revistawon-blog

[revistawon-blog]

Maxfield Frederick Parrish (1870-1966), Sleeping Beauty in the Wood - 1912.

[revistawon-blog]

Profesorii obişnuiţi educă pentru o profesie, profesorii străluciţi educă pentru o viaţă

De Custara Theodora Coralia ​De unde ştiu? Pur şi simplu privesc in jur! Şi văd cum succesul şi cunoaşterea de frumos se nasc din atitudini pozitive şi modele remarcabile. ​Modele…profesori, cei care ȋnzestreaza societatea cu lumină de geniu, ce schimbă paradigme, rup clişee, se luptă cu destine şi le transformă, creeaza deosebitul, ating intangibilul. ​Profesorii străluciţi ştiu cum să călătorească stȃnd pe loc. Ştiu să se desprindă, ȋmpreună cu elevii lor, de cotidian sis ă pătrundă ȋntr-o lume a cunoaşterii. De fiecare data o altă lume. Este de fapt ȋnvăţătura pe care o ȋmbracă mereu ȋn hăinuţe noi, spectaculoase şi desenează cu ea poveşti de viaţă, ca elevii să ȋnţeleagă necunoscutul prin experienţe ce le vor rămȃne sădite in inimi, nu sub forma unor informaţii ce mai devreme sau mai tȃrziu se pierd. Pentru că profesorii obişnuiţi oferă doar informaţie, pe cȃnd profesorii străluciţi transformă informaţia in cunoaştere si cunoaşterea ȋn experienţă. ​Profesorii obişnuiţi sunt temporari, pe cȃnd profesorii străluciţi luminează veacuri, pentru că sunt de neuitat. Cei temporari educă doar mintea, cei de neuitat educă emoţia. Profesorii obişnuiţi sunt profesori si atȃt, iar cei fascinanţi sunt mai mult decăt atȃt; cei buni au ȋn mȃini catalogul¸cei remarcanţi, suflete. Cei care deţin catalogul rămăn, uitaţi, undeva ȋntr-un colţ de filă ȋndoit, iar pe cei care ating suflete ţi-i aminteşti şi după ce se termină paginile de liceu. Ca nişte pictori ce pictează aripi sufletelor ca să zboare şi să atingă sublimul si stele ca să se agaţe de mozaicul cosmic şi să fie sus, cȃt mai sus. ​Iar la sfȃrşit, privesc spre propriile opere de artă şi disting oameni ce se află la o mare inălţime in ierarhia valorilor, cu dorinţă de autodepăşire, nemuritori ȋn sens istoric. ​Ne croiesc drumuri pavate cu success si ne ȋnvaţă sa trecem peste eşec, ne arată cum “să preluăm o lecţie de viaţă din fiecare lacrimă”! ​ ​

[revistawon-blog]

[revistawon-blog]

De Gurău Claudia - 10F CNMB Religia ne ajută să diferențiem anumite lucruri, să înțelegem cine sunt eroii acestei lumi cu adevărat, ce este sufletul și cel mai important ce este credința. Este vorba despre înțelegere și acceptare într-o lume în care vrem să aflăm necunoscutul fară să-l cunoaștem. Ne căutam scopul și semnificația noastră ca oameni astfel încât să umplem golul pe care îl simțim la un moment dat in viață. Greșeala pe care o facem însă, este că ignorăm acest gol sau deseori îl umplem cu altceva, o iluzie a unei necesități temporare și în continuare căutam acel ceva, în afara realului nostru pentru a ne simți împliniți. Calea spre această realizare este foarte simplă și necesită un singur lucru și anume, voința. Voința spre rugăciune, spre credință și spre înțelegerea lumii în care trăim și rostul ei. Voința de a vedea anumite valori ascunse și perceperea întâmplării până și celui mai mărunt lucru este cea care ne va deschide sufletul. Astfel ne vom cunoaște sinele adevărat și rolul nostru în aceasta lume, dar și adevăratele căi spre cunoaștere si împlinire.

[revistawon-blog]

The Peacock (Portrait of a Woman), Alfred Henry Maurer

[revistawon-blog]

Vitebsky Railway Station, Saint Petersburg, Russia  

[revistawon-blog]

LEPAITRE DE CHRISTEN Blanche  (detail)

[revistawon-blog]

Scrisoare către suflet

Mă numesc G...nici nu contează numele meu,atât timp cât intenția este alta.Poate vei uita atât de ușor cele opt litere ce îmi alcătuiesc prenumele, încât nici nu are importanță să te încarc cu atâtea detalii. Așadar ne confruntăm zilnic cu tot felul de probleme cotidiene, unele dintre ele chiar marcându-ne la fel cum greutatea ghiozdanului meu din prima zi de școală m-a facut să spun „mă doare umerii!”. Pare amuzant, însă pe atunci asta chiar era o problemă! Astfel, timpul a trecut și când am ajuns în gimnaziu mi-am dat seama că pentru a obține ceea ce îmi doresc trebuie să muncesc mult.De multe ori mi s-a spus că neînvățând, pentru că acesta este „serviciul” elevului, nu voi realiza nimic, ci doar mă voi plânge și voi cere ajutor de la cei din jurul meu pentru orice tip de problemă neînsemnată.Toate aceste cuvinte m-au făcut să devin un copil emotiv, prea conștiincios ce suferea din cauza vorbelor răutăcioase spuse, poate la supărare, de profesori.Când greșeam sau pur și simplu nu înțelegeam un lucru, iar profesorii își ieșeau din fire plecam capul.Ajunsă acasă începeam să plâng și puneam la suflet orice, dând importanță celor mai absurde lucruri.Eram îndoctrinată de ideea „fără carte nu ai parte”, iar eu am dus ușor la extrem înțelesul acestui proverb.Crescând am realizat că învățătura nu reprezintă totul și că în viață ai nevoie și de prieteni, de oameni în care să ai încredere.Dar și prieteniile s-au terminat la fel de brusc precum au început... Dând și „groaznicul” examen de capacitate am prins încredere în mine realizând că timiditatea îmi va bloca creierul și astfel voi da chix lucrurilor importante. Am început să renunț încet, încet la emoții, la timiditate și am înțeles că toate neîncurajările profesorilor m-au făcut mai puternică, recăpătându-mi îndrăzneala de care am nevoie într-o astfel de lume.Bineînțeles, ca orice om, mă gândesc la atingerea scopului pe care îl am, dar pe care nu aș vrea să-l dezvălui acum.Singurul lucru la care mă gândesc este acela că alți patru ani din viață îi voi petrece la școală, alături de noi colegi, prieteni, formând o altă „familie” de care mă voi despărți poate la fel de greu. Cert este că, în acești ani am învățat nu doar informații științifice, ci și reguli ce mă vor ajuta în viață. Aceasta e povestea mea: o fată ce reușește să-și depășească fricile și care în pofida „vocilor perturbatoare” din jur va lupta pentru a își realiza visul.

[revistawon-blog]

Włodzimierz Tetmajer “Swaty” (1900)

[revistawon-blog]

Harvest of Cherries, Robert Spear Dunning

[revistawon-blog]

De acord cu tatuajele sau împotriva lor?

De Fişcu Maria Înainte să îţi faci un tatuaj trebuie să te gândeşti foarte bine la avantajele şi dezavantajele lui deoarece tatuajele sunt permanente şi ar fi păcat să regreţi mai târziu că ţi le-ai făcut. Un tatuaj este un însemn personal cu o anume semnificaţie pentru purtător, însă multe lucruri se pot schimba de-a lungul timpului şi se poate întâmpla ca ceea ce te defineşte acum să nu o mai faca peste câţiva ani. Se poate lua în calcul şi existenţa tatuării nepermanente. Durata acestora de timp este limitata, tatuajele nepermanente putând fi reînnoite sau schimbate cu altele. Tatuajul a apărut iniţial în zona ecuatoriala la triburile de băştinaşi, răspândindu-se pâna aproape de zona mediteraneana, unde a fost preluat de egipteni şi popularizat. În acea vreme tatuajul marca evenimentele importante din viaţa oamenilor şi indica rolul acestoa în societate. Baştinaşii îşi străpungeau stratul superior al pielii cu unelte ascutite, introducând odata cu înţeparea pigmentul unei plante astfel, pielea rămânând pătată. Procedeul nu este mult diferit nici în zilele noastre, plantele fiind înlocuite cu cerneala speciala, iar uneltele ascuţite cu ace. Procesul de tatuare consta practic în producerea unei rani, cu voia ta, căreia îi trebuie timp să se vindece, urmele lăsate fiind permanente. Ca orice rana, este dureroasa nu numai în momentul producerii ei, dar şi în timpul vindecării. Şi azi tatuajul arată apartenenţa la anumite grupări, în trecut fiind preluat de marinari şi soldaţi, obiceiul păstrându-se pâna acum. Un tatuaj poate ajuta la integrarea în anumite grupuri sociale, cum sunt rockerii sau motocicliştii, sau pate constituii subiectul unei coversaţii care te ajută să te împrieteneşti cu oamenii în vederea aderării la un grup. Pe de alta parte, acestea te pot şi exclude din unele domenii precum poliţia sau cercetarea, nefiind accepate nici de biserică. Salonul la care te duci să te tatuezi trebuie ales cu atenţie deoarece instrumentele trebuie să fie sterile pentru a nu lua boli cu transmitere sangvina precum hepatita B sau C, HIV şi sifilis. Rana provocată în timpul procesului de tatuare trebuie îngrijită corespunzator existând riscul de infectare, iar mai apoi tatuajele pot necesita reîmprospătare deoarece se deterioreaza în timp. S-a experimentat şi scoaterea tatuajelor, dar momentan aspectul final nu este unul tocmai estetic, semanând cu o arsură. Daca într-adevar nu îţi mai place un tatuaj, îl poţi acoperi însa nu cu orice, noul tatuaj urmând să fie mai mare. Deşi pilelea noastră este ca o pânză, tatuajul fiind o formă de arta pentru cei ce îl execută, în pictură pânza poate fi înlocuită daca nu eşti mulţumit de rezultatul obţinut însa pielea noastră rămâne cu noi pe tot parcursul vieţii. Unii consideră chiar că trupul uman lăsat de Dumnezeu este perfect aşa cum este, fără alte intervenţii şi nu trebuie modificat de niciun fel.

[revistawon-blog]

Abstract Mountain by Kim Hubball

www.instagram.com/kimhubball/

[revistawon-blog]

Rosebud Watercolor and Chinese Ink On Paper 2017, 9"x 12" Pink Rosebud In Glass Vase

On Etsy

[revistawon-blog]

Să fii mai bun

De Mindirigiu Eduard Înainte de a fi mai bun trebuie să reuşeşti să fii cu adevărat bun și ai putea începe prin a fi corect şi a avea un caracter nobil. Oamenii de tipul lui Pilat din Pont, personajul biblic, trăiesc cu senzaţia că sunt superiori, că plutesc deasupra haznalei in care colcăie oamenii obişnuiţi. Puşi la încercare se dovedesc a fi nişte oameni laşi şi meschini. Dacă locul lor călduţ e periclitat, dacă riscă să-şi piardă statutul, acceptă să devină arma prin care sunt linşaţi, la propriu sau pe Facebook, oamenii fără vină, în esenţă oameni mai valoroşi decât ei. Pilat avea o funcţie publică: era guvernatorul unei provincii, aplica legea Romei, era garantul dreptăţii romane, agentul răspândirii civilizaţiei superioare. În momentul în care e șantajat, dă mână liberă unui grup de criminali geloşi pe Hristos. Nu-şi asumă rolul de a aplica legea pe care declara că o reprezintă și de a-l salva pe Hristos. Aşa fac aceia care, deşi pot apăra un om nevinovat şi plin de calităţi, îl dau pe mâna duşmanilor şi permit să fie anihilat social. Nu e o întâmplare că Dumnezeu nu dă putere şi înţelepciune celor laşi, fricoşi şi incapabili de jertfă. Acest tip de oameni nu pot gestiona puterea lui Dumnezeu. Pot fi cel mult agenții diavolului pe Pământ.

[revistawon-blog]

Purerea impostorului

De Eduard Mindirigiu Impostorul e un animal ticălos. Îsi dorește puterea, dar nu o poate dobîndi pe căi cinstite și nu poate să și-o exercite cinstit. Se folosește de alții pentru a-și menține puterea. Are nevoie de slugi, instrumente esențiale prin care își menține influența în societate. Acest tip de om nu are idei, nu are ceva de spus, deși își dorește cu disperare să fie ascultat. De aceea e frustrat și simte nevoia să-i reducă pe ceilalți la tăcere, să anihileze concurența. Deși nu are calitățile cerute de poziția dobândită suferă din cauza faptului că e foarte limitat. Odată ce a căpătat o formă de putere se comporta de parcă și-ar fi dobandit poziția în mod meritat. Așa că nu înțelege de ce nu e respectat și de ce nu face față cu succes sarcinilor. Atunci când impostorul e formator de opinie, incapacitatea de a avea idei originale și de a crea îl împinge spre isterie. Acest tip de om devine gălăgios, caută să facă vâlvă în jurul lui, pentru că are nevoie să fie remarcat, nu poate trăi o viață discretă. Unele vedete cedează psihic pentru că sunt persoane prea meschine ca să asimileze notorietatea cu modestie. Acești oameni sunt nepregătiţi pentru faimă şi sunt neputincioşi în faţa iubirii fanilor. De multe ori oamenii își acaparează idolii şi îi distrug. Numai liderii autentici se pot apăra de efectele secundare ale popularității. Deşi nu pot ignora faptul că vedeta, idolul, devine victima industriei de divertisment, impostorii îşi doresc cu nesaț notorietatea și faima. Probabil că idolatria fanilor înlocuiește experienţa iubirii reale. O vedetă are o relație de putere asupra fanilor, are satisfacţia de a trezi adulaţia admiratorilor, iar puterea acționează ca un drog veritabil. De fapt fenomenul e asemănător cu cel al transformării unui copil fericit într-un golan din cauza faptului că nu e iubit. Pentru că oamenii de astăzi nu se mai dăruiesc unul altuia, sau nu se mai admiră şi nici nu se mai respectă , caută instinctiv să înlocuiască relaţia normală de iubire şi respect, cu una idolatră, de putere. Aberant este faptul că oamenii care nu au nimic special, care nu au un talent deosebit, îşi doresc să devină vedete, să fie cunoscuţi şi admiraţi. Cred că vedetismul contemporan devine un fenomen asociat cu o formă de paranoia. Este interesant cum o dorinţă bolnavă, aberantă, a devenit una considerată firească, demnă de a fi cultivată.

[revistawon-blog]

Toy photographer Brian McCarty comes to the Virginia Museum of Contemporary Art on Oct. 6 to share insight on his ongoing project, WAR-TOYS. The artist has visited countries like Syria, Iraq, and Israel since 2011, allowing kids to art-direct his photographs of found toys. The scenes emulate the atrocities witnessed by the children and their fears.

[revistawon-blog]