. "Mi-ai permis sa aleg daca sa vin sau nu cu tine... Sa aleg daca am sau nu incredere in cuvintele tale." I-a permis sa aleaga daca vrea sa fie libera alaturi de el sau incatusata alaturi de Tatal Ceresc. "Si presupun ca o sa imi permiti sa fac si asta." Privirea i-a cazut din nou pe buzele lui David si i le saruta fara ezitare. "E ceva la tine care ma face sa ... Te vreau. Pot sa te am?" Il intreba in soapta. Ivy se gandea si ea destul la cat voia sa fie singura cu Aleks. Singura, privita doar de el pentru inceput, ascultata doar de urechile lui. Insa petrecand atata amar de vreme in Iadul in care se aruncase singura cu capul inainte, in compania propriilor ganduri care nu i-au dat deloc pace, a realizat ca niciodata nu a dus dorul familiei sale ca in acele clipe in care i se amintea ca a distrus atatea vieti omenesti pentru a salva un intunecat. Un intunecat pe care il iubea mai mult decat viata insasi. Mai tarziu. Vreau... vreau sa stau cu ele. Le-am tradat increderea si nu stiu daca va mai exista vreo cale de intoarcere. Dar trebuia sa incerce. Trebuia sa isi mai asume un risc. Apoi putem sa vorbim. Avem multe sa ne spunem. Am- Am multe sa iti spun. Si nu era sigura ca i-ar fi ajuns o eternitate pentru tot. Aurora se forta in bula lor de sapun si sora lui Aleks se uita la Ivy cu o blandete pe care tanara vrajitoare nu o merita. Nu dupa ce si-a sacrificat familia si viitorul pentru a rescrie istoria. Nu dupa ce fapta ei a suparat atat de tare Universul incat l-a facut sa rupa nodul Puterii Fermecatelor in trei. Dar cum putea Aurora sa lupte impotriva legaturii pe care Ivy si Aleks o aveau? Impotriva iubirii pe care vrajitoarea i-o purta fratelui ei? Nu era si ea oare pregatita sa isi dea viata pentru Ash daca Ash ar fi fost in pericol? Probabil ca da... dar cu siguranta curajul ei s-ar fi terminat acolo. Nu ar fi putut sa riste o lume intreaga pentru binele lui Ash, oricat de mult l-ar fi iubit.

"Am meritat toti o sansa." A spus Aurora mutandu-si privirea de la Ivy ca sa nu dea prea mult de banuit ca o invinuieste pentru lipsa de tact. Din pacate insa pe fetele tuturor se putea vedea destul de usor ca nimanui nu a picat bine sacrificiul pe care l-a facut Ivy. "Aveam incredere insa ca daca exista cineva care sa ne poata aduce inapoi aceea este Iris. Nu ma asteptam sa fie Aleks in schimb." Ca o veritabila sora mai mica, Aurora isi inghionti fratele mai mare in coaste si apoi ii depuse un sarut pe obraz. "Ia-o pe Ivy de aici. Situatia o sa devina si mai urata decat e deja." Ii sopti acestuia departe de urechile tuturor ca mai apoi sa se intoarca spre ei cu acelasi zambet cald pictat pe fata. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. “Nimeni nu se astepta sa fie Aleks.” Comenta Ivy destul de tare. Si furioasa. Norocul a facut ca Iris a intrerupt cu aparitia ei furtuna care era pe punctul de a se porni si plecarea lui Ben si a Mayei a continuat sirul evenimentelor care tineau discutiile aprinse la distanta. Insa toti din familia Vera trageau mai mult sau mai putin catre momentul in care intrebarile grele vor fi puse si Ivy nu le va mai putea evita. Aurora doar spera ca Aleks va fi suficient de inteligent incat sa isi scoata viitoarea sotie din ghearele propriei familii. Ii mai arunca o privire fratelui sau inainte sa ii ceara lui Ash sa o insoteasca departe de casa care le fusese tuturor mormant pana nu demult. “Ne intalnim mai tarziu, copii.” Le striga ea gemenilor Turner, lui Sam si lui Sophie si dupa ce isi lua la revedere, reticenta si de la mama ei care statea acum lipita de bratul unui Daniel mult prea stanjenit pentru binele lui se retrase impreuna cu iubitul sau in Elder City. “Spune-mi ca nu am fost singura care a simtit ca Puterea celor Trei nu mai exista…” Il ruga disperata pe Ash. “Nu mai e acolo. Legatura dintre fete s-a rupt.” Din cauza lui Ivy, gandi Aurora fara sa poata da glas continuarii. Simtind ca e timpul sa se retraga, Elizabeth il grabi pe Daniel sa se ridice de pe canapea si schiopatara amandoi spre casa ei care era la o aruncatura de bat. “Cum ai stiut despre existenta Hollow-ului?” Il chestiona ea pe vrajitor. “Cum ai stiut unde se afla?” Pe buze ii aparu un zambet viclean. “Sunt sigura ca stii unde a inchis fiul meu blestematia. Nu-I asa? E ca o cutie a Pandorei, presupun. Ar trebui sa se intoarca in acelasi loc de unde a plecat.” Departe de drama care urma sa se petreaca, Ben se confrunta cu o situatie pe care nu a prevazut-o in momentul in care sentimentele lui pentru Maya au evoluat in ceva imposibil de realizat. Pentru cateva secunde care au durat o eternitatea in mintea detectivului Maya l-a sarutat. Si a fost minunat. Mai minunat decat sa stie ca a primit o a doua sansa la viata. Dar in acelasi timp si dureros. Pentru ca prietena lui inca nu era impacata cu ea si lipsa lui Iris inca o mai afecta. Trecuse si el prin asta si stia mult prea bine cum e sa cauti alinare in bratele cuiva si acel cineva, desi perfect in toate privintele, sa nu fie deloc ceea ce iti doresti. Oh, tocmai ce ii povestise cum fusese si el acolo… “Doar daca imi promiti ca o luam usor.” Si nu se referea la alergat. O placea. O placea prea mult ca sa nu il doara un pic ca sarutul Mayei era doar ca sa incerce sa se vindece de Iris. Isi puse mainile pe umerii ei si se uita in ochii prietenei lui. Intelegator. “Nu plec nicaieri, Maya. Dar ai grija de inima ta, intai de toate. Si-apoi de a mea. Ofera-ti timp sa te vindeci si dupa aceea daca inca iti doresti ceva, voi fi acolo pentru tine.” O sa o astepte. Oricat e nevoie. Daca ii va da o sansa.

Pe Damien nu il speriau multe. Nu il speria decat pierderea familiei. Si de asta incepea oarecum sa se vindece pentru ca avusese mama lui grija de asta. Aproape ca ii venea sa rada de povestea cu care urma sa se intoarca acasa. Aproape ca ii venea sa rada de faptul ca planul mamei lui daduse roade si Aleksander era din nou printre ei. Revenind la lucrurile care il speriau. Alaistair deveni unul dintre ele in momentul in care isi facu aparitia langa umarul lui Damien. Tanarul tresari pregatit sa isi ia toata familia si sa calatoreasca cu ei pana la capatul pamantului daca era nevoie pentru a scapa de ceea ce il necajea. Intorcandu-se spre Intunecat si vazandu-i privirea jucausa, Damien rasufla usurat si isi detensiona umerii. "Vrei sa nu mai faci asta?" Spuse un pic cam dur si imediat dupa aceea, realizand ca a exagerat, Damien si-a cerut iertare. Palmele i se desfacura pe langa corp ca sa permita puterii sa se duca inapoi la locul ei. "Stau ca pe ghimpi si nu vreau sa te ranesc." Se apara el. Nu ca ar fi putut sa o faca vreodata. Puterile lor nu se comparau. Dar putea sa il zgandere suficient de mult incat sa il faca pe calaretul razboiului sa distruga domeniul Vera. "Nu sunt sigur ca ai pierdut ceva de care sa iti pese prea mult." Parintii lui erau intr-adevar genul de oameni care se sorbeau din priviri. Si isi daduse seama de asta in cele cateva ore pe care le petrecuse in compania lor. Era minunat sa ii privesti iubindu-se cand stia cat de sumbru fusese viitorul din care a calatorit, dar putea sa recunoasca cu mana pe inima ca devenea obositor pentru retina sa stea langa ei. Damien credea ca asta se datoreaza legaturii pe care Aleks si Ivy o aveau... aceeasi legatura dupa care tanjea si inima lui tradatoare. "Nu pot sa stau mult." Damien se uita la sora lui si parca simtindu-i ochii cum ii sfredelesc obrazul, Dawn se intoarse catre geamanul ei si il observa pe Alaistair langa idiot. Ii facu cu mana zambind si un semn scurt spre usa de la intrare le dadu ocazia perfecta sa paraseasca incaperea. Vorbiti. Noi ne luam la revedere de la adulti si o sa te chemam cand e timpul sa plecam. "Mama. Tata." Striga Dawn intrandu-si deja in rol si atragandu-i pe Sam si pe Soph in joculetul ei. Ivy ciuli urechile la fiica ei si o invita sa se apropie de ea si de Aleks. Dawn pur si simplu pluti pana la parintii lor distragandu-le atentia de la calaretul care urma sa il rapeasca pe Damien cu cel mai luminos zambet pe care il putea fabrica. "Mi-as dori din tot sufletul sa mai putem sta dar e timpul sa mergem inapoi in viitor. L-am schimbat asa cum ne-am propus insa trebuie sa vedem cum l-am schimbat. In plus, probabil ca matusa Iris a luat foc. I-am furat cheile din birou si am facut niste vraji pe care nu trebuia sa le rostim nici morti." Ivy se uita razand la Aleks si isi prinse fiica de mana. "Sunt sigura ca o sa inteleaga." Dawn se crispa. Mda, matusa Iris din viitor nu era prea intelegatoare. Niciunul dintre parintii lor nu era intelegator. Putea doar sa spere ca noua linie temporala aducea o schimbare benefica in comportamentul adultilor. Nu stia daca Sam si Soph i-au urmat exemplul dar bisericutele s-au strans din nou in bulele lor de sapun si Damien ii multumi din suflet surorii lui. Astfel ca se strecura alaturi de Alaistair in gradina la aer proaspat si lasa racoarea zorilor sa ii calmeze nervii. "Nu mai pot sa stau mult..." Incepu Damien cu ce era mai usor de rostit. Cu toate astea inima lui tot incepu sa bata ca nebuna de parca urma sa si-o puna pe tava in fata Intunecatului. "Va trebui in curand sa ne intoarcem acasa. In viitor." Acolo unde nu trebuia sa se ingrijoreze prea tare de cum ar fi reactionat Universul daca ar fi imbratisat un anume calaret al apocalipsei.

“Ce ar fi daca ne-am revedea acolo si am vorbi mai pe-ndelete? Nu cred ca am timp sa spun acum tot ce vreau sa iti spun.” Pfffft, Damien, ce ar fi sa nu mai repeti cuvintele, idiotule? Stanjenit, tanarul se scarpina cu un deget in spatele urechii si isi pleca privirea la bocancii pe care ii purta. “Iarta-ma. Promit ca nu sunt atat de prost. E doar – Esti – Tu.” Damien inspira adanc si lasa tot aerul afara din plamani intr-o secunda chinuitor de lunga. “Fa-ma sa tac, nu vrei?” Ii ceru lui Alaistair, razand. “Curma-mi suferinta, te rog. E prea mult pana si pentru mine.”

Au pierdut destul de mult timp facand planuri, trasand strategii care nu duceau decat spre pierzanie, dar asa functiona mintea umana - fie ca apartinea unei creaturi care a trait sute de ani pe pamant sau doar cateva decenii. In momentele premergatoare mortii toti isi doreau sa mai traiasca inca o clipa, se mai agatau de o speranta, cat de mica. Nu se resemnau, cu toate ca au fost martorii nasterii unor imperii, dar si a caderii lor. Nu voiau sa moara… Si Aleksander avea un tel: Ivy. Oricat si-ar fi facut ordine in viata, oricat si-ar fi luat ramas bun de la toata lumea, oricat ar fi asteptat momentul pe care l-au prevazut cu totii, Aleksander Turner nu voia sa moara. Nu acum cand abia a inceput sa traiasca din nou. Si Ivy a stiut. Ivy a ales constient sa faca sacrificiul suprem pentru ca stia ce se ascunde in inima lui. Stia ca va muta si muntii din loc pentru legamantul lor, pentru acea iubire care ii lega pentru totdeauna. Parca o si vedea in Velaris, alergand prin padure, cu rochia diafana fluturand in urma ei, razand si bucurandu-se de viata. Ochii ei ciocolatii il atrageau ca un magnet. Zambetul tinerei era unul daruit din toata inima. Tanara vrajitoare il completa. Insa el reprezenta opusul a tot ceea ce era iubita lui. Ea era insasi viata in timp ce Intunecatul nu insemna decat suferinta. Ea era sudul, mereu vesel si colorat, iar el era nordul, rece si distant. Dar intocmai ca un magnet, cei doi poli se atrageau. Si pentru a-si salva iubita, Aleksander trebuia sa nimiceasca Moartea si sa isi revendice locul printre Calaretii Apocalipsei. Toti erau constienti de aceasta realitate, desi nu erau prea vocali in exprimare. Si pentru asta, cei doi dusmani deveniti prieteni au incercat sa isi protejeze familia, lasandu-i in singurul loc care reprezenta un refugiu pentru ei: casa Vera. Puterea Sursei era nemarginita si odata ce a trecut granita catre neantul in care era prizoniera Ivy, Aleksander a reusit sa ii smulga din ghearele mortii pe Elizabeth si pe gemeni. Asa cum i-a spus si Lucifer, puteau sa o recupereze si pe Ivy, dar era constient ca vrajitoarea nu va sta locului si se va sacrifica inca o data. Si nu credea ca va mai fi in stare sa treaca printr-un astfel de moment. Cu toate ca a parut uimit sa isi vada mama si copiii, Aleksander purta una dintre sutele, daca nu miile de masti pe care le-a fluturat prin fata tuturor. Si le era recunoscator lui Lucifer si celor trei Calareti ca nu au intervenit, prefacandu-se la fel de surprinsi de aparitie. Puterea Sursei ii curgea prin vene, vindecand ranile pe care suferinta pierderii le-a lasat in urma. Era o cu totul alta persoana. Moartea era ca un munte fara varf, pe care il puteau escalada pana ajungeau intr-un punct. Moartea era un fenomen menit tuturor vietuitoarelor Pamantului inca de la nastere si tot ce puteau face era sa foloseasca timpul dintre cele doua evenimente pentru a trai viata la maximum. Si el planuia sa schimbe legile firii. Cei doi barbati i-au lasat pe toti cu un munte de intrebari si sperau ca se vor intoarce sa le raspunda tuturor acestor dileme. ”Am zis destul!” striga Maya la varcolac, dar si la Calaret. ”Nu am venit aici pentru a ne omori intre noi!” Intervenise intre ei, salvandu-si inca o data prietenul. Era a doua oara in doar cateva ore. Nu suntem, in esenta, identici cu toate lucrurile? i-a spus Aleksander odata lui Ivy. Asemanatorul cheama asemenatorul. Se pare ca fiecare isi gaseste odata si-odata sufletul pereche. Noi doi vom schimba lumea… Si asa va fi! si-a jurat el. Intunecatul a asteptat privind-o cu ochii sai reci si negrii, pe Morrigan, ce parea innebunita de toata puterea care i s-a pus la dispozitie. Si totusi, Sursa contracara. 

“Poate o sa imi ia o viata intreaga sa te frang, Morrigan, dar am de gand sa ma straduiesc pana la ultima suflare!” Dintr-o data, bezna a invaluit totul si de departe rasunau strigatele de lupta ale creaturilor infernului. NIci David nu se lasa mai prejos si nici nu se dadea in laturi de la nimic, doar invatase de la batranul sau tata, iar acum isi folosea trucurile cu o usurinta care il uimea. Mandru de prestatia Printului Intunericului, Aleksander ii arunca o privire admirativa. Poate ca nu voia inca sa devina Lordul Intunecat, insa sufletul tanjea dupa drogul reprezentat de puterea infinita a Iadului. Monstruozitatile ii raspundeau la chemare cu usurinta, recunoscandu-i statutul. Insa Morrigan distrugea magia si in urma nu ramanea decat o carcasa putreda, iar David si Aleksander chemau fiecare umbra, fiecare creatura faurita in focurile Iadului pentru a inchide Puterea femeii inapoi in Cutia Pandorei, acolo unde ii era locul. Monstruozitatile dadeau din aripi, zburand in cercuri largi, cautand o tinta ori asteptand un ordin. Aleksander a deschis larg bratele, poruncind Intunericului sa o cuprinda pe Morrigan. “Te credeam mai… cum sa zic… inventiva, draga Morrigan. Dar apreciez efortul. Ai trezit in mine o forta de nebanuit. Si suntem asemanatori intr-o oarecare masura. Nu ne lasam condusi de nimeni. Nici macar de Lucifer. Suntem stapanii propriilor noastre destine. Bravo!” Batu din palme, iar umbrele au vibrat in jurul legaturii, strangand cu si mai multa putere. Morrigan vru sa deschida gura si sa adauge ceva, insa gatul i se contracta dureros. Langa el, David parea patruns de o furie care ii umbrea orice urma de ratiune ori de umanitate pe care o mai ascundea inima lui fragila. Femeia se stradui sa scape, plina de o teama nedisimulata, apoi incepu sa rada de incercarile lor aparent lipsite de valoare. Absorbi cu nesat umbrele care o tineau pe loc si se prinse cu o mana de energia invizibila care se stransese in jurul gatului ei. Luat prin surprindere, David simti cum ii aluneca magia si ca pierde controlul, devenind mult prea slab. Nu isi acceptase rolul intru totul, mai avea in continuare cateva limitari umane. Stia ca daca o va face nu va mai exista o cale de intoarcere. Stia ca pentru a deveni Lordul Intunecat, tatal lui va muri si nu era pregatit sa faca acest sacrificiu. Morrigan paru ca ramane pe ganduri contemplandu-si noua existenta. Dintr-o data, Aleksander si-a lasat mainile pe langa corp. Realiza ca daca pulseaza cu si mai multa Putere nu face decat sa alimenteze energia lui Morrigan. Stia ca suferinta ei nu avea capat. Avea sa se adanceasca in ea la nesfarsit. Indurare. Oare intelesese vreodata ce insemna indurarea? Oare chiar crezuse ca stie ce inseamna sa suferi? Sa ierti? Nu, nu o putea ierta pe Morrigan, desi ar fi fost o pedeapsa mai aspra decat cea pe care i-a pregatit-o. Nu o putea lasa in viata. Avea mainile patate de sange nevinovat si moartea ei urma sa incheie haosul care a pus stapanire pe lume. Daca a invatat ceva de la Ivy era faptul ca trebuie sa lupti pentru cei la care tii, pentru cei mai putin norocosi, pentru cei vulnerabili, pentru cei uitati. David isi epuiza puterile, iar Lucifer si cei trei Calareti in formele lor originale si-au facut simtita prezenta, aerul devenind din ce in ce mai greu de respirat. Energii de tot felul intesau fiecare firicel de viata de pe pamant. Magia ancestrala isi intindea tentaculele pe pamantul innegrit de sange si mai ales de durere. Putea fi sfarsitul omenirii sau inceputurile unei noi ere. Dar ce faceau cu atata Putere cand Morrigan o absorbea insetata de mai mult si mai mult, dornica sa le puna capat zilelor?

 My Lord and my brothers, ma adresez acum voua. Ati permis sa mi se intample nedreptate dupa nedreptate considerand ca o inima lipsita de sentimente e cea mai buna arma impotriva dusmanilor. Nu exista nicio minciuna mai mare pe care sa o fi spus propriei persoane si tuturor celor care se afla acum alaturi de voi. Veti pieri intelegand in sfarsit ca furandu-l pe Tom de langa mine nu ati facut decat sa va semnati sentinta la moarte, rasuna vocea celei pe care au numit-o sora lor inca de la facerea lumii. Alaistair, acum in forma sa celestiala, purta insemnele Razboiului. El era Calaretul Rosu si a primit puterea sa ia pacea de pe pamant, pentru ca oamenii sa se injunghie unii pe altii. In maini ii aparu sabia razboiului. Insa de aceasta data nu ii invrajbea pe oamenii impotriva celorlalti, ci lupta pentru ei. Cole era Calaretul Negru, care tinea o cumpana in mana. Iar Jayden era Calaretul Alb, cu al sau arc cu sageti otravitoare. Celor trei li s-ar fi alaturat Calaretul Galben sau Moartea, daca ar fi urmat Scripturile. intr-o clipita, sageata lui Jayden o lovi in piept pe Morrigan si femeia fu surprinsa de miscarea fratelui sau. Simtindu-i prezenta, David se intoarse spre parintele sau si il privi uimit. Rasufla greu si pe frunte s-au ivit broboane de transpiratie. “Tata?” intreba tanarul, cu vocea gatuita de durere. Stia mult prea bine ce inseamna asta. Lucifer era vulnerabil in fata celui mai aprig dusman al lor. David il putea transforma intr-un muritor de rand doar fiind in preajma lui. “Nu, nu, nu! Te rog, indeparteaza-te! De ce ai venit?” teama i se citea in glas. “La naiba, Lucifer! Nu e moment potrivit sa le dovedesti tuturor ce suflet mare ai. Tine-ti puterile pentru tine,” vorbi furios Aleksander. Intunecatul scrasni din dinti, simtind abisul inlauntrul sau. Lui Jayden i-au venit in ajutor Alaistair si Cole, luptand cot la cot, asa cum obisnuiau odinioara. De aceasta data, cei trei Calareti trageau de timp ca Aleksander, David si Lucifer sa isi recapete fortele pentru o ultima mutare. Dar tot ceea ce era magic in sangele lor ii parasea cu fiecare lovitura si sora lor devenea din ce in ce mai puternica. Degetele lui Alaistair s-au curbat in maneca paltonului, infasurand un fir de intuneric in jurul manerului sabiei sale si, cu o miscare brusca, a infipt adanc in inima lui Morrigan sabia infasurata in umbra. Asta nu a facut decat sa o infurie si mai mult, dezvelindu-si coltii intr-un marait feroce. Nu avea nevoie de incantatii, arme ori umbre pentru a-si demonstra puterea. Devenise una cu ea, dincolo de orice intelegere. Alaistair simtea cum il parasesc puterile, dar si viata in acelasi timp. “Nu renuntati,” le striga fratilor lui. “Nu renuntati la Putere! Nu va dati batuti!” Intr-o fractiune de secunda regulile jocului s-au schimbat, iar Lordul Intunecat se arunca asupra lui Morrigan. “Nuuuu!” au strigat Alaistair si Cole. O lumina ca o lama orbitoare spinteca intunericul. Inainte sa-si poata da seama ce s-a intamplat, a aparut inca una - un punct stralucitor care s-a format in doua raze incandescente, inaltandu-se navalnic deasupra lor. Un torent stralucitor a izbucnit in bezna si toti au fost aruncati la pamant de socul impactului. Dupa ce ochii li s-au obisnuit cu lumina si praful s-a dispersat, acestia au constat ce s-a petrecut. Nu mai exista nimic care sa sustina coroana de foc care statuse pana atunci pe crestetul Lordului Intunecat. Nu mai exista nimic care sa sustina aripile albe care il ajutasera pe Lucifer sa fuga din Rai. Rand pe rand, penele albe au disparut parca absorbite de puterea lui Morrigan pana cand tot ce a mai ramas a fost o coroana de foc, care s-a stins si ea, iar Moartea o arunca scarbita. 

Asemanatorul cheama asemanatorul. Cuprins de furie, David a scos un icnet tulburator. Picioarele i-au tremurat. A incercat sa se impotriveasca prabusirii, dar bratele i-au cazut pe langa el si trupul i s-a chircit de durere. Din gatlej i-a tasnit un marait aproape animalic. Aripi albe au strapuns pielea, apoi tesatura camasii negre, iesind prin material. Durere, cenusa, sange si foc. Ingredientele puterii absolute. Cu ochii stralucind in nuante aurii, David privi in jur. Aripile negre ale lui Aleksander l-au protejat ca un scut de impactul dintre cele doua Forte. Tocmai acele aripi pe care el le-a frant in urma cu ceva timp. Dincolo de orice neintelegere pe care o imparteau cei doi, Aleksander a recunoscut rolul lui David chiar in momentul in care Lordul Intunecat s-a sacrificat pentru fiul lui. Un halou de foc aparu pe crestetul barbatului, semn ca noul conducator al Iadului si-a inteles statutul in lumea stiuta si nestiuta. Fara sa mai stea pe ganduri, Aleksander si-a plecat capul, acceptandu-l, apoi i-a intins mana si i-a spus: “ridica-te si lupta!” Noul Lord al Intunericului s-a ridicat in picioare. Profitand de moment, Intunecatul si-a intins umbrele spre Morrigan, iar David a spintecat cu mana aerul din fata lui. O miscare clara, cu precizia unui chirurg. Intr-o fractiune secunda, mult prea rapid ca toti ceilalti sa se dezmeticeasca, Moartea a fost spintecata in doua. Capul, umarul drept si bratul ei zaceau pe pamant, iar mana palida inca strangea sabia lui Alaistair. Restul trupului s-a leganat pierzandu-si echilibrul si un fuior subtire de fum negru se ridica din rana ce ii traversa trunchiul sectionat, iar in cele din urma s-a prabusit. Acoperiti de sangele lui Morrigan, David si Aleksander si-au indreptat privirile spre cei trei Calareti. “Now this is how you finish the job!” zise Lordul Intunecat. Aripile celor doi s-au retras, redevenind din nou umani. Aleksander a ramas nemiscat in timp ce un cufar antic aparu in fata lor. “Este momentul ca cele doua Puteri - Sursa si Hollow-ul sa se intoarca in Infern, unde le este locul. Cred ca am invatat cu totii ca o asemenea Putere nu poate aduce nimic bun. Evenimentele de astazi vor sta drept marturie pentru generatiile viitoare. Si sa fie invatatura de minte pentru toti cei care vor incerca sa imi incalce ordinele!” In momentele urmatoare, Aleksander renunta de buna voie la Sursa, care s-a intors in cufar, apoi Hollow-ul si, in cele din urma, a ingenuncheat in fata lui David, care tinea in mana o sabie de foc. Alaisitair si Cole au ingenuncheat si ei, cu capetele plecate. “Te numesc al Patrulea Calaret al Apocalipsei. Moartea iti apartine! Ridica-te si intampina-ti fratii!” Pe chipul lui David a fluturat o expresie ce aducea cu furia, sau poate cu durerea si a inchis ochii, simtind fiecare schimbare prin care trecea trupul lui, dar mai ales sufletul. Ii invalui pe toti intr-o lumina rosie, care usor, usor acoperi intreg orasul si suburbiile aflate in vecinatate. Vindeca. Construia. Steargea orice amintire dureroasa. Era inceputul unei noi ere. “Intoarce-te acasa… Familia ta te asteapta,” i-a comunicat lui Aleksander. “Ivy te asteapta…” Intunecatul s-a ridicat si a disparut de langa ceilalti demoni. “Vreau sa fiu singur!” le ordona David lui Jayden, Alaistair si Cole inainte de a pleca de langa ei. Aparu cateva clipe mai tarziu in gradina din spatele casei Vera si se opri pentru cateva clipe - dinauntru rasunau din nou voci pline de viata, de iubire. Zambind, Lordul Intunecat o privi pe Diana. Se afla tot acolo unde a lasat-o. In secunda urmatoare a schimbat cadrul. Gradina a fost inlocuita de apartamentul din blocul pe care l-a reconstruit mai devreme. Aici a inceput totul… Doar vietile nu mai puteau fi aduse inapoi, deoarece ar fi distrus Creatia. Si-asa a incalcat o regula pretioasa in momentul in care a smuls familia Vera-Turner din ghearele suferintei. Dar asta era o grija pentru a doua zi….

[monstersofheaven]

My feelings for you were…are…real.

requested by anonymous

[monstersofheaven]

Santiago Cabrera as Darius Tanz in CBS Salvation (2x04)

[monstersofheaven]

[monstersofheaven]

Un zambet aparu in coltul buzelor lui Ivy inainte ca Lordul Intunecat sa ii paraseasca trupul si sa il trimita inapoi acasa. Nu putea sa riste distrugerea lui intr-un mod prostesc pentru ca vrajitoarele inca aveau nevoie de un reprezentant pentru pacea pe care urmau sa o aiba cu regatul umbrelor. Si cand Ivy era singura care inca mai credea in posibilitatea unui intunecat de a se schimba in mai bine, trupul si sufletul ei trebuiau sa fie protejate. Forma pe care a luat-o dupa ce s-a lepadat de trupul lui Ivy nu era cu mult mai puternica decat a unui demon de rand, avandu-l pe David in apropiere, dar era momeala perfecta pentru a-i distrage atentia lui Morrigan. Imi pare rau, ii transmise fiului sau. Mi-as fi dorit sa iti pot oferi mai mult decat atat. Si-ar fi dorit sa existe o alta cale prin care sa fie pe deplin fericiti. A fost atat de ingamfat. Atat de increzut si in acelasi timp atat de al dracului de convins ca nu o sa poata castiga in fata Tatalui Ceresc ca nici o clipa nu s-a gandit sa isi caute fiul in toti acei ani in care speranta ca David traieste si-a facut loc in inima lui. S-a multumit sa il creada sacrificat de vrajitoare ca sa isi ofere un dusman mai groaznic decat propriul tata... Ca sa isi ofere un dusman mult mai usor de invins... Un tap ispasitor cand sa isi recunoasca propria greseala era destul de dificil pentru Lordul Intunecat. Fa-mi o favoare, Turner. I se adresa Lucifer barbatului care i-a stat pana atunci ca un ghimpe in coasta. Ii ignora vorbele pentru ca pana la urma singurul lucru care ii mai ramasese de facut era sa o tina pe Morrigan ocupata si irisii diavolului s-au aprins rosiatici, incepand sa scapere flacari. Ai grija de fiul meu. Nu il lasa sa ajunga la fel de amar ca batranul lui tata. O sa iti fiu etern recunoscator. Isi pleca fruntea in fata lui Aleksander, in semn de recunostinta si disparu de langa ei inainte ca Aleks si David sa il poata opri. Trecu ca un spectru pe langa generalii lui, Cole, care abia daca rostea un cuvant cand se intalneau in sala tronului ca sa puna tara la cale dar a carui minte stralucita lucra cu viteza luminii ca sa gaseasca solutii la probleme, Alaistair, in care si-a pus toata increderea ca il va proteja pe David de orice pericol si nu in ultimul rand, Jayden, care ii ramasese loial pana si atunci cand era clar ca zilele lui ca si conducator al lumii umbrelor erau numarate. Nu le adresa niciun cuvant considerand de prisos interventia insa cand se arunca in spatele lui Morrigan gata sa o loveasca ochii lui Jayden se oprira socati pe chipul lui si diavolul doar incuviinta. Daca Jayden sau oricare dintre generalii lui au simtit ca acela va fi sfarsitul Lordului Intunecat au tinut ascunsa informatia caci oricum nu ar mai fi putut face nimic ca sa il salveze. Moartea a venit rapid dupa el, imediat ce i-a simtit prezenta. Furioasa si fara vreun pic de mila ca sa il faca sa plateasca pentru cate ii gresise si ei de atat de multe ori ... Nu credea sa fie posibil sa primeasca vreodata indurare din partea lui Morrigan. Nu mai mult decat i-a oferit femeia deja stand departe de Iad. Energia distrugatoare a Mortii se revarsa din gura lui Morrigan cu o explozie care ii zdruncina toata fiinta si apoi se improsca de pielea lui cuprinzandu-l intr-o imbratisare stransa din care nu mai avea sa ii dea drumul niciodata. Caldura nimicitoare i-a furat pana si glasul si rand pe rand simturile lui s-au stins precum stelele care au asteptat venirea diminetii. Si-ar fi dorit ca imaginea sa fie atat de frumos pictata dar stelele nu simteau niciodata durerea stingerii, stiau ca nu mai e mult pana cand vor reveni pe cer. Si-ar fi dorit sa stie ca poate sa revina si el, insa nu stia decat ca acolo s-a sfarsit.

In momentul in care Lordul Intunecat a pierit, Iadul s-a cutremurat si cantecul de dragoste al Pryei s-a oprit abrupt. Lumea creata de Lucifer pentru ea s-a sters, iluzia vietii traite pe culmile succesului disparand ca si cum nu ar fi fost deloc acolo si Prya a fost lasata singura intr-o mare de intuneric si liniste mormantala. Fiecare umbra de la suprafata a simtit moartea diavolului ca si cum o particica din sufletul lor intunecat a murit odata cu conducatorul Iadului. Elizabeth si-a sters rapid lacrimile care i-au umezit obrajii si a clipit des incercand sa se linisteasca. “Esti bine?” O auzi pe Dawn adresandu-i-se. Isi privi nepoata cu ochii mari si apoi pe Damien care arata la fel de devastat cum se simtea si ea in acele clipe. Damien nu putea sa mai spuna nimic. Abia daca pricepea ce se intampla si de ce simte ce simte… Nu isi putea auzi decat propriul puls batandu-i asurzitor in urechi. “E Morrigan, nu-I asa?” Intreba Dawn din nou si din reflex se muta mai aproape de Ben ca sa il protejeze. Uitase deja de cateva ori ca acum detectivul era o creatura a noptii cu abilitati incredibile de vindecare. Pana si Ben si corpul lui uitasera de asta. A fost nevoie de Maya ca sa isi aduca aminte ca nu mai e om in totalitate si de un marait feroce din partea ei ca sa il puna repede pe picioare. Dawn putea sa jure ca femeii ii displacea sa isi controleze atat de urat prietenul dar Ben nu se arata nici pe departe deranjat ca Maya mai avea putin si ii dadea doua peste ceafa si imediat ce ordinul i-a ajuns la urechi, s-a ridicat in capul oaselor si a incetat sa se mai planga de durere. Acum, detectivul isi puse mana calda pe umarul lui Dawn si tanara isi ridica privirea la el, ca un copil. “Macar nu suntem singuri.” Murmura el ca o gluma ca sa o mai inveseleasca putin si se uita la ceasul de la mana care arata ca mai aveau putin din cele cateva minute pe care le-a oferit Morrigan la dispozitie tuturor locuitorilor din San Francisco ca sa isi ia adio de la viata. “Inca e timp sa inclinam balanta in favoarea noastra.” Zise Elizabeth suspinand. “Daca David isi accepta locul…” Totul depindea acum de fiul diavolului, pe care il vazuse mai devreme mult prea nehotarat si deloc incantat de posibilitatea de a urca pe tronul Iadului. Cu coroana Lordului Intunecat inca tinuta strans la piept, Jayden isi muta cu greu privirea de la cea care l-a distrus pe Lucifer la tanarul care ramasese singura speranta a lumii inconjuratoare. Morrigan pasi spre el si lui Jayden i-au trebuit fix doua secunde ca sa ia o hotarare care avea sa ii schimbe complet viata. “Nu. Nu si el.” A scapat coroana din maini blocand sunetul gol pe care l-a scos metalul atunci cand a picat pe asfalt si a prins-o pe sora lui mai mare de picior. “E de ajuns, Mor. Lumea are nevoie de el.” Morrigan s-a scuturat de mainile murdare ale lui Jayden si i-a spus cu o blandete care i-a inghetat calaretului sangele in vene. “In curand nu o sa mai existe nici o lume care sa aiba nevoie de Fiul Diavolului.” Schimbarile se petreceau mult prea incet pentru gusturile lui Jayden. Turner abia apucase sa il scoata pe David din transa si haloul de foc de pe crestetul noului Lord al Umbrelor parea mai degraba transparent decat format pe de-a-ntregul. Mai repede! Mai repede, blestemato, se pomeni strigand la biata coroana care nu gresise nimanui cu nimic. “Mor, te rog,” incerca din nou Jayden tarandu-se in genunchi prin praf cu uniforma alba deja murdara. La naiba cu toata stima de sine. Nu avea sa ii permita surorii lui sa mai puna inca o moarte pe lista. “David e… Lasa-l.” A fost luat prin surprindere din nou cand sora lui s-a oprit dar era atat de pregatit sa isi puna viata pe tava in locul lui David ca doar a asteptat ca Morrigan sa il loveasca cu Puterea ei infricosatoare si nu a observat cat de aproape de ea venisera David si Turner.

Putea sa parieze pe propria viata de nimic ca nici Morrigan nu s-a asteptat la lovitura pe care i-a dat-o fiul diavolului in secunda urmatoare. Privirea ei uimita inca era pictata pe fata distorsionata cand jumatate din trup I s-a poticnit in tarana, la nici 2 metri de Jayden. Calaretul a clipit in acelasi timp cu sora lui si a ramas complet nemiscat cand ochii lui Morrigan au incetat sa mai caute sensul loviturii puternice care a lasat-o fara viata. Cealalta jumatate a trupului lui Morrigan s-a alaturat in tarana improscand cu sange in imediata vecinatate si Jayden a clatinat tare din cap intorcandu-se la realitatea. S-a uitat la David cu un amestec de teama si respect si a inghitit in sec simtind reprosul fin facut de Lordul Intunecat. Putea sa distinga mult mai bine acum coroana cu care isi impovarase Lucifer fiul si se stradui sa nu se uite in spatele lui la vechitura care statuse pe capul diavolului pana la momentul mortii sale. Niciodata nu era bine sa ramai ancorat in trecut. Trecutul te facea intotdeauna sa o iei razna si Morrigan era cea mai buna dovada ca mortii trebuiau sa ramana cu mortii si vii cu ale lor. Simtind ca vine un alt moment important, Jayden continua sa stea in genunchi si sa ii priveasca pe fratii lui cu ochi mari si curiosi. Cate putin din durerea resimtita mai devreme se curata cu fiecare secunda in care David vindeca lumea de stricaciunile lui Morrigan. A pus intai de toate la locurile lor Sursa si energia distructiva care I-a rapit mintile surorii lui. Apoi l-a numit pe Turner stapan peste Moarte si poate ca era mai bine asa, sa ii ofere celui care a scapat de atatea ori din ghearele mortii control asupra ei. In cele din urma, dupa ce s-a uitat indelung in ochii noului Lord al Umbrelor, Jayden a zambit usor in coltul gurii si a plecat si el capul in semn de respect, recunoscandu-I astfel statutul lui David. Iar la final, cu noile puteri nelimitate, a sters din amintirea tuturor evenimentele care au avut loc in San Francisco in ultimele cateva ore. Era ca si cum lumea nu ar fi vazut cum jumatate din umbrele din Iad si-au urmat stapanul in lupta cu Calaretul Mortii, ca si cum Lucifer nu si-ar fi dat viata ca sa le mai castige cateva minute de siguranta, ca si cum inima fiului diavolului nu era in bucatele dupa moartea tatalui sau. “Mama ta…” Rosti Jayden mult prea tarziu. Locul in care statuse tanarul era gol si calaretul ofta intorcandu-se spre fratii lui mai mari. “Ultimul care ajunge in Iad ii da Pryei vestea ca Luci a murit.” Spuse Pestilence si disparu intr-un nor de fum verde inainte sa auda ce aveau de spus Al si cu Cole sau sa vada daca cei doi frati ai lui au realizat ce pune la mezinul. Dawn a inteles destul de tarziu ca Lordul Intunecat, in loc sa se transforme in distrugatorul lumii, a salvat-o de la un destin crunt. Vazandu-si familia cum se aduna din nou in sufrageria ajunsa neincapatoare, de prin toate camerele in care s-au imprastiat cu doar cateva nenorocite de ore in urma, tanara a simtit cu adevarat sacrificiul despre care Elizabeth si Damien inca refuzau sa spuna mai multe. Din respect pentru Lordul Intunecat, respect descoperit de curand caci Dawn nu stia sa il fi avut pana in acel moment, Damien si-a ferecat golul lasat in urma de moartea acestuia intr-o camaruta a sufletului sau si a decis sa nu lase pe nimeni sa afle ce e dincolo de usa. Nici tatal lor nu a dat mai multe detalii dar se vedea clar pe fata lui ca orice a vazut in timpul luptei nu a fost deloc frumos. Sau poate ca oboseala si tristetea si farama de speranta de pe chipul lui nu se datorau niciunuia dintre aceste motive. Ci mai degraba faptului ca se intorcea acasa la femeia care isi sacrificase viata pentru a-I permite lui sa traiasca. Chipul lui Ivy era o oglinda a tuturor gandurilor care ii treceau atunci prin minte lui Aleks. Furie, dezamagire, tristete, durere, abandon. Iubire. Sacrificiu.

Facandu-si curaj, Ivy se strecura prin cercul creat de familia ei, imbrancind-o din greseala pe Ingrid care avu chiar atunci o premonitie despre ceea ce o astepta pe fiica ei si alerga plangand in bratele lui Aleks. Imaginile vazute de Ingrid se revarsara in mintea fiicei sale la contactul usor pe care l-au avut dar s-au pierdut in ingramadirea dezordonata de cuvinte pe care Ivy voia sa I le spuna logodnicului ei. Oricine ar fi ales sa uite momentul in care universul ii va rapi lui Ivy posibilitatea de a-si mai tine in brate copiii si sotul … Pana si ea … Si pana si Ingrid a considerat asta o idee mult mai buna decat sa porneasca un alt razboi la scurt timp dupa ce abia au reusit sa castige unul. Asa ca si-a sters singura amintirea aceea intunecata si s-a rugat Universului sa nu ii mai arate niciodata pedeapsa pentru Ivy. Ii rupea sufletul sa o stie atat de aproape de familia ei si totusi incapabila sa ii mai atinga vreodata… “Unde e Iris?” Se trezi Harry spunand dupa ce a facut inventarul capetelor luminate din sufrageria casei Vera. De cand a coborat de la etaj nu s-a mai miscat un cm de langa fiul lui si refuza sa dea drumul mainii lui Isabel desi propria mana ii amortise de ceva timp. “Seb si Sophie?” Murmura Dawn uitandu-se disperata dupa verisoara ei. Damien intinse o mana si o prinse usor de brat ca sa o tina pe loc si cu cealalta ii facu semn lui Sam sa faca acelasi lucru cu el. Dezvoltasera propriul proces prin care luau legatura unii cu altii cand se aflau mult prea departe si le lipseau mijloacele obisnuite de contact asa ca au devenit un lant de energie si vraji pe care doar ei le stiau si au incercat sa dea de verisoara lor. Nu a durat mult pana cand Soph a raspuns chemarii lui Damien cu un entuziasm molipsitor. Nici pana cand Iris a reusit in sfarsit sa se intoarca acasa la surorile ei. Era putin spus ca radia entuziasm si energie pura prin toti porii si ca abia putea sa se controleze cand Seb ii arunca o privire, la fel si ca puterile ei luasera o cu totul alta cale decat ceea ce se asteptasera toti, dar nimeni nu i-a comentat nimic si Iris a fost fericita sa descopere ca e acceptata usor chiar si cu ciudateniile prin care ii treceau trupul si sufletul. Da, timpul trecuse altfel pentru ea in Velaris, cel putin in primele cateva saptamani pe care le-a petrecut alaturi de Soph invatand sa isi controleze puterile. Primele saptamani dupa saptamanile care oricum s-au scurs fara ca ea sa isi dea macar seama ca se comporta ca o bomba cu ceas. Era o perioada pe care nu si-o amintea prea bine, constant inecata in tonuri de gri si albastru, niciodata prea clara, dar destul de reala incat sa stie totusi ca a avut loc. Avusese timp sa se vindece, sa se ierte si sa se invete ca speranta moare intotdeauna ultima. Pana la urma speranta a fost ultima dintre “minunile” care au scapat din cutia Pandorei si oricat de dureroasa ar fi devenit atunci cand era calcata in picioare de realitatea cruda care ii inconjura ramanea singura pe care pana si ultimul prost se putea baza. Privirea Mayei spunea ca fosta ei iubita nu a avut timp nici macar sa respire dupa despartirea de ea si inima lui Iris s-a oprit putin din avantul pe care il luase odata ce Seb I s-a alaturat pe canapea. A dat sa o strige dar cand a deschis gura l-a observat pe Ben facandu-I semn sa aiba rabdare. “As vrea sa verific daca haita e bine.” Ii spuse detectivul, pe un ton bland, Mayei si dupa un scurt moment in care si-au luat la revedere unii de la altii promitand ca se vor revedea in curand, a impins-o usurel pe femeie spre iesire. Iris s-a uitat lung dupa ei, dar nu le-a adresat niciun cuvant si Ben a fost recunoscator ca nu si-a fluturat si mai mult entuziasmul in fata femeii care inca mai avea sentimente fata de ea.

“Cred ca e mai bine daca ne vedem fiecare de ale noastre pentru moment.” Ii sopti Ben prietenei lui dupa ce au luat-o incet pe jos spre centrul orasului. Spera totusi sa dea de o masina pe care sa o poata folosi pana acolo pentru ca el inca nu se putea transforma si Maya nu mai era deloc in stare sa alerge cu el in carca atatia km. “Nu aratai prea incantata inauntru. Vrei sa vorbesti despre asta? Sau vrei sa te las in pace?” Era acolo pentru ea cu orice avea nevoie. Era pregatit sa isi puna viata in pericol pentru ea daca asta ii punea un zambet pe buze. “Mi-a placut de Isabel inca din liceu.” A inceput Ben sa povesteasca desi nimeni nu i-a spus ca o poate face. “La naiba, eram indragostit de ea pana peste cap. La modul ca nu puteam sa respir daca nu eram langa ea, daca iti vine sa crezi.” Il bufni rasul amuzat de cat de prostut a putut sa fie in adolescenta. “Dupa aceea am plecat la academie in timp ce ea si-a urmarit visul de a deveni cercetatoare –Doamne, am si uitat ce mi-a spus ca vrea sa devina dupa terminarea facultatii- si am pierdut complet legatura cu ea. Si apoi cativa ani mai tarziu cazul asta ciudat ajunge pe biroul meu si numele lui Ivy apare in raport si totul vine inapoi ca o furtuna. Toata obsesia mea pentru Izzy se intoarce inzecit.” Ben se uita cu coada ochiului la Maya si se incrunta. “Vrei sa ma opresc? Pot sa ma opresc sa stii. Dar imi face bine sa vorbesc pentru ca asa nu mai aud toate sunetele astea enervante…” Si poate ca ii facea si ei bine sa stie ca a trecut si el prin ceva asemanator cu una dintre surorile Vera. Sa le iubesti era o adevarata pacoste daca nu erai sufletul lor pereche… si inca durea sa stie ca Izzy nu ii va impartasi niciodata sentimentele. In cealalta parte a orasului, un inger isi revenea incetisor in simtiri. Somnul care pusese stapanire pe Diana isi slabise stransoarea si i-a permis in sfarsit sa deschida un ochi si apoi pe celalalt si sa isi schimbe pozitia in pat. Usurinta cu care a putut sa isi miste bratele si picioarele i-a confirmat ca nu mai purta armura si se intreba cine a putut sa fie atat de indraznet incat sa o lase acoperita doar de tunica subtire si alba si colantii negri din bumbac. Nu exista decat o persoana care ar fi putut sa faca asta –doua, daca il punea la socoteala pe Pestilence dar nenorocitul ala mic probabil ca ar fi lasat-o goala si slava cerului ca nu era el!!- si care sa fie si capabila sa ridice somnul adanc de pe oasele ei. “Little Morningstar.” Rosti in soapta. Creierul a fost primul care a inregistrat miscarea in dreapta ei apoi ochii care s-au miscat rapid spre David. Si de la chipul lui indurerat pe care inca il mai putea zari sub infatisarea ingrozitoare a umbrelor la coroana pe care Diana nu o mai vazuse pana atunci pe crestetul Intunecatului. S-a ridicat in sezut, trecandu-si picioarele pe dupa marginea patului si punandu-le pe podeaua rece. Afurisitul a decis ca ar fi bine sa o scape si de cizme si de sosete. “Am pierdut din vedere termenii intelegerii noastre care ziceau ca ai dreptul sa te comporti ca un badaran in timpul unei discutii foarte importante despre viitorul meu. Si al tau, daca tot veni vorba despre asta.” Isi dadea seama ca nu suna deloc ca Diana de acum cateva ore –cat a trecut de cand a adormit-o David caci a uitat complet notiunea timpului?- dar nici el nu mai era David cu care a vorbit ultima data. “Nu mai aveam nevoie de prea multa convingere, David.” A ales sa marturiseasca pentru ca asta era adevarul pe care nu a putut sa il recunoasca atunci. Cumva David se strecurase printre crapaturile din scutul ei de aparare si reusise sa faca samanta indoielii si sa ii incolteasca in suflet.

“Si as fi putut sa va ajut cu…” Se ridica de pe pat si pasi pana la el, bagandu-se cu forta in spatiul lui personal. “Dar ai ales sa iti folosesti trucurile ieftine pe mine in loc sa folosesti ceea ce ti-am pus la dispozitie in momentul in care am ales sa raman cu tine. Cu ce esti mai bun decat cel care m-a alungat din Rai pentru ca nu am vrut sa te ucid?” Intinse o mana spre haloul de foc si isi permise sa atinga fascinata coroana. “Care David o sa imi vorbeasca acum? Lordul Intunecat sau barbatul care a decis ca e mai bine sa moara singur decat sa ii traga pe altii dupa el? Pentru ca sunt curioasa pe cine va trebui sa folosesc ca sa port o discutie cu el. Pe Diana care te-a vazut ca pe o amenintare sau pe Diana care a fost pregatita sa lupte alaturi de tine?”

Au pierdut destul de mult timp facand planuri, trasand strategii care nu duceau decat spre pierzanie, dar asa functiona mintea umana - fie ca apartinea unei creaturi care a trait sute de ani pe pamant sau doar cateva decenii. In momentele premergatoare mortii toti isi doreau sa mai traiasca inca o clipa, se mai agatau de o speranta, cat de mica. Nu se resemnau, cu toate ca au fost martorii nasterii unor imperii, dar si a caderii lor. Nu voiau sa moara… Si Aleksander avea un tel: Ivy. Oricat si-ar fi facut ordine in viata, oricat si-ar fi luat ramas bun de la toata lumea, oricat ar fi asteptat momentul pe care l-au prevazut cu totii, Aleksander Turner nu voia sa moara. Nu acum cand abia a inceput sa traiasca din nou. Si Ivy a stiut. Ivy a ales constient sa faca sacrificiul suprem pentru ca stia ce se ascunde in inima lui. Stia ca va muta si muntii din loc pentru legamantul lor, pentru acea iubire care ii lega pentru totdeauna. Parca o si vedea in Velaris, alergand prin padure, cu rochia diafana fluturand in urma ei, razand si bucurandu-se de viata. Ochii ei ciocolatii il atrageau ca un magnet. Zambetul tinerei era unul daruit din toata inima. Tanara vrajitoare il completa. Insa el reprezenta opusul a tot ceea ce era iubita lui. Ea era insasi viata in timp ce Intunecatul nu insemna decat suferinta. Ea era sudul, mereu vesel si colorat, iar el era nordul, rece si distant. Dar intocmai ca un magnet, cei doi poli se atrageau. Si pentru a-si salva iubita, Aleksander trebuia sa nimiceasca Moartea si sa isi revendice locul printre Calaretii Apocalipsei. Toti erau constienti de aceasta realitate, desi nu erau prea vocali in exprimare. Si pentru asta, cei doi dusmani deveniti prieteni au incercat sa isi protejeze familia, lasandu-i in singurul loc care reprezenta un refugiu pentru ei: casa Vera. Puterea Sursei era nemarginita si odata ce a trecut granita catre neantul in care era prizoniera Ivy, Aleksander a reusit sa ii smulga din ghearele mortii pe Elizabeth si pe gemeni. Asa cum i-a spus si Lucifer, puteau sa o recupereze si pe Ivy, dar era constient ca vrajitoarea nu va sta locului si se va sacrifica inca o data. Si nu credea ca va mai fi in stare sa treaca printr-un astfel de moment. Cu toate ca a parut uimit sa isi vada mama si copiii, Aleksander purta una dintre sutele, daca nu miile de masti pe care le-a fluturat prin fata tuturor. Si le era recunoscator lui Lucifer si celor trei Calareti ca nu au intervenit, prefacandu-se la fel de surprinsi de aparitie. Puterea Sursei ii curgea prin vene, vindecand ranile pe care suferinta pierderii le-a lasat in urma. Era o cu totul alta persoana. Moartea era ca un munte fara varf, pe care il puteau escalada pana ajungeau intr-un punct. Moartea era un fenomen menit tuturor vietuitoarelor Pamantului inca de la nastere si tot ce puteau face era sa foloseasca timpul dintre cele doua evenimente pentru a trai viata la maximum. Si el planuia sa schimbe legile firii. Cei doi barbati i-au lasat pe toti cu un munte de intrebari si sperau ca se vor intoarce sa le raspunda tuturor acestor dileme. ”Am zis destul!” striga Maya la varcolac, dar si la Calaret. ”Nu am venit aici pentru a ne omori intre noi!” Intervenise intre ei, salvandu-si inca o data prietenul. Era a doua oara in doar cateva ore. Nu suntem, in esenta, identici cu toate lucrurile? i-a spus Aleksander odata lui Ivy. Asemanatorul cheama asemenatorul. Se pare ca fiecare isi gaseste odata si-odata sufletul pereche. Noi doi vom schimba lumea… Si asa va fi! si-a jurat el. Intunecatul a asteptat privind-o cu ochii sai reci si negrii, pe Morrigan, ce parea innebunita de toata puterea care i s-a pus la dispozitie. Si totusi, Sursa contracara. 

“Poate o sa imi ia o viata intreaga sa te frang, Morrigan, dar am de gand sa ma straduiesc pana la ultima suflare!” Dintr-o data, bezna a invaluit totul si de departe rasunau strigatele de lupta ale creaturilor infernului. NIci David nu se lasa mai prejos si nici nu se dadea in laturi de la nimic, doar invatase de la batranul sau tata, iar acum isi folosea trucurile cu o usurinta care il uimea. Mandru de prestatia Printului Intunericului, Aleksander ii arunca o privire admirativa. Poate ca nu voia inca sa devina Lordul Intunecat, insa sufletul tanjea dupa drogul reprezentat de puterea infinita a Iadului. Monstruozitatile ii raspundeau la chemare cu usurinta, recunoscandu-i statutul. Insa Morrigan distrugea magia si in urma nu ramanea decat o carcasa putreda, iar David si Aleksander chemau fiecare umbra, fiecare creatura faurita in focurile Iadului pentru a inchide Puterea femeii inapoi in Cutia Pandorei, acolo unde ii era locul. Monstruozitatile dadeau din aripi, zburand in cercuri largi, cautand o tinta ori asteptand un ordin. Aleksander a deschis larg bratele, poruncind Intunericului sa o cuprinda pe Morrigan. “Te credeam mai… cum sa zic… inventiva, draga Morrigan. Dar apreciez efortul. Ai trezit in mine o forta de nebanuit. Si suntem asemanatori intr-o oarecare masura. Nu ne lasam condusi de nimeni. Nici macar de Lucifer. Suntem stapanii propriilor noastre destine. Bravo!” Batu din palme, iar umbrele au vibrat in jurul legaturii, strangand cu si mai multa putere. Morrigan vru sa deschida gura si sa adauge ceva, insa gatul i se contracta dureros. Langa el, David parea patruns de o furie care ii umbrea orice urma de ratiune ori de umanitate pe care o mai ascundea inima lui fragila. Femeia se stradui sa scape, plina de o teama nedisimulata, apoi incepu sa rada de incercarile lor aparent lipsite de valoare. Absorbi cu nesat umbrele care o tineau pe loc si se prinse cu o mana de energia invizibila care se stransese in jurul gatului ei. Luat prin surprindere, David simti cum ii aluneca magia si ca pierde controlul, devenind mult prea slab. Nu isi acceptase rolul intru totul, mai avea in continuare cateva limitari umane. Stia ca daca o va face nu va mai exista o cale de intoarcere. Stia ca pentru a deveni Lordul Intunecat, tatal lui va muri si nu era pregatit sa faca acest sacrificiu. Morrigan paru ca ramane pe ganduri contemplandu-si noua existenta. Dintr-o data, Aleksander si-a lasat mainile pe langa corp. Realiza ca daca pulseaza cu si mai multa Putere nu face decat sa alimenteze energia lui Morrigan. Stia ca suferinta ei nu avea capat. Avea sa se adanceasca in ea la nesfarsit. Indurare. Oare intelesese vreodata ce insemna indurarea? Oare chiar crezuse ca stie ce inseamna sa suferi? Sa ierti? Nu, nu o putea ierta pe Morrigan, desi ar fi fost o pedeapsa mai aspra decat cea pe care i-a pregatit-o. Nu o putea lasa in viata. Avea mainile patate de sange nevinovat si moartea ei urma sa incheie haosul care a pus stapanire pe lume. Daca a invatat ceva de la Ivy era faptul ca trebuie sa lupti pentru cei la care tii, pentru cei mai putin norocosi, pentru cei vulnerabili, pentru cei uitati. David isi epuiza puterile, iar Lucifer si cei trei Calareti in formele lor originale si-au facut simtita prezenta, aerul devenind din ce in ce mai greu de respirat. Energii de tot felul intesau fiecare firicel de viata de pe pamant. Magia ancestrala isi intindea tentaculele pe pamantul innegrit de sange si mai ales de durere. Putea fi sfarsitul omenirii sau inceputurile unei noi ere. Dar ce faceau cu atata Putere cand Morrigan o absorbea insetata de mai mult si mai mult, dornica sa le puna capat zilelor?

 My Lord and my brothers, ma adresez acum voua. Ati permis sa mi se intample nedreptate dupa nedreptate considerand ca o inima lipsita de sentimente e cea mai buna arma impotriva dusmanilor. Nu exista nicio minciuna mai mare pe care sa o fi spus propriei persoane si tuturor celor care se afla acum alaturi de voi. Veti pieri intelegand in sfarsit ca furandu-l pe Tom de langa mine nu ati facut decat sa va semnati sentinta la moarte, rasuna vocea celei pe care au numit-o sora lor inca de la facerea lumii. Alaistair, acum in forma sa celestiala, purta insemnele Razboiului. El era Calaretul Rosu si a primit puterea sa ia pacea de pe pamant, pentru ca oamenii sa se injunghie unii pe altii. In maini ii aparu sabia razboiului. Insa de aceasta data nu ii invrajbea pe oamenii impotriva celorlalti, ci lupta pentru ei. Cole era Calaretul Negru, care tinea o cumpana in mana. Iar Jayden era Calaretul Alb, cu al sau arc cu sageti otravitoare. Celor trei li s-ar fi alaturat Calaretul Galben sau Moartea, daca ar fi urmat Scripturile. intr-o clipita, sageata lui Jayden o lovi in piept pe Morrigan si femeia fu surprinsa de miscarea fratelui sau. Simtindu-i prezenta, David se intoarse spre parintele sau si il privi uimit. Rasufla greu si pe frunte s-au ivit broboane de transpiratie. “Tata?” intreba tanarul, cu vocea gatuita de durere. Stia mult prea bine ce inseamna asta. Lucifer era vulnerabil in fata celui mai aprig dusman al lor. David il putea transforma intr-un muritor de rand doar fiind in preajma lui. “Nu, nu, nu! Te rog, indeparteaza-te! De ce ai venit?” teama i se citea in glas. “La naiba, Lucifer! Nu e moment potrivit sa le dovedesti tuturor ce suflet mare ai. Tine-ti puterile pentru tine,” vorbi furios Aleksander. Intunecatul scrasni din dinti, simtind abisul inlauntrul sau. Lui Jayden i-au venit in ajutor Alaistair si Cole, luptand cot la cot, asa cum obisnuiau odinioara. De aceasta data, cei trei Calareti trageau de timp ca Aleksander, David si Lucifer sa isi recapete fortele pentru o ultima mutare. Dar tot ceea ce era magic in sangele lor ii parasea cu fiecare lovitura si sora lor devenea din ce in ce mai puternica. Degetele lui Alaistair s-au curbat in maneca paltonului, infasurand un fir de intuneric in jurul manerului sabiei sale si, cu o miscare brusca, a infipt adanc in inima lui Morrigan sabia infasurata in umbra. Asta nu a facut decat sa o infurie si mai mult, dezvelindu-si coltii intr-un marait feroce. Nu avea nevoie de incantatii, arme ori umbre pentru a-si demonstra puterea. Devenise una cu ea, dincolo de orice intelegere. Alaistair simtea cum il parasesc puterile, dar si viata in acelasi timp. “Nu renuntati,” le striga fratilor lui. “Nu renuntati la Putere! Nu va dati batuti!” Intr-o fractiune de secunda regulile jocului s-au schimbat, iar Lordul Intunecat se arunca asupra lui Morrigan. “Nuuuu!” au strigat Alaistair si Cole. O lumina ca o lama orbitoare spinteca intunericul. Inainte sa-si poata da seama ce s-a intamplat, a aparut inca una - un punct stralucitor care s-a format in doua raze incandescente, inaltandu-se navalnic deasupra lor. Un torent stralucitor a izbucnit in bezna si toti au fost aruncati la pamant de socul impactului. Dupa ce ochii li s-au obisnuit cu lumina si praful s-a dispersat, acestia au constat ce s-a petrecut. Nu mai exista nimic care sa sustina coroana de foc care statuse pana atunci pe crestetul Lordului Intunecat. Nu mai exista nimic care sa sustina aripile albe care il ajutasera pe Lucifer sa fuga din Rai. Rand pe rand, penele albe au disparut parca absorbite de puterea lui Morrigan pana cand tot ce a mai ramas a fost o coroana de foc, care s-a stins si ea, iar Moartea o arunca scarbita. 

Asemanatorul cheama asemanatorul. Cuprins de furie, David a scos un icnet tulburator. Picioarele i-au tremurat. A incercat sa se impotriveasca prabusirii, dar bratele i-au cazut pe langa el si trupul i s-a chircit de durere. Din gatlej i-a tasnit un marait aproape animalic. Aripi albe au strapuns pielea, apoi tesatura camasii negre, iesind prin material. Durere, cenusa, sange si foc. Ingredientele puterii absolute. Cu ochii stralucind in nuante aurii, David privi in jur. Aripile negre ale lui Aleksander l-au protejat ca un scut de impactul dintre cele doua Forte. Tocmai acele aripi pe care el le-a frant in urma cu ceva timp. Dincolo de orice neintelegere pe care o imparteau cei doi, Aleksander a recunoscut rolul lui David chiar in momentul in care Lordul Intunecat s-a sacrificat pentru fiul lui. Un halou de foc aparu pe crestetul barbatului, semn ca noul conducator al Iadului si-a inteles statutul in lumea stiuta si nestiuta. Fara sa mai stea pe ganduri, Aleksander si-a plecat capul, acceptandu-l, apoi i-a intins mana si i-a spus: “ridica-te si lupta!” Noul Lord al Intunericului s-a ridicat in picioare. Profitand de moment, Intunecatul si-a intins umbrele spre Morrigan, iar David a spintecat cu mana aerul din fata lui. O miscare clara, cu precizia unui chirurg. Intr-o fractiune secunda, mult prea rapid ca toti ceilalti sa se dezmeticeasca, Moartea a fost spintecata in doua. Capul, umarul drept si bratul ei zaceau pe pamant, iar mana palida inca strangea sabia lui Alaistair. Restul trupului s-a leganat pierzandu-si echilibrul si un fuior subtire de fum negru se ridica din rana ce ii traversa trunchiul sectionat, iar in cele din urma s-a prabusit. Acoperiti de sangele lui Morrigan, David si Aleksander si-au indreptat privirile spre cei trei Calareti. “Now this is how you finish the job!” zise Lordul Intunecat. Aripile celor doi s-au retras, redevenind din nou umani. Aleksander a ramas nemiscat in timp ce un cufar antic aparu in fata lor. “Este momentul ca cele doua Puteri - Sursa si Hollow-ul sa se intoarca in Infern, unde le este locul. Cred ca am invatat cu totii ca o asemenea Putere nu poate aduce nimic bun. Evenimentele de astazi vor sta drept marturie pentru generatiile viitoare. Si sa fie invatatura de minte pentru toti cei care vor incerca sa imi incalce ordinele!” In momentele urmatoare, Aleksander renunta de buna voie la Sursa, care s-a intors in cufar, apoi Hollow-ul si, in cele din urma, a ingenuncheat in fata lui David, care tinea in mana o sabie de foc. Alaisitair si Cole au ingenuncheat si ei, cu capetele plecate. “Te numesc al Patrulea Calaret al Apocalipsei. Moartea iti apartine! Ridica-te si intampina-ti fratii!” Pe chipul lui David a fluturat o expresie ce aducea cu furia, sau poate cu durerea si a inchis ochii, simtind fiecare schimbare prin care trecea trupul lui, dar mai ales sufletul. Ii invalui pe toti intr-o lumina rosie, care usor, usor acoperi intreg orasul si suburbiile aflate in vecinatate. Vindeca. Construia. Steargea orice amintire dureroasa. Era inceputul unei noi ere. “Intoarce-te acasa… Familia ta te asteapta,” i-a comunicat lui Aleksander. “Ivy te asteapta…” Intunecatul s-a ridicat si a disparut de langa ceilalti demoni. “Vreau sa fiu singur!” le ordona David lui Jayden, Alaistair si Cole inainte de a pleca de langa ei. Aparu cateva clipe mai tarziu in gradina din spatele casei Vera si se opri pentru cateva clipe - dinauntru rasunau din nou voci pline de viata, de iubire. Zambind, Lordul Intunecat o privi pe Diana. Se afla tot acolo unde a lasat-o. In secunda urmatoare a schimbat cadrul. Gradina a fost inlocuita de apartamentul din blocul pe care l-a reconstruit mai devreme. Aici a inceput totul… Doar vietile nu mai puteau fi aduse inapoi, deoarece ar fi distrus Creatia. Si-asa a incalcat o regula pretioasa in momentul in care a smuls familia Vera-Turner din ghearele suferintei. Dar asta era o grija pentru a doua zi….

[monstersofheaven]

Despartirea de Alaistair, chiar si daca nu ar fi trebuit sa insemne nimic pentru el, il lasa pe Damien cu o senzatie de gol in stomac de parca mica farama de intimitate pe care i-o aratase Intunecatul prin atingerile lui ar fi dat un cu totul alt inteles vietii. Ivy ii vorbise de cum se simtea fara tatal lor aproape, ca pana si aflandu-se in camere separate pentru o scurta perioada de timp o facea sa o ia razna cateodata si cu inima facuta cat un purice isi privi varfurile degetelor ca si cum le-ar fi asteptat sa straluceasca in culoarea care ii caracteriza cel mai bine pe amandoi. Degetele insa i-au ramas plina de sudoare si nu au scaparat in culorile curcubeului iar Damien se surprinse devenind dezamagit de lipsa scanteilor. Era atat de disperat dupa afectiune incat sa considere orice moment de atentie pe care il primea din partea lui Alaistair un moment de rascruce in existenta sa? Voia cu tot dinadinsul ca ceea ce isi imagina sa devina realitate? Era mai mult decat imposibil ce isi dorea caci nu era vrajitor ca mama lui sau ca Dawn sau ca toti ceilalti din familia Vera. Notiunea de suflet pereche nu i se aplica si lui in aceeasi masura in care i se aplica surorii lui gemene. De ce crezi asta? Il intreba Dawn prinzandu-i firul gandirii. Il surprinse si mai devreme holbandu-se la propria mana si se intreba daca fratele ei se intorsese intreg din lumea de dincolo. Si ca in orice moment in care Damien era mai vulnerabil decat de obicei, Dawn aluneca in mintea lui si afla de ce energia fratelui ei devenise brusc apasatoare. Pentru ca sunt diferit... Damien lasa fraza in suspensie pentru cateva clipe, timp in care a incercat sa gaseasca un raspuns potrivit intrebarii lui Dawn. Din fericire Dawn reusi sa vada toate variantele pe care mintea lui Damien le pregatise si isi delecta fratele cu un chicotit complice. Si nu are cum sa fie al meu. Ar fi mult prea ciudat, nu crezi? Teoretic nici nu mai exist in lumea asta. Nu ar trebui sa simt ce simt acum. Nu-i asa? L-a vazut de doua ori pe Alaistair. Prima data demonul a flirtat cu el pentru 2 secunde amarate si a doua oara l-a ajutat sa ramana pe picioare, prinzandu-l in brate. Ce creatura intreaga la minte poate sa considere ca si-a gasit sufletul pereche dintr-o singura nenorocita de atingere? E dragut daca ar fi al tau. Raspunsul clasic nu il bucura deloc pe Damien. Se astepta la mai mult din partea lui Dawn, dar cateodata uita cat de bine il cunostea surioara lui si cat de repede mirosea ca mananca rahat. Dawn mai stia si ca tanjeste dupa un lucru pe care viitorul nu i l-a putut da niciodata pentru ca nimeni nu l-a vrut in felul ala. Cateodata poti sa fii tare prostavan. Expresia fetei lui Damien se schimba si deveni si mai ursuz motiv pentru care Dawn incerca sa il impinga mai aproape de Alaistair. "Stai potolita." Rosti Damien printre dinti si isi planta talpile mai bine in podea. Ma bucur sa stiu ca ti-ai revenit si ca nu mai plangi ca o lauza, dar nu vrei sa iti vezi de ale tale? Dawn isi dadu ochii peste cap primind incercarea stupida a fratelui sau de a-i indrepta atentia spre necazurile suferite pana atunci ca pe un semn ca s-a saturat sa discute despre ceva care in mod cert nu o sa i se intample si lui. Se bucura insa sa stie ca l-a tinut pe Damien ocupat cu alt subiect pentru ca geamanul ei a pierdut momentul in care Alaistair a vorbit despre ororile petrecute in casa Vera. Era de ajuns ca traisera toata viata lor fara Aleks, ideea ca mama lor suferise si ea aceeasi soarta...

Cine e prostul acum!? Bombani Damien dupa ce a auzit cuvintele lui Alaistair clar si raspicat prin gandurile surorii lui. Oh, du-te si suge o ceapa. Ii ura Dawn, imbrancindu-l cu umarul in coaste. Il observa pe fratele ei zambindu-i lui Alaistair foarte stanjenit in timp ce isi proteja cu o palma uriasa coastele afectate si tanara isi dadu pentru a doua oara ochii peste cap. Apoi Ben a zburat pe langa ei si s-a izbit de perete zdruncinand toata casa si abia atunci Dawn si Damien au decis sa revina la realitate. “David nu l-a trimis la loc sigur ca sa fie ucis de tine.” Ii reprosa Dawn lui Jayden. Tanara alerga la varcolacul ranit si ii ridica cu grija capul in poala. Ben gemu de durere tinandu-si ochii inchisi si Dawn il prinse strans de mana ca sa ii vindece ranile. Jayden nu ii arunca decat o privire apatica si se intoarse spre Alaistair care inca ii zambea binevoitor. “I’m going in first. That should give you two enough time to whoop David’s ass and send him back to his mother.” Ii spuse acestuia si cu un pocnet strident Jayden isi schimba infatisarea dezvaluindu-le tuturor celor prezenti chipul palid care a imprastiat moarte inca de la inceputul vremurilor. Vestmintele ii erau de un alb imaculat, purta pe cap o cununa de spini din aceeasi culoare si strangea in mana dreapta un arc confectionat din fildes. “Am vreo sansa sa te fac sa ramai aici alaturi de ceilalti?” I se adresa Jayden Lordului Intunecat. Diavolul clatina din cap plin de curaj. Sa fie alaturi de David ar fi insemnat ca puterile lui nu i-ar mai fi ajutat prea mult si ca ar fi devenit mai degraba un ghimpe in coasta lor decat un ajutor de nadejde, dar luptase atat de mult ca sa il tina pe baiat in viata si in siguranta ca toate pericolele care il pasteau pe Lucifer paleau in fata acestui unic scop de a-i oferi lui David un viitor. “In regula.” Spuse calaretul cu regret. Se misca usor pe langa Lucifer ca sa li se adreseze pentru ultima data celor care il priveau cu un amestec de interes si teama. “Daca nu o sa va mai vad niciodata, vreau sa stiti ca nu a fost deloc o placere sa va cunosc.” Lucifer incepu sa rada cand toti ceilalti au cascat ochii si gurile la Pestilence si il trase cu o mana mica si incredibil de calda pe Jayden dupa el afara. “Intotdeauna ai fost o regina a dramei totale.” Jayden il privi pe sub genele palide si ii facu cu ochiul. “Am invatat de la cei mai buni.” Raspunse calaretul melancolic. In corpul lui Ivy Vera Lordul Intunecat parea atat de mic si de inofensiv intre el si Alaistair, iar Cole care ii domina pe toti trei nu ajuta deloc la alcatuirea unei imagini impozante. “Pot macar sa iti cer sa nu faci nimic prostesc?” Mult prea constient de emotiile lui, Lucifer clatina din cap. “Credeam ca te-ai saturat pana acum sa fii loial unui singur tiran.” Jayden se opri din mers fortandu-I pe toti trei sa se opreasca si ei. Parul lung si alb al calaretului flutura in briza usoara care il invaluia si o mireasma dulceaga de moarte pluti pana la Lucifer si ii invada narile. “Niciodata.” Raspunse solemn Jayden si ii intinse mana libera conducatorului sau. Lucifer se apropie de calaretul lui cu Alaistair si Cole in dreapta si in stanga sa. In alte circumstante Morrigan ar fi inchis cercul protector in jurul Lordului Intunecat si impreuna l-ar fi protejat de orice atac. Acum insa mergeau sa lupte impotriva Mortii si sperau sa o biruiasca. Pestilence vazuse multe in lunga lui existenta pe Pamant dar nimic nu l-a pregatit pentru sentimentul care l-a cuprins in momentul in care a aterizat in oras.

San Francisco care vibrase pana atunci de magie sub atenta observatie a lui Elizabeth Turner era acum cufundat intr-o tacere care amintea de un trup parasit de suflet. Ruinele nu mai faceau nimic ca sa anime imprejurimile iar tipetele devenisera simple masti oribile pe chipul locuitorilor. Jayden abia isi mai auzea gandurile peste toata tacerea asternuta peste oras. Calaretul isi materializa si tolba cu sageti otravitoare si trase adanc aer in piept. Orasul mirosea respingator pana si pentru el si mai simtise o data parfumul in casa familiei Vera, imediat dupa ce Morrigan si-a facut de cap cu ei. Sora lui distrugea magia si ce lasa in urma era o carcasa putreda. “Nu o opreste nimic sa treaca de vrajile puse in jurul orasului.” Spuse Jayden cu o voce joasa. Avea o sageata pregatita de atac si mergea ca un scut inaintea Lordului Intunecat. “Se joaca cu noi.” Ii anunta Lucifer. Era aproape de fiul lui, simtea cu toata fiinta ca Puterea il paraseste cu fiecare pas pe care il facea in directia lui David. Apoi, un zgomot infundat le rani auzul, urmat de rasetele false ale lui Morrigan. "Ti-a placut cadoul pe care ti l-am pregatit?" Se interesa Morrigan curioasa. Cu siguranta nu se compara cu placerea de a-l vedea atat de pornit impotriva ei dar trebuia sa fi fost un cadou pe cinste daca Turner acceptase Sursa atat de usor. Lasandu-se invaluit de umbre si emanand toata acea energie negativa cu care Morrigan isi hranea orgoliul demonstra ca inima lui inghetase de scurt timp. Era posibil totusi sa mai bata din cand in cand si asta doar pentru ca ura fata de ea o alimenta. "Slabiciune?" Canta femeia zambind usor nedumerita. "Aleksander, singura mea slabiciune a fost ca am avut incredere in cine nu trebuia. Prima data in fratele meu," Rosti Morrigan ridicand tonul cu cateva octave ca sa fie auzita de Jayden. Corcitura aia incapatanata nu si-ar fi putut ascunde mirosul fata de ea nici daca ar fi inotat un mileniu intr-o piscina plina cu apa de trandafiri. "Care a decis ca nu merit sa fiu fericita. Iar a doua oara in nenorocitul care se ascunde cu coada intre picioare in spatele generalilor lui." Morrigan scuipa plina de venin ultimele cuvinte si scrasni din dinti cand niciunul dintre cei pe care ii numise nu si-a facut aparitia. Fara sa mai astepte ajutor din partea Lordului Intunecat, Turner isi ordona umbrelor sa o prinda de picioare si sa o tina pe loc si Morrigan chicoti amuzata. “Ma gadili, Turner. Doar atata poti?” Vru sa deschida gura din nou dar gatul I se contracta dureros si simti ca se astupa. Facu ochii mari si isi duse mainile la gat ca sa inlature forta care ameninta sa ii o lase fara suflare. Se stradui ca un peste pe uscat sa scape, plina de o teama nedisimulata ca sa inceapa sa rada cateva secunde mai tarziu de incercarile lor lipsite de valoare. Absorbi cu nesat umbrele care o tineau pe loc si se prinse cu o mana de energia invizibila care se stransese in jurul gatului ei. “Inceteaza sa te mai joci cu jucarii pentru adulti, David. Nu o sa reusesti decat sa te ranesti si asta il va intrista foarte mult pe tatal tau.” Morrigan paru ca ramane pe ganduri contemplandu-si noile cuvinte. Cand vorbi din nou vocea ei suna in mintea fiecarui om si a fiecarei creaturi din micuta colivie confectionata special pentru ea. Avea propriul labirint, intocmai ca Minotaurul din legende. Ati luptat curajos si e de apreciat, dar a fost in zadar. Fiecare strop de magie pe care o distrugeti incercand din rasputeri sa imi tineti piept e o pierdere enorma pentru oraselul vostru insignifiant. San Francisco o sa ajunga in curand o pata neagra in istorie asa ca aveti 10 minute la dispozitie sa va resemnati cu ideea ca veti deveni  nimic. Putea auzi si simti fiecare rasuflare taiata a sufletelor prinse cu ea in colivie. Era un sunet de sufocare in care se desfata.

My Lord and my brothers, ma adresez acum voua. Ati permis sa mi se intample nedreptate dupa nedreptate considerand ca o inima lipsita de sentimente e cea mai buna arma impotriva dusmanilor. Nu exista nicio minciuna mai mare pe care sa o fi spus propriei persoane si tuturor celor care se afla acum alaturi de voi. Veti pieri intelegand in sfarsit ca furandu-l pe Tom de langa mine nu ati facut decat sa va semnati sentinta la moarte. A fost putin surprinsa cand prima sageata a lui Jayden o lovi in piept. La a doua care se infipse doar cu cativa centimetri mai la dreapta privirea lui Morrigan se intuneca. “Iti place sa te auzi vorbind, surioara.” Rase Jayden pregatindu-se sa traga si a treia sageata. O lasa sa tasneasca din arc cu o viteza uluitoare insa sageata se opri la mijlocul distantei dintre cei doi calareti si se transforma in cenusa. “Ce crezi ca faci?” Il intreba Morrigan serioasa. Nu mai avea chef de joaca de multa vreme iar Jayden o calca pe nervi si mai mult decat inainte. “Trag de timp, nu se vede? Sfanta Treime mai are nevoie doar de cateva secunde ca sa iti pregateasca biletul dus spre Taramul de Nicaieri.” Morrigan isi dezveli coltii intr-un marait feroce si Jayden scanci simtind cum il parasesc si curajul si puterile in acelasi timp, Guys, now would be the perfect time to attack. Li se adresa lui Aleks, lui David si Lordului Intunecat care ar fi trebuit sa atace. Cu ochii pe jumatate inchisi il vazu pe Lordul Intunecat aruncandu-se asupra lui Morrigan insa lumina orbitoare care ii invalui pe cei il trimise pe Jayden cu capul in pamant, ametit. Buimac ridica privirea la Morrigan si la conducatorul lui si ceea ce a vazut la cativa metri in fata lui i-a smuls un strigat de durere. Nu mai exista nimic care sa sustina coroana de foc care statuse pana atunci pe crestetul Lordului Iadului. Nu mai exista nimic care sa sustina aripile albe care il ajutasera pe Lordul Intunecat sa fuga din Rai. Rand pe rand, pana alba cu pana alba au disparut si aripile parca absorbite de puterea lui Morrigan. Pana cand tot ce a mai ramas a fost coroana de foc pe care Moartea i-o arunca scarbita in brate. “He never learned. Pity.” rosti Morrigan taraganat.

Privind in jur, David stia ca lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel, nici daca ii vor recupera pe membrii familiei Vera si pe prietenii lor. Isi amintea cum, dupa moartea brusca a lui Ingrid, fiica cea mai mica, Ivy, devenise o fantoma a celei care a fost odata si asa s-a lasat ademenita de intuneric. Apoi in amintirea lui, cei doi mergeau spre masina, discutau despre cutia pe care voiau sa o puna in portbagaj si s-au asezat pe asfalt sa se uite la ea. Nu avea suflet sa le duca la adapostul de la biserica. Chiar si cand lumea lor a luat-o razna si au aflat ca sunt vrajitoare, surorile incercau sa ramana alaturi pentru celelalte doua. Se sprijineau, desi fiecare visa sa devina altceva si in adancul sufletului isi dorea sa se rupa de “stup”. Cutia era plina de carti vechi si de benzi desenate cu eroi si de un glob pamantesc mic, lucruri care tineau de copilaria ei. Planuiau un viitor impreuna, fara sa stie ca nu le era scris sa imbatraneasca unul alaturi de celalalt. Mai erau si cateva CD-uri, o pereche de ochelari vechi si niste jucarii de plus. Erau bucatele care au format candva o viata. Asa cum era si casa asta, iar lumea trebuia sa cunoasca numele Vera. Avea de gand sa mute casa acolo unde a fost, sa ridice vraja si sa le ofere acel viitor pe care l-au pus pe un raft, in dosul unei carti, uitand de fiecare vis in parte. Isabel visa sa devina un om de stiinta cunoscut si sa salveze cat mai multe vieti. Iris voia sa descopere lumea cu ajutorul aparatului de fotografiat, iar Ivy… Ivy merita acel final fericit alaturi de Aleksander, chiar daca vietile lor nu vor avea nimic mundan. Sursa, Iadul si demonii… Toate vor fi parte din Aleksander. Puteau sa conduca Velaris precum Hades si Persefona, puteau sa devina demoni intru totul, dar stia ca fara ea, barbatul nu va mai fi niciodata complet. Poate ca era un zeu ademenitor si imprastia falsa speranta, insa David isi dorea finalul acesta pentru familia Vera. Mai ales dupa ce au vazut franturi din viitorul pe care au incercat din rasputeri sa il schimbe, intorcandu-l pe toate partile pana cand Timpul si Moartea au taiat orice fir logic. Mama lui avea dreptate. Viata conteaza. Ivy a stiut asta si a trait-o pana in ultima clipa. Fara ea, Aleksander era pierdut. Timpul nu mai exista. Nu exista nicio certitudine. Zilele puteau la fel de bine sa se miste mai repede sau mai incet sau chiar deloc. Legile universului s-au schimbat, iar el pedala in gol. Exact cum se simtea David cand nu isi gasea un rost pe pamant. Crezuse ca e om, dar nu era asa. Fusese vrajit sa nege existenta magiei, parintii lui adoptivi au plecat in mormant cu secretul lui, bunica lui si-a pierdut luciditatea…. iar el… isi privi mainile cu care in urma cu doar patru luni a incercat sa o stranga de gat pe Ivy. O numise un monstru, insa monstrii erau pe langa ei. In fiecare se ascundea un monstru… mai mic sau mai mare. Clatina din cap. Nu exista alb sau negru. Bine sau rau. Oare au oamenii vreun cuvant de spus cand vine vorba de directia in care vor merge vietile lor? Nu puteau sa aleaga unde si cand se nasc, de cine sau cum sunt iubiti intaia oara sau de cine se indragostesc. Si nici nu puteau sa aleaga cine se ia sau felul in care sunt luate persoanele dragi. Intr-o noapte, intr-un club, o femeie cu care Lucifer avea sa aiba un copil i-a spus ca il iubeste, David cunostea povestea lor mult prea bine. El era doar un indiciu pe pielea lor. Stelele erau lapte in intuneric. Nu se gandea ca o va pierde. Se gandea doar ca il iubeste. El, Lordul Intunecat si ea, un simplu om. Daca intr-o zi ii va fi ingaduit sa iubeasca din nou si daca va avea o fetita, atunci o va chema Prya, si-a spus David, caci mama lui i-a daruit nu doar o inima de om, vulnerabila, sensibila si plina de emotii, dar si speranta ca vor reusi, indiferent de provocarile care se vor ivi in cale. 

Si Morrigan si-a pierdut mintile tocmai pentru ca a iubit prea mult, iar Intunericul i-a macinat sufletul. Calaretii nu erau intru totul demoni, dar nici ingeri. Fusesera alungati din Cer impreuna cu Lucifer. Balanta Dreptatii se afla in mainile lor, iar caii pe care ii conduceau prin lume erau creaturi fantastice plasmuite in Lumina. Bunicul lui, mult prea ursuz, tinea la regulile antice, de la crearea tuturor celor vazute si nevazute, insa fructul oprit era cel mai dulce care a existat vreodata. Niciodata un om nu va ramane cu un om. Un vampir cu un vampir. O vrajitoare cu un vrajitor. Un varcolac cu un alt varcolac. Un demon cu un alt demon. Regulile fusesera create pentru a fi incalcate. Da, mai existau scapari, insa in noua ordine, David isi imagina ca nimeni nu se va mai teme sa iubeasca cu adevarat. Vazuse in Jayden o latura pe care nu a avut ocazia sa o descopere. Avea o latura sentimentala, aproape umana, o purtare absolut necaracteristica unei creaturi ca el. Iar Dawn si Damien erau dovada vie ca lumea pe care si-o imagina va prinde radacini. Insa pentru asta trebuia sa restabileasca timpul si sa vindece ranile create de Morrigan. Hohotele de plans ale lui Dawn umpleau fiecare coltisor al camerei de zi, care pana ieri fusese un loc al sigurantei, insa a devenit mormant pentru cei care au infruntat-o pe Morrigan. Ivy a stiut. A stiut ca se va intampla asa. Si l-a salvat pe Aleksander pentru ca impreuna vor reusi sa puna capat puterii acesteia. El si Aleksander. Pentru asta l-a pregatit tatal lui. Aleksander devenise Sursa. Iar David avea puterea nemarginita a iadului. Impreuna creau un monstru care ar distruge si Pamantul. “Incercati sa nu va ucideti intre voi,” rosti el, auzind fiecare schimb de replici in parte, cu toate ca mintea lui s-a aflat departe. “Damien are dreptate… nu o sa va mai intoarceti acolo. Niciodata. E momentul sa va recuperam familia,” recunoscu Printul Intunecat. Vazuse felul in care il privea Alaistair pe fiul lui Aleksander. Intrezarise primele scantei ale afectiunii. Nu, nimeni nu va mai muri cat se afla el pe acest pamant. Interventia Dianei veni ca un dus rece si David realiza cat de diferiti erau in comparatie cu cetele de ingeri. Nu ii cunoscuse niciodata, nu vazuse de ce sunt in stare, ea era singurul reprezentat al acestora cu care a intrat in contact. Dar isi amintea cat de calculate erau Calauzele. Si stia din povestile lui Harry ca Batranii erau reci si distanti. O copie idela a ingerilor. “Te rog sa ma insotesti afara,” rosti barbatul catre Diana. Nu voia sa riste un nou conflict. Ingerul nu a avut incotro si l-a urmat dincolo de peretii camerei de zi. La o distanta de la care nu putea fi auzita, ii multumi sincer lui David pentru gandirea lui oportuna si se indoi de mijloc ca sa ofteze lung. “Imi pare rau,” spuse el din nou. “Este prea mult pentru tine. Si totusi… ai venit sa ma ucizi, dar uite-ma… sunt in viata. Esti diferita. Poate faptul ca ai petrecut ceva timp pe pamant, sub forma unei pisici, ti-a schimbat parerea despre creaturile magice. Ai vazut ca si noi avem o farama de umanitate. De inima,” spuse David. Nu era un repros, nu, nici pe departe. Realizand ca poate a parut prea dur cu ea, barbatul scutura din cap. “Imi pare rau,” sopti el, muscandu-si buzele de nervi. “Si voi sunteti prea…” Perfecti? Calculati? Reci? Judecati pe oricine, oricand, oricum? “Mult…” conchise el, pufnind scurt. Folosise acelasi cuvant pentru a descrie felul in care ii vedea pe cei din rasa lor. Dorindu-si sa distruga acea prapastie dintre ei, David se apropie de inger si-i puse mana pe spate. Cu grija. “Te ajuta daca inspiri si expiri de cateva ori. Elibereaza-te, Diana. Tipa, daca asta te face sa te simti mai bine. Plangi. Caci nu te vede nimeni si iti promit ca secretul tau va pieri odata cu mine. La naiba, injura… daca asta te face fericita. Dar ridica-te si lupta. Lupta pentru adevar.”

David nu isi lua mana de pe spatele ei cu toate ca l-ar fi putut nimici chiar acolo, pe domeniul Vera. Ce ironie. Acolo unde a inceput totul. Nu avea de gand sa isi foloseasca puterile. Isi folosea inima. “The truth is bigger than all of us. You know what? Everything has a price. And I’m done with this drama. I’m not willing to pay this price. Not anymore. This world was a beautiful place just as it was and God cannot have it all. Trust me, the truth is enough. The truth will set you free. It did. To me. You must be the hero, Diana. Uita tot ce ai invatat pana acum. Deschide ochii. Trage propriile concluzii. Gresesti… nicio problema. Mergi mai departe. Dar nu renunta. Da, suntem o mana de suflete zdruncinate. Suntem distrusi psihic. Suntem tot ce gandesti si mai mult de atat. Dar priveste in inimile noastre. Nu suntem de piatra. Asa cum nici tu nu ai o inima de gheata. Lupta pentru fiecare suflet, fie el om sau creatura supranaturala. Si imi pare rau pentru ce urmeaza sa fac…” Ii intalni privirea si-i puse doua degete pe frunte, soptind: “dormi!” Inainte ca aceasta sa se prabuseasca pe iarba, David a prins-o in brate si a mers cu ea pana la bancuta din gradina. A asezat-o cu grija si a invelit-o cu o patura pe care a invocat-o intr-o clipita. Lucifer il distrusese pe Aleksander, dar cum altfel sa invinga? Fiecare era creat din mii si mii de bucatele dintr-un intreg… intr-un fel de altul. “Nu mai ai inima, Ivy Vera…” sopti Aleksander. Iubita lui fusese in stare sa isi sacrifice familia si viitorul pentru a-l salva pe el. Isi pusese toata speranta in el, un Intunecat. Stia ca avea destula putere incat sa ii trimita pe toti in Velaris sau sa calatoreasca ea si cu cei doi copii acolo. Dar nu, a ales sa ii sacrifice pe toti si din asta nu se mai putea intoarce chiar daca reuseau sa rescrie cronologia. Mi-a pasat mult prea mult de tine. “Nu ti-a cerut nimeni sa ma salvezi. As fi fost de o mie de ori mai fericit, mai implinit oriunde m-as fi aflat… stiindu-te in viata. Dar mi-ai rapit asta. Ai distrus totul,” ii intoarse spatele, disparand in Intuneric. "Nu e treaba ta, Lucifer,“ ii replica demonul. “Asta e pedeapsa ei,” vocea era grava, rece, lipsita de orice sentiment. Un sforait usor le-a atras atentia si cei doi si-au indreptat privirea spre locul din care venea. Jayden. Jayden dormea ca un prunc. Il urmari pe Lucifer cum il inveleste intr-un gest mult prea parintesc si clatina din cap. Ii placea sau nu, toti erau copiii lui. Toti l-ar fi urmat orbeste oriunde le-ar fi zis sa mearga. “Aleksander, bine ai revenit printre noi,” ii rasuna in minte vocea lui David. “Stai. Sa nu schitezi vreun gest. Imi e destul de greu sa il tin la distanta. Ati avut destul timp la dispozitie pentru a recladi acea legatura dintre tata si fiu sau ce o fi… si stim amandoi ca numai noi o putem distruge pe Morrigan.” San Francisco era deja sigilat, iar toti oamenii si creaturile supranaturale prinse in jocurile Calaretului nu erau decat victime colaterale. “Stim amandoi ca asa e. Tu lupti pentru iubire. Eu pentru umanitate. Impreuna o vom invinge. Nu mai vreau sa piara altcineva. Am pierdut destul!” Niste pasi alerti s-au indreptat spre ei si Lucifer a dat nas in nas cu Elizabeth atunci cand a vrut sa intre in casa Vera. Aleksander o privi uimit, apoi si-a imbratisat mama. “Sunt bine, sunt bine,” ii repeta el, “dar cum? Cum e posibil? Ce se intampla? Cine s-a mai intors?” Intrara in graba in casa si demonul a dat peste doua fete care se uitau socate la Lucifer, crezand ca e mama lor. “Lucifer isi continua jocurile murdare,” ii anunta ei, venind intr-un suflet sa ii imbratiseze. “Ma bucur sa va vad!” Vocea lui David devenea din ce in ce mai insistenta. “Cu noi a inceput totul. Cu noi se va sfarsi. Vino!” Aleksander facu un pas in spate si disparu de langa familia lui, odata cu David. Cei doi s-au intalnit undeva in centrul orasului. “Here, kitty, kitty!” rosti Aleksander. “Come out, come out wherever you are.” In acelasi timp, Cole si-a facut aparitia in casa Vera, insotit de Maya si de Ben. “Ce se intampla aici?” ceru varcolacul sa stie. 

[monstersofheaven]

Nu isi putea aduce aminte cat i-a luat sa isi ridice din nou privirea la nivelul lui si sa il asculte cu mai multa atentie. Parea o suta de ani cand de fapt nu au fost decat cateva zeci de secunde care au trecut pe nesimtite atat pentru ea cat si pentru David, timp in care a repetat de un milion de ori cuvintele pe care Printul Iadului i le-a adresat de cand a considerat de cuvinta sa se apropie de ea. Era limpede ca vedeau lucrurile din perspective foarte diferite si ca niciunul dintre ei nu putea sa renunte momentan la acea viziune inexacta atunci cand dovezile prezentate de fiecare dintre ei erau coplesitoare. Se parea un lucru infricosator doar pentru cel care isi punea sufletul pe tava. Pentru cel care refuza sa asculte pur si simplu intra pe o ureche si iesea pe cealalta. "Inca am timp sa o fac, David." Ca sa ii demonstreze ca nu glumeste a intins mana spre el si i-a prins de gulerul sacoului intre degete, trasand tivul gulerului pana aproape de gat. "Si asa ma pot intoarce la locul meu fara probleme." Insa farama de indoiala care isi facuse loc in sufletul ei se batea cap in cap cu dorinta de a intra din nou in gratiile Tatalui Ceresc si castiga... Nesiguranta castiga. A zambit anost si inainte sa ii poata atinge pielea barbatului din fata ei, si-a retras bratul pe langa corp. Devenea cu foarte mare usurinta si rapiditate instabila in gandire. Din cauza oare ca legatura ei cu Raiul fusese taiata brusc? Acum ca nu ii mai simtea pe ai ei soptindu-i incontinuu despre lumea nefasta aflata in intuneric devenea constienta de intrebarile pe care si le-a pus mereu si de raspunsurile dupa care a tanjit toata existenta? "O faceti doar ca sa va spuneti ca inca mai aveti un gram de demnitate in oasele acelea." Isi amintea de prima vrajitoare in casa careia a locuit ca sa observe comportamentul creaturilor ca ea. Cu toate ca scopul femeii era sa faca bine, deseori cadea in extrema cealalta pentru ca puterile pe care le avea ii dadeau senzatia euforica de zeu pe pamant. Nimeni altcineva de pe langa ea nu mai putea sa miste obiecte cu ajutorul mintii, nimeni altcineva nu putea sa opreasca timpul sau sa trezeasca mortii din somnul lor vesnic chiar si pentru cateva minute. Nimeni nu avea Moartea la degetul cel mic. "Am atins un punct sensibil?" Intreba curioasa observandu-i ticul nervos. David devenea usor de citit, mai ales cand se lasa coplesit de sentimente umane. Isi muscase buzele de cel putin 20 de ori numai vorbind cu Jayden si discutia lor nici nu a durat 5 minute legate.  Nedreptatile suferite de mana celor carora le lua atunci apararea ii dadeau impresia ca lupta pentru dreptate si intr-un fel chiar o facea in mintea lui obosita. Sa nu o inteleaga nimeni gresit, il considera un barbat inteligent si o creatura care nu avea nici o rezerva in a condamna, chiar si in modul lui elegant de calm, crezurile altora daca nu aduceau nimanui niciun beneficiu. Imaginea printului intunecat luptand nu doar pentru justitie ci si pentru schimbarea mentalitatii invechite a unora dintre ei era exact ingredientul de care lumea noua din viziunea lui David avea nevoie. Insa nu ii intelegea deloc zbuciumul interior. "Adevarul meu nu e cu putin mai adevarat decat al tau si nu cred ca ma ajuta sa tip la tine ca sa deschizi ochii si sa vezi ca e greu ce imi ceri sa fac. Ce vad la voi e imposibil de considerat inofensiv pentru ca sunteti exact ca pradatorii din basmele cu care parintii isi ameninta copiii cand sunt mici si refuza sa doarma. Frumosi la suprafata. Gaunosi pe dinauntru. Gata in orice moment sa prindeti in mrejele voastre pe oricine e suficient de dobitoc incat sa se lase pacalit de invelisul asta superb.” I-a explicat Diana.

Mana lui David nu se misca niciun centimetru, printul intunecat insistand pe acea apropiere care incepea sa o stanjeneasca pe Diana prin caldura pe care putea sa o simta pana si prin materialul dur al armurii. Fu nevoita sa se scuture ca sa ii dea mana la o parte pentru ca devenea insuportabil sa il stie atat de aproape sa ii descopere slabiciunea. "Care adevar?" Al ei sau al lui? Sau exista un altul pe care David tocmai ce il descoperise? Un adevar mai presus de ceea ce stiau amandoi? Se uita crucis la Intunecat si la degetele cu care i-a atins acum si fruntea si instinctul i-a strigat sa fuga cat mai departe de David. Nu ar fi ajuns niciunde daca ar fi fugit caci puterile lor nu se comparau si oricum particica nehotarata din sufletul ei manca deja din palma fiului lui Lucifer ca o tradatoare. Nu apuca decat sa deschida gura chitita sa protesteze. In secunda urmatoare isi simti corpul mult prea greu ca sa il mai poata sustine pe propriile picioare si pleoapele atarnandu-i ca niste perdele de plumb. Se clatina in fata si in spate ametita si vru sa ii strige lui David sa o lase in pace dar din nou buzele ei au refuzat sa se conformeze vrand mai degraba sa doarma impreuna cu restul corpului si neavand incotro inchise ochii si adormi. Elizabeth era disperata. Nu o arata dar inima ei se frangea numai la gandul ca Aleks ar putea pati ceva asemanator. Nu era de ajuns ca Moartea a vrut sa i-l fure la nastere si pentru cateva minute chiar a reusit, nu era de ajuns ca fiind jumatate demon jumatate vrajitor intr-o lume in care cei diferiti erau considerati periculosi avea un pret pe propria viata. Acum Moartea voia sa il distruga si sa faca viitorul vazut de Ingrid Vera sa fie posibil. Iar cu fiecare clipa cu care Aleks si Lucifer se lasau asteptati disperarea ei crestea si mai mult. Era de asemenea si furioasa. Furioasa pe ea ca nu l-a putut opri cand a vrut sa il aduca pe Daniel in casa Vera, ca nu a putut sa puna piciorul in prag si ca i-a permis sa o ignore. Era furioasa si pe el ca nu a ascultat-o pentru ca era mult prea suparat, suparat ca a ales sa incheie o intelegere cu Lucifer pentru sufletul lui. Nu era inca parinte si nu avea de unde sa stie cum e sa iti vezi copilul cum incearca sa traga aer in plamanii mult prea slabiti, cum vrea sa planga si nu poate, cum se prinde speriat de viata si viata ii scapa pur si simplu printre degetele mult prea mici. Era furioasa si pe faptul ca il vedea pe Aleks cum calca in picioare sansa pe care i-a dat-o Ivy ducandu-se dracu stie unde ca sa isi satisfaca nevoia de adrenalina. Dar cand l-a vazut si l-a simtit in bratele ei toata supararile i-au disparut si Elizabeth s-a desfatat in imbratisarea baiatului sau. "Lasa-ma pe mine sa decid asta!" Ii sopti acestuia inca tinandu-l strans la piept. Aleks I se foia in brate si tot insista ca e bine dar inima ei inca nu era convinsa ca poate sa ii dea drumul pana cand nu isi potrivea ritmul cu organul care pulsa frenetic in pieptul lui. Al doilea raspuns pe care l-a dat insistentelor lui a fost un alt refuz vehement de a pune pana si un milimetru distanta intre ei. “Habar nu am.” Si sincer nu o interesa atata timp cat il avea pe Aleks doar pentru ea. Doar ca planurile baiatului ei se schimbara si a tras-o dupa el inapoi in casa unde au dat ochii cu Damien si Dawn. A acceptat reticenta sa il lase sa isi imbratiseze copiii si si-a ascuns gelozia pe nepotii ei in spatele unei masti impenetrabile. 

Damien si-a fixat privirea pe Lordul Intunecat peste umarul tatalui sau si Lucifer a arborat un zambet amuzat si a ridicat din umeri de parca ar fi vrut sa spuna ca gluma i-a iesit la perfectie. Incepea sa creada ca lipsa acestui personaj din viitorul pe care il stiau el si Dawn le imbunatatise considerabil traiul. De la Morrigan stiau la ce sa se astepte. In schimb comportamentul Lordului Intunecat era imprevizibil, iar Damien mai avea un pic si ceda impulsurilor demonice care il impingeau sa il spulbere pe cel care o purta pe mama lor ca pe o soseta. "Sunt cea mai buna sansa pe care o are Ivy sa revina in acelasi trup." Vorbi Lucifer neinvitat. Dawn se crispa langa fratele ei si isi ridica privirea la Damien, incruntandu-se la el. Opreste-te. Nu vorbi cu el. L-a avertizat aceasta. Nu vorbesc cu el. I-a raspuns Damien fara sa miste un muschi in directia surorii lui. "Dar eu te ascult, Damien. Poate ca esti un demon care nu a vizitat niciodata iadul dar pana si tu imi raspunzi tot mie si mintea ta imi e deschisa tot mie si pentru moment inca ma aflu pe tronul Iadului." Lucifer aproape ca pluti pana la tanarul Turner ignorandu-l pe Aleksander. Dawn il implora sa nu ii faca nimic lui Damien punandu-se intre el si geamanul ei ca un scut protector. Lordul Intunecat ii aprecie curajul dar discutia trebuia sa se dea intre el si baiatul care era de parere ca merita o chelfaneala sora cu moartea. "Daca as fi vrut sa o distrug nu am mai fi avut aceasta discutie. Nu sunt dusmanul tau si nici nu imi doresc sa devin unul acum cand suntem atat de aproape sa ne schimbam viitorul. Nu am posedat acest trup pentru ca voiam sa va demonstrez ca pot sau ca sa va rad in fata, am facut-o pentru ca a fost singurul disponibil si pentru ca asa voi doi aveti o sansa la viata. Imediat ce o sa se sfarseasca totul o sa o recuperezi pe mama ta si probabil si pe Aleks, dar aici inca nu imi e clar cum o sa decurga lucrurile." Vizibil necajit si incurcat in acelasi timp Damien se incrunta si el la fel ca Dawn dar de aceasta data spre tatal lor, de la care simtea un val de intuneric si de energie pura care la inceput nu a fost acolo. "Tata..." Rosti Damien. Expresia cumpatata a lui Elizabeth a disparut imediat ce Aleks s-a dat cu un pas in spate ca sa se faca nevazut. Ca si cum ar fi fost prins cu mata in sac. Lucifer clipi o data simtindu-se inselat. Si inca o data. Si apoi intunericul care il inconjura si-a intins tentaculele in fiecare coltisor al casei Vera si dincolo de ea in gradina, in cautarea lui David si a lui Turner si se intoarse cu mana goala. "Daca scapa cu viata din lupta asta," I se adresa Lordul Intunecat lui Elizabeth care venise langa el. "O sa il omor cu mainile mele." Iar pe fiul lui il va trage de urechi pana cand i le va face de un kilometru. Nu a trebuit sa le spuna nimeni ca Aleks a disparut si ca David probabil era cu el. Si-au dat toti seama de asta cu fiecare secunda care trecea si el nu mai venea inapoi si cand Lucifer s-a intors din gradina cu un inger foarte adormit pe brate. "Unde sunt?" Intreba Dawn si Lucifer statu putin sa se gandeasca timp in care trupa s-a intregit cu aparitia lui Cole si a Mayei care il aducea dupa ea, intr-o lesa invizibila pe noul catelus al familiei disfunctionale. Ben ignora cuvintele dizgratioase ale lui Lucifer dandu-si ochii peste cap fara teama. Simturile lui mult mai ascutite acum au prins mirosul magiei care plutea in aer si il compara imediat cu ce au lasat in urma lor in centrul orasului. Un gol imens care le ridica parul pe sira spinarii…

“Se intampla ca Lordul Inselaciunilor tocmai a fost inselat de catre propriul fiu.” Elizabeth comenta atragand atentia din nou asupra subiectului favorit al serii. “Si cu ce ne priveste asta pe noi?” Se interesa Ben. Cole le ceruse sa se infatiseze acasa la surorile Vera pentru ca David voia sa le vorbeasca si acum descopereau ca David nu mai era acolo. “Nu stiu ce joc vreti sa jucati aici dar noi am lasat in urma o haita intreaga sa aiba grija de un oras aflat in pericol sa fie sters de pe fata pamantului doar ca sa vorbim cu niste emisari, nicidecum cu asa zisul print al iadului.” Lucifer, ranit in orgoliu, ridica un deget sa isi ceara dreptul la replica dar Damien il prinse de degetul cu pricina si ii intoarse mana la spate. “Fii cuminte si lasa adultii sa discute.” Ii sopti la ureche. “Nu vreau sa cred ca suntem singurii pe care Prea-Rautatea Sa i-a considerat importanti si doar pe noi ne-a salvat de la o moarte sigura. Daca e asa,” Se intoarse catre Cole care i-a transportat din centrul orasului pana la casa Vera si intinse mana vrand sa fie dus inapoi la treburile lui mai importante. “Prefer sa mor stiind ca nu m-am ascuns de teama ca o sa se razbune un demon nebun pe mine.” In alte circumstante, Lucifer i-ar fi respectat dorinta, dar acum nu voia sa treaca peste dorinta lui David de a-i stii in siguranta pe detectivul guraliv si pe iubitica lui lesbiana asa ca raspunse senin: “Te-as lasa sa mori asa cum iti doreste inimioara, dar nu treaba mea sa iti respect dorinta. Ai fost adus aici ca sa fii tinut departe de punctul zero al luptei si aici o sa ramai fie ca vrei fie ca nu. Acelasi lucru se aplica si pentru tine, domnisoara Maya si daca as fi in locul tau as folosi timpul acesta ca sa imi invat potaia niste maniere.” Spre surprinderea lui Lucifer, Ben incepu sa rada si clatinand din cap amuzat la culme ii intoarse spatele Lordului Intunecat ca sa plece. “Daca plecam acum e posibil sa ne intalnim cu haita in cateva ore. Poate gasim totusi o masina pe drum pe care sa o imprumutam.” Facu un pas dincolo de prag si un tanar care nu putea sa aiba mai mult de 20 de ani ii bloca trecerea. “Mergi inapoi, potaie.” Bombani Jayden intre doua reprize de cascat. Lucifer i-a patruns in minte si l-a trezit scurt circuitandu-I creierul obosit. Parul ii statea in toate partile si ochii ii erau pe jumatate inchisi, ca sa nu mai spuna ca salivase ca ultimul idiot pe maneca de la sacou, maneca pe care o tinea ascunsa dupa patura mototolita de la piept. Vazandu-l pe Ben ca nu cedeaza, il izbi puternic in piept si il azvarli in partea opusa a camerei unde varcolacul a si ramas gemand de durere. Jayden reusise sa ii rupa cateva coaste si probabil ca ii perforase si un plaman la cat de greu I se parea ca respira. Putea la fel de bine sa fie totul in imaginatia lui pentru ca durea al dracului de tare. “Acum imi spune si mie cineva de ce m-ati trezit atat de violent din somn?” Lucifer l-a pus la curent cu intamplarile din ultima ora si Jayden nu putu decat sa ofteze afectat. “Chiar nu voiam sa o revad pe Morrigan, dar daca fiul tau a facut in asa fel incat sa nu avem de ales…” Calaretilor si implicit Lordului Intunecat nu le ramanea de facut decat sa fuga pe urmele Sursei si a inconstientului de David. In acelasi timp, doar ca in partea cealalta a orasului, invocata de sunetul aspru al vocii lui Aleksander, Morrigan isi facu aparitia zambind fermecator. Simtindu-i Puterea zambetul calaretului disparu pentru o secunda. Apoi o bufni rasul si se indoi de mijloc savurand ocazia care I s-a oferit. “Shall I call you Source, now? Is this the appropriate term I need to use when I address you, Turner?” Cu o miscare fluida din incheietura il inlatura pe David din ecuatie, aruncandu-l in zidul cladirii din dreapta lui si facu o plecaciune in fata lui Aleks. “In sfarsit un oponent pe masura.” Ii facu semn cu un deget sa se apropie de ea. “Arata-mi ce ai invatat, dragul meu. Sunt curioasa daca te ridici la nivelul asteptarilor mele.”

Privind in jur, David stia ca lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel, nici daca ii vor recupera pe membrii familiei Vera si pe prietenii lor. Isi amintea cum, dupa moartea brusca a lui Ingrid, fiica cea mai mica, Ivy, devenise o fantoma a celei care a fost odata si asa s-a lasat ademenita de intuneric. Apoi in amintirea lui, cei doi mergeau spre masina, discutau despre cutia pe care voiau sa o puna in portbagaj si s-au asezat pe asfalt sa se uite la ea. Nu avea suflet sa le duca la adapostul de la biserica. Chiar si cand lumea lor a luat-o razna si au aflat ca sunt vrajitoare, surorile incercau sa ramana alaturi pentru celelalte doua. Se sprijineau, desi fiecare visa sa devina altceva si in adancul sufletului isi dorea sa se rupa de “stup”. Cutia era plina de carti vechi si de benzi desenate cu eroi si de un glob pamantesc mic, lucruri care tineau de copilaria ei. Planuiau un viitor impreuna, fara sa stie ca nu le era scris sa imbatraneasca unul alaturi de celalalt. Mai erau si cateva CD-uri, o pereche de ochelari vechi si niste jucarii de plus. Erau bucatele care au format candva o viata. Asa cum era si casa asta, iar lumea trebuia sa cunoasca numele Vera. Avea de gand sa mute casa acolo unde a fost, sa ridice vraja si sa le ofere acel viitor pe care l-au pus pe un raft, in dosul unei carti, uitand de fiecare vis in parte. Isabel visa sa devina un om de stiinta cunoscut si sa salveze cat mai multe vieti. Iris voia sa descopere lumea cu ajutorul aparatului de fotografiat, iar Ivy… Ivy merita acel final fericit alaturi de Aleksander, chiar daca vietile lor nu vor avea nimic mundan. Sursa, Iadul si demonii… Toate vor fi parte din Aleksander. Puteau sa conduca Velaris precum Hades si Persefona, puteau sa devina demoni intru totul, dar stia ca fara ea, barbatul nu va mai fi niciodata complet. Poate ca era un zeu ademenitor si imprastia falsa speranta, insa David isi dorea finalul acesta pentru familia Vera. Mai ales dupa ce au vazut franturi din viitorul pe care au incercat din rasputeri sa il schimbe, intorcandu-l pe toate partile pana cand Timpul si Moartea au taiat orice fir logic. Mama lui avea dreptate. Viata conteaza. Ivy a stiut asta si a trait-o pana in ultima clipa. Fara ea, Aleksander era pierdut. Timpul nu mai exista. Nu exista nicio certitudine. Zilele puteau la fel de bine sa se miste mai repede sau mai incet sau chiar deloc. Legile universului s-au schimbat, iar el pedala in gol. Exact cum se simtea David cand nu isi gasea un rost pe pamant. Crezuse ca e om, dar nu era asa. Fusese vrajit sa nege existenta magiei, parintii lui adoptivi au plecat in mormant cu secretul lui, bunica lui si-a pierdut luciditatea…. iar el… isi privi mainile cu care in urma cu doar patru luni a incercat sa o stranga de gat pe Ivy. O numise un monstru, insa monstrii erau pe langa ei. In fiecare se ascundea un monstru… mai mic sau mai mare. Clatina din cap. Nu exista alb sau negru. Bine sau rau. Oare au oamenii vreun cuvant de spus cand vine vorba de directia in care vor merge vietile lor? Nu puteau sa aleaga unde si cand se nasc, de cine sau cum sunt iubiti intaia oara sau de cine se indragostesc. Si nici nu puteau sa aleaga cine se ia sau felul in care sunt luate persoanele dragi. Intr-o noapte, intr-un club, o femeie cu care Lucifer avea sa aiba un copil i-a spus ca il iubeste, David cunostea povestea lor mult prea bine. El era doar un indiciu pe pielea lor. Stelele erau lapte in intuneric. Nu se gandea ca o va pierde. Se gandea doar ca il iubeste. El, Lordul Intunecat si ea, un simplu om. Daca intr-o zi ii va fi ingaduit sa iubeasca din nou si daca va avea o fetita, atunci o va chema Prya, si-a spus David, caci mama lui i-a daruit nu doar o inima de om, vulnerabila, sensibila si plina de emotii, dar si speranta ca vor reusi, indiferent de provocarile care se vor ivi in cale. 

Si Morrigan si-a pierdut mintile tocmai pentru ca a iubit prea mult, iar Intunericul i-a macinat sufletul. Calaretii nu erau intru totul demoni, dar nici ingeri. Fusesera alungati din Cer impreuna cu Lucifer. Balanta Dreptatii se afla in mainile lor, iar caii pe care ii conduceau prin lume erau creaturi fantastice plasmuite in Lumina. Bunicul lui, mult prea ursuz, tinea la regulile antice, de la crearea tuturor celor vazute si nevazute, insa fructul oprit era cel mai dulce care a existat vreodata. Niciodata un om nu va ramane cu un om. Un vampir cu un vampir. O vrajitoare cu un vrajitor. Un varcolac cu un alt varcolac. Un demon cu un alt demon. Regulile fusesera create pentru a fi incalcate. Da, mai existau scapari, insa in noua ordine, David isi imagina ca nimeni nu se va mai teme sa iubeasca cu adevarat. Vazuse in Jayden o latura pe care nu a avut ocazia sa o descopere. Avea o latura sentimentala, aproape umana, o purtare absolut necaracteristica unei creaturi ca el. Iar Dawn si Damien erau dovada vie ca lumea pe care si-o imagina va prinde radacini. Insa pentru asta trebuia sa restabileasca timpul si sa vindece ranile create de Morrigan. Hohotele de plans ale lui Dawn umpleau fiecare coltisor al camerei de zi, care pana ieri fusese un loc al sigurantei, insa a devenit mormant pentru cei care au infruntat-o pe Morrigan. Ivy a stiut. A stiut ca se va intampla asa. Si l-a salvat pe Aleksander pentru ca impreuna vor reusi sa puna capat puterii acesteia. El si Aleksander. Pentru asta l-a pregatit tatal lui. Aleksander devenise Sursa. Iar David avea puterea nemarginita a iadului. Impreuna creau un monstru care ar distruge si Pamantul. “Incercati sa nu va ucideti intre voi,” rosti el, auzind fiecare schimb de replici in parte, cu toate ca mintea lui s-a aflat departe. “Damien are dreptate… nu o sa va mai intoarceti acolo. Niciodata. E momentul sa va recuperam familia,” recunoscu Printul Intunecat. Vazuse felul in care il privea Alaistair pe fiul lui Aleksander. Intrezarise primele scantei ale afectiunii. Nu, nimeni nu va mai muri cat se afla el pe acest pamant. Interventia Dianei veni ca un dus rece si David realiza cat de diferiti erau in comparatie cu cetele de ingeri. Nu ii cunoscuse niciodata, nu vazuse de ce sunt in stare, ea era singurul reprezentat al acestora cu care a intrat in contact. Dar isi amintea cat de calculate erau Calauzele. Si stia din povestile lui Harry ca Batranii erau reci si distanti. O copie idela a ingerilor. “Te rog sa ma insotesti afara,” rosti barbatul catre Diana. Nu voia sa riste un nou conflict. Ingerul nu a avut incotro si l-a urmat dincolo de peretii camerei de zi. La o distanta de la care nu putea fi auzita, ii multumi sincer lui David pentru gandirea lui oportuna si se indoi de mijloc ca sa ofteze lung. “Imi pare rau,” spuse el din nou. “Este prea mult pentru tine. Si totusi… ai venit sa ma ucizi, dar uite-ma… sunt in viata. Esti diferita. Poate faptul ca ai petrecut ceva timp pe pamant, sub forma unei pisici, ti-a schimbat parerea despre creaturile magice. Ai vazut ca si noi avem o farama de umanitate. De inima,” spuse David. Nu era un repros, nu, nici pe departe. Realizand ca poate a parut prea dur cu ea, barbatul scutura din cap. “Imi pare rau,” sopti el, muscandu-si buzele de nervi. “Si voi sunteti prea…” Perfecti? Calculati? Reci? Judecati pe oricine, oricand, oricum? “Mult…” conchise el, pufnind scurt. Folosise acelasi cuvant pentru a descrie felul in care ii vedea pe cei din rasa lor. Dorindu-si sa distruga acea prapastie dintre ei, David se apropie de inger si-i puse mana pe spate. Cu grija. “Te ajuta daca inspiri si expiri de cateva ori. Elibereaza-te, Diana. Tipa, daca asta te face sa te simti mai bine. Plangi. Caci nu te vede nimeni si iti promit ca secretul tau va pieri odata cu mine. La naiba, injura… daca asta te face fericita. Dar ridica-te si lupta. Lupta pentru adevar.”

David nu isi lua mana de pe spatele ei cu toate ca l-ar fi putut nimici chiar acolo, pe domeniul Vera. Ce ironie. Acolo unde a inceput totul. Nu avea de gand sa isi foloseasca puterile. Isi folosea inima. “The truth is bigger than all of us. You know what? Everything has a price. And I’m done with this drama. I’m not willing to pay this price. Not anymore. This world was a beautiful place just as it was and God cannot have it all. Trust me, the truth is enough. The truth will set you free. It did. To me. You must be the hero, Diana. Uita tot ce ai invatat pana acum. Deschide ochii. Trage propriile concluzii. Gresesti… nicio problema. Mergi mai departe. Dar nu renunta. Da, suntem o mana de suflete zdruncinate. Suntem distrusi psihic. Suntem tot ce gandesti si mai mult de atat. Dar priveste in inimile noastre. Nu suntem de piatra. Asa cum nici tu nu ai o inima de gheata. Lupta pentru fiecare suflet, fie el om sau creatura supranaturala. Si imi pare rau pentru ce urmeaza sa fac…” Ii intalni privirea si-i puse doua degete pe frunte, soptind: “dormi!” Inainte ca aceasta sa se prabuseasca pe iarba, David a prins-o in brate si a mers cu ea pana la bancuta din gradina. A asezat-o cu grija si a invelit-o cu o patura pe care a invocat-o intr-o clipita. Lucifer il distrusese pe Aleksander, dar cum altfel sa invinga? Fiecare era creat din mii si mii de bucatele dintr-un intreg… intr-un fel de altul. “Nu mai ai inima, Ivy Vera…” sopti Aleksander. Iubita lui fusese in stare sa isi sacrifice familia si viitorul pentru a-l salva pe el. Isi pusese toata speranta in el, un Intunecat. Stia ca avea destula putere incat sa ii trimita pe toti in Velaris sau sa calatoreasca ea si cu cei doi copii acolo. Dar nu, a ales sa ii sacrifice pe toti si din asta nu se mai putea intoarce chiar daca reuseau sa rescrie cronologia. Mi-a pasat mult prea mult de tine. “Nu ti-a cerut nimeni sa ma salvezi. As fi fost de o mie de ori mai fericit, mai implinit oriunde m-as fi aflat… stiindu-te in viata. Dar mi-ai rapit asta. Ai distrus totul,” ii intoarse spatele, disparand in Intuneric. "Nu e treaba ta, Lucifer,“ ii replica demonul. "Asta e pedeapsa ei,” vocea era grava, rece, lipsita de orice sentiment. Un sforait usor le-a atras atentia si cei doi si-au indreptat privirea spre locul din care venea. Jayden. Jayden dormea ca un prunc. Il urmari pe Lucifer cum il inveleste intr-un gest mult prea parintesc si clatina din cap. Ii placea sau nu, toti erau copiii lui. Toti l-ar fi urmat orbeste oriunde le-ar fi zis sa mearga. “Aleksander, bine ai revenit printre noi,” ii rasuna in minte vocea lui David. “Stai. Sa nu schitezi vreun gest. Imi e destul de greu sa il tin la distanta. Ati avut destul timp la dispozitie pentru a recladi acea legatura dintre tata si fiu sau ce o fi… si stim amandoi ca numai noi o putem distruge pe Morrigan.” San Francisco era deja sigilat, iar toti oamenii si creaturile supranaturale prinse in jocurile Calaretului nu erau decat victime colaterale. “Stim amandoi ca asa e. Tu lupti pentru iubire. Eu pentru umanitate. Impreuna o vom invinge. Nu mai vreau sa piara altcineva. Am pierdut destul!” Niste pasi alerti s-au indreptat spre ei si Lucifer a dat nas in nas cu Elizabeth atunci cand a vrut sa intre in casa Vera. Aleksander o privi uimit, apoi si-a imbratisat mama. “Sunt bine, sunt bine,” ii repeta el, “dar cum? Cum e posibil? Ce se intampla? Cine s-a mai intors?” Intrara in graba in casa si demonul a dat peste doua fete care se uitau socate la Lucifer, crezand ca e mama lor. “Lucifer isi continua jocurile murdare,” ii anunta ei, venind intr-un suflet sa ii imbratiseze. “Ma bucur sa va vad!” Vocea lui David devenea din ce in ce mai insistenta. “Cu noi a inceput totul. Cu noi se va sfarsi. Vino!” Aleksander facu un pas in spate si disparu de langa familia lui, odata cu David. Cei doi s-au intalnit undeva in centrul orasului. “Here, kitty, kitty!” rosti Aleksander. “Come out, come out wherever you are.” In acelasi timp, Cole si-a facut aparitia in casa Vera, insotit de Maya si de Ben. “Ce se intampla aici?” ceru varcolacul sa stie. 

[monstersofheaven]

Nu a vrut sa riste ca povestea lui sa fie aflata. Insemna ca masca pe care o purtase pana atunci era data la o parte si cei de langa el vor observa ca a ascuns o latura sentimentala, o purtare absolut necaracteristica unei creaturi ca el.Si totusi ... a continuat sa vorbeasca despre cum a tradat-o pe Morrigan ca sa ajunga intr-un final sa isi aduca aminte de cum si-a pierdut ambele surori. Ce a fost in mintea si in sufletul lui!? Avea oare un suflet? Nu era demon pe de-a-ntregul pentru ca nu se nascuse in focurile iadului. Fusese creat in acelasi loc din care a fugit si Lucifer, de catre acelasi Tata Ceresc care si-a impins fiul in razboi. Raiul i-a fost casa pana cand Creatorul a decis ca omenirea nu mai poate fi salvata. I-a dat o coroana si un cal alb ca sa il faca sa semene cu Sfantul Duh, un arc cu sageti otravite ca sa deruteze intreaga creatie si l-a aruncat in lume ca sa raspandeasca boli atunci cand i se cere. Nu era nici inger sau cum isi spuneau mai nou inaripatii. Era mult mai mult decat atat. Reprezenta judecata lui Dumnezeu, momentul in care lumii intregi ii era oferita o sansa sa se caiasca inainte sa moara. Si daca era sa o spuna pe-aia sincera, de cand a coborat pe pamant si de cand si-a trait mare parte din eternitate la dreapta lui Lucifer, crezurile lui fusesera alterate si moravurile il abandonasera pana in punctul in care nimic nu i se mai parea iesit din comun. Nici vampir nu se putea considera pentru ca nu traia numai cu sange dar ii placea din cand in cand sa muste dintr-un gat suculent si sa soarba din lichidul dulce acrisor. Ce il faceau toate astea? Avea sau nu un suflet? Sau era doar energie manipulata de altii? Daca era doar o alta creatura condusa de instinctul altora atunci nu si-ar mai fi pus tot felul de intrebari existentiale si nu s-ar mai fi gandit la cum ar fi putut sa schimbe perceptia altora fata de neamul lui. Dar deprinderile lui morale discutabile, gura care vorbea deseori fara el si prezenta unui inaripat cu serioase probleme pe care nu le constientiza deloc, il situau tocmai la coada clasamentului creaturilor care meritau sa fie luate in calcul. De fapt nici nu se afla in clasament. Avea o foaie doar a lui cu o intreaga definitie a adolescentului problematic. Jayden, cu toate cele 62 de kg ale lui, se arunca pe podea, langa usa si se rezema de perete. Se uita in jos la camasa distrusa si isi trecu mana peste pata care o murdarea. Contempla ideea de a o sterge dar clatina din cap si o lasa acolo pentru ca atragea atentia asupra lui. Si ce barbat, in viata aceea, nu merita cateva priviri curioase in zona pieptului? Ochii au scanat apoi imprejurimile si narile au adulmecat usor aerul. Auzul fin a surprins spaima din vocea Dianei si regretul cu care David ii marturisi ca o intelege de ce se simte ca o lasa. Mai degraba ca o impostoare, dar cine era Jayden ca sa fie ascultat??? Fara el inauntru sunau un pic mai relaxati caci nu trebuiau sa ii spuna mereu ca atinge o coarda sensibila sau sa se teama ca va porni o batalie cu fiecare dintre ei. S-ar fi intors in casa doar ca sa le vada fetele si sa ii auda cum isi dau ochii peste cap. S-ar fi intors ca sa se asigure ca inca mai conta suficient de mult incat sa iste o dezbatere. Jayden, cu toate cele 62 de kg ale lui si cu depresia care zgaria intotdeauna suprafata si cu toate mastile pe care le-a strans in jurul lui de-a lungul timpului, inchise ochii si ofta. Obosit si nedumerit, calaretul se arunca in bratele somnului care amenintase sa il cuprinda de ceva timp incoace si abandona gandurile pentru o alta zi. 

Elizabeth isi lua o pauza de la scuipat injuraturi pentru ca i se uscase gatul si pentru ca avea nevoie de combustibil ca sa alimenteze motorasul din spatele limbii isi turna inca doua degete de lichior in pahar si le bau pe nerasuflate. In timp ce a facut asta, literalmente timp de 5 secunde cat i-a luat sa dea peste cap lichiorul de culoarea ambrei, s-a uitat cu un ochi la Dawn care incepuse sa planga in hohote in bratele ingerasului si cu un ochi la Damien care se agatase de unul dintre calaretii apocalipsei ca sa nu pice in nas. Putea viata oare sa devina mai interesanta decat atat? Sau de vina pentru asta era alcoolul care o ametise si care dadea universului ei o alta culoare? "E cam multa liniste pe aici. Doar noi am ramas in viata?" Dawn isi opri scancetele brusc si clipi des, aratand de parca ar fi vrut sa isi stranga bunica de gat. "O sa fim in curand mai putini cu unul." Ameninta tanara cu vocea ragusita de la plans. Ii multumi Dianei pentru amabilitate dupa ce si-a facut curaj sa stea pe propriile picioare si isi indrepta spatele multumita sa fie constienta de propriul trup. Elizabeth a invartit paharul gol pe care il tinea in mana si a parut ca ia in serios amenintarea nepoatei ei. "Nu te grabi." o sfatui demonul, scarpinandu-se cu mana libera, la tampla si razand usor. In afara de ea nimeni altcineva nu a mai gasit gluma amuzanta asa ca Elizabeth redeveni serioasa. Atat cat putea. "Nu imi doresc sa ma intorc prea devreme in locul acela." Recunoscu demonul. Locul acela care avea sa ii urmareasca pe toti trei pentru mult timp de acum incolo nu merita numit si cu atat mai mult vizitat din nou. "Nu o sa se intoarca nimeni acolo." A rostit Damien, grav, incercand sa evite pe cat posibil un conflict stupid intre membri propriei familii. Nu aveau timp de asa ceva iar lui ii lipsea cheful de jucat rolul mediatorului pentru niste gaini fara cap cand bratele lui Alaistair stateau atat de strans in jurul lui si ii dadeau o senzatie mult prea intensa de caldura pe care voia sa isi canalizeze momentan toata atentia. "Nu credeti ca e un pic prea exagerat?" Spuse Diana revoltata. Mintea le statea tuturor la prostii si asta i-a pus capac. Era timpul sa ii puna la locurile lor pe Dawn si pe Elizabeth care stateau sa sara una la gatul celeilalte si pe Damien si Alaistair care se pierdusera unul in privirea celuilalt. Era pe punctul de a spune cateva lucruri pe care poate ca le-ar fi regretat un pic mai tarziu cand David a vorbit peste ea si a poftit-o afara. Totul s-a petrecut atat de repede incat Diana nu a putut sa faca nimic decat sa il priveasca neajutorata pe David si intr-un final sa ii accepte propunerea. La o distanta de la care nu putea fi auzita, ii multumi sincer lui David pentru gandirea lui oportuna si se indoi de mijloc ca sa ofteze lung. In timp ce statea aplecata de la mijloc si se uita la iarba scorojita de la picioarele ei era perfect constienta de inevitabil. A fost primita cu bratele deschise de catre Printul Intunericului si de catre Umbrele lui pentru ca David vazuse o ocazie perfecta sa limiteze distanta dintre ei. Dar chiar din prima clipa Diana a marit prapastia dintre cele doua rase doar prin simplul fapt ca ii judeca prea aspru pe toti dupa niste idei fortate in creierul ei de catre Tatal Ceresc. “Sunteti mult prea…” Care ar fi fost descrierea potrivita? Libertini? Distrusi psihic? Haotici? Diferiti fata de ea? “Mult.” In momentul acela se intreba daca nu cumva si ea parea mult prea mult pentru Jayden si pentru David. “O Umbra capabila de un sentiment atat de pur precum iubirea e… E greu de inteles. Si tot ce faceti imi zguduie din temelii tot ce stiam despre regatul vostru. Tot. E ca si cum nu stiu de fapt nimic.”

Da, cu timpul Ivy si-a dat seama ca a facut o prostie mai mare decat ea. Nu pentru ca i-a permis lui Morrigan sa ii omoare familia. Putea sa suporte sa vorbeasca despre moartea lor. Nu o deranja atat de mult ca Ingrid nu mai era pentru ca se obisnuise oricum cu ideea ca mama ei murise in urma cu cateva luni si ca nu o va mai recupera, iar tatal lor plecase de multa vreme de acasa si abia daca il cunostea ca sa il numeasca cu adevarat tata. Nu o deranja nici ca Isabel si Harry si-au gasit sfarsitul probabil in acelasi timp cu fiul lor si pe Aurora si pe Ash i-a lasat oricum la urma alaturi de Elizabeth pentru ca uneori ii erau mai indiferenti decat cei din urma. Ce nu putea suporta insa era sa se gandeasca la copiii ei. Ai lor. Gandurile astea nu ii dadeau pace pentru ca ar fi putut sa dispara din fata lui Morrigan inainte ca demonul sa ajunga la ea. Avea destula putere sa calatoreasca inapoi in Velaris doar pocnind din degete si Dawn si Damien ar fi venit dupa ea. Si chiar daca nu ar fi venit, versiunile lor care chiar contau, cele din pantecul ei, ar fi fost in siguranta. Dar a ramas pe loc pentru ca a crezut ca face un bine. Si acum cu Aleks stand inaintea ei si aducandu-i aminte de cat de proasta a fost sa nu plece, frecventa cu care gandurile ii reveneau la copiii lor se intensifica si Ivy simti ca vrea sa tipe la iubitul ei sa dispara. "Mi-a pasat mult prea mult de tine." A zis in schimb si a ridicat palma la el, aproape vrand sa ii mute obrazul din loc. Aleks a prins-o insa de mana si a oprit-o. Cu greu. Il simtea ca atunci cand era inca in viata ca si cum legatura pe care o aveau era inca acolo si facea lucrurile imposibile sa para posibile. "Nu, dar e timpul sa te intorci, Aleks." Locul acela nu era pentru el desi acum se parea ca apucase pe o cale mult mai periculoasa decat inainte si statea cu un picior in lumea materiala si cu celalalt mult mai ferm ancorat in lumea umbrelor. Intunecatul ei devenisa una cu Sursa de care se luptase sa il protejeze pana cand nu a mai avut cum. Descoperise ca nu avea cum sa il tina departe de doua rele si putea sa spuna cu mana pe suflet ca a ales-o pe cea mai putin rea dintre ele. "O sa fiu tot aici." I-a promis ea, ignorand cu desavarsire mormaitul dezaprobator al Lordului Intunecat. Doamne, inca nu se putea obisnui sa il vada purtandu-i corpul ca pe un costum extraordinar de scump. Inca nu se putea obisnui sa il vada cat de mult ii placea sa ii poarte trupul. "Asteptand sa ne terminam discutia." Si-a strans mana in pumn, pe langa trup si i-a privit pe cei doi cum dispar ca mai apoi sa inceapa sa planga in hohote pentru greseala stupida pe care a facut-o in ultimele ei clipe. "Inca joci dupa niste reguli invechite." Lucifer isi fixa privirea pe Aleks, cand s-au intors acasa. "As fi putut sa o aduc inapoi daca ma lasai sa termin ce am de spus." Un sforait usor ii atrase atentia facandu-l sa se incrunte si isi arunca ochii spre locul de unde venea sunetul. "Oh, e momentul ala din an." zise Lordul Intunecat zambind parinteste si isi ceru iertare ca sa mearga si sa puna o patura pe care o materializa din mers peste un Jayden foarte adormit. Baiatul nu schita nici un gest in momentul in care Diavolul ii atinse grijuliu crestetul si acesta continua netulburat sa se joace in parul matasos al calaretului. "Vino, Turner. Cu curaj. Doarme bustean. Nu o sa il poti trezi nici cu un tun." 

Niste pasi alerti s-au indreptat spre ei si Lucifer a dat nas in nas cu Elizabeth atunci cand a vrut sa intre in casa Vera. Lordul Intunecat a scuipat o injuratura si a lasat-o pe nebuna sa treaca de el inainte ca aceasta sa ii smulga capul de pe umeri. Probabil ca Turner nu ar fi reactionat chiar frumos daca ar fi vazut corpul logodnicei lui cum era rupt in bucatele dupa ce ca a mai fost si ucisa. “Am crezut ca a ajuns si la tine.” A auzit-o pe Elizabeth spunand dar nu a mai tras cu ochiul la reuniunea dintre ea si fiul ei. S-a dus inauntru unde a dat ochii cu alte doua fete intoarse de dincolo. Doua fete care s-au uitat socate la el pentru ca purta chipul mamei lor. “Mama?” rostira gemenii in acelasi timp si Lordul Intunecat se opri in prag nestiind ce sa mai spuna. “Ultima data cand am verificat nu aveam decat un copil.”

Oricat ar fi ignorat semnele evidente, Sophie devenise prizoniera Timpului si nu ii placea incotro se indreapta noua linie temporala. Parintii ei erau departe de cei pe care i-a lasat in viitor, iar singurii care intelegeau prin ce trece se aflau dincolo de portile ferecate ale taramului. Daca mai sunt in viata, sopti o voce ascunsa in mintea ei. Nu avea nicio legatura fizica cu lumea muritorilor; nu putea calatori in viitor si cheile nu mai erau bune de nimic, transformandu-se intr-un pumn de nisip. Insasi existenta ei era o incertitudine. “Puteti sa va prefaceti ca nu va pasa si sa ignorati realitatea, insa destinul vostru este interconectat. A fost scris cu mult inainte sa va cunoasteti,” le striga Sophie printre lacrimi. Ar fi fost mult mai simplu daca mama ei si Maya nu se cunosteau. Astfel nu ar mai fi avut nevoie de timp pentru a-si convinge inima ca Sebastian ii e sortit. Vampirul ezita si cei doi se privira in ochi, dar Sophie, indurerata de ceea ce vedea, s-a intors cu spatele, dorindu-si sa dispara din locul acela blestemat. Cu fiecare pas pe care il facea, scarile pareau interminabile, iar coridoarele ii dadeau impresia ca au prins-o intr-un labirint ce o sufoca. Si totusi cunostea casa aceasta mai bine decat orice locuitor al Velarisului. Nu, nu trebuia sa lasa frica la suprafata. Ii intuneca judecata si apoi Iris si Sebastian nu vor mai avea pe cine sa se mai bazeze pentru a incetini Timpul. Simtea cum pierde firele stralucitoare ale Timpului din nodul pe care il crease mai devreme. Timpul gonea pe langa ea. Mama sa era cea care ii grabea pasul. Nu, nu, nu. Opreste-te, gandi tanara. Iti interzic sa mai furi o secunda din vietile lor! Ceva i-a atras atentia, o sclipire chihlimbarie cu urme de mov. A urmat un ecou, un sunet atat de slab incat mai mult il simtea decat il auzea. Cand a intors capul sa isi dea seama de unde vine, senzatia s-a estompat. Zarea cu coada ochiului niste fire licarind, ca si cum Timpul ar fi ademenit-o sa se intoarca acasa. Nu am cum, sopti ea, tremurand de furie. A vazut usa camerei sale si a deschis-o larg, apoi a inchis-o cu putere si se lasa pe podea, cu spatele lipit de lemnul rece. Inca de la primul ei salt in timp, ori de cate ori calatorea pe durata a cateva minute, Sophie se gandea la Timp ca la o substanta facuta din fire de lumina si culoare. Daca se concentra suficient, putea sa isi indrepte atentia asupra unui singur fir si il urmarea pana la sursa. Acum, dupa ce calatorise la o distanta de cativa ani, stia ca aparenta simplitate masca niste noduri de posibilitati ce legau un numar inimaginabil de trecuturi de un milion de prezenturi si de infinite potentiale viitoruri. Opreste-te! Opreste-te! Opreste-te! Mi-e teama! Nu vreau sa mor, soptea Sophie. Ochii ii erau inchisi, pleoapele grele ii cazusera ca o cortina neagra si tot ce isi dorea era ca acest cosmar sa inceteze. Unele vraji pornesc de la o idee, altele de la o intrebare. Exista multe moduri de a te gandi la ce urmeaza: sa legi un nod, sa rasucesti o franghie, chiar sa fauresti o legatura ca cea creata intre mine si tatal tau. Lasa Puterea sa se miste prin tine! rasuna din departare, dintr-o alta lume, vocea mamei ei. Era o amintire pe care nu credea ca o va mai vedea vreodata, acum ca s-a creat o noua linie temporala. Odata ce zgomotul din mintea ei a incetat si zumzetul asurzitor s-a oprit, Sophie si-a sters lacrimile si a privit in jurul ei. Conacul era gol, ea fiind singura persoana cu sange cald din resedinta. Timpul ii era din nou prieten. Mama ei mai avea putin si il distrugea cu dorinta arzatoare de a se nimic pe sine, insa ea il vindeca. O senzatie de frica ii inclesta inima. Incet, tanara se ridica in picioare. Era singura. 

Sophie privi in jur. Firele care legau lumile luceau in toate nuantele posibile, iar manevrarea, rasucirea si legarea lor dadeau nastere unei magii empatice. Dar trebuia sa stie mai intai ce fire sa foloseasca. Le-a prins manunchi in mana, tinandu-le de nodul din partea de sus. Mama ei o invatase cum sa sufle usor asupra lor in vreme ce se concentra. Asta ar fi trebuit sa slabeasca firele potrivite pentru vraja pe care intentiona s-o rosteasca. Iris si Sebastian aveau nevoie de timp. “Si eu le voi da timp”, zise Sophie cu voce tare. A suflat peste fire pana cand acestea au inceput sa straluceasca si sa se unduiasca. Cel negru si cel mov se desprinsera si-i cazura in poala, impreuna cu cel rosu, albastru, argintiu si galben. Tanarul hibrid si-a trecut degetele peste firele stralucitoare care formau legatura dintre cei doi si a inspirat adanc, rostind vraja: “Take them back from where they came, To time and place that are the same, Let past be present, Slow down time for them to reconnect.” Firele au plutit in aer, aprinzandu-se ca o torta, apoi s-au transformat in cenusa. Timpul nu va mai goni pe langa ei. “Easy peasy,” rosti Sophie, rasufland usurata. Cearcanele de sub ochi au devenit si mai proeminente, semn ca folosirea magiei o epuiza. Doar nu putea sa se duca la prima vrjitoare si sa ii ceara un litru de sange. “Imi revin eu.” Fara sa mai stea o clipa pe loc, fata a explorat fiecare camera si s-a intors cu trei lumanari, salvie, tamaie si alte ingrediente necesare urmatorului ritual. Avea de cand sa invoce mortii! A trasat un cerc de sare de jur imprejurul ei si a plasat in mijloc cele trei lumanari sub forma unui triunghi. Le-a aprins, a dat foc salviei uscate si s-a gandit la prietenii ei. Nu voia sa creada ca erau morti, dar golul din sufletul ei era de o alta parere. “Dawn? Damien? Sam? Mi-e dor de voi…” Singuratatea isi spunea cuvantul si nu putea sa deschida portile oricate vraji ar fi tesut. Avea nevoie de Puterea celor Trei. Degeaba era fiica unei Fermecate, daca era pe jumatate vampir. Nimic. Niciun semn. Nicio strafulgerare de lumina. I-a trecut prin minte numele Annei, insa ar incalcat si mai mult legile firii. In plus, viitorul asa cum il stia putea la fel de usor sa nu mai existe. Poate ca nici San Francisco nu mai exista, iar Morrigan si-a indeplinit telul. Nu, nu, nu! Era incapatanata, oh, foarte incapatanata, exact cum era mama ei. Sophie nu avea de gand sa renunte decat in momentul in care va epuiza toate posibilitatile. Si inca mai avea cativa asi in maneca. Daca plec… Pierd si ultima conexiune pe care o am cu ei. Nu ii mai simt acolo. Ivy. Izzy. Totul se misca prea repede si nu vine nimeni inapoi oricat mi-as dori sa le grabesc intoarcerea. Amintirea acelei discutii s-a intors dureros in mintea tinerei. Iris avea vocea franta. Slabita. Nu, acesta nu era viitorul pe care l-a trait ea. Aleksander era cel care murea. Nu familia ei. Se ruga la toti sfintii pe care ii cunostea, cu toate ca nu era o fire religioasa, ca Sebastian sa reuseasca. In acest timp, ea va continua sa incerce sa ii contacteze pe ceilalti. Pentru Iris. Pentru sanatatea lor mintala. Pentru viitorul lor. Vampirul i-a oferit mana lui fara sa vada dincolo de chipul palid al vrajitoarei. Nu stia ce ii trece prin cap, incotro i-a calatorit mintea si cu ce imagini se amageste. El percepea adevarul asa cum era el, in tonuri de negru sau alb, nu cenusii. I-a depus un sarut rece in podul palmei si-i zambi de parca toate relele s-au evaporat si in curand va rasari soarele si pe strada lor. Profita de moment si disparu din conacul bantuit de fantome. Odata ajunsi in fata cabanei, Timpul se opri din alergat in jurul lor, iar soarele se razgandi si ramase pe cer. 

“Nu glumesc. Tot ce ti-am spus este cat se poate de adevarat. Am vazut lumea. Am cunoscut eternitatea, insa mi-as dori sa renunt la totul pentru o clipa alaturi de tine,” isi continua vampirul declaratia pe care o ferecase in inima lui, de teama unui refuz. Nu stia ce ii rezerva viitorul. Bine, stia. Aveau o tanara incapatanata pe cap. Sophie imprumutase cate putin din personalitatea fiecaruia, ceea ce il inspaimanta, dar in acelasi timp il facea mandru. Copila nu lasa pe nimeni sa o calce in picioare, nu se lasa doborata de niciun curent mai puternic, asa cum era si Iris, desi in acele momente nu vedea asta din cauza suferintei. In plus, Sophie era numele mamei lui. Sophie Verlac. Sophie Vera Verlac. Ii placea. Numele avea o muzicalitate aparte. Iris a ridicat privirea la el si prin ochii sai a vazut posibilitati infinite. Scantei stralucitoare au rasarit in jurul, emanand o caldura placuta. Chipul lui se insenina cand a tras-o mai aproape si o saruta pe indelete, cu o admirabila perseverenta. Viitorul arata neobisnuit de cald, iar inima lui rece parea ca bate din nou. Luna si soarele le erau martori, iar ei stateau incapatanati intre zi si noapte, intre trecut si viitor, in momentul lor unic. Nu ii placea ce o roaga. Dar nici nu mai putea sa lase totul pe umerii lui Sophie. Te rog, Seb. Te rog sa ai si tu incredere in mine. Rugamintea ei rasuna prin legatura lor si, dintr-o singura miscare lina, Sebastian o salta in brate si intra in cabana, lipind-o de perete. Fara sa-i dea drumul, isi lasa capul in jos si ii depuse un sarut pe buze, apoi a urmarit conturul maxilarului si a trecut peste venele de la gat. Vampirul si-a dezvelit dintii ascutiti si i-au strapus pielea. Dupa vreo treizeci de secunde, Sebastian se opri. Ridica mirat privirea spre Iris, ca si cum ar fi descoperit ceva neasteptat. Ochii s-au innegrit complet si o privi o admiratie, apoi o saruta ca si cum nu ar mai fi existat ziua de maine. Soaptele lui s-au impletit cu firele ce ii legau. Purtau in ele convingerile trairilor lui Sebastian: iubirea, grija, respectul, speranta. Vesnic. Pentru totdeauna. Maya si-ar fi dorit ca tranzitia lui Ben sa fie lina, sa il lase sa se acomodeze cu noul statut, nu sa intre cu bocancii in viata lui, furandu-i orice urma de umanitate. Insa Universul nu era de partea ei. Poate ca lumina lunii are darul de a scoate la iveala lucruri care e mai bine sa ramana ascunse, insa unele dintre acestea chiar meritau. Si poate ca, daca ascunzi cine esti sau ceea ce simti, nu traiesti cu adevarat. O invatatura pe care a cunoscut-o pe cand se afla sub vraja lui Iris. Lumina lunii chiar era o binecuvantare. Il privi pe Ben cu coada ochiului. Barbatul isi trecu degetele lungi prin par si privi haita care il primise cu bratele deschise ca pe unul de-al lor. Chiar era unul de-al lor. “Esti sigur? Balanta s-a inclinat in favoarea Intunericului si de aceasta data… este lupta finala. Fie ca ne place, fie ca nu. Nu iti pot promite ca vom iesi teferi si nevatamati, dar iti jur ca voi fi alaturi… oricat de anevoios va fi drumul,” il incuraja Maya. Locuitorii din San Francisco nu se mai pot baza pe Cele Fermecate daca ceea ce ai simtit e adevarat. Noi am ramas singura lor speranta si sunt pregatit sa ma intorc in oras ca sa ii protejez. Varcolacul incuviinta si-i zambi, multumindu-i din priviri. Aveau nevoie de tot ajutorul necesar, asa ca au luat si arme de fier menite sa ii incetineasca pe demoni. Coltii si ghearele lor erau si-asa otravitoare, insa armele le puteau oferi un oarecare avantaj. “Ascundeti copiii in adapost si duceti cati mai multi supravietuitori acolo,” le transmise catorva barbati inainte sa se intoarca spre prietenului ei. “Simturile iti sunt deja accentuate, insa te vei putea transforma la urmatoarea luna plina. Pana atunci,” ii oferi o pusca si un pistol cu gloante potrivite pentru a-i nimici pe demoni. 

“Bafta,” spuse varcolacul si clatina din cap. Haita s-a raspandit prin tot orasul, insa Ben i-a ramas alaturi, la rugamintea ei. Nu voia sa isi piarda prietenul. Abia l-a recueprat din ghearele mortii. Nu il va mai pierde inca o data. Satul de tachinarile celor doi, Alaistair si-a dat ochii peste cap si afirma: “draga fratioare, tu chiar duci lipsa unui suflet cald langa tine? Ingeras, ai grija cu necioplitul asta. Musca rau. Ne intoarcem la oile noastre? Aveam o intalnire, dar cineva a avut grija sa ii stearga existenta.” Ingerul continua sa il atace pe fratele lui, iar Jayden le delecta tuturor auzul cu un raset animalic. Acest lucru il deranja si pe Lordul Intunecat, desi, David intelegea aluziile. Diana, oricat ar fi incercat sa para ca era de partea lor, se afla la ani lumina de intunecatii din casa. “Jayden, ajunge!” stranse pumnul, reducandu-l la tacere. “Data viitoare nu o sa fiu la fel de ingaduitor. Ne putem concentra?” arata spre harta, iar vocea ii era poruncitoare si grava, intocmai ca cea a tatalui sau. Diana se mutase cat mai departe de Jayden, in partea opusa, chiar langa acesta si i-a fost recunoscator. Nu isi dorea ca soldatii tatalui lui sa fie distrasi ori sa se ia de ceilalti pentru ca se aflau in tabere opuse. Si el a fost odata om. Si inca avea o inima de om. “Asta este,” o aproba Printul Intunecat. Cotul femeii se atinse din nou de al lui, insa acesta nu reactiona in vreun fel, ci continua sa priveasca punctele indicate de Alaistair. Acolo, undeva, se afla si cartierul lui… Cartierul in care a locuit a fost printre primele vizate de Morrigan si chiar daca stia ca locatarii blocului fusesera ucisi chiar de mana lui, nu putea sa nu se gandeasca la cafeneaua de unde isi cumpara dimineata cea mai buna cafea. Acolo locuiau oameni nevinovati, care nu aveau niciun habar ca Moartea le-a pus gand rau. “Asta inseamna…” Tacu. Stiau toti ce insemna. Se jucau cu vietile muritorilor. Lordul Intunecat isi atinse ganditor barbia, o miscare atat de necaracteristica lui Ivy, gandi David, apoi clatina din cap. Nu era Ivy! Oricat si-ar fi dorit ca totul sa fie un cosmar, iar Ivy si Aleksander sa se comporte in continuare ca si cum ei ar fi fost singuri pe aceasta planeta, igorandu-i complet pe toti ceilalti, tanara vrajitoare era moarta. Luasera decizia sa inchida granitele orasului si sa o tina pe Morrigan inchisa in San Francisco, insa nimeni nu se gandea la victimile colaterale. “Si oamenii? Ce aveti de gand sa faceti cu ei?” li se adresa David, privindu-i pe fiecare in parte. Jayden se mai ratoi la conducatorul sau pentru alte cateva minute, dar nu cu aceeasi intensitate si la final se dadu batut pentru ca nimeni nu mai putea sa il opreasca pe Lucifer. “Jayden, gata!” spuse David exasperat. Vocea ii rasuna cu ecou. Un ecou rece si distrugator. Apoi il privi pe Lucifer cum se indreapta spre iesire, mergand sa discute cu Aleksander. “E cea mai buna decizie,” adauga si David, uitandu-se in ochii Dianei. “MI-ai distrus deja inima,” zise Aleksander printre dinti. “Cand mi-ai ordonat sa o caut. Cand m-ai trimis dupa ea. Sau a fost tot unul dintre planurile lui Morrigan?” Ivy Vera nu era orice vrajitoare pe care o puteai gasi la colt de strada. Asa este. Si Morrigan i-a rapit-o. “A luat decizia asta… ca sa ma salveze?” pana si lui ii suna ca cea mai mare prostie din istoria omenirii. Si-a ucis familia. S-a sinucis. Pentru el? Un Intunecat. Micuta ta vrajitoare i-a sacrificat pe toti ca sa te transforme in cea mai buna arma impotriva lui Morrigan. Cu siguranta ar fi existat o alta solutie! Intotdeauna exista, nu asta zicea ea mereu? Stranse din dinti si se ridica in picioare. Oricat de doborat era, nu avea de gand sa isi plece capul in fata lui Lucifer. Simti Puterea arzandu-i venele si se lasa invaluit in Intuneric, cu inima sfasiata de suferinta, asa cum i-a promis Lucifer. “Vreau sa vorbesc cu ea!” Nu era o rugaminte. Ci un ordin. 

[monstersofheaven]

Nu ar fi trebuit sa il lase pe David sa creada in continuare ca e Mesia pe pamant, se gandi Jayden pe cand il urmarea atent cum povesteste o fabula despre greselile facute de ambele tabere. In mintea calaretului, umbrele au fost mereu cele care au distrus aparenta pace de pe pamant la ordinul Tatalui Ceresc pentru ca oamenii au fost cei care s-au intors impotriva celor care nu erau la fel ca ei. Mai devreme sau mai tarziu, cand va considera oportun, Tatal Ceresc ii va cere lui David sa calce sub talpa lui Pamantul, sa il curete de uscaciuni cu ajutorul focului mistuitor din Iad ca mai apoi Ingerii sa vina si sa cladeasca o noua lume in loc. Si Diana stia asta mai bine decat David. Stia ca toti deveneau monstri pentru cei de langa ei, fie ca erau ingeri, demoni, oameni sau alta creatura supranaturala. Pentru ca asta s-a intamplat si cu Lucifer cu multa vreme in urma. "You are the False God, David." Jayden a zambit, dar zambetul nu i-a atins niciodata ochii. Diana si-a incrucisat privirea cu ochii verzi cenusii ai calaretului si a observat unde vrea sa bata. Adevarul era altul, nu ceea ce visa fiul Diavolului ca va putea face imediat ce va prelua tronul din Iad. "You are the one who brings the false word to the people. The false hope. And in the end you are the one who brings their end. Through us." Poate ca daca nu ar fi fost speranta falsa care inca mai guverna inima umana din pieptul lui David, Jayden nu ar fi zis nimic. Poate daca cuvintele printului iadului nu i-ar fi incarcat mintea de groaza ca Umbrele au cazut pe mainile cui nu trebuie, calaretul s-ar fi gandit mai bine inainte de a vorbi. "They are never going to let you have what you desire. People are going to die and you are not going to be able to stop that from happening." In jurul lor se asternuse o cortina de liniste care parea sa acopere incetul cu incetul toata lumea. "You are making the same mistake Morrigan did when she thought she could save a human life from dying." Calaretul a inchis ochii retraind momentul in care si-a tradat sora pentru ca avea de indeplinit un ordin venit de sus. Se tinuse sa nu povesteasca ce s-a intamplat in 1593, dar se aruncase singur cu capul inainte si poate ca asa David va intelege ca nu era niciodata dupa el cand venea vorba despre victimele colaterale. A dat din cap, spre fratele lui mai mare, care tocmai ce incercase sa ascunda isprava sub pres, cu ochii inca inchisi, cu mintea inca plecata la momentul in care a trecut pentru legatura avuta cu Morrigan. "Mor wasnt always like this, a crazy cold bitch. But she was ready to fight whomever came close to the person she loved." Diana s-a incruntat la gandul ca demonul pe care il intalnise cu ceva timp in urma si care aproape ca i-a inghetat sangele in vene era capabila de un sentiment atat de pur ca iubirea. Parca simtindu-i nedumerirea, Jayden pufni amuzat. "We do experience love." Sopti dupa aceea contrazicand toate cuvintele grele cu care l-a impuns pe Turner. "In different ways, for different things, even though we are not supposed to feel this passionately about anything.” Nelinistea Dianei nu se domoli deloc ba chiar crescu pentru ca realiza ca fiecare lucru pe care il stia despre demoni era demolat precum un mit de ceea ce spuneau Intunecatii. “It should not be in your nature.” Replica Diana printre dinti. Privirea lui Jayden a zburat spre inger si a contrazis-o, cu rabdare. “We were created by the same God. The same God who allowed Lucifer to have a child, the same God who has sent his angels after his own grandson and the same God who closed Heaven’s doors right in your face.”

Diana si-a infipt unghiile in palma tinandu-se strans de gandirea ei antica si defectuoasa. “Believe it or not he has a very dark sense of humor when it comes to us, lesser beings.” A continuat Jayden pe un ton care nu trada deloc frustrarea pe care o simtea cand vorbea despre Creatorul care isi invartea haotic piesele pe tabla de sah. Calaretul si-a frecat fruntea si a mers mai departe cu povestea lui despre Morrigan, sperand ca nu va mai fi intrerupt. “Mor fell madly in love with a human whose life was already forfeited. A human life for who she begged me to save.” Vocea ii era inselator de calma cand a rostit urmatoarea propozitie. “I couldnt do it, I couldnt save him, because I too had someone for who i was fighting.” A fost randul Dianei sa pufneasca. Exact cum credea. Demoni raman niste creaturi mincinoase pana in ultima clipa. Sunt in stare sa ii tradeze pana si pe ai lor. “Not a love like hers but special enough to betray her trust. Little did I know that we were set against each other and we fell right into the trap." Ingerul a dat din cap, considerand totul o gluma proasta. “David, daca i-ai ales pe ei sa iti pazeasca spatele, lupta ta e deja pierduta. O sa te tradeze cand te astepti mai putin… Asa cum au facut-o si cu Morrigan. Uite unde s-a ajuns cu asta.” Jayden se simti neobisnuit de usurat si ridica din umeri. “Whatever makes you feel better.” Demonul a interpretat tacerea Dianei ca pe un semn ca poate sa vorbeasca in continuare. “The point is nothing is what it seems to be. Demons are capable of selfless deeds. Angels are capable of really awful things. All the others were always caught in between. Neither one was created for the sole purpose of being just good or just evil. And God doesn’t really pick a favorite. And if any of you think that we are allowed to play by our own rules, sorry but you are fucking stupid.” Si-a inabusit toate gandurile caci amenintau sa dea navala peste ei si si-a fortat trupul sa se indrepte spre iesire. Credea ca e ceva de capul ingerasului, dar singurul ei “talent” era sa creada in continuare in cuvantul scris de Tatal Ceresc. Iar David, inca si mai naiv, credea ca ideile lui marete aducatoare de pace vor avea o sansa in viitor. “I’m gonna be outside waiting for all of you to wake the fuck up. Or to die, whichever comes first.” De cum a parasit Jayden incaperea, umerii Dianei s-au mai relaxat putin, insa gandirea arhaica nu a parasit-o. A tinut-o pentru ea si nu a putut decat sa spere ca momentan va trece neobservata. Cand si cel de-al doilea calaret a disparut din peisaj, promitand sa se asigure ca varcolacii nu au cazut prada comportamentului vulcanic si sa o aduca pe Maya inapoi pe domeniul Vera, Diana a putut sa respire cat de cat usurata. Nu stia daca intelegea cineva cat de greu ii era sa se afle in acelasi loc pana si cu un demon si sa vorbeasca cu el, daramite alaturi de 3 calareti ai apocalipsei si de fiul Diavolului. “Sunt o lasa.” Mormai pentru ea insasi, crezand ca nimeni nu o sa o auda. A oftat si s-a trantit pe locul in care a stat Jayden putin mai devreme si obosita, inchise ochii. Un zgomot infundat si apoi o injuratura zdravana o adusera in simtiri si se trezi la cativa cm distanta de privirea inflacarata a mamei lui Aleks. “Oh, o s-o joc in picioare pe stricata aia blonda!” Zise Elizabeth furioasa dand sa faca doi pasi ametiti spre centrul incaperii ca si cum acolo s-ar fi ascuns stricata blonda despre care vorbea. Din reflex, Diana se intinse sa o ajute sa nu cada in genunchi, dar incapatanata, Elizabeth refuza ajutorul si ramase ferma pe propriile picioare.

“Unde e fiul meu?” Vru sa stie, complet netulburata de prezenta unui inger, a fiului lui Lucifer si a unui calaret al apocalipsei in aceeasi casa. In alte circumstante s-ar fi intrebat daca lumea se ducea dracului si si-ar fi deschis o sticla de sampanie cu care sa sarbatoreasca. Acum avea lucruri mai importante de facut. Trebuia sa afle unde e Aleks ca sa ii traga doua palme peste ceafa si apoi sa isi incheie seara cu distrugerea lui Morrigan. “Well don’t just stand there and look at me like you’ve just seen a ghost.” Se rasti la cele trei perechi de ochi care o priveau cu un amalgam de sentimente pe care nu le putea discerne. “Unde e Aleks? E in viata?” Diana se uita la David inainte sa vorbeasca, cerandu-I parca voie sa ii spuna adevarul despre fiul ei. De cand iesise din casa, Aleks nu s-a mai intors, iar tipatul de mai devreme le-a demonstrat tuturor ca intunecatul nu se afla tocmai in cea mai buna forma a lui. “E in viata, dar a plecat cu Lordul Intunecat si de atunci nimeni nu stie de el…” Veni raspunsul Dianei. Evident iritata de aceasta veste Elizabeth traversa camera ca sa isi puna ceva de baut si dupa ce a dat pe gat un pahar de lichior, fara sa respire, si-a lasat capul pe spate si a tacut. “Puterea pe care a folosit-o Morrigan impotriva noastra nu semana cu nimic din ce am simtit pana acum. Si noi am fost doar inceputul.” Povesti Elizabeth din ceea ce isi putea aduce cu greu aminte si tacerea de pe buzele tuturor i-a confirmat temerile. Femeia a simtit un impuls brusc de a injura din nou, dar injuratura i-a murit pe limba pentru ca Damien si Dawn si-au facut si ei aparitia in sufrageria casei Vera. Respirand greoi si epuizat din cauza efortului depus sa isi aduca sora inapoi si in acelasi timp sa se aduca si pe el de dincolo de val, Damien aluneca in fata si incapabila sa il mai prinda la timp, geamana lui il lasa sa pice ca o piesa de domino. Bratele cuiva se stransera in jurul taliei ei si se propti in ele, cu incredere. “Te-am prins.” Ii spuse o voce blanda si atat i-a trebuit ca sa izbucneasca in hohote de plans. “A fost oribil.” A fost tot ce au putut restul sa inteleaga de la ea prin vaietele care ii zdruncinau toata fiinta. In cealalta parte a universului, acolo unde a ajuns dintr-o prostie, caci altfel nu putea nimeni sa o numeasca, Ivy isi privea in ochi sufletul pereche si isi dorea cu tot dinadinsul sa fie destul de puternica incat sa il indeparteze de ea. Dar reprosul lui Aleks o lovi cu asprime si tanara nu mai putu sa sustina privirea iubitului sau. “Nu am vrut sa ajungi o amintire pe care sa imi fie teama sa o vizitez. Nu am vrut sa te las sa ajungi un martir. Intotdeauna sunt uitati, mai devreme sau mai tarziu. Poti sa ma invinovatesti ca mi-am dorit sa traiesti mai mult decat iti era dat? Sau ca am urat din tot sufletul usurinta cu care te-ai resemnat?” Vocea lui Ivy capata intensitate cu fiecare ultim moment din viata lor pe care il revizita, cu fiecare mica schimbare din sufletul lui Aleks. “Tu? Tu care m-ai invatat sa vad lumea cu alti ochi? Tu care mi-ai aratat ca intunericul nu ascunde doar monstri si ca poate fi la fel de binecuvantator ca lumina?” Ridicand din nou privirea la el, Ivy incepu sa il impunga in piept cu un deget subtire. “Vrei sa ma acuzi ca am stricat totul? Fericita as face-o din nou. Si stii de ce? Pentru ca te face sa lupti. Pentru ca te enerveaza ca nu poti alege pentru tine. Pentru ca esti furios. Si pentru ca vrei sa traiesti ca sa imi ceri socoteala.”

Era foarte posibil sa fi atipit la un moment dat. Nici macar nu si-a dat seama cand a facut-o. S-a trezit deschizand ochii lenesa si zambind, fericita sa il simta langa ea pe Sebastian. Era inca acolo cu ea, tinand-o strans la pieptul lui. Aproape de inima care a batut cot la cot cu a ei. Bucurandu-se de felul in care stateau inlantuiti, la adapostul propriilor ganduri, Iris s-a evaluat. Isi simtea unele parti ale corpului mieroase si lenese, imposibil sa le faca sa coopereze cu ea. Altele se aflau intr-o continua nevoie de a fi incalzite si strigau dupa afectiune. Si celelalte care pur si simplu stagnasera. Cum ar fi fost creierul pe care abia daca a putut sa il foloseasca. Hmm, cine are nevoie de creier cand e guvernat de iubire? O nevoie vaga de a manca ceva dulce isi facu simtita prezenta prin cateva zgomote subtile in stomac. Nu, nu dulce. Mancare. Pierduse sange si trebuia sa isi recapete energia. Dar pentru asta trebuia sa se ridice si inca nu voia sa paraseasca momentul sublim in care se inchisese alaturi de Seb. "Nu mai mult decat mine." Ii raspunse vampirului de langa ea inainte sa arboreze un zambet intoxicat cu dragoste. "Seamana cu tine." Rosti mandra. Nu avea de ce sa se simta geloasa ca fata era bucatica rupta din barbatul pe care il iubea. O indragea cu atat mai mult. Isi misca un umar, destul de incet incat sa nu sparga bula de sapun din jurul lor si isi ridica usor privirea spre iubitul ei. "Seamana cu tine." Repeta Iris si cu un deget incapatanat ii atinse fara nicio noima buzele, conturul nasului, barbia. Le memora, pentru mai tarziu, cand se vor afla mult prea departe unul de celalalt si singurul lucru cu care se putea consola era el din amintirea aceasta. A chicotit. "Tu mirosi a tot ce e neortodox pe lumea asta. Si imi place ca esti al meu, tot." Isi intinse gatul dupa un alt sarut, dar Seb avea deja alte planuri. In timp ce ea se gandea la o alta eternitate petrecuta in bratele lui. Realitatea era insa alta caci trebuiau sa o infrunte mai devreme sau mai tarziu si poate ca ea chiar avea nevoie sa manance ca sa poata articula cateva cuvinte si nu sa repete tot ce spune el pe un alt ton. "Nu cred ca pot sa merg chiar atat de bine pe propriile picioare." Ii spuse amuzata cand a dat sa se ridice din pat. Tremura ca o crenguta. Mainile i-au tremurat cand si-a imbracat bluza, cand si-a saltat pantalonii, cand si-a incaltat botinele, cand l-a prins de brat, cand i-a furat un sarut in prag, cand a parasit cabana, cand a ajuns acasa la Aleks si la Ivy, cand a deschis usa de la casa, cand a strigat-o pe fiica lor, cand a imbratisat-o si apoi simtind-o si pe ea aproape si pe Seb, tremurul mainilor a incetat si linistea a cuprins-o in mrejele ei din nou. "Sunt acasa." A soptit.

Oricat ar fi ignorat semnele evidente, Sophie devenise prizoniera Timpului si nu ii placea incotro se indreapta noua linie temporala. Parintii ei erau departe de cei pe care i-a lasat in viitor, iar singurii care intelegeau prin ce trece se aflau dincolo de portile ferecate ale taramului. Daca mai sunt in viata, sopti o voce ascunsa in mintea ei. Nu avea nicio legatura fizica cu lumea muritorilor; nu putea calatori in viitor si cheile nu mai erau bune de nimic, transformandu-se intr-un pumn de nisip. Insasi existenta ei era o incertitudine. “Puteti sa va prefaceti ca nu va pasa si sa ignorati realitatea, insa destinul vostru este interconectat. A fost scris cu mult inainte sa va cunoasteti,” le striga Sophie printre lacrimi. Ar fi fost mult mai simplu daca mama ei si Maya nu se cunosteau. Astfel nu ar mai fi avut nevoie de timp pentru a-si convinge inima ca Sebastian ii e sortit. Vampirul ezita si cei doi se privira in ochi, dar Sophie, indurerata de ceea ce vedea, s-a intors cu spatele, dorindu-si sa dispara din locul acela blestemat. Cu fiecare pas pe care il facea, scarile pareau interminabile, iar coridoarele ii dadeau impresia ca au prins-o intr-un labirint ce o sufoca. Si totusi cunostea casa aceasta mai bine decat orice locuitor al Velarisului. Nu, nu trebuia sa lasa frica la suprafata. Ii intuneca judecata si apoi Iris si Sebastian nu vor mai avea pe cine sa se mai bazeze pentru a incetini Timpul. Simtea cum pierde firele stralucitoare ale Timpului din nodul pe care il crease mai devreme. Timpul gonea pe langa ea. Mama sa era cea care ii grabea pasul. Nu, nu, nu. Opreste-te, gandi tanara. Iti interzic sa mai furi o secunda din vietile lor! Ceva i-a atras atentia, o sclipire chihlimbarie cu urme de mov. A urmat un ecou, un sunet atat de slab incat mai mult il simtea decat il auzea. Cand a intors capul sa isi dea seama de unde vine, senzatia s-a estompat. Zarea cu coada ochiului niste fire licarind, ca si cum Timpul ar fi ademenit-o sa se intoarca acasa. Nu am cum, sopti ea, tremurand de furie. A vazut usa camerei sale si a deschis-o larg, apoi a inchis-o cu putere si se lasa pe podea, cu spatele lipit de lemnul rece. Inca de la primul ei salt in timp, ori de cate ori calatorea pe durata a cateva minute, Sophie se gandea la Timp ca la o substanta facuta din fire de lumina si culoare. Daca se concentra suficient, putea sa isi indrepte atentia asupra unui singur fir si il urmarea pana la sursa. Acum, dupa ce calatorise la o distanta de cativa ani, stia ca aparenta simplitate masca niste noduri de posibilitati ce legau un numar inimaginabil de trecuturi de un milion de prezenturi si de infinite potentiale viitoruri. Opreste-te! Opreste-te! Opreste-te! Mi-e teama! Nu vreau sa mor, soptea Sophie. Ochii ii erau inchisi, pleoapele grele ii cazusera ca o cortina neagra si tot ce isi dorea era ca acest cosmar sa inceteze. Unele vraji pornesc de la o idee, altele de la o intrebare. Exista multe moduri de a te gandi la ce urmeaza: sa legi un nod, sa rasucesti o franghie, chiar sa fauresti o legatura ca cea creata intre mine si tatal tau. Lasa Puterea sa se miste prin tine! rasuna din departare, dintr-o alta lume, vocea mamei ei. Era o amintire pe care nu credea ca o va mai vedea vreodata, acum ca s-a creat o noua linie temporala. Odata ce zgomotul din mintea ei a incetat si zumzetul asurzitor s-a oprit, Sophie si-a sters lacrimile si a privit in jurul ei. Conacul era gol, ea fiind singura persoana cu sange cald din resedinta. Timpul ii era din nou prieten. Mama ei mai avea putin si il distrugea cu dorinta arzatoare de a se nimic pe sine, insa ea il vindeca. O senzatie de frica ii inclesta inima. Incet, tanara se ridica in picioare. Era singura. 

Sophie privi in jur. Firele care legau lumile luceau in toate nuantele posibile, iar manevrarea, rasucirea si legarea lor dadeau nastere unei magii empatice. Dar trebuia sa stie mai intai ce fire sa foloseasca. Le-a prins manunchi in mana, tinandu-le de nodul din partea de sus. Mama ei o invatase cum sa sufle usor asupra lor in vreme ce se concentra. Asta ar fi trebuit sa slabeasca firele potrivite pentru vraja pe care intentiona s-o rosteasca. Iris si Sebastian aveau nevoie de timp. “Si eu le voi da timp”, zise Sophie cu voce tare. A suflat peste fire pana cand acestea au inceput sa straluceasca si sa se unduiasca. Cel negru si cel mov se desprinsera si-i cazura in poala, impreuna cu cel rosu, albastru, argintiu si galben. Tanarul hibrid si-a trecut degetele peste firele stralucitoare care formau legatura dintre cei doi si a inspirat adanc, rostind vraja: “Take them back from where they came, To time and place that are the same, Let past be present, Slow down time for them to reconnect.” Firele au plutit in aer, aprinzandu-se ca o torta, apoi s-au transformat in cenusa. Timpul nu va mai goni pe langa ei. “Easy peasy,” rosti Sophie, rasufland usurata. Cearcanele de sub ochi au devenit si mai proeminente, semn ca folosirea magiei o epuiza. Doar nu putea sa se duca la prima vrjitoare si sa ii ceara un litru de sange. “Imi revin eu.” Fara sa mai stea o clipa pe loc, fata a explorat fiecare camera si s-a intors cu trei lumanari, salvie, tamaie si alte ingrediente necesare urmatorului ritual. Avea de cand sa invoce mortii! A trasat un cerc de sare de jur imprejurul ei si a plasat in mijloc cele trei lumanari sub forma unui triunghi. Le-a aprins, a dat foc salviei uscate si s-a gandit la prietenii ei. Nu voia sa creada ca erau morti, dar golul din sufletul ei era de o alta parere. “Dawn? Damien? Sam? Mi-e dor de voi…” Singuratatea isi spunea cuvantul si nu putea sa deschida portile oricate vraji ar fi tesut. Avea nevoie de Puterea celor Trei. Degeaba era fiica unei Fermecate, daca era pe jumatate vampir. Nimic. Niciun semn. Nicio strafulgerare de lumina. I-a trecut prin minte numele Annei, insa ar incalcat si mai mult legile firii. In plus, viitorul asa cum il stia putea la fel de usor sa nu mai existe. Poate ca nici San Francisco nu mai exista, iar Morrigan si-a indeplinit telul. Nu, nu, nu! Era incapatanata, oh, foarte incapatanata, exact cum era mama ei. Sophie nu avea de gand sa renunte decat in momentul in care va epuiza toate posibilitatile. Si inca mai avea cativa asi in maneca. Daca plec… Pierd si ultima conexiune pe care o am cu ei. Nu ii mai simt acolo. Ivy. Izzy. Totul se misca prea repede si nu vine nimeni inapoi oricat mi-as dori sa le grabesc intoarcerea. Amintirea acelei discutii s-a intors dureros in mintea tinerei. Iris avea vocea franta. Slabita. Nu, acesta nu era viitorul pe care l-a trait ea. Aleksander era cel care murea. Nu familia ei. Se ruga la toti sfintii pe care ii cunostea, cu toate ca nu era o fire religioasa, ca Sebastian sa reuseasca. In acest timp, ea va continua sa incerce sa ii contacteze pe ceilalti. Pentru Iris. Pentru sanatatea lor mintala. Pentru viitorul lor. Vampirul i-a oferit mana lui fara sa vada dincolo de chipul palid al vrajitoarei. Nu stia ce ii trece prin cap, incotro i-a calatorit mintea si cu ce imagini se amageste. El percepea adevarul asa cum era el, in tonuri de negru sau alb, nu cenusii. I-a depus un sarut rece in podul palmei si-i zambi de parca toate relele s-au evaporat si in curand va rasari soarele si pe strada lor. Profita de moment si disparu din conacul bantuit de fantome. Odata ajunsi in fata cabanei, Timpul se opri din alergat in jurul lor, iar soarele se razgandi si ramase pe cer. 

“Nu glumesc. Tot ce ti-am spus este cat se poate de adevarat. Am vazut lumea. Am cunoscut eternitatea, insa mi-as dori sa renunt la totul pentru o clipa alaturi de tine,” isi continua vampirul declaratia pe care o ferecase in inima lui, de teama unui refuz. Nu stia ce ii rezerva viitorul. Bine, stia. Aveau o tanara incapatanata pe cap. Sophie imprumutase cate putin din personalitatea fiecaruia, ceea ce il inspaimanta, dar in acelasi timp il facea mandru. Copila nu lasa pe nimeni sa o calce in picioare, nu se lasa doborata de niciun curent mai puternic, asa cum era si Iris, desi in acele momente nu vedea asta din cauza suferintei. In plus, Sophie era numele mamei lui. Sophie Verlac. Sophie Vera Verlac. Ii placea. Numele avea o muzicalitate aparte. Iris a ridicat privirea la el si prin ochii sai a vazut posibilitati infinite. Scantei stralucitoare au rasarit in jurul, emanand o caldura placuta. Chipul lui se insenina cand a tras-o mai aproape si o saruta pe indelete, cu o admirabila perseverenta. Viitorul arata neobisnuit de cald, iar inima lui rece parea ca bate din nou. Luna si soarele le erau martori, iar ei stateau incapatanati intre zi si noapte, intre trecut si viitor, in momentul lor unic. Nu ii placea ce o roaga. Dar nici nu mai putea sa lase totul pe umerii lui Sophie. Te rog, Seb. Te rog sa ai si tu incredere in mine. Rugamintea ei rasuna prin legatura lor si, dintr-o singura miscare lina, Sebastian o salta in brate si intra in cabana, lipind-o de perete. Fara sa-i dea drumul, isi lasa capul in jos si ii depuse un sarut pe buze, apoi a urmarit conturul maxilarului si a trecut peste venele de la gat. Vampirul si-a dezvelit dintii ascutiti si i-au strapus pielea. Dupa vreo treizeci de secunde, Sebastian se opri. Ridica mirat privirea spre Iris, ca si cum ar fi descoperit ceva neasteptat. Ochii s-au innegrit complet si o privi o admiratie, apoi o saruta ca si cum nu ar mai fi existat ziua de maine. Soaptele lui s-au impletit cu firele ce ii legau. Purtau in ele convingerile trairilor lui Sebastian: iubirea, grija, respectul, speranta. Vesnic. Pentru totdeauna. Maya si-ar fi dorit ca tranzitia lui Ben sa fie lina, sa il lase sa se acomodeze cu noul statut, nu sa intre cu bocancii in viata lui, furandu-i orice urma de umanitate. Insa Universul nu era de partea ei. Poate ca lumina lunii are darul de a scoate la iveala lucruri care e mai bine sa ramana ascunse, insa unele dintre acestea chiar meritau. Si poate ca, daca ascunzi cine esti sau ceea ce simti, nu traiesti cu adevarat. O invatatura pe care a cunoscut-o pe cand se afla sub vraja lui Iris. Lumina lunii chiar era o binecuvantare. Il privi pe Ben cu coada ochiului. Barbatul isi trecu degetele lungi prin par si privi haita care il primise cu bratele deschise ca pe unul de-al lor. Chiar era unul de-al lor. “Esti sigur? Balanta s-a inclinat in favoarea Intunericului si de aceasta data… este lupta finala. Fie ca ne place, fie ca nu. Nu iti pot promite ca vom iesi teferi si nevatamati, dar iti jur ca voi fi alaturi… oricat de anevoios va fi drumul,” il incuraja Maya. Locuitorii din San Francisco nu se mai pot baza pe Cele Fermecate daca ceea ce ai simtit e adevarat. Noi am ramas singura lor speranta si sunt pregatit sa ma intorc in oras ca sa ii protejez. Varcolacul incuviinta si-i zambi, multumindu-i din priviri. Aveau nevoie de tot ajutorul necesar, asa ca au luat si arme de fier menite sa ii incetineasca pe demoni. Coltii si ghearele lor erau si-asa otravitoare, insa armele le puteau oferi un oarecare avantaj. “Ascundeti copiii in adapost si duceti cati mai multi supravietuitori acolo,” le transmise catorva barbati inainte sa se intoarca spre prietenului ei. “Simturile iti sunt deja accentuate, insa te vei putea transforma la urmatoarea luna plina. Pana atunci,” ii oferi o pusca si un pistol cu gloante potrivite pentru a-i nimici pe demoni. 

“Bafta,” spuse varcolacul si clatina din cap. Haita s-a raspandit prin tot orasul, insa Ben i-a ramas alaturi, la rugamintea ei. Nu voia sa isi piarda prietenul. Abia l-a recueprat din ghearele mortii. Nu il va mai pierde inca o data. Satul de tachinarile celor doi, Alaistair si-a dat ochii peste cap si afirma: “draga fratioare, tu chiar duci lipsa unui suflet cald langa tine? Ingeras, ai grija cu necioplitul asta. Musca rau. Ne intoarcem la oile noastre? Aveam o intalnire, dar cineva a avut grija sa ii stearga existenta.” Ingerul continua sa il atace pe fratele lui, iar Jayden le delecta tuturor auzul cu un raset animalic. Acest lucru il deranja si pe Lordul Intunecat, desi, David intelegea aluziile. Diana, oricat ar fi incercat sa para ca era de partea lor, se afla la ani lumina de intunecatii din casa. “Jayden, ajunge!” stranse pumnul, reducandu-l la tacere. “Data viitoare nu o sa fiu la fel de ingaduitor. Ne putem concentra?” arata spre harta, iar vocea ii era poruncitoare si grava, intocmai ca cea a tatalui sau. Diana se mutase cat mai departe de Jayden, in partea opusa, chiar langa acesta si i-a fost recunoscator. Nu isi dorea ca soldatii tatalui lui sa fie distrasi ori sa se ia de ceilalti pentru ca se aflau in tabere opuse. Si el a fost odata om. Si inca avea o inima de om. “Asta este,” o aproba Printul Intunecat. Cotul femeii se atinse din nou de al lui, insa acesta nu reactiona in vreun fel, ci continua sa priveasca punctele indicate de Alaistair. Acolo, undeva, se afla si cartierul lui… Cartierul in care a locuit a fost printre primele vizate de Morrigan si chiar daca stia ca locatarii blocului fusesera ucisi chiar de mana lui, nu putea sa nu se gandeasca la cafeneaua de unde isi cumpara dimineata cea mai buna cafea. Acolo locuiau oameni nevinovati, care nu aveau niciun habar ca Moartea le-a pus gand rau. “Asta inseamna…” Tacu. Stiau toti ce insemna. Se jucau cu vietile muritorilor. Lordul Intunecat isi atinse ganditor barbia, o miscare atat de necaracteristica lui Ivy, gandi David, apoi clatina din cap. Nu era Ivy! Oricat si-ar fi dorit ca totul sa fie un cosmar, iar Ivy si Aleksander sa se comporte in continuare ca si cum ei ar fi fost singuri pe aceasta planeta, igorandu-i complet pe toti ceilalti, tanara vrajitoare era moarta. Luasera decizia sa inchida granitele orasului si sa o tina pe Morrigan inchisa in San Francisco, insa nimeni nu se gandea la victimile colaterale. “Si oamenii? Ce aveti de gand sa faceti cu ei?” li se adresa David, privindu-i pe fiecare in parte. Jayden se mai ratoi la conducatorul sau pentru alte cateva minute, dar nu cu aceeasi intensitate si la final se dadu batut pentru ca nimeni nu mai putea sa il opreasca pe Lucifer. “Jayden, gata!” spuse David exasperat. Vocea ii rasuna cu ecou. Un ecou rece si distrugator. Apoi il privi pe Lucifer cum se indreapta spre iesire, mergand sa discute cu Aleksander. “E cea mai buna decizie,” adauga si David, uitandu-se in ochii Dianei. “MI-ai distrus deja inima,” zise Aleksander printre dinti. “Cand mi-ai ordonat sa o caut. Cand m-ai trimis dupa ea. Sau a fost tot unul dintre planurile lui Morrigan?” Ivy Vera nu era orice vrajitoare pe care o puteai gasi la colt de strada. Asa este. Si Morrigan i-a rapit-o. “A luat decizia asta… ca sa ma salveze?” pana si lui ii suna ca cea mai mare prostie din istoria omenirii. Si-a ucis familia. S-a sinucis. Pentru el? Un Intunecat. Micuta ta vrajitoare i-a sacrificat pe toti ca sa te transforme in cea mai buna arma impotriva lui Morrigan. Cu siguranta ar fi existat o alta solutie! Intotdeauna exista, nu asta zicea ea mereu? Stranse din dinti si se ridica in picioare. Oricat de doborat era, nu avea de gand sa isi plece capul in fata lui Lucifer. Simti Puterea arzandu-i venele si se lasa invaluit in Intuneric, cu inima sfasiata de suferinta, asa cum i-a promis Lucifer. “Vreau sa vorbesc cu ea!” Nu era o rugaminte. Ci un ordin. 

[monstersofheaven]

cute pie!!

[monstersofheaven]

All the floopy hair. 

[monstersofheaven]

💙

[monstersofheaven]

Charmed “Someone’s going to die”

[monstersofheaven]

"Last time I checked," Spuse Jayden, "Saving people was not in my job description." In clipe ca acelea, cand Intunecatii vorbeau cu atata nonsalanta despre distrugerea unor vieti omenesti, Diana se temea ca alegerea de a se alatura lui David si Umbrelor lui nu a fost una inteleapta. Si se gandi cu stupoare ca daca va fi impinsa spre punctul in care existenta spurcata a unui demon va deveni mai importanta pentru ea decat viata tuturor nevinovatilor din San Francisco, va trebui sa plece capul si sa astepte taisul ascutit al sabiei. "And I simply dont care what happens to them as long as we get to put Mor back into her place." Ingerul simti cum gulerul rigid al armurii o sugruma si incerca sa traga de el cu degetele ca sa ii slabeasca stransoarea. Armura insa nu se misca nici un nenorocit de centimetru si Diana incepea sa bage de seama cat de stanjenitoare era toata situatia pentru cei care o priveau. Mai ales pentru Intunecatul care facuse o misiune importanta din a se juca cu nervii ei si asa intinsi la maxim. Ochii verzi ai lui Jayden ii urmarira miscarea si stralucira de placere cand degetul aratator al ingerului aluneca pe pielea plina de transpiratie. "Relaxeaza-te, ingeras." Tonul nostim al demonului capata o nota serioasa si Diana trebui sa ii multumeasca lui David pentru schimbarea brusca. Jayden nu a tacut definitiv si aerul lui dusmanos tot mai pluti pana la ea ca sa o impunga ca pe o perna de ace, insa vru sa para responsabil pentru prima data de cand s-au intalnit. "Nu o sa misc niciun deget in directia gresita." Prefacandu-se ca aranjeaza zgarda invizibila pusa de David si Lucifer in jurul gatului sau ca sa ii demonstreze Dianei ca inca avea un stapan care tragea sforile existentei lui, demonul se ridica de pe canapea si ii oferi mana in semn de pace. Inca neincrezatoare, Diana refuza sa se prinda in hora intunecatului. Demonii minteau. Minciuna era literalmente primul cuvant care ii aparea in minte in momentul in care se gandea la un Intunecat. Dupa asta durere. Si la final haosul. Uneori erau toate aceste lucruri deodata si atunci insemna ca un demon era pus pe fapte mari. Persoana lui Jayden ascundea fiecare definitie a durerii si a haosului si a minciunii sub un invelis atragator care crea o capcana perfecta pentru cei slabi de inger. Aleksander la fel. David nu era foarte departe de asta. Toate trei stateau atat de aproape de suprafata si amenintau sa dea pe dinafara in orice moment daca erau provocati in vreun fel neplacut. Sunt niste monstri, se gandeste Diana. Dar stie ca reprezinta mult mai mult decat atat. Sunt raul absolut. Iar ea li s-a alaturat fara sa ia in calcul consecintele. “Foarte bine.” Rosti Jayden zambind. Si-a retras mana si si-a pus-o in buzunarul pantalonilor negri de stofa. Diana ramase nemiscata urand cum tacerea se accentua cu fiecare secunda in care buzele ei refuzau sa ii lase cuvintele sa se auda. “Continua sa nu ai incredere in mine si o sa fim cei mai buni prieteni.” O linisti Jayden. Diana isi spuse ca e un lucru bun. Daca Intunecatul o sfatuia sa ii puna la indoiala fiecare actiune, atunci probabil ca nu exista nicio indoiala ca ar putea sa ii tradeze pe toti la fel cum a facut-o Morrigan, indiferent de cat de stransa era lesa din jurul gatului sau. Nu ii lipsea decat un motiv suficient de important pentru ca Jayden nu ducea lipsa de determinare. Diana isi aduna curajul si intreba “Ce a facut-o pe Morrigan sa se intoarca impotriva voastra si a Lordului Intunecat?” A fost randul lui Jayden sa taca brusc si sa inghita in sec. “What did you do to her?” Demonul ofta si a ridicat din umeri incercand sa nu dea mare importanta intamplarilor din trecut. “She trusted me.”

"Aleksander," murmura Lordul Intunecat, aruncandu-i demonului o privire intunecata. Stramband din buze ca si cum ar fi gustat ceva amar, Lucifer continua cu o scarba nedisimulata. "Aveam nevoie sa o distrugi pe Ivy Vera nu sa te indragostesti de ea. Sa ii cazi vrajitoarei la picioare a fost ultimul lucru pe care ma asteptam sa il faci." Gandul ca si-a pierdut asul din maneca in favoarea uneia dintre fiicele lui Ingrid Vera il facu pe Diavol sa ia foc pe dinauntru la fel ca in ziua in care a realizat schimbarea permanenta din comportamentul pionului sau. Ramase insa calm la suprafata desi ochii ii scaparau furiosi. "Nu am putut sa te calc in picioare pentru ca eram legat de intelegerea facuta cu Elizabeth si nu ma puteam atinge de niciun fir de par din capul lui Ivy pentru ca gravitai in jurul ei. Iar David..." David aproape ca si-a iesit din minti cand propriul tata i-a ghidat cu forta mainile spre gatul fostei lui iubite si i-a ordonat sa o sugrume fara mila. "Ce a urmat a fost un joc nereusit de-a soarecele si pisica din care nimeni nu a iesit invingator." Si acum erau din nou impreuna, luptand pe acelasi front, impotriva unui dusman mult mai infricosator. “Te-ai schimbat, Aleksander.” Replica Lordul Intunecat pe un ton usor batjocoritor. Chiar daca demonului nu ii placea sa recunoasca, nu mai era acelasi Intunecat necrutator care semana teama in dreapta si in stanga. “Esti mai uman decat crezi si Ivy stia asta.” Cum a tinut asta ascunsa de Aleks, era peste puterile de intelegere ale Lordului Intunecat. Inca nu vedea cum functioneaza o legatura dintre o vrajitoare si sufletul ei pereche si cum poate cineva sa isi tina gandurile secrete intr-o astfel de relatie dar putea sa parieze ca tocmai motivul mai sus mentionat era de vina pentru tot. “A vazut si a simtit toate schimbarile prin legatura voastra si a realizat ca nu o sa fii de niciun ajutor daca continui sa gandesti ca un om. Ai facut greseala dupa greseala si cea de astazi te-a costat scump.” Inainte sa se lase invaluit de umbre, privirea Lordului Intunecat aluneca pe chipul determinat al lui Aleks si umbra unui zambet isi facu loc pe buzele lui Lucifer. “Lets see if we can find your little witch.” Sopti diavolul pasind agale spre Aleks, in vartejul de umbre miscatoare si inainte ca barbatul sa apuce sa protesteze sau Sursa sa il atace pe nepusa masa, Lordul Intunecat se ridica pe varfuri si il saruta pe acesta ca sa ii indeplineasca dorinta. “That is a very disturbing image.” Vocea lui Ivy calatori pana la urechile celor doi si Lordul Intunecat chicoti, inca prins in sarutul furat de la Aleks. Isi impinse palmele usor in pieptul barbatului si se uita in ochii lui. “You welcome.” Rosti Lucifer, satisfacut si se indeparta razand de Aleks cand observa ca demonul abia reusea sa se controleze. “Bine te-am gasit, little Vera.” Lordul Intunecat facu o plecaciune teatrala in fata tinerei vrajitoare care se incrunta vazandu-si propriul trup purtat cu nerusinare de conducatorul iadului si fara a fi invitat de cineva, se porni sa explice motivul pentru care el si Aleks au calatorit pana la capatul pamantului dupa raspunsurile pe care clar le stia toata lumea mai putin Turner. “Nu ar trebui sa te afli aici.” Ivy nu era sigura ca planul ei ar mai fi functionat daca Aleks ramanea prea mult timp alaturi de ea. Ar fi putut renunta la tot doar ca sa I se alature. Si oricum nu era ca si cum ar mai fi avut pentru ce sa se intoarca in lumea de la suprafata. “Du-l inapoi.” Ii ordona Lordului Intunecat si Diavolul nu facu decat sa dea din cap. “Intelegerile nu functioneaza chiar asa, draga mea. Iar iubitul tau are nevoie sa stie ce naiba a fost in capul tau cand ai decis ca ar fi bine sa te sinucizi si sa iti tarasti intreaga familie dupa tine. Aleksander, ask away.”

Calmul lui Seb nu facea nimic ca sa rezolve situatia tensionata. Senzatia ca va scapa timpul printre degete si ca va distruge orasul cu tot cu locuitorii care si-au gasit refugiul acolo inca apasa crunt pe umerii lui Iris si tanara se simtea ca si cum ar fi vrut sa tipe la sufletul ei pereche ca sa nu mai fie atat de linistit. A deschis gura pregatita sa lase toate reprosurile sa iasa la suprafata si resentimentele si ura fata de propria inutilitate. Cuvintele i s-au impotmolit pe limba si cand a deschis buzele gata sa loveasca in Seb, ceva miraculos s-a petrecut. Timpul, si-a oprit pasii alerti si a asteptat. Ascultator. Presiunea din sufletul lui Iris s-a diminuat si ea, iar puterile tinerei Vera au incetat pe moment sa se mai joace cu trecutul, prezentul si viitorul din Velaris. Rasufland usurata si fara teama ca va crea un dezastru, a reusit sa dea drumul firelor Timpului pe care le tinea inca strans in palme. You see her. Vocea calda a ratiunii lui Iris o facu atenta intr-un final la vraja minunata care i-a inconjurat pe ea si pe Seb. You see her. A repetat de aceasta data mai intens ca sa ii aduca aminte ca nu era singura care putea sa controleze Timpul. Dont deny the Power that runs through her veins. Purta semnatura Puterii ei. Si a lui Seb. Si a tuturor vrajitoarele Vera care au trait inaintea lui Sophie. I see you, Sophie. Rostira gandurile lui Iris ca pe o scuza si ca pe o multumire venita prea tarziu. Urmatoarea ei rasuflare veni ceva mai putin chinuita si privirea pe care i-o darui lui Seb mult mai blanda decat cea de mai devreme. E atat de multa liniste acum. I-a spus prin legatura lor si s-a prelins in bratele vampirului ei acceptandu-i cu inima deschisa, sprijinul. Vantul a vuit din nou pe langa ea cand Seb a mutat-o in cabana. Nu i-a oferit nici un ragaz sa se familiarizeze cu incaperea pentru ca i-a furat mintile cu un sarut uimitor si incitant. “Do it.” O soapta i-a scapat lui Iris si inima tinerei vrajitoare batu in ritm cu sarutarile diafane care ii atingeau conturul maxilarului si gatul. Si-a lasat capul intr-o parte invitandu-i, fara trucuri murdare, coltii sa ii strapunga pielea. Se terminase cu asteptarea, mintea ii era limpede, iar inima ii era deschisa lui. I trust you. I-a spus si l-a tras nerabdatoare mai aproape de ea ca sa ii demonstreze ca nu a fost parasita de curaj. Si a ramas curajoasa pana cand toate gandurile ei au devenit ale lui si a zambit fericita caci oricat de imposibil, incredibil sau imprevizibil ar fi parut, se indragostea. Se indragostea de el. Intr-adevar, aproape ca s-a indragostit de el… De-abia atunci l-a sarutat si ea. In sfarsit, neretinut, pentru prima data. A incetat sa se mai gandeasca la ce ar fi fost daca si nu a facut altceva decat sa simta. Sa il simta pe el. Sa simta dragostea lui. Sa simta viitorul care ii astepta. Si dorinta.

Oricat ar fi ignorat semnele evidente, Sophie devenise prizoniera Timpului si nu ii placea incotro se indreapta noua linie temporala. Parintii ei erau departe de cei pe care i-a lasat in viitor, iar singurii care intelegeau prin ce trece se aflau dincolo de portile ferecate ale taramului. Daca mai sunt in viata, sopti o voce ascunsa in mintea ei. Nu avea nicio legatura fizica cu lumea muritorilor; nu putea calatori in viitor si cheile nu mai erau bune de nimic, transformandu-se intr-un pumn de nisip. Insasi existenta ei era o incertitudine. “Puteti sa va prefaceti ca nu va pasa si sa ignorati realitatea, insa destinul vostru este interconectat. A fost scris cu mult inainte sa va cunoasteti,” le striga Sophie printre lacrimi. Ar fi fost mult mai simplu daca mama ei si Maya nu se cunosteau. Astfel nu ar mai fi avut nevoie de timp pentru a-si convinge inima ca Sebastian ii e sortit. Vampirul ezita si cei doi se privira in ochi, dar Sophie, indurerata de ceea ce vedea, s-a intors cu spatele, dorindu-si sa dispara din locul acela blestemat. Cu fiecare pas pe care il facea, scarile pareau interminabile, iar coridoarele ii dadeau impresia ca au prins-o intr-un labirint ce o sufoca. Si totusi cunostea casa aceasta mai bine decat orice locuitor al Velarisului. Nu, nu trebuia sa lasa frica la suprafata. Ii intuneca judecata si apoi Iris si Sebastian nu vor mai avea pe cine sa se mai bazeze pentru a incetini Timpul. Simtea cum pierde firele stralucitoare ale Timpului din nodul pe care il crease mai devreme. Timpul gonea pe langa ea. Mama sa era cea care ii grabea pasul. Nu, nu, nu. Opreste-te, gandi tanara. Iti interzic sa mai furi o secunda din vietile lor! Ceva i-a atras atentia, o sclipire chihlimbarie cu urme de mov. A urmat un ecou, un sunet atat de slab incat mai mult il simtea decat il auzea. Cand a intors capul sa isi dea seama de unde vine, senzatia s-a estompat. Zarea cu coada ochiului niste fire licarind, ca si cum Timpul ar fi ademenit-o sa se intoarca acasa. Nu am cum, sopti ea, tremurand de furie. A vazut usa camerei sale si a deschis-o larg, apoi a inchis-o cu putere si se lasa pe podea, cu spatele lipit de lemnul rece. Inca de la primul ei salt in timp, ori de cate ori calatorea pe durata a cateva minute, Sophie se gandea la Timp ca la o substanta facuta din fire de lumina si culoare. Daca se concentra suficient, putea sa isi indrepte atentia asupra unui singur fir si il urmarea pana la sursa. Acum, dupa ce calatorise la o distanta de cativa ani, stia ca aparenta simplitate masca niste noduri de posibilitati ce legau un numar inimaginabil de trecuturi de un milion de prezenturi si de infinite potentiale viitoruri. Opreste-te! Opreste-te! Opreste-te! Mi-e teama! Nu vreau sa mor, soptea Sophie. Ochii ii erau inchisi, pleoapele grele ii cazusera ca o cortina neagra si tot ce isi dorea era ca acest cosmar sa inceteze. Unele vraji pornesc de la o idee, altele de la o intrebare. Exista multe moduri de a te gandi la ce urmeaza: sa legi un nod, sa rasucesti o franghie, chiar sa fauresti o legatura ca cea creata intre mine si tatal tau. Lasa Puterea sa se miste prin tine! rasuna din departare, dintr-o alta lume, vocea mamei ei. Era o amintire pe care nu credea ca o va mai vedea vreodata, acum ca s-a creat o noua linie temporala. Odata ce zgomotul din mintea ei a incetat si zumzetul asurzitor s-a oprit, Sophie si-a sters lacrimile si a privit in jurul ei. Conacul era gol, ea fiind singura persoana cu sange cald din resedinta. Timpul ii era din nou prieten. Mama ei mai avea putin si il distrugea cu dorinta arzatoare de a se nimic pe sine, insa ea il vindeca. O senzatie de frica ii inclesta inima. Incet, tanara se ridica in picioare. Era singura. 

Sophie privi in jur. Firele care legau lumile luceau in toate nuantele posibile, iar manevrarea, rasucirea si legarea lor dadeau nastere unei magii empatice. Dar trebuia sa stie mai intai ce fire sa foloseasca. Le-a prins manunchi in mana, tinandu-le de nodul din partea de sus. Mama ei o invatase cum sa sufle usor asupra lor in vreme ce se concentra. Asta ar fi trebuit sa slabeasca firele potrivite pentru vraja pe care intentiona s-o rosteasca. Iris si Sebastian aveau nevoie de timp. “Si eu le voi da timp”, zise Sophie cu voce tare. A suflat peste fire pana cand acestea au inceput sa straluceasca si sa se unduiasca. Cel negru si cel mov se desprinsera si-i cazura in poala, impreuna cu cel rosu, albastru, argintiu si galben. Tanarul hibrid si-a trecut degetele peste firele stralucitoare care formau legatura dintre cei doi si a inspirat adanc, rostind vraja: “Take them back from where they came, To time and place that are the same, Let past be present, Slow down time for them to reconnect.” Firele au plutit in aer, aprinzandu-se ca o torta, apoi s-au transformat in cenusa. Timpul nu va mai goni pe langa ei. “Easy peasy,” rosti Sophie, rasufland usurata. Cearcanele de sub ochi au devenit si mai proeminente, semn ca folosirea magiei o epuiza. Doar nu putea sa se duca la prima vrjitoare si sa ii ceara un litru de sange. “Imi revin eu.” Fara sa mai stea o clipa pe loc, fata a explorat fiecare camera si s-a intors cu trei lumanari, salvie, tamaie si alte ingrediente necesare urmatorului ritual. Avea de cand sa invoce mortii! A trasat un cerc de sare de jur imprejurul ei si a plasat in mijloc cele trei lumanari sub forma unui triunghi. Le-a aprins, a dat foc salviei uscate si s-a gandit la prietenii ei. Nu voia sa creada ca erau morti, dar golul din sufletul ei era de o alta parere. “Dawn? Damien? Sam? Mi-e dor de voi…” Singuratatea isi spunea cuvantul si nu putea sa deschida portile oricate vraji ar fi tesut. Avea nevoie de Puterea celor Trei. Degeaba era fiica unei Fermecate, daca era pe jumatate vampir. Nimic. Niciun semn. Nicio strafulgerare de lumina. I-a trecut prin minte numele Annei, insa ar incalcat si mai mult legile firii. In plus, viitorul asa cum il stia putea la fel de usor sa nu mai existe. Poate ca nici San Francisco nu mai exista, iar Morrigan si-a indeplinit telul. Nu, nu, nu! Era incapatanata, oh, foarte incapatanata, exact cum era mama ei. Sophie nu avea de gand sa renunte decat in momentul in care va epuiza toate posibilitatile. Si inca mai avea cativa asi in maneca. Daca plec… Pierd si ultima conexiune pe care o am cu ei. Nu ii mai simt acolo. Ivy. Izzy. Totul se misca prea repede si nu vine nimeni inapoi oricat mi-as dori sa le grabesc intoarcerea. Amintirea acelei discutii s-a intors dureros in mintea tinerei. Iris avea vocea franta. Slabita. Nu, acesta nu era viitorul pe care l-a trait ea. Aleksander era cel care murea. Nu familia ei. Se ruga la toti sfintii pe care ii cunostea, cu toate ca nu era o fire religioasa, ca Sebastian sa reuseasca. In acest timp, ea va continua sa incerce sa ii contacteze pe ceilalti. Pentru Iris. Pentru sanatatea lor mintala. Pentru viitorul lor. Vampirul i-a oferit mana lui fara sa vada dincolo de chipul palid al vrajitoarei. Nu stia ce ii trece prin cap, incotro i-a calatorit mintea si cu ce imagini se amageste. El percepea adevarul asa cum era el, in tonuri de negru sau alb, nu cenusii. I-a depus un sarut rece in podul palmei si-i zambi de parca toate relele s-au evaporat si in curand va rasari soarele si pe strada lor. Profita de moment si disparu din conacul bantuit de fantome. Odata ajunsi in fata cabanei, Timpul se opri din alergat in jurul lor, iar soarele se razgandi si ramase pe cer. 

“Nu glumesc. Tot ce ti-am spus este cat se poate de adevarat. Am vazut lumea. Am cunoscut eternitatea, insa mi-as dori sa renunt la totul pentru o clipa alaturi de tine,” isi continua vampirul declaratia pe care o ferecase in inima lui, de teama unui refuz. Nu stia ce ii rezerva viitorul. Bine, stia. Aveau o tanara incapatanata pe cap. Sophie imprumutase cate putin din personalitatea fiecaruia, ceea ce il inspaimanta, dar in acelasi timp il facea mandru. Copila nu lasa pe nimeni sa o calce in picioare, nu se lasa doborata de niciun curent mai puternic, asa cum era si Iris, desi in acele momente nu vedea asta din cauza suferintei. In plus, Sophie era numele mamei lui. Sophie Verlac. Sophie Vera Verlac. Ii placea. Numele avea o muzicalitate aparte. Iris a ridicat privirea la el si prin ochii sai a vazut posibilitati infinite. Scantei stralucitoare au rasarit in jurul, emanand o caldura placuta. Chipul lui se insenina cand a tras-o mai aproape si o saruta pe indelete, cu o admirabila perseverenta. Viitorul arata neobisnuit de cald, iar inima lui rece parea ca bate din nou. Luna si soarele le erau martori, iar ei stateau incapatanati intre zi si noapte, intre trecut si viitor, in momentul lor unic. Nu ii placea ce o roaga. Dar nici nu mai putea sa lase totul pe umerii lui Sophie. Te rog, Seb. Te rog sa ai si tu incredere in mine. Rugamintea ei rasuna prin legatura lor si, dintr-o singura miscare lina, Sebastian o salta in brate si intra in cabana, lipind-o de perete. Fara sa-i dea drumul, isi lasa capul in jos si ii depuse un sarut pe buze, apoi a urmarit conturul maxilarului si a trecut peste venele de la gat. Vampirul si-a dezvelit dintii ascutiti si i-au strapus pielea. Dupa vreo treizeci de secunde, Sebastian se opri. Ridica mirat privirea spre Iris, ca si cum ar fi descoperit ceva neasteptat. Ochii s-au innegrit complet si o privi o admiratie, apoi o saruta ca si cum nu ar mai fi existat ziua de maine. Soaptele lui s-au impletit cu firele ce ii legau. Purtau in ele convingerile trairilor lui Sebastian: iubirea, grija, respectul, speranta. Vesnic. Pentru totdeauna. Maya si-ar fi dorit ca tranzitia lui Ben sa fie lina, sa il lase sa se acomodeze cu noul statut, nu sa intre cu bocancii in viata lui, furandu-i orice urma de umanitate. Insa Universul nu era de partea ei. Poate ca lumina lunii are darul de a scoate la iveala lucruri care e mai bine sa ramana ascunse, insa unele dintre acestea chiar meritau. Si poate ca, daca ascunzi cine esti sau ceea ce simti, nu traiesti cu adevarat. O invatatura pe care a cunoscut-o pe cand se afla sub vraja lui Iris. Lumina lunii chiar era o binecuvantare. Il privi pe Ben cu coada ochiului. Barbatul isi trecu degetele lungi prin par si privi haita care il primise cu bratele deschise ca pe unul de-al lor. Chiar era unul de-al lor. “Esti sigur? Balanta s-a inclinat in favoarea Intunericului si de aceasta data… este lupta finala. Fie ca ne place, fie ca nu. Nu iti pot promite ca vom iesi teferi si nevatamati, dar iti jur ca voi fi alaturi… oricat de anevoios va fi drumul,” il incuraja Maya. Locuitorii din San Francisco nu se mai pot baza pe Cele Fermecate daca ceea ce ai simtit e adevarat. Noi am ramas singura lor speranta si sunt pregatit sa ma intorc in oras ca sa ii protejez. Varcolacul incuviinta si-i zambi, multumindu-i din priviri. Aveau nevoie de tot ajutorul necesar, asa ca au luat si arme de fier menite sa ii incetineasca pe demoni. Coltii si ghearele lor erau si-asa otravitoare, insa armele le puteau oferi un oarecare avantaj. “Ascundeti copiii in adapost si duceti cati mai multi supravietuitori acolo,” le transmise catorva barbati inainte sa se intoarca spre prietenului ei. “Simturile iti sunt deja accentuate, insa te vei putea transforma la urmatoarea luna plina. Pana atunci,” ii oferi o pusca si un pistol cu gloante potrivite pentru a-i nimici pe demoni. 

“Bafta,” spuse varcolacul si clatina din cap. Haita s-a raspandit prin tot orasul, insa Ben i-a ramas alaturi, la rugamintea ei. Nu voia sa isi piarda prietenul. Abia l-a recueprat din ghearele mortii. Nu il va mai pierde inca o data. Satul de tachinarile celor doi, Alaistair si-a dat ochii peste cap si afirma: “draga fratioare, tu chiar duci lipsa unui suflet cald langa tine? Ingeras, ai grija cu necioplitul asta. Musca rau. Ne intoarcem la oile noastre? Aveam o intalnire, dar cineva a avut grija sa ii stearga existenta.” Ingerul continua sa il atace pe fratele lui, iar Jayden le delecta tuturor auzul cu un raset animalic. Acest lucru il deranja si pe Lordul Intunecat, desi, David intelegea aluziile. Diana, oricat ar fi incercat sa para ca era de partea lor, se afla la ani lumina de intunecatii din casa. “Jayden, ajunge!” stranse pumnul, reducandu-l la tacere. “Data viitoare nu o sa fiu la fel de ingaduitor. Ne putem concentra?” arata spre harta, iar vocea ii era poruncitoare si grava, intocmai ca cea a tatalui sau. Diana se mutase cat mai departe de Jayden, in partea opusa, chiar langa acesta si i-a fost recunoscator. Nu isi dorea ca soldatii tatalui lui sa fie distrasi ori sa se ia de ceilalti pentru ca se aflau in tabere opuse. Si el a fost odata om. Si inca avea o inima de om. “Asta este,” o aproba Printul Intunecat. Cotul femeii se atinse din nou de al lui, insa acesta nu reactiona in vreun fel, ci continua sa priveasca punctele indicate de Alaistair. Acolo, undeva, se afla si cartierul lui… Cartierul in care a locuit a fost printre primele vizate de Morrigan si chiar daca stia ca locatarii blocului fusesera ucisi chiar de mana lui, nu putea sa nu se gandeasca la cafeneaua de unde isi cumpara dimineata cea mai buna cafea. Acolo locuiau oameni nevinovati, care nu aveau niciun habar ca Moartea le-a pus gand rau. “Asta inseamna…” Tacu. Stiau toti ce insemna. Se jucau cu vietile muritorilor. Lordul Intunecat isi atinse ganditor barbia, o miscare atat de necaracteristica lui Ivy, gandi David, apoi clatina din cap. Nu era Ivy! Oricat si-ar fi dorit ca totul sa fie un cosmar, iar Ivy si Aleksander sa se comporte in continuare ca si cum ei ar fi fost singuri pe aceasta planeta, igorandu-i complet pe toti ceilalti, tanara vrajitoare era moarta. Luasera decizia sa inchida granitele orasului si sa o tina pe Morrigan inchisa in San Francisco, insa nimeni nu se gandea la victimile colaterale. “Si oamenii? Ce aveti de gand sa faceti cu ei?” li se adresa David, privindu-i pe fiecare in parte. Jayden se mai ratoi la conducatorul sau pentru alte cateva minute, dar nu cu aceeasi intensitate si la final se dadu batut pentru ca nimeni nu mai putea sa il opreasca pe Lucifer. "Jayden, gata!” spuse David exasperat. Vocea ii rasuna cu ecou. Un ecou rece si distrugator. Apoi il privi pe Lucifer cum se indreapta spre iesire, mergand sa discute cu Aleksander. "E cea mai buna decizie,” adauga si David, uitandu-se in ochii Dianei. “MI-ai distrus deja inima,” zise Aleksander printre dinti. “Cand mi-ai ordonat sa o caut. Cand m-ai trimis dupa ea. Sau a fost tot unul dintre planurile lui Morrigan?” Ivy Vera nu era orice vrajitoare pe care o puteai gasi la colt de strada. Asa este. Si Morrigan i-a rapit-o. “A luat decizia asta… ca sa ma salveze?” pana si lui ii suna ca cea mai mare prostie din istoria omenirii. Si-a ucis familia. S-a sinucis. Pentru el? Un Intunecat. Micuta ta vrajitoare i-a sacrificat pe toti ca sa te transforme in cea mai buna arma impotriva lui Morrigan. Cu siguranta ar fi existat o alta solutie! Intotdeauna exista, nu asta zicea ea mereu? Stranse din dinti si se ridica in picioare. Oricat de doborat era, nu avea de gand sa isi plece capul in fata lui Lucifer. Simti Puterea arzandu-i venele si se lasa invaluit in Intuneric, cu inima sfasiata de suferinta, asa cum i-a promis Lucifer. “Vreau sa vorbesc cu ea!” Nu era o rugaminte. Ci un ordin. 

[monstersofheaven]

the anchor - bastille [x]

[monstersofheaven]

Casa era mult prea intunecata. Si goala, pana in punctul in care nici macar ei trei si certurile lor mai mult sau mai putin inofensive nu mai reuseau sa ii dea un strop de suflet. Iris o vedea prea tacuta si asta o scotea din minti. In prima zi petrecuta in casa lor nu a putut sa doarma. Nu a putut nici macar sa se aseze in pat crezand ca astfel face familiei o nedreptate odihnindu-se cand toti ceilalti se lupta pentru vietilor lor. A stat in sufragerie, asezata pe canapea si a privit insistent usa de la intrare, asteptandu-i pe Aleks si pe Ivy sa isi faca aparitia. Dar noaptea tot a trecut si soarele tot a rasarit, iar usa a ramas tot inchisa. Si Aleks si Ivy nu s-au intors. Izzy si Harry nu au dat nici un semn, nici ei. Aurora si Ash nu s-au mai materializat luandu-i pe toti prin surprindere. Parintii ei... Ochii i s-au umezit dar ca sa nu lase lacrimile sa cada le-a sters hotarata. Se vor intoarce, si-a spus, nu au cum sa nu se intoarca. Nu au cum sa fie morti. Cuvantul *morti* nu ar fi venit atat de usor pe buze daca ar fi fost adevarat si inima ei spunea altceva. Refuza sa creada ca golul pe care il simtea apasandu-i sufletul se datora legaturii pe care nu o mai avea cu surorile ei. Si soarele tot a apus in acea zi si usa a ramas tot inchisa. Sufrageria tot cufundata in liniste. Sophie si Seb tot uitandu-se la ea cum asteapta ca usa sa se deschida si Aleks si Ivy sa isi anunte sosirea. Lumina din salon s-a aprins luand-o prin surprindere si o farfurie cu mancare i-a fost fortata in mana impreuna cu o furculita. A refuzat sa mai manance si a treia imbucatura pentru ca tot credea ca face familiei ei o nedreptate hranindu-se cand vietile ceilalti erau in pericol. Dupa un timp petrecut probabil privind-o din pragul usii de la bucatarie, Sophie a venit sa ii ia farfuria. Seb a venit sa ii aduca o patura pe care i-a asezat-o pe umeri. I-a vorbit, dar ea nu i-a raspuns si nici nu l-a privit de teama sa nu piarda momentul in care usa de la intrare se deschide. Si noaptea tot a trecut si soarele tot a rasarit. Iar usa a ramas nedeschisa. Furioasa, a aruncat patura pe podea si a deschisa usa, iesind in gradina din fata casei. Era inca dimineata devreme dar stia ca vrea sa le vada pe vrajitoarele salvate venind la ea si cerandu-i explicatii. Nu a surprins-o insa sa isi dea seama putin mai tarziu ca le convenea sa fie prinsi in Velaris atat timp cat nu isi pierdeau vietile. Cand a ridicat privirea spre cer, luna deja statea deasupra ei, uriasa si rotunda. Si Iris fu multumita sa realizeze ca timpul trecea pe langa ea fara sa incetineasca. S-a intors pe calcaie pasind apasat pe iarba inca verde si soarele era deja sus pe cer cand a intrat inapoi in casa. Cu toate astea, casa statea inca intunecata si goala si cele doua perechi de ochi care nu apartineau lui Ivy si lui Aleks o priveau ingrijorate dar taceau si nu ziceau nimic. Nu ii ziceau sa opreasca timpul. Sa nu se mai joace cu el. Nu o opreau din a-l afecta. Pentru ca nu isi dadeau inca seama ca ea e de vina. Si nici ea nu parea sa fie constienta cat de mult voia sa ajunga la capatul vietii si sa se reintalneasca cu propria familie. Nu simtea nici Puterea care crescuse in ea, care continua sa creasca alimentata de durerea pe care disparitia legaturii cu surorile ei o revarsa asupra intregii bule de sapun in care s-a inchis.

Nu simtea ca mai avea putin si distrugea Timpul din Velaris cu dorinta arzatoare de a se distruge pe sine. Toti trebuiau sa ii multumeasca lui Soph. Daca nu ar fi fost acolo sa echilibreze putin balanta si sa o incetineasca putin pe Iris, Iris ar fi luat cu ea Timpul si s-ar fi invelit cu el in groapa pe care si-o sapa cu propriile maini. S-a asezat pe canapea si camera s-a intunecat din nou. Lumina a fost aprinsa iar, farfuria cu mancare fluturata iar prin dreptul nasului ei, mana dreapta a strans din nou furculita, mancarea a cazut greoi in stomac si apoi a fost abandonata. Si usa de la intrare a ramas inchisa. Aleks si Ivy nu s-au intors acasa. Nici ceilalti. Iar casa a ramas rece si impersonala. Oboseala a facut-o sa se gandeasca la toate emotiile pe care le-a incercat de fiecare data cand se afla in prezenta lui Ivy si a lui Isabel. Inima ei le percepea atat de intens atunci incat amintirile capatasera un gust amar. Furie nimicitoare si o tristete profunda. Frica paralizanta si o bucurie imensa. Si tot ce a ramas in locul lor era nimic. Un nimic care stergea fiecare clipa in care a vrut sa ii sara lui Ivy la gat pentru ca surioara ei lua decizii dintre cele mai pripite punandu-I pe apropiatii ei in pericol. Un nimic care tragea cortina peste toate momentele in care voia sa o prinda pe Isabel de umeri si sa o zguduie bine ca sora ei mai mare sa nu se mai gandeasca atat de mult la ce se poate intampla daca greseste o variabila din aparenta viata perfecta pe care o traia. Intr-un final dupa ceea ce a parut o vesnicie, usa de la intrare s-a deschis. Groaznic de incet, ca si cum Timpul nu i-ar mai fi stat lui Iris la cherem si ar fi actionat de unul singur, ca sa ii faca in ciuda vrajitoarei. Recunoscand bocancii barbatesti la care s-a tot uitat pana atunci de fiecare data cand veneau sa ii aduca o patura, Iris prelua imediat fraiele Timpului si Timpul isi continua trecerea alerta. Lumina care s-a strecurat dupa Seb i-a ranit vederea si inima deja mistuita de dor. Oftand, Iris s-a ridicat de pe canapea si inghitind in sec a urcat la etaj ca sa faca un dus. A incercat sa ignore geanta roz plina de cosmetice care statea pe chiuveta. Ivy mai avea inca una acasa, cu aceleasi produse, pastrate pentru zile negre. Pentru cand nu il suporta pe Aleks si voia sa stea departe de el, i-a marturisit mezina, dar Iris stia foarte bine ca lasase geanta in baia lor ca un pretext sa se reintoarca acasa si sa le vada pe surorile ei. Ca sa nu le foloseasca prosoapele aranjate uniform langa cabina de dus, a insfacat un prosop din dulap si a facut un dus fierbinte. Apa a curs in siroaie dogoritoare la inceput, s-a racit treptat ca sa devina din nou fierbinte si sa se raceasca a doua oara si sa o faca pe Iris sa isi piarda interesul pentru un dus. S-a sters bine cu prosopul si ca sa nu il lase aruncat in baie, l-a facut sa dispara impreuna cu hainele pe care le purtase inca de cand s-a trezit inchisa in Velaris. A iesit din baie imbracata in haine curate si lejere pe care mintea ei le-a ales inconstient si a coborat absenta la parter. Intocmai precum o fantoma care bantuia casa ce ar fi trebuit sa nu fie atat de intunecata si de tacuta. Nu avea habar cat timp trecuse de la sosirea lui Seb, dar afara era inca lumina. Seb inca purta bocancii de care parea mult prea atasat, aceiasi blugi de culoare bleumarin, acelasi pulover negru, dar cand s-a intors spre ea chipul ii era brazdat de riduri de expresie si pe la tample parul I se grizonase putin.

Sophie pregatea ceva de mancare si vocea melodioasa a tinerei razbatu prin fiecare por al lui Iris, incalzindu-I fiinta. Iris se vazu intrand in bucatarie, alergand in bratele lui Seb si depunand un sarut domol pe buzele lui. Privirea pe care i-a aruncat-o vampirului ducea cu gandul la noaptea alba pe care au avut-o si zambetul viclean al lui Seb promitea o dupa amiaza la fel de dulce, dupa ce odrasla lor ii va lasa singuri. Sunetele dezgustate ale lui Sophie i-a trezit pe amandoi din visare doar ca sa ii faca sa o ia in brate din ambele parti si sa ii umple obrajii trandafirii de sarutari calde. Iluzia a luat sfarsit cu o farfurie care s-a trantit abrupt pe masa si Iris clipi des, indreptandu-si atentia spre chipul furios al lui Sophie. “Poftim?” Intr-un mod ciudat, abia si-a recunoscut propria voce. O folosise atat de putin in ultima vreme incat aproape i-a devenit straina. Sophie a decis sa nu repete orice i-a spus mai devreme si a trecut pe langa ea cu o viteza care a dezechilibrat-o. Iris s-a sprijinit rapid de blatul mesei ca sa nu cada si spre deosebire de Sebastian care a strigat dupa fiica lor, ea a tacut refuzand sa se uite in spatele ei. Ar fi adaugat inca o usa care ramanea inchisa la sirul tuturor celorlalte care stateau pana si atunci ferecate. La etaj s-a mai inchis una si asa a ramas. Inchisa. Si Iris tot cu spatele la ele a ramas. Dar a raspuns chemarii lui Seb, constienta pentru prima data de cum ii suna numele pe buzele lui. “Da?” Rosti simplu. L-a primit in spatiul ei personal si s-a lasat imbatata de parfumul lui. De cuvintele pe care le spunea si care ii erau dedicate doar ei. De semnificatia acelei declaratii care ar fi trebuit sa ii linisteasca inima. "Daca plec..." Iris lasa privirea in jos si clipi de cateva ori, cu coltul ochilor inundat de lacrimi. "Daca plec," repeta tanara. "Pierd si ultima conexiune pe care o am cu ei. Nu ii mai simt acolo, Seb. Ivy. Izzy. Totul se misca prea repede si nu vine nimeni inapoi oricat mi-as dori sa le grabesc intoarcerea." Noi. Pe buze ii aparu umbra unui zambet si modul in care Sebastian se referea la ei ca la un intreg desi scuturile pe care si le-a ridicat in jurul ei i-au tinut la distanta unul de celalalt a incalzit-o pe dinauntru. Vampirul i-a oferit mana lui si Iris se trezi visand la toate diminetile in care stateau sub asternuturi, el prefacandu-se ca doarme ca sa primeasca in continuare afectiune, ea trasand liniile fine din palma lui si memorandu-le pentru a mia oara. Pierdu si viziunea aceasta imediat ce Seb i-a luat mana intr-a lui si i-a depus un sarut rece in podul palmei. Tandru, i-a zambit si i-a inchis pumnul ca sa pastreze amintirea sarutului vie. Habar nu avea ca sarutul ala se instalase deja in inima ei si refuza sa mai plece chiar si daca ar fi deschis larg palma. Ii ceru sa aiba incredere in el si avea, dar Iris inca nu voia sa plece din casa care in curand avea sa i se transforme in mormant. Nu cand usa de la intrarea se putea deschide in orice moment. "Asteapta..." A apucat sa spuna dar vampirul a luat-o in brate si a dus-o departe de casa, in locul despre care i-a povestit cu atata mandrie. Locul care trebuia sa devina al lor daca voiau sa evite inca o tragedie. S-au oprit in fata unei cabane micute si stinghere si Iris vru sa ii ceara sa se intoarca acasa. Acasa unde durerea domnea la orice pas. "E superba." Zise cu jumatate de gura. Stia ca merita mai mult, ca Seb astepta mai mult decat asta, dar cu greu isi gasea cuvintele potrivite si nu il putea dezamagi si pe el. Macar pe el.

Acel sincer “Te iubesc!” i-a incetinit pentru o eternitate inima si Timpul se opri din alergat in jurul lor. Soarele se razgandi si ramase inca pe cer cu toate ca la orizont luna isi aratase un sfert din chipul argintiu. A ridicat privirea la Sebastian si prin ochii lui s-a vazut din nou alergandu-I in brate dupa o zi lunga petrecuta departe de el, sarutandu-l pasional in timp ce inchideau usa de la dormitor in urma lor ca sa se bucure de reintalnire. Viitorul arata neobisnuit de cald, iar inima ei parea impacata in acele clipe. Ii saruta fruntea care statuse pana atunci incruntata, ridurile din jurul ochilor de care se indragostise iremediabil, isi trecu degetele prin parul brazdat de fire albe si apoi ii rosti numele cu reverenta. O invatase sa traiasca. Seb al ei, pentru care era dispusa sa riste tot. Revenind la realitatea pe care Seb se lupta sa o zdruncine din toate partile, Iris lasa sa ii scape un oftat. Timpul tragea de ea sa ii ofere din nou atentie si Iris prinse fraiele puternic intre degetele pe care mai apoi le lipi de corp. Ordona Timpului sa isi incetineasca fuga pana se hotaraste ce vrea sa faca si mai pastra inca putin lumina in poiana. Luna era de un cot pe cer si soarele se zbatea sa se duca la culcare, iar ei stateau incapatanati intre zi si noapte, intre trecut si viitor, el disperat sa o salveze de ea insasi, ea dispusa sa se piarda daca asta insemna ca se va alatura familiei ei. “Am nevoie sa te hranesti in momentul asta.” Rosti Iris, greoi. “Te rog. Nu pot sa il mai tin mult pe loc si e singura modalitate prin care nu o sa distrug orasul.” Timpul I se zbatu in maini si abia reusi sa il tina sub control. Inima i-o lua din nou la goana si stranse din dinti ca sa nu strige manioasa. Te rog, il implorara ochii lui Iris, te rog, Seb. Te rog sa ai si tu incredere in mine. Rugamintea ei parca pluti mai departe, prin vointa Universului de a pastra macar un strop de magie in lume si auzul fin al lui Ben o prinse din aer fara sa isi dea prea mult seama de ce insemna cu adevarat. “Hmmm, am trait destul in preajma lor ca sa cred ca nu au niciun as in maneca.” Zise detectivul prea putin afectat de vestea ca surorile Vera ar putea sa fie moarte. Increderea in ele ii fusese zdruncinata serios in ultima vreme, cu orasul in haos din cauza prostiilor pe care le-a facut familia Vera, dar fetele stiau cum sa intoarca regulile jocului in favoarea lor si asta nu era o intamplare singulara. De cate ori nu au intrat in rahat pana in gat ca sa iasa la liman mai puternice ca niciodata? Ben isi trecu degetele lungi prin par si privi haita care il primise cu bratele deschise ca pe unul de-al lor. “Iar daca apocalipsa ne face o vizita atunci ar trebui sa o primim cum se cuvine. Nu-I asa?” Ii zambi Mayei incurajator si se apuca sa caute cu privirea o pereche de pantofi pe care sa ii incalte. Cineva ii oferi niste bocanci de munte pentru care fu recunoscator si o jacheta care a vazut si zile mai bune. “M-ai intrebat mai devreme daca sunt pregatit pentru ce urmeaza si nu cred ca ti-am oferit un raspuns prea bun.” I se adresa din nou prietenei lui, cu aceeasi incredere pe care Ben si-o imagina destul de molipsitoare. “Locuitorii din San Francisco nu se mai pot baza pe Cele Fermecate daca ceea ce ai simtit e adevarat. Noi am ramas singura lor speranta si sunt pregatit sa ma intorc in oras ca sa ii protejez. Nu are niciun rost sa stam pe loc si sa ne gandim la cei care au cazut daca suntem destul de puternici sa impiedicam si mai multa varsare de sange.”

Jayden avea cateva idei despre cine s-ar potrivi mai bine sa pazeasca nenorocirile ascunse in cutia Pandorei. Multe dintre ele il implicau pe Turner. Toate celelalte le implicau pe vrajitoarele care dintr-un motiv sau altul au fost lasate sa traiasca. "Poti sa iti rascumperi greseala izolandu-te in vid cu Puterea care zace in Mor. Esti exemplul clasic de Bine si Rau. Eroul tragic. Bla, bla, bla." spuse Jayden teatral si ii smulse Dianei un zambet. Prinzand-o asupra faptului, ii facu din nou cu ochiul si ingerul miji ochii la el, cu siguranta gandindu-se la toate modurile in care il putea face sa regrete flirtul nerusinat pe care il folosea cu ea. "O sa imi furi inima, ingeras, daca vei continua sa ma dezbraci din priviri." Buzele Dianei si-au pierdut din culoare si ingerul cu greu se abtinu sa nu ridice din nou taisul sabiei la Jayden. "Continua sa mi te adresezi atat de nepoliticos si nu o sa iti pierzi doar inima ci si capul." Ii raspunse femeia si Jayden le "delecta" tuturor auzul cu un raset animalic. "Pest, nu ai suficiente jucarii acasa?" I se adresa Lordul Intunecat demonului facandu-l pe barbat sa isi muste buzele ca sa se opreasca din a rade cu pofta. "Nu atat de interesante ca si ea." Veni raspunsul lui Jayden cateva secunde mai tarziu, in timp ce stateau toti asezati in jurul hartii lui Alaistair. Diana se mutase cat mai departe de el, in partea opusa, chiar langa David. "La cum se misca Morrigan, in curand tot San Francisco va deveni o zona moarta." Interveni Diana. Cotul femeii se atinse din nou de al lui David dar niciunul dintre ei nu reactiona in vreun fel si asta incepea sa ii raneasca lui Jayden orgoliul subred. Ingerul se uita la David si continua "Am putea sa o tinem blocata pe teritoriul orasului. Sa nu ii permitem sa treaca mai departe, spre urmatoarea zona." Lordul Intunecat isi atinse ganditor barbia, o miscare atat de necaracteristica lui Ivy. "Din pacate Morrigan reactioneaza si mai periculos daca vede ca incercam sa o inchidem intr-o colivie." Replica Jayden lovind cu degetul harta orasului San Francisco. Era o colivie frumoasa care putea sa ofere oricui ideea de libertate. Morrigan insa era obisnuita sa scape din orice inchisoare, oricat de frumoasa ar fi fost si sa se razbune intr-un mod crunt pe cel care a inchis-o fara voia ei. "Exista destule sigilii care pot sa imobilizeze un demon. Unul dintre ele l-a transformat pana si pe Lucifer intr-un demon fara aparare cand vrajitoarele au decis sa il inchida in Iad." Jayden clatina din cap refuzand sa o mai asculte pe Diana. Desi era o idee buna si sigiliul inca ardea clar pe retinele Lordului Intunecat, demonul pur si simplu refuza sa ii aminteasca acestuia de cel mai dureros moment al eternitatii lui. "Cat ma bucur ca nu te las pe tine sa iei decizia finala." Ii spuse Lucifer lui Jayden, batandu-l usor pe umar. "Si totusi cred ca nici tu nu esti in masura sa decizi ce se intampla in continuare." Contrazise Jayden. "Cu toate astea am luat deja decizia sa inchidem granitele orasului si sa o tinem pe Mor inchisa in San Francisco." Pestilence se mai ratoi la conducatorul sau pentru alte cateva minute dar nu cu aceeasi intensitate si la final se dadu batut pentru ca nimeni nu mai putea sa il opreasca pe Lucifer. Si oricum toti ceilalti din camera pareau mai degraba curiosi de disparitia brusca a lui Turner si de tipatul care s-a auzit de afara decat de lipsa fe folos a cuvintelor lui. "Cu un asa campion ceea ce vrem sa facem e sinucidere curata." Bombani Jayden. Lua un loc, plictisit, pe canapea si isi lasa capul pe spate, cu ochii inchisi. Diana vru sa il urmeze pe Aleks si sa ii ofere confortul unui umar cald pe care sa planga dar David o opri, mai intelept decat ea.

"Cateodata e bine sa ignori dorintele cuiva si sa ajuti cu tot ce poti." In ciuda cuvintelor contradictorii, ingerul a ramas in casa si a privit in continuare harta orasului calculand cat de mare trebuia sa fie capcana pentru Morrigan ca aceasta sa nu isi dea seama de ce I se va intampla. Lordul Intunecat isi dadu ochii peste cap si bombanind numai blesteme printre dinti se duse in graba dupa Turner. “Sa te privesc cum te lasi macinat de durere.” Ii raspunse Lordul Intunecat lui Aleksander, cu vocea mieroasa a logodnicei sale. “Pana la urma daca nu iti distrug inima nu o sa ai nicio sansa sa lupti impotriva lui Morrigan.” Ivy scutura din cap privind distrugerea pe care a lasat-o Turner in urma lui si modul in care acesta statea in genunchi, parca asteptandu-si sfarsitul. “Ivy Vera nu era orice vrajitoare pe care o puteai gasi la colt de strada.” Isi puse mainile in san si pasi cu incredere spre Turner ca sa se aseze in cele din urma pe pamant langa demon. “I-am simtit Puterea cand am adus-o in Iad. Era suficient de mare ca sa rivalizeze cu a ta chiar si fara sa faca o combinatie atat de indrazneata cu Intunericul. A reusit destul de usor sa scape de sub iluzia pe care am creat-o si pe atunci inca ma bucuram de toate abilitatile mele la capacitate maxima. Sa o vad invinsa atat de usor de Morrigan mi-a ridicat niste semne de intrebare.” Spuse Ivy, leganandu-se inainte si inapoi ca un copilas neastamparat. “Avea destul timp sa ii salveze pe toti sau macar sa fuga din casa si sa se ascunda de Morrigan in Velaris. Si spre surprinderea mea nu a facut-o permitand tuturor sa moara ca sa te salveze pe tine.” Ochii rosiatici ai lui Ivy cazura asupra lui Aleksander si un zambet surprinzator de mandru ii aparu pe chip. “Micuta ta vrajitoare i-a sacrificat pe toti ca sa te transforme in cea mai buna arma impotriva lui Morrigan. Ivy s-a sacrificat stiind ca moartea ei te va distruge.” Ii facu semn la iarba vestejita din jurul lor, unul dintre efectele dezastruoase ale Sursei. “Cred ca esti pe drumul cel bun. Cu inca o iesire ca asta o sa rivalizezi in scurt timp si cu Morrigan.” Tonul sarcastic pe care l-a folosit nu a tradat nicio clipa entuziasmul cu care il astepta pe Aleksander sa ii dea lui Morrigan lovitura de gratie. “Daca nu ma crezi, poti mereu sa o intrebi. Nu e ca si cum a plecat prea departe.” Lordul Intunecat parea in continuare detasat cand i-a intins o mana mica si rece barbatului. “Si ai la cheremul tau, Sursa. Chiar trebuie sa te invat eu cum sa o folosesti? Contacteaz-o pe Ivy, prostule. Nicio putere din universul asta nu poate distruge o legatura dintre o vrajitoare si sufletul ei pereche, nici macar moartea. Nu poate decat sa o slabeasca destul cat sa treaca neobservata.” Lucifer nu ar fi crezut niciodata posibil un astfel de pact intre el si Aleksander Turner. Il ura de moarte si ar fi vrut sa il distruga pana si atunci cand reprezenta singura lor sansa de scapare. Dar tocmai de asta il si tinea in continuare in viata. Spre nemultumirea sa si a generalilor lui care ii asteptau intoarcerea in casa. Diana il asculta pe David cu atentie, captivata de modul in care cuvintele barbatului se revarsau cu incredere peste buzele lui ca sa prinda in mrejele lor pe oricine considerau vrednic. “Nu am unde sa ma duc.” Si era oricum destul de tarziu sa recastige increderea Tatalui Ceresc. Asa ca accepta palma intinsa a lui David ca pe un colac de salvare. “Pe langa asta i-am promis gandacului de bucatarie care sta acum intins pe canapea ca o sa isi piarda si inima si capul.” Simtindu-se invocat Jayden deschise ochii si se uita ucigator la Diana. “David ti-a oferit sentinta la moarte si tu ti-ai semnat-o, ingeras.” Marai Intunecatul. “Cum altfel sa am acces la tine daca nu asa?” Replica Diana cu un zambet dulceag. “Mi-ai promis inima si gatul tau. O sa am grija sa fac rost de ele imediat ce razboiul acesta va lua sfarsit.” Intunecatul ridica o spranceana, intrigat. “Ma provoci?” intreba el la care raspunsul Dianei veni la fel de sarcastic precum l-a spus si el in urma cu cateva zeci de minute. “E nevoie?”.

Nesabuinta lui Jayden l-a facut pe David sa se opreasca brusc si sa il priveasca fix si sumbru. “Jayden, sper ca nu uiti care este rolul tau in Iad,” i se adresa el rece inainte ca lumea lui Aleksander sa explodeze intr-un miliard de particele sfaramicioase. Umbrele l-au primit ca pe un vechi prieten care a ratacit prin viata si s-a intors intr-un final acasa. In fond, cine era Aleksander? Un ucigas. Un mincinos. Un demon cu ganduri mult prea intunecate pentru inima lui de foc. De la moartea nemernicului sau tata pe care l-a omorat inainte ca acesta sa o mai loveasca pe Aurora pana la sufletele vrajitoarelor pe care le-a ispitit si le-a tarat in Iad, Aleksander nu s-a dat in laturi de la nimic. A facut intocmai cum i s-a ordonat. Si i-a placut. A fost nemilos. Malefic. Nu i-a pasat daca surioara lui mai era in viata sau nu. A dat crezare vorbelor pe care le-a auzit de la ceilalti fara sa le puna o clipa la indoiala. Stia ca, daca ar fi dat ochii cu ea, daca ar fi vazut-o chiar si pentru o clipa, noua sa masca se va narui, iar totul se va intoarce ca un bumerang si va simti… toata amaraciunea pe care a tinut-o ascunsa atatea secole. Tot asa s-a distantat si de mama lui si de orice i-ar fi trezit amintiri intr-o alta viata. Pieptul i s-a aprins de ura. Ura fata de tatal sau; fata de toti cei care i-au refuzat dreptul la viata, care nu l-au primit in randurile lor si l-au impins sa apeleze la Elizabeth care, avida de putere, a incheiat intelegere dupa intelegere cu Lordul Intunecat. Era o ura atat de orbitoare si de fierbinte, incat lua locul iubirii si sperantei care au inflorit in sufletul lui. Mor. Mor a omorat-o pe Ivy si i-a trimis sufletul in Pustiul cel mai indepartat, unde nici o creatura nu ar mai fi iesit intreaga la minte. Nu ii pasa. Avea o inima de foc. Controla Sursa. Pamantul putea sa arda. Nu ii pasa. Trebuia sa ajunga la Ivy. Timpul era pretios. Era o ura atat de imbietoare, ca a acceptat bucuros sa fie mostuit in ea. Sub indrumarea lui Lucifer, cu multe secole in urma, Aleksander si-a recladit identitatea din temelii, schimbandu-si numele in Connor. Si totusi pastra numele tatalui ca o amintire a unor vremuri de demult. Ori de cate ori, umanitatea isi croia drum spre suprafata, demonul apela la acea amintire pentru a-si intemnita sufletul vulnerabil. Pana intr-o zi. “Pierdem timp pretios aici,” zise barbatul printre dinti. Il invidia pe David. Facea ce facea si tot avea o urma de umanitate in el. Ochii aceia umani. Ochii care ii aminteau de Ivy. Cum se face ca barbatul pe care il ura a castigat atatea, iar el a pierdut totul? “Any final words, little Vera?” a intrebat-o Morrigan. Insa tanara a tacut. “Nu voi intelege niciodata de ce oamenii devin atat de curajosi in fata Mortii,” a comentat demonul. Dar simtea ca lui Ivy ii era teama. Mainile erau stranse in pumni pe langa corp si iubita lui se clatina usor pe picioare ca si cum ar fi fost o crenguta in bataia vantului. Morrigan a ras, arogant. “Nu exista nimic dincolo de Moarte, little Vera. Acesta este sfarsitul pe care l-ai evitat de atata amar de vreme.” Ivy isi inghiti injuraturile si trase aer in piept. “Iar cavalerul tau in armura stralucitoare a avut suficient timp la dispozitie sa vina si sa isi salveze ursita.” Amintirile il copleseau prin Legatura. Legatura care acum era franta. Disparuse. Simtea doar un gol imens. Ochii i-au luat foc de amaraciune, iar David putea sa jure ca a vazut oglindirea unor lacrimi, care au disparut asa cum au aparut. Rapid. Tonul vocii Printului Iadului era lipsit de orice emotie, desi tristetea pusese stapanire si pe el. Lucifer i-a fost un mentor bun, invatandu-l cum sa isi protejeze inima de orice factor care i-ar fi dat universul peste cap. Incerca sa isi gaseasca cuvintele, asa cum putea in situatia data. 

“Ne-am strans aici atatea capete luminate si se pare ca tot nu ajungem la un consens. Intre timp, Cele Fermecare au fost ucise, Pamantul devine usor, usor terenul de joaca al unei nebune si noi ne masuram muschii de parca ne-am afla in curtea scolii. Poate ca voi nu stiti ce inseamna umanitatea, cat de fragila, dar magica poate fi,” isi privi mama cu recunostinta si dragoste. Ei ii datora faptul ca nu si-a pierdut ratiunea si mai ales, sufletul, intr-un loc care era cladit pentru intemnitarea sufletului. Iar in timp ce toti ceilalti faceau demonstratii de putere, Lucifer ii privea netulburat. Nu intervenea, desi era cunoscut pentru nechibzuinta sa. Doar era Arhanghelul care s-a razvratit impotriva Tatalui Ceresc si s-a razboit cu fratii sai. Iadul chiar inghetase, iar Lucifer era pregatit sa ii cedeze locul fiului sau. Demonii deveneau constienti de acest lucru si incepeau sa puna la indoiala suprematia baiatului om, mutandu-se dintr-o tabara in alta. Puterile se schimbau mult prea usor. “Nu ajuti deloc, Tata,” sopti David, dupa ce a inteles mult prea bine ce se petrece in mintea lui Aleksander. Voia sa se duca in Pustiu dupa sufletul lui Ivy. “Nesabuinta ta va avea repercusiuni si nu vom izbandi,” i se adresa demonului. “Nu s-a actionat numai din impuls pana acum? Si uite unde s-a ajuns…” Era crudul adevar. Se uita sceptic la Jayden, care nu inceta sa puna paie pe foc. Demonul isi dezveli coltii si ii facu semn lui Aleksander sa se apropie de el. Sursa ii pulsa in vene, iar ura il controla, asa ca barbatul se apropie de el, vazand in fata ochilor doar pe Morrigan si acele ultime clipe inainte ca lumina sa ii paraseasca privirea pentru totdeauna. Ar fi ajuns prea tarziu. Din nou! Si era numai vina lui. Cei trei nu tineau cont de susotelile din spatele lor, cu toate ca Lucifer si Prya priveau totul ca pe un spectacol de reatru. Doar aveau bilete in primul rand! “Aleks,” i se adresa David cu o voce prietenoasa. “Nu ti-am fost niciodata un amic, dar asculta-ma… Trebuie sa lucram impreuna. Nu dezbinati! Ai incredere in mine,” il privea in ochi, dupa ce a intervenit intre cei doi demoni. Ceva este in neregula, le-a transmis Jayden, care a plecat primul la suprafata. Intelegand ce au de facut, Alaistair si Cole si-au anuntat superiorii ca prezenta lor este necesara in lumea oamenilor, acolo unde furia lui Morrigan asternea haos. Oamenii erau usor de manipulat, iar gandurile lor se schimbau intr-o clipita. Anarhia era cuvantul care descria cel mai bine ce se petrecea. Toti simteau impulsul de putere pe care il lasa in urma Morrigan. Moartea devenise mult prea puternica in doar cateva ceasuri si nu stiau cauza. Inca! Dupa un schimb de priviri, Cole si Alaistair au pornit in colturi diferite ale lumii pentru a-i controla pe muritori. Chiar si pentru un Calaret al Apocalipsei era o munca dificila. Puterea pe care o simteau invaluind planeta ii slabea intr-un mod considerabil. Era ca si cum Morrigan s-ar fi hranit cu toata magia din lume. “A inceput,” a rostit ingrijorata Maya. Pana in acele clipe i-a explicat lui Ben motivele care au dus la transformarea lui intr-un varcolac. “E prea devreme,” spuse printre dinti. Femeia se ridica de pe scaun si-si privi haita, apoi ochii au zabovit asupra chipului lui Ben. “Esti sigur ca poti lupta?” Insa ei nu aveau habar ca Cele Fermecate nu mai exista si ca Morrigan asimila magia din lume, reducand-o la nimic. Fusese zona rosie, epicentrul magiei, insa acum casa Vera era o simpla locuinta in care s-au petrecut o serie de crime. Nexus-ul pe care Sebastian l-a alimentat cu nemurirea sa nu mai exista. Peretii casei erau goi. Tristi. Daca ar mai fi existat, poate ca i-ar fi salvat pe stapanii de drept. Atmosfera era sumbra, iar cenusa ii dadea un aer macabru. Era singura care mai arata ca acolo au stat candva oameni. 

Lui David nu i-a luat prea mult sa il convinga pe Aleksander ca are nevoie ca barbatul sa gandeasca lucid si sa nu se arunce pe toti demonii care il calca pe bataturi, insa Lucifer a disparut de langa ei fara sa ii anunte motivul calatoriei sale. Si cum timpul capata o alta conotatie in lumea oamenilor, Diavolul a avut un avantaj considerabil. Cei doi barbati l-au urmat pe pamant, gasindu-l in casa Vera. “Vera?” intreba Aleksander surprins sa o vada pe Ivy in viata. “Cum?” Apoi a inteles ce se intampla. Lucifer. Diavolul se tinea in continuare de sotii, punand stapanire pe primul trup vacant pe care l-a gasit. Daca nu ar fi fost ochii rosii, aproape inumani, ai fi putut jura ca s-a petrecut un miracol si iubita lui logodnica a scapat cu viata de masacrul lui Morrigan. Gandindu-se la planul sau de a o atrage de partea raului, de partea intunericului, lui Aleksander i se parea o prostie. O copilarie! Demonul se intuneca la fata si trecu pe langa Lordul Intunecat fara sa i se mai adreseze. Facu o vraja, ajutandu-l pe Jayden sa stranga ramasitele umane si-si bloca orice gand care nu i-ar fi adus decat suferinta. “Diana?” intreba in acelasi timp David, dupa ce a dat ochii cu femeia care a incercat sa il salveze de propria persoana cu mult timp in urma. Nu avea cum sa ii uite chipul fermecator chiar daca a trecut o vesnicie de cand s-a intors la parintii lui. David ingheta. “Ce cauti aici?” Se pare ca ori de cate ori se intampla o tragedie, Ingerul era prezent. Doar ca de aceasta data, ceva din felul in care se misca, pozitia corpului si teama din privire, o dadea de gol. “Nu-mi spune ca s-au inchis usile Raiului si Bunicul ne-a lasat aici sa ne razboim intre noi,” deduse David, iar nemultumirea i se citea in glas. De ce se astepta ca Dumnezeu sa le fie alaturi? Singura entitate care ar fi sters haosul si ar fi indreptat lucrurile fara pierderi omenesti sau de orice natura era batranul care acum isi apara propriul interes. “De ce?” Bineinteles ca nu a primit niciun raspuns, caci caile Domnului erau mult prea intortocheate chiar si pentru o entitate cu aceeasi natura. Doar si-a trimis ingerii sau ingerul pentru a-si elimina nepotul. Era in stare de orice! Arunca o privire catre parintele lui, intelegandu-i si mai mult razvratirea. “Morrigan se deplaseaza cu o viteza incredibila, distrugand totul in calea sa…” se opri. Aleksander gasi pe podea, langa canapea, inelul de logodna al lui Ivy. Cazuse in haosul creat de Morrigan. Il roti pe o parte si pe cealalta, intre degetele lui. Cele doua benzi exterioare aveau frunze decorative, colorate cu email si tintuite cu mici pietre pretioase, dand impresia unei broderii. O mana aurita iesea din fiecare frunza. Prinsa intre cele doua maini, pe partea interioara a inelului, era o piatra neagra, stralucitoare. Ii amintea de cerul instelat. Il stranse in pumn, apoi l-a ascuns in buzunarul sacoului. Furios pe purtarea lui Lucifer, demonul se intoarse spre acesta, dand ochii din nou cu Ivy. “La naiba,” injura printre dinti. David se apropie de Inger, cu o privire nefiresc de umana. “Esti bine? Ti-a facut ceva?” se interesa el. “Oh, lasati discutiile fara rost,” comenta Aleksander intocmai ca un batran morocanos. “Mor, here kitty, kitty. Where are you? Spectacolul s-a incheiat. Sunt aici!” You really have a death wish, gandi David, obosit de purtarea lui Aleksander. Chiar facea pe eroul pana in ultima clipa. Insa nu Mor a fost cea care a aparut in clipa urmatoare, ci Alaistair si Cole. “Ce naiba ai patit, frate?” i se adresa lui Jayden. Alaistair incepu sa rada. “Camasa aia a avut zile mai bune.”