#Gheorghe Ştefan

[bmhasdeu]

3 IULIE — Chișinăul de azi

3 IULIE — Chișinăul de azi

S-au născut: Anatol Eremia 1924 — Gheorghe Strezev, dirijor de cor, profesor (d. 1994).1929 — Andrei Hâncu, folclorist, specialist în domeniul istoriei şi teoriei creaţiei populare, doctor în ştiinţe filologice (d. 17 iunie 2020).1931 — Anatol Eremia, lingvist, specialist în onomastică, doctor habilitat în filologie; coordonator ştiinţific al serialului monografic „Localităţile Republicii…

[steliosagapitos]

             Vila Mathilda of Bucharest in Romania.

      ~ Mathilda Villa was built especially, at the exclusive request of Mathilda Rădoi, between 1896 and 1897, at a time when very few women owned property. Located in the heart of Bucharest, near the University Square, Batiștei Street, the National Theater and the Rosetti - Armenian Square area, this beautiful villa was built according to the plans of the architect NC Michăescu (1863-1934) and decorated by the architect A. Clavel (1875-1916) together with the painter Ştefan Luchian (1868-1916). The building is representative of the eclectic style of the late nineteenth century, retains decorative elements originally or restored in 1983.

The interior layout of the new house is in line with the liberal profession of the owner: he had an office on the ground floor, with direct access from the entrance, the living room and dining room being set back to the courtyard. In the basement there was a living room (summer), kitchen, laundry, pantry, servants' room, wine and wood cellars, space for flowers. The surface of the ground floor was 233 m.p., and that of the partial floor of only 104 m.p. Here were designed 3 bedrooms for the children of the Rădoi family.

In connection with the decoration of the house, the collaboration between the architect Alexandru Clavel and the painter Ștefan Luchian, good friends, is recorded. Ștefan Luchian was the first cousin of Mathilda, his father, Dimitrie Luchian being the brother of Gheorghe Luchian, her father. The connection between the two cousins ​​was close, with at least four portraits of Mathilda made by her cousin being preserved.

The main entrance is distinguished by carved glass windows, a rich plaster decor and decorated ceilings.

    The reception hall was decorated with floral and natural motifs, bearing the signature of Stefan Luchian above one of the doors, being engraved in 1987. In Matilda's living room, Luchian exhibits his mastery: he painted horizontally combed plaster, resulting in a false tapestry effect that completely turns into light. The ceiling is also his work - light pastels and transparencies of muses and angels. The stained glass windows in Poland, the oak paneling and a niche that corresponds symmetrically to the one in the adjoining hall complete the room in a happy way.

   Architect Mihăescu is the one who designed and built prestigious buildings in Bucharest. In 1908 he designed the School House and the Church House (today the headquarters of the Ministry of Education) in Gen. Henri Berthelot no. 11. Between 1908–1911 he also built the Boteanu Church. Other private homes in Bucharest are: Stoenescu house on Lascăr Catargiu Boulevard but also "Mița Biciclista" house. He also worked as a restorer of religious monuments (Văratec, Agapia, Neamț, Hurezi and Căldărușani) and had a university career, being a teacher at the School of Architecture, between 1898-1934.

   The developed surface of the property is 932.25sqm, arranged as follows: basement: 238 sqm, ground floor: 238, 1st floor: 146 sqm. The total land area is 1242.15 sqm

Within a radius of about 500 m away from this beautiful property are the University of Bucharest, the Intercontinental Hotel, the National Theater, embassies and prestigious institutions. In the immediate vicinity are also a number of tourist attractions and only: the historic centre, cafes, pubs and bistros, street festivals, bookstores, high schools and universities. ~

[edupunkn00b]

Random ask time!

I recently finished your fic Dee which I absolutely adored and it got me wondering...

Were there any alternate versions or different endings you had in mind for this story? Or any interesting commentary you'd like to share? 💙

Hope you have a great day, and another reminder that you're an inspiration and an immensely talented writer!

Take care 😊

Thank you so very much for the Ask and for the kind words <3. :) I adore your writing, as well. Starting from your very first fic that I saw on AO3, Prove Our Worth, you had me drawn in and inspired to write for this fandom.

Dee, did, in fact have a different ending in the first two drafts. Warning: barely edited early draft and major spoilers follow. Please note the tags.

---

Dee stroked Virgil’s cheek as he looked up at the bedroom door. “They—they might not admit it, but they’ll need you tonight.”

Virgil nodded and put his hand over Dee's on his cheek. Dee felt the muscles in his jaw working against his palm and he brushed his thumb along the soft skin. Virgil looked down at the floor.

"They say we don't have souls." Dee lifted Virgil's chin so their eyes would meet. "But you carry mine, Dragă,"—Dee pressed his palm flat against Virgil's chest—"right there."

Dee took a deep breath. "Come with me, Dragă mea. After all this is done. Come with me." He smiled into Virgil's eyes. "We can be together, like we're meant to be." Dee's smile grew as Virgil took his hand and held it tight.

But then Virgil shook his head. “I’ve already lost one family because of you, Dee. I cannot lose another.”

Dee smiled sadly, then kissed his hand. Cradling his face with both of his, he pulled Virgil toward him and pressed another kiss against his forehead. "Oh, Dragă mea," he sighed, tears filling his eyes. "You're right, of course."

… Andrei, Ştefan, Ion, Radu, Elie, Eugen…

"You've been right about so many things." Dee's mouth trembled as he pressed his lips together and he nodded. "The rest of your life is waiting for you upstairs," he said, voice cracking. He turned away and began to leave. Virgil wouldn’t let go of his hand.

“So stay with us, Dee.”

Dee turned around stared at him. “They’re falling for you, too," Virgil said, grasping his other hand. “You said you’d always be with me," he whispered, tightening his grip. "So prove it.”

Brushing away a tear that stole down Virgil's cheek, Dee looked up at the balcony and the closed bedroom door.

… Elie, Mercea, Petro, Emil, Gheorghe, Constantin…

He shook his head. "I'm part of your past, Dragă, part of a different world."

… Bram, Mihal, Philippe, Nëale, Kainĕir, Thádei…

He lifted Virgil's hand one last time and dusted his palm with a kiss, then pressed his hand against his face. Tears wet Virgil's fingertips.

Then, letting go, Dee turned and slipped through the door.

[radioromania]

Radio Fiction Desk - 2019

(2 octombrie 2019)

Vă invităm, începând cu 3 octombrie, pe site-ul tnr.srr.ro, pagina radiofictiondesk.srr.ro, să ascultaţi şi să notaţi cele doua piese înregistrate până acum în cadrul concursului Radio Fiction Desk – ediţia 2019. Premierele radiofonice sunt următoarele:

Piesa Preşul, de Ion Băieşu, adaptarea radiofonică de Silvia Cusursuz, în regia artistică a lui Cătălin Saizescu, în interpretarea elevilor de la Colegiul Naţional Gheorghe Şincai, coordonaţi de profesoara Ana-Maria Ştefan. Din distribuţie fac parte: Alexia Maria Mocănescu, Vladimir Ţeca, Daria Muşat, Tudor Florin Cioboteanu, Horia Petru Stoica, Mihaela Cristina Grosu, Ştefan Marius Lăcătuş, Alexandru Ioan Anastasiu, Adelina Păduraru, Victor Ştefan Bădulescu, Ana Mirela Ilie, Sabin Emilian Ion-Stăvărache şi Răzvan Racoviţă. Echipa de realizatori a fost formată din: Florin Bădic şi Robert Vasiliţă – regia de montaj, Renata Rusu - regia de studio, Mădălin Cristescu – regia tehnică – muzicală şi Manuella Popescu - realizator.

Piesa O soacră, de Ion Luca Caragiale, adaptarea radiofonică de Silvia Cusursuz, în regia artistică a Diana Mihailopol. Interpretează elevii de la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu, coordonaţi de profesorul Marcel Homorodean. Din distribuţie fac parte: Ana-Maria Voineag, Tudor-Andrei Dincă, Ana-Daria Corpaci, Bianca-Ioana Guţu, Emanuel-Cristian Şoican, Vlad-Nicholas Cainamisir, Ioana-Teodora Scrioşteanu şi Laurenţiu-Gabriel Şandru. Echipa de realizatori a fost formată din: Radu Verdeş – regia de montaj, Renata Rusu - regia de studio, Mădălin Cristescu – regia tehnică, Patricia Prundea - regia muzicală, şi Manuella Popescu - realizator.

Concursul va continua cu înregistrarea a încă două piese care vor fi interpretate de elevi-actori de la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza şi Liceul Teoretic Dante Alighieri.

Radio Fiction Desk este un concurs realizat de Radio România, prin Teatrul Naţional Radiofonic, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, care iniţiază trupe de actori formate din elevi ai liceelor bucureştene în tainele spectacolelor de teatru radiofonic. Succesul deosebit de care s-au bucurat primele patru ediţii şi entuziasmul manifestat în această a cincea ediţie, sunt o dovadă a creşterii interesului tinerei generaţii pentru această formă deosebită de exprimare artistică – teatrul radiofonic. Radio Fiction Desk – 2019 se va încheia cu o Gală de premiere.

Primăria Municipiului Bucureşti este Partener Instituţional.

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingărașu

[bartholomaus]

«...referitor la originea catolicilor din Râmnic, Pavel Chihaia îi vede colonizaţi în urma celor din Câmpulung şi a celor de la Argeş, contemporani cu cei din Târgovişte, adică la începutul veacului al XV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. (102)Faptul că saşii râmniceni apar atestaţi documentar la sfârşitul veacului al XlV-lea, prin Bars (Bartolomeus) şi Mădrăcica (maghiarul madâr = pasăre), consemnaţi în hrisovul cu privilegii pe care acelaşi domn îl dă Coziei la 4 septembrie 1389 (103), ne determină să credem că procesul de colonizare al saşilor începe cu mult înaintea domniei acestui voievod. La 1780, catolicul Bonaventura Andreiani din Câmpulung socoteşte saşii râmniceni ca aduşi de soţia Margareta a legendarului Negru Vodă (104). în realitate, procesul cunoaşte mai multe etape, începând în a doua jumătate a veacului al XlII-lea şi încheindu-se la mijlocul celui de-al XlV-lea.Colonizaţi la Râmnic, saşii nu au beneficiat de privilegii speciale din partea domniei, ci li s-a recunoscut statutul de cetăţeni egali cu localnicii. Ei au fost de la început consideraţi „în rândul oamenilor ţării“, plătind dăjdii, având aceleaşi drep¬turi economice şi politice (105). Saşii râmniceni se ocupau cu practicarea meşteşugurilor şi a negoţului. La 16 septembrie 1440, când Vlad Dracul întăreşte lui Dorotei ieromonah un loc la Licura şi şase vii, se aminteşte că una dintre vii a fost cumpărată de la „Laslău (Laszlo? - notă B.-O.) prim meşter" (106). Radu cel Frumos şi sfatul pârgarilor de la Râmnic scriu la 13 iulie 1468 sibienilor, recomandându-l acestora pe sasul Benedict. (107)Alături de negustorii locali, saşii se aflau în comerţ cu Transilvania, asemenea lui Bogdan Hancov, pe care îl găsim atestat documentar (108). Alţi negustori pe care îi găsim citaţi sub un singur nume - Andreas, Iacob, Demeter, Istvan etc. - importau de la Sibiu şi Braşov cuţite, funii, coase, şei, pălării, piele ş.a. (109). Este perioada în care Radu cel Mare se plânge că sibienii nu şi-au plătit datoriile faţă de râmniceni (110). În documentele interne saşii sunt citaţi sporadic: Gheorghe şi Paul Sasul (doi fraţi) la 26 decembrie 1611 (111), pentru ca trei ani mai târziu, la 13 noiembrie 1613, Gheorghe să apară şi sub numele Gheorghe Ungurul (cel venit de dincolo de munţi - n. B.-O.). (112)Timpul îndelungat de convieţuire a făcut ca între cele două comunităţi locuitoare ale oraşului să nu existe animozităţi, grupul săsesc integrându-se treptat, singura deosebire rămânând cea de ordin religios.Acest proces s-a realizat fie prin trecerea la ortodoxism a saşilor, fie prin căsătorii. La 1640, episcopul catolic al Sofiei, Petrus Deodatus Baksiae scrie că pe vremuri catolicii râmniceni erau mulţi şi aveau şi biserică, dar pe vremea episcopului de Valachia Andrea Bogoslavich <1611-1616> mulţi au trecut la ortodoxism, sub motivul că acest episcop îi impusese la o contribuţie. (113)Franciscanul Laţco se căsătoreşte cu râmniceanca Stanca, care la 1664 vinde arhimandritului Vasile o ogradă sub Cetate, cumpărată de la Stanciu Sarchiz din Bujoreni (114). Douăzeci de ani mai târziu, „Jupan Laţco den Râmnic” donează locul amintit schitului de la Cetăţuia (115). Un veac mai târziu, Antonie Nicolantin chiprovicean românizat îşi căsătoreşte fiica Stănuţa - dându-i o frumoasă avere - cu Ştefan Papistaşu. (116)Beneficiari ai unor danii domneşti şi mai apoi prin cumpărări de sălişti, vetre de case, case, vii şi pomet franciscanii râmniceni ajung de-a lungul timpurilor stăpâni ai unor întinse averi în vatra oraşului şi în împrejurimi. (117)Numărul familiilor de catolici la Râmnic a fost în jur de 20-25; atât Giovanni Botero (1540-1617) (118), cât şi Jeronim Arsengo (? - 1610) (119), spun că oraşul avea 20 case de catolici cu 180 suflete (!). Ei declară că aceştia duceau lipsă de preot catolic, servindu-se de unul luteran. În prima jumătate a veacului XVII, catolicii aveau preot, ne-o spun două documente, unul din 15 mai 1632, când egumenul Coziei - Dionisie - şi câţiva localnici hotărnicesc proprietăţile mănăstirii în oraş aflate alături cu „popa săsescul” (120), locuri cu care acelaşi preot era vecin şi la 10 decembrie 1657. (121)Cu aprobarea domniei, saşii râmniceni şi-au construit o clădire pentru întâlnire şi un oratoriu, cu funcţie de capelă pentru oficierea slujbelor (122). Cu timpul, această capelă a început să se deterioreze, pentru că la 1652 franciscanul Maria Spera de Narni vede biserica ruinată şi săracă (123), iar mai târziu Gabrielis Manèiæ (Thomassy) vede numai zidurile şi se plânge şi de lipsa preotului (124). La 1673, capela se afla într-un grad înaintat de distrugere (125).Cucerirea Belgradului la 1688 de către generalul austriac Ludovic von Baden, şi sub aţâţarea iscoadelor imperiale, a făcut ca în colonia catolică de la Chiprovaţ să izbucnească răscoala condusă de George Peiacovici. Vizirul Küprili Mustafa Paşa înăbuşi răscoala în sânge, dărâmă oraşul, iar pe catolici îi alungă (126). Răsculaţii trec Dunărea în Ţara Românească, unde Constantin Brâncoveanu îi colonizează în Oltenia şi le acordă privilegii (127). Ei nu au influenţat cu nimic organizarea vieţii urbane a oraşului. Beneficiari ai privilegiilor acordate de domnie, ei au investit banii în activitatea comercială, întrucât sfera agricol-meşteşugărească era deţinută în totalitate de localnici, preţul pământului fiind destul de ridicat. La început localnicii i-au primit cu ostilitate, pentru că la 11 iunie 1698 călugării observanţi din oraşele Olteniei - în care au fost colonizaţi chiproviceni - se plâng că nu pot trăi de pe urma credincioşilor ortodocşi (128).La începutul veacului al XVIII-lea, colonia catolică de la Râmnic devine o reprezentantă a politicii austriece de înaintare la sud de Carpaţi (129). În timpul stăpânirii habsburgilor asupra Olteniei, catolicii se bucurau de acelaşi regim ca şi negustorii companişti din Transilvania. La 1719 se aflau la Râmnic 46 de familii catolici chiproviceni (la care se adăugau saşii din oraş), iar la Brădiceni-Gorj - un număr de 36 de familii (130). Ei beneficiau de toate drepturile jurisdicţiei feudale: aveau proprietăţi mobiliare şi imobiliare (case, grădini, vii, livezi, ogoare, prăvălii etc.), dreptul de a construi mănăstiri, şcoli, de a ţine târg săptămânal (marţi) şi unul anual de cinci zile la Sfânta Maria (131). La începuturi au avut conducere proprie, în frunte cu un căpitan, ajutat de un jude, juraţi şi un paroh. Actele companiei erau întărite cu pecetea comunităţii, reprezentată printr-o cruce (132). După reîntregirea Olteniei cu Ţara Românească, caracterul strict organizatoric se atenuează, cuprinzându-i treptat - din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea - şi pe ceilalţi localnici.În ultimul deceniu al veacului al XVII-lea şi în primul al celui următor, catolicii au făcut repetate încercări pentru zidirea unei biserici - sau rezidirea celei vechi - şi recunoaşterea statutului juridic al acesteia. Episcopul Ilarion al Râmnicului Noul Severin <30 iunie 1693 — 16 martie 1705> consimte ca aceştia să-şi construiască o capelă nouă la Râmnic. Această aprobare a atras asupra sa o drastică sancţiune dată de Mitropolia Ţării Româneşti cu acordul Domniei, prin scoaterea din scaun şi trimiterea la mănăstire (133). Dintre cele cinci motive ale caterisirii lui Ilarion primele două se refereau la relaţiile sale cu catolicii din oraş: 1) a consimţit ca adoratorii papei să-şi construiască biserică la Râmnic şi 2) a consimţit catolicilor să-şi îngroape morţii în cimitirul ortodox (134). Sancţiunea acordată lui Ilarion rămâne un exemplu pentru generaţiile viitoare. La 3 aprilie 1794, când preotul catolic Stiema cere pentru catolicii craioveni aprobarea să-şi construiască o capelă, mitropolitul Dositheiu Filitis îi scrie domnului (Alexandru Moruzi) că „în condica Sfintei Mitropolii se află scris caterisit al unui Ilarion ce au fost episcop la Râmnic, în zilele răposatului Constantin Brâncoveanu şi cea dintâi greşeală se vede că au fost, pentru că a dat voie catolicilor de şi-au făcut biserică la Râmnic“ (135).În dorinţa de a-şi ridica o biserică în locul capelei, catolicii cumpără de la „Radu i brat Dima“ un loc pe care se va ridica „temelia bisericii Bărăţiei“ (136).Beneficiind de situaţia favorabilă creată de administraţia austriacă asupra Olteniei, în 1717 „pater Gregorius“ roagă comisarul general al provinciei să ridice acest sfânt lăcaş la rangul de mănăstire (137), pentru a putea zidi biserica necesară.Răspunzând rugăminţii lui „pater Gregorius“, administraţia austriacă dă aprobarea necesară, pentru că în anii 1722-1723 este zidită Bărăţia catolică din oraş (138), bineînţeles şi cu sprijinul material al noilor stăpâni. Dintr-un raport din secolul al XVIII-lea (139), aflăm însă că înainte de 1722-23 - când a început construirea bisericii - a existat pe acelaşi loc o clădire a franciscanilor şi un oratoriu pentru oficierea slujbelor. Cade cu această ocazie orice ipoteză privind originile catolice ale bisericii Sf. Dumitru.Zidirea bisericii din Râmnic făcea parte din planurile de expansiune ale austriecilor la sud de Carpaţi, care intenţionau să ridice cât mai multe biserici catolice, să înfiinţeze şcoli germano-latine şi un seminar pentru pregătirea preoţilor şi să orânduiască un episcop la Râmnic (140). În 1731, când austriacul Johann Weiss cunoaşte oraşul, în desenul făcut acestuia, dintre cele patru biserici reprezentate cea a franciscanilor este înaltă şi spaţioasă, având o clopotniţă cu trei etaje şi câte o fereastră in fiecare parte a etajului (141). Această mănăstire domina platoul central al oraşului.Între râmnicenii ortodocşi şi catolicii oraşului începe o puternică dispută pentru întâietate economică, caracterizată la începutul veacului al XVIII-lea prin repetate procese pentru pământ, vii, pomet, case etc. La 20 martie 1718, Barbu Brăiloiu biv vel serdar vine la Râmnic din însărcinarea administraţiei chesariceşti, pentru a judeca procesul dintre Antonie Baratul (egumenul bisericii catolice) şi Chirca ceauşu şi fraţii săi - Mihai şi Voicu -, feciorii Pătrului Hulubescu, pentru „o vie din dealul Troianului şi cu partea ei de sălişte“, vie pusă zălog de Tudosie Olănescu drept 250 de taleri la Băraţi; trecând ziua şi neîntorcând banii, Hulubeştii cer dreptul de a o răscumpăra ca unii care o vânduseră la început lui Tudosie Olănescu (142). Nu cunoaştem rezultatul acestui proces, dar la 24 martie 1719 mănăstirea franciscană, prin egumenul său Antonie Marstaller, cumpără casele lui Tudosie Olănescu din Râmnic, zălogite de fraţii Hulubeşti, cu 60 de taleri (143). Alte case - zidite de ei - împreună cu ale lui Tudosie Olănescu - vor deveni hanul mănăstirii, sursă sigură şi permanentă de venituri.Catolicii se bucurau de un respect deosebit în cadrul vieţii sociale râmnicene. La 20 iunie 1702, Lazăr Chiproviceanu cumpără de Ia Stan tabacul o livadă în valea Jaga144, pentru ca Gheorghe Lamboviţ („din compania bulgarilor") să-şi pună pecetea pe actul de hotărnicie în urma disputei dintre mănăstirea Cozia şi Schitul Iezer (22 septembrie 1708) (145). În 1723 (28 iunie) apar ca martori într-un act pe care arhimandritul Petronie al Segarcei îl dă vătafului Bratu, pentru o moară pe apa Râmnicului, saşii Antonius Gunghrih şi Carol Maier (146). Joţa (Joiţa) feciorul Iovei Iovepalin vinde Ia 26 aprilie 1732 mănăstirii catolice o casă cu 55 florini nemţeşti, document semnat de mai mulţi negustori chiproviceni (147).În tendinţa lor de expansiune economică adeseori franciscanii se lovesc de opoziţia localnicilor. În spiritul unor privilegii mai vechi ei solicită ajutorul domniei, care la rându-i - prin oamenii săi - cere dreaptă judecată. La 15 martie 1759, Constantin Dudescu vel vornic şi Constantin Brâncoveanu vel logofet judecă pe băraţii franciscani cu Macarie călugărul (pe mirenie popa Manta) pentru 15 răzoare de vie în dealul Tatomirului (148).Beneficiind de calităţile organizatorice ale lui Anton Marstaller, într-un timp relativ scurt Bărăţia reuşeşte să aibă în vatra oraşului 15 răzoare de vie, pe care alături de un şopron mare şi un bordeiaş mic în pământ (unde şedea vierul) şi-a făcut pivniţă de piatră boltită, asupra căreia a ridicat case (149). Prestigiul moral şi politic de care se bucura egumenul franciscan îl determină pe judeţul oraşului - Bratu - să-l ia drept martor alături de alţi 23 de cetăţeni în procesul său cu mănăstirea Govora, pentru un vad de moară la apa Râmnicului, document în care Anton Marstaller întăreşte semnătura cu pecetea sa (ovală în ceară roşie, în scut cu un cabrat) (150).Mulţi saşi ocupau funcţii în administraţia de stat; astfel, Antonie Marstaller apare cu titlul de „vornic", iar Necula Neamţul ca pitar (151). Ultimul cumpără de la popa Preda ot Cheia două răzoare de vie în dealul Licurei (152).Autoritatea morală a celor vârstnici este luată drept garanţie (ca martori) în procesele locale; sasul Calapanci, „om în vârstă de 80 de ani“, apare ca martor la 22 octombrie 1736, cu ocazia disputei dintre Bratul judeţ şi mănăstirea Govora (153).Urmaşul lui Antonie Marstaller în funcţia de egumen al Bărăţiei catolice este Pater Ludovicus „guardianus“, care la 13 martie 1780 se judecă cu Maria Ogaz, soţia lui Petru Bacon, pentru o vie rămasă de la fostul ei bărbat - acum decedat - Ogaz Armeanul (154); în 1781 comandă Casei Hagi Pop din Sibiu 25.000 de cuie pentru acoperirea bisericii catolice (155), iar la 1 aprilie 1783 semnează un zapis cu Constantin Socoteanu pentru o vânzare mai veche făcută de fostul egumen şi episcopul Grigorie Socoteanu (156).Mărfurile produse la Râmnic sau cele aduse din import de negustorii saşi erau desfăcute în mai multe băcănii, aparţinând fie bărăţiei, fie particularilor. Băcăniile Bărăţiei constituiau „magazinul de lângă baltă“ (157). Rentabilitatea vieţii negustoreşti îl determină pe Vasile egumenul să cumpere spre sfârşitul veacului, de la Radu Budur, un loc pentru a face o prăvălie (158).Spre sfârşitul veacului, în condiţiile în care tot mai mulţi catolici trec la ortodoxism, prosperitatea mănăstirii decade. În urma repetatelor jalbe, Mihai Şuţu întăreşte carte de privilegii la 9 iunie 1792 (159) şi 28 august 1793 (160) catolicilor „care s-au îndeletnicit cu dreaptă muncă şi hrană a neguţătoriilor de şi-au făcut un lăcaş de închinăciune", dându-le „să aibă a ţinea patru oameni aduşi din străinătate, să aibă a scuti ale bisericii bucate, de oierit una sută cinci zeci, de dijmărit litre două sute, să aibă a ţinea un vieru la viile bisericii" etc. Aceleaşi privilegii sunt reîntărite de Alexandru Ipsilanti la 25 octombrie 1797 (161) şi de Gheorghe Hangerli la 10 iulie 1798 (162).Spre sfârşitul veacului, procesul de integrare a celor două comunităţi - ortodoxe şi catolice - este aproape încheiat...» ***Sursa: Nicolae Bănică-Ologu / «Veacul de aur al Râmnicului»/ Evoluția comunității catolice», de astăzi în online - cu toate sursele bibliografice - la https://www.istorielocala.ro/.../2000-r%C3%A2mnicu-v%C3... Imaginea pe care o utilizăm în colaj reprezintă «Biserica sfintită în cinstea Sfântului Anton de Padova, în anul 1730/ Hram Sfântului Anton de Padova» - și este de pe pagina «Parohia Romano - Catolică Biserica Sfântul Anton - Râmnicu Vâlcea» - https://www.facebook.com/romanocatolicasfantonvalcea

pagina salvata: https://web.archive.org/web/20220210194456/https://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/2000-r%C3%A2mnicu-v%C3%A2lcea-evolu%C8%9Bia-comunit%C4%83%C8%9Bii-catolice.html

[actualitate]

3 cazuri de covid cu o mutație care ar putea afecta eficacitatea vaccinurilor, identificate în România

Până la data de 2 mai, au fost raportate 1.690 de secvenţieri şi au fost confirmate 1.128 de cazuri cu variante ale virusului SARS-CoV-2 care determină îngrijorare, anunță, joi, Institutul Naţional de Sănătate Publică. Dintre acestea, 1.114 sunt cu varianta britanică (B.1.1.7), 5 cu varianta sud-africană (B.1.351) și 9 cu varianta braziliană (P.1). Potrivit informării săptămânale, cele şapte laboratoare care au raportat aceste rezultate sunt Institutul 'Cantacuzino', Institutul "Matei Balş", MedLife, Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava, Institutul de Virusologie "Ştefan S. Nicolau" şi CRGM al SCJU Craiova, "Pro Vitam" Sfântu Gheorghe, transmite Agerpres. În 3 din cele 1.128 de cazuri de infectare cu variantele covid care determină îngrijorare este prezentă mutația E484K. Acestea au fost descoperite la pacienți din București și din județele Suceava și Ilfov. - 1 caz confirmat cu varianta britanică, având județ de infectare Suceava - 1 caz confirmat cu varianta sud-africană, având județ de infectare Ilfov - 1 caz confirmat cu varianta braziliană, infectat în mun.București "Mutaţia E484K nu reprezintă ea însăşi o nouă variantă, ci este o mutaţie care a fost identificată iniţial la varianta sud-africană (B.1.351), apoi braziliană B.1.1.28 (diferită de VOC B.1.351) şi, mai recent, la cea britanică (B.1.1.7). Read the full article

[suceavaevanghelica]

Unii europarlamentari joacă la două capete

Unii europarlamentari joacă la două capete

Europarlamentari români au votat pentru implementarea legislației LGBT care permite evoluții șocante ale fenomenului transgender. Cine a votat ”Pentru” și cine „Contra” Voturi ”Pentru”: 1. Dan – Ştefan MOTREANU-PNL 2. Siegfried MUREŞAN – PNL 3. Gheorghe-Vlad NISTOR-PNL 4. Dragoş PÎSLARU – PLUS 5. Nicolae ŞTEFĂNUŢĂ-USR 6. Ramona STRUGARIU – PLUS 7. Dragoş TUDORACHE – PLUS 8. Dacian…

[alexsavescu]

Amintiri din Fălticeniul vechi – Ulița Rădășenilor (3)

Amintiri din Fălticeniul vechi – Ulița Rădășenilor (3)

Şcoala primară nr.1. A funcţionat aici în perioada 1862-1900. Au învăţat: Artur Gorovei, G.T. Kirileanu, Ştefan şi Gheorghe Şoldănescu. Eugen Lovinescu, Ion Dragoslav, Vasile Ciurea, Vasile Savel, G. Stino. Sursa: Eugen DimitriuLa nr. 12 au locuit Petru Sofia şi copiii săi: scriitorul Iorgu, ofiţerul Ion, erou al Războiului din 1877; Maria, a cărei fiică Elena, a fost soţia folcloristului Artur…

[smartseo4you]

GRUPAREA FRATILA: 'Rezultatele trimestriale ale SIF Transilvania vor fi publicate pe 29 mai'

New Post has been published on https://reporterliber.ro/gruparea-fratila-rezultatele-trimestriale-ale-sif-transilvania-vor-fi-publicate-pe-29-mai/

GRUPAREA FRATILA: 'Rezultatele trimestriale ale SIF Transilvania vor fi publicate pe 29 mai'

• Directoratul SIF Transilvania condus de Fercală a anunţat că îşi încheie mandatul ca urmare a încetării stării de urgenţă 

Gruparea din Consiliul de Supraveghere de la SIF Transilvania (SIF3) formată din Crinel Valer Andănuţ, Marius Adrian Moldovan, Constantin Frăţilă şi Nicolae Petria a decis ieri amânarea timp de două săptămâni a publicării rezultatelor financiare trimestriale ale societăţii, după cum reiese din raportul curent remis operatorului pieţei noastre după închiderea şedinţei bursiere. Calendarul anterior de raportare financiară menţiona drept data publicării rezultatelor pe primele trei luni data de astăzi, 15 mai, însă conform grupării Frăţilă acestea ar urma să fie publicate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) în data de 29 mai, ca urmare a situaţiei neclare privind administrarea societăţii.

Iniţial, într-un comunicat transmis Redacţiei, directoratul SIF 3, al cărui mandat a expirat pe 19 aprilie şi care nu a primit avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) pentru încă patru ani, a informat, ieri, acţionarii, investitorii şi ASF, că SIF3 nu mai dispune de o conducere executivă ca urmare a încetării stării de urgenţă, dar că publicarea rezultatelor pentru primele trei luni din acest an se va realiza conform calendarului asumat anterior, adică la data de 15 mai.

La ora redactării ştirii este încă neclar dacă rezultatele financiare ale SIF Transilvania asumate prin semnătură de directoratul al cărui mandat a expirat pe 19 aprilie vor fi publicate totuşi, astăzi, pe propriul site, cum s-a întâmplat cu alte rapoarte curente din ultimele săptămâni după suspendarea de la tranzacţionare a titlurilor SIF3 în data de 22 aprilie.

Confuzia este efectul războiului pentru fotoliile din conducerea societăţii purtat între gruparea din Consiliul de Supraveghere al SIF Transilvania formată din Andănuţ, Moldovan, Frăţilă şi Petria cu gruparea ce-l susţine pe Mihai Fercală la conducerea societăţii.

Într-un alt episod din disputa celor două tabere, care a lăsat zăpăciţi investitorii, gruparea Frăţilă reclamă într-un comunicat remis tot ieri la BVB că celor patru nu le este permis accesul în societate de către firma de pază a SIF3 şi că sunt împiedicaţi de angajaţi să-şi exercite funcţiile de preşedinte şi respectiv membri ai CS, totul la îndrumarea lui Mihai Fercală.

Ieri s-au marcat de altfel trei săptămâni de la suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor SIF3, respectiv trei săptămâni de când investitorii de retail nu-şi pot anula ordinele de cumpărare.

Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat ieri grupării Frăţilă publicarea unui raport curent privind situaţia actuală a emitentului din perspectiva actului de administrare a societăţii şi opinia celor 4 membrii CS cu privire la îndeplinirea sau nu a condiţiilor legale astfel încât acţiunile SIF3 să poată fi reintroduse la tranzacţionare.

Răspunsul susţine următoarele:

– membrilor CS nu le sunt furnizate informaţiile solicitate şi nu le sunt respectate hotărârile, angajaţii având o atitudine lipsită de onestitate, respect, şi recunoaştere a ierarhiei în societate;

– Mihai Fercală şi Ştefan Szitas „se află zilnic în sediul societăţii şi angajează patrimonial SIF Transilvania în contracte juridice oneroase cu case de avocatură care acţionează în justiţie membrii Consiliului de Supraveghere, după bunul plac al grupului de persoane coordonat de Fercală Mihai, respectiv dnii. Szabo Ştefan, Carapiti Dumitru, Luţac Gheorghe şi Szitas Ştefan”;

– Fercală diseminează informaţii false în scopul în scopul acreditării ideii ca el şi Szitas sunt reprezentanţi ai SIF Transilvania şi în scopul discreditării majorităţii membrilor CS, adică ai grupării Frăţilă;

– Fercală şi cei care-l susţin „interpretează discreţionar” hotărârile instanţelor de judecată, deciziile ASF, hotărârile CS si transmit informaţii nereale cu rea-credinţă privind situaţia juridică a conducerii SIF Transilvania;

– situaţiile financiare trimestriale au fost aprobate şi asumate prin semnătură de Fercală şi Szitas, „persoane ce nu au calitatea de reprezentant legal al SIF Transilvania”, şi au fost trimise spre avizare membrilor CS în data de 13 mai de către directorul juridic al SIF3.

Cele transmise indică o viitoare decizie a ASF de prelungire a suspendării de la tranzacţionare, mai ales având în vedere şi următoarele transmise pieţei şi Autorităţii de gruparea Frăţilă: „Consiliul de Supraveghere al SIF Transilvania opinează ca în baza celor prezentate, nu sunt îndeplinite condiţiile de administrare onestă şi legală a societăţii şi criteriile pentru asigurarea unui flux informaţional corect, obiectiv şi echidistant către investitorii şi actionarii SIF Transilvania, în vederea asigurării unei pieţe ordonate şi funcţionale de tranzacţionare a acţiunilor emitentului. Consiliul de Supraveghere îşi menţine poziţia exprimată anterior, potrivit căreia până la aprobarea de către ASF a membrilor Directoratului SIF Transilvania (propuşi de gruparea Frăţilă, respectiv Marius Adrian Moldovan – pentru postul de preşedinte, Moldovan fiind şi actual membru al CS, o posibilă situaţie de incompatibilitate -, Radu Claudiu Roşca şi Gib Tony Cristian Răduţă – n.r.), a căror documentaţie necesară aprobării se află în analiza ASF, nu vor fi îndeplinite condiţiile legale din perspectiva realizării actelor de administrare a societăţii, care să permită revenirea la tranzacţionare a acţiunilor emitentului SIF Transilvania”.

Amintim că ASF a dispus în sarcina grupării Frăţilă raportarea oficială privind situaţia emitentului din perspectiva actului de administrare, dându-i astfel drept de stabilire a posibilităţii/imposibilităţii revenirii acţiunilor SIF 3 la tranzacţionare, titluri suspendate de ASF din cauza disputei pentru controlul societăţii.

Pe de altă parte, ca răspuns la solicitarea ASF, gruparea Fercală a transmis propria adresă către Autoritate, în care acuză că: „Şedinţele Consiliului de Supraveghere, convocate în mod statutar şi legal de preşedintele legal al Consiliului, respectiv dl. Szabo Ştefan, sunt boicotate sistematic şi blocate de către gruparea condusă de Fraţilă Constantin – supraveghetor incompatibil conform Actului constitutiv şi a legislaţiei pendinte – grupare care organizează în mod ilegal şi nestatutar şedinţe paralele emiţând hotărâri ilegale, inducând în eroare investitorii”.

• Gruparea Fercală: „Nu sunt îndeplinite niciun fel de condiţii ca acţiunile SIF Transilvania să rămână suspendate de la tranzacţionare, aducându-se grave prejudicii acţionarilor”

Potrivit grupului condus de Mihai Fercală, situaţia de la SIF3 este cauzată de următorii factori:

„- în mod ilegal, prin Decizia nr.558/2020, sfidând prevederile art.153.9 alin. (3) din Legea 31/1990 republicată, ASF a decis ca Marius Moldovan şi Crinel Valer Andănuţ să dea rapoarte curente la BVB, atribuţie exclusivă a Directoratului, conform legii;

– ignorarea de către ASF a decretelor prezidenţiale aferente stării de urgenţă şi Deciziei ICCJ nr. 24/2017 care au prelungit valabilitatea avizelor Directoratului care expirau în 19 aprilie 2020 (despre care, gruparea Frăţilă susţine că: «Nu poate fi avută în vedere opinia potrivit căreia, pe durata stării de urgenţă instituite pe teritoriul României prin decret prezidenţial, efectele autorizării foştilor membri ai directoratului s-ar prelungi de drept. Nu există temei pentru o astfel de interpretare, în condiţiile în care prevederile art. 332 al. 1 din O.U.G. nr. 1/1999, introduse prin O.U.G. nr. 34/2020, se referă exclusiv la valabilitatea unor documente doveditoare eliberate de autorităţi. Mai mult, O.U.G. nr.34/2020 a fost declarată neconstituţională în integralitate de către Curtea Constituţională (…) În speţă nu pot fi avute în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 24/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii, dat fiind că, pe de o parte, acestea se referă expres la situaţia administratorului societăţii pe acţiuni, iar nu la cea a membrilor directoratului societăţilor administrate în sistem dualist, iar pe de altă parte pentru că una dintre ipotezele esenţiale de la care a pornit raţionamentul juridic interpretativ al Înaltei Curţi nu se regăseşte în cazul de faţă. Pentru ca Decizia nr. 24/2017 să primească relevanţă în cazul de faţă ar fi fost necesar să nu fi avut loc desemnarea/numirea unor noi administratori, astfel încât să se justifice, din raţiuni tranzitorii, asigurarea interimatului de către foştii titulari. Or, reamintim că în speţă, nominalizarea noilor membri ai directoratului a fost realizată, prin hotărârea Consiliului de Supraveghere din 04.04.2020»);

– ignorarea hotărârii Tribunalului Braşov nr.307/08.04.2020, «prin care hotărârea ilegală de numire a lui Andănuţ Crinel Valer ca preşedinte de Consiliu a fost suspendată de instanţa de judecată şi deci aceasta persoană nu este preşedinte legal de Consiliu conform legii şi nici nu poate face rapoarte curente»;

– ignorarea hotărârii nr.322/06.05.2020 a Tribunalului Braşov «prin care au fost suspendate toate hotărârile ilegale al aşa-zisului Consiliu de Supraveghere prin care s-au schimbat comitetele Consiliului, Regulamentul de funcţionare al Consiliului, etc»

– ignorarea hotărârii «Consiliului de Supraveghere din 23 aprilie a.c. prin care s-a reconfirmat hotărârea de numire a Directoratului din 15 ianuarie 2020 şi v-a fost remisă din nou documentaţia de avizare a vechiului directorat compus din Mihai Fercală, Iulian Stan şi ştefan Szitas»;

– ASF a primit «în mod ilegal o documentaţie de avizare a unui directorat ilegal, emisă din afara societăţii» şi a programat «persoanele pentru interviu înainte ca instanţele să se pronunţe» în anumite dosare de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti (Dosar nr. 1889/2/2020 şi nr. 1836/2/2020);

– ASF a ignorat şi indus în eroare investitorii «încercând a falsifica hotărârile adunării generale a acţionarilor din 28 aprilie 2020» şi a «interzis Directoratului legal în funcţiune de a face rapoarte curente la Bursa de Valori Bucureşti, încălcând flagrant legislaţia, încălcând autoritatea de lucru judecat în această speţă şi a permis celor doi supraveghetori – Crinel Valer Andănuţ şi Moldovan Marius – să dea rapoarte ilegale, incorecte la Bursa de Valori Bucureşti, falsificând rezultatele voturilor exprimate», ASF arogându-şi «dreptul de a decide în locul instanţelor competente».

Gruparea Fercală spune că întreaga responsabilitate pentru „bulversarea completă a actului de administrare a SIF Transilvania” revine în exclusivitate ASF şi vicepreşedintelui responsabil cu piaţa de capital Gabriel Grădinescu, „având în vedere că administrarea societăţii revine în exclusivitate directoratului”, CS-ul neavând atribuţii executive conform art. 153.1, art.153.3 si art.153.9 alin (3) din Legea 31/90.

Totodată, în adresă se mai arată: „Având în vedere că a fost contestată în instanţă inclusiv decizia ASF de suspendare a tranzacţionării acţiunilor, suspendare ilegală şi determinată de deciziile contradictorii şi ilegale adoptate de ASF privind hotărârile adunării generale a acţionarilor din data de 28 aprilie 2020, noi, semnatarii acestei scrisori, considerăm că nu sunt îndeplinite niciun fel de condiţii ca acţiunile SIF Transilvania să rămână suspendate de la tranzacţionare, aducându-se grave prejudicii acţionarilor, manipulându-se foarte grav imaginea societăţii, manipulare care a determinat scăderea gravă a preţurilor de tranzacţionare a acestor acţiuni, aducând noi prejudicii acţionarilor, prejudicii pentru care sunteţi direct răspunzători prin bulversarea actului de administrare al societăţii. Subsemnaţii vă cerem a dispune reluarea de îndată a tranzacţionării acţiunilor, conform multiplelor cereri adresate de acţionarii societăţii, cereri ce au fost depuse şi în dosarele de la instanţele care judecă anularea deciziilor de suspendare a tranzacţionării”.

Szabo, care semnează ca „preşedinte legal” al Consiliului de Supraveghere SIF3, Carapiti – „vicepreşedinte legal” şi Luţac, mai cer ASF, „în mod imperativ, de urgenţă, în spiritul respectării prevederilor din legea societăţilor”, dispunerea de către ASF a opririi „publicării de rapoarte curente la Bursa de Valori Bucureşti semnate în mod ilegal şi abuziv de cei doi membri ai Consiliului de Supraveghere (Andănuţ şi Moldovan – n.r.) aşa cum i-aţi împuternicit sfidând legea”.

În comunicatul Directoratului al cărui mandat a expirat pe 19 aprilie se mai arată următoarele:

„Pe perioada tranzitorie, până la intrarea în funcţiune a unui nou Directorat, nu se pot realiza tranzacţii sau alte acte de dispoziţie privind patrimoniul SIF Transilvania, însă au fost delegate o serie de atribuţii în ceea ce priveşte plata taxelor, impozitelor, utilităţilor, salariilor, altor plăţi aferente contractelor în derulare şi actelor de conservare a patrimoniului SIF Transilvania către Directorul Economic şi Şeful Departamentului Juridic al societăţii (două semnături).

Reamintim pe această cale că, potrivit dispoziţiilor exprese ale Legii societăţilor nr. 31/1990, Consiliul de Supraveghere în ansamblul său, ori membrii săi separate, nu au puteri de administrare a societăţii şi nici drept de reprezentare a societăţii în relaţiile cu terţii şi în justiţie. De asemenea, membrii Consiliului de Supraveghere îşi pot exercita activitatea de supraveghere, în sensul de a solicita informaţii, documente ori de a efectua controale, doar în cadrul lucrărilor şedinţelor Consiliului legal şi statutar convocate şi organizate şi cu votul majorităţii membrilor săi. Subliniem faptul că în continuare dl. Frăţilă Constantin este incompatibil cu calitatea de membru al CS, conform Actului Constitutiv în vigoare al SIF Transilvania, astfel că orice hotărâre adoptată cu votul său este lovită de nulitate.

La încheierea acestui mandat, membrii Directoratului doresc să mulţumească tuturor acţionarilor SIF Transilvania, indiferent de opţiunea lor de vot, pentru sprijinul acordat, precum şi Preşedintelui Consiliului de Supraveghere şi membrilor CS care, în această perioadă dificilă, au respectat şi aplicat legea.

Membrii Directoratului dau asigurări că, în continuare, în calitate de membri ai Directoratului numiţi pentru un nou mandat aflat în curs de avizare de către ASF şi în raport de hotărârile instanţelor de judecată pentru obţinerea avizului solicitat ASF, precum şi în calitate de acţionari ai SIF Transilvania, vor depune toate diligenţele, prin mijloacele legale şi procedurale aflate la dispoziţie, pentru a se asigura că activitatea societăţii se va desfăşura cu respectarea tuturor prevederilor legale şi în vederea obţinerii de performanţe financiare deosebite”.

[osobypostacieludzie]

Nicolae Tonitza - był rumuńskim malarzem, grawerem, litografem, dziennikarzem i krytykiem sztuki. Czerpiąc inspirację z postimpresjonizmu i ekspresjonizmu, odegrał ważną rolę we wprowadzaniu modernistycznych wytycznych do sztuki lokalnej. Urodzony w Bârlad, opuścił swoje rodzinne miasto w 1902 roku, aby uczęszczać do Krajowej Szkoły Sztuk Pięknych w Jassach, gdzie miał swoich nauczycieli Gheorghe Popovici i Emanoila Bardasare. W następnym roku odwiedził Włochy wraz ze studentami archeologii Uniwersytetu w Bukareszcie pod kierunkiem Grigore Tocilescu. W tym czasie Tonitza wraz z kilkoma innymi uczniami malował ściany kościoła Grozeşti. W 1908 wyjechał do Monachium, gdzie uczęszczał do Królewskiej Akademii Sztuk Pięknych; zaczął publikować polityczne rysunki w Furnica i wnosił artykuły krytyki artystycznej do Arta Română. Tonitza spędził następne trzy lata w Paryżu, gdzie odwiedzał pracownie artystów i studiował słynne obrazy. Chociaż twórczość młodego artysty początkowo pasowałaby do dominującego stylu, jego dar koloru i jego osobisty charakter ostatecznie doprowadziłby go do eksperymentu. Przez całe życie pozostawał zaangażowany w Szkołę Monachijską, wnosząc swój nowatorski styl do rzekomo "niejasnych naśladowców Matisse'a". Po powrocie Tonitza malował freski w kilku kościołach Mołdawii i pracował jako nauczyciel sztuki, a następnie, razem z Cezarem Petrescu, jako redaktor gazety Iaşul. Ożenił się z Ecateriną Climescu w 1913 roku. Kolekcjoner sztuki Krikor Zambaccian, z którym Tonitza zaprzyjaźnił się po 1925 r., wskazał, że podczas swego istnienia Iaşul stanął po stronie Partii Konserwatywnej, sprzeciwiając się przystąpieniu Rumunii do I wojny światowej. W 1916 roku, po wkroczeniu Rumunii do konfliktu, Tonitza została wcielona do armii i została uwięziona Bułgarom podczas Bitwy o Turtucaia. Internowany, zachorował na malarię i reumatyzm, które byłyby dla niego plagą aż do jego śmierci. Został uwolniony i powrócił w 1918 r. W latach dwudziestych był członkiem grupy Arta Română (obok Gheorghe Petraşcu i innych). Jego zaangażowanie w komentarz społeczny najlepiej widać w jego pracach graficznych, złośliwych, a czasem dramatycznych - nakreślił dla wielu współczesnych, zwykle politycznych i lewicowych magazynów: Socialismul (oficjalny głos krótkotrwałej Socjalistycznej Partii Rumunii), Adevărul, Flacăra, Hiena, Rampa i Scarlat Callimachi's Clopotul - oraz w jego artykułach (w tym w Viaţa Românească i Curentul), które dotyczyły głównie wydarzeń kulturalnych i społecznych. Zbliżał się do pisarza i aktywisty Gala Galaction, którego książkę O lume nouă zilustrował w 1919 roku, a którego portret ("Człowiek nowego świata") namalował rok później. Jego pierwszy katalog, wydany w 1920 roku, został poprzedzony przez poetę i krytyka sztuki Tudora Arghezi. W 1921 r. Tonitza rozszerzył swoją ofertę, malując prototypy na fabrykę ceramiki i organizując wystawę ceramiki; w tym samym roku przeniósł się do Vălenii de Munte i postanowił zaprzestać współtworzenia prasy. W tym czasie rozwinął się w swoim charakterystycznym stylu i tematach, o których, jak twierdził Zambaccian, decydowały jego doświadczenia jako ojca. Później został redaktorem pisma Artele Frumoase, a w 1922 r. wyjechał do Transylwanii, gdzie zaprzyjaźnił się z Aurel Popp. W tym samym roku wziął obronę Camila Ressu podczas skandalu związanego z projektem tego ostatniego dla kurtyny Teatru Narodowego, atakując artystyczne wytyczne zalecane przez kulturalny establishment ("[Rumunia jest] krajem, w którym naukowcy historycy komponują erotyczne utwory i krępujące rymy, [ ...] gdzie intelektualne kobiety rysują porywiste gesty zniedołężniałych agentów wyborczych, [...] gdzie lekarze przesuwają swoją zardzewiałą hipodermię do niewytrenowanych tkanek mięśniowych artystów jako środka do tworzenia estetycznych logarytmów ". W 1926 r. Tonitza, Oscar Han, Francisc Şirato i Ştefan Dimitrescu zorganizowali się jako Grupul Celor patru ("Grupa Czterech"). Spotkał się z sukcesem w 1925 roku, po otwarciu dużego pokazu jego obrazów Vălenii de Munte w Bukareszcie, budząc jednocześnie kontrowersje (w tym krytykę ze strony Ressu) nad swoim "plakatowym" stylem. Pomimo swojej sławy, nadal żył zubożałą i gorączkową egzystencją, która prawdopodobnie przyczyniła się do upadku jego zdrowia. W 1931 r. dzielił swój czas między Bukareszt i Konstancę, zgadzając się na malowanie ścian kościoła Świętego Jerzego w tym ostatnim mieście. Tonitza był rozgniewany przyjęciem jego pracy w Konstancy, uznając się za znieważonego po tym, jak został przedstawiony, by zaprezentować swoje projekty w konkurencji mniej znanych artystów. Ostatecznie otrzymał komisję i przez następne dwa lata pracował przy murali, jednocześnie dystansując się od Grupul Celor patru. Po śmierci Dimitrescu w 1933 r. Tonitza sprawował fotel w Akademii Sztuk Pięknych w Jassy. Uczestnik kilku wystaw krajowych i Światowych Targów, malował swoje ostatnie prace wokół Balchika. Według Zambacciana, wczesne skojarzenie Tonitzy z socjalizmem częściowo wynikało z zainteresowania nim lewicowej prasy, która była gotowa nagrodzić swój wkład w czasach, gdy "nie można było żyć wyłącznie poprzez malowanie". To samo źródło stwierdziło, że artysta zrezygnował później z wyrażania opinii politycznych, a pewnego razu w latach 30. XX wieku żartobliwie określał się jako "zwolennik Petre P. Carp" (lider konserwatystów zmarły w 1919 r.). Niemniej jednak, wraz z kilkoma innymi ważnymi osobistościami kulturalnymi, podpisał wezwanie do zacieśnienia więzi kulturalnych między Rumunią a Związkiem Radzieckim, prowadząc do utworzenia Societatea pentru întreţinerea reporturor kulturalnego dintre România şi Uniunea Sovietică (Towarzystwo Utrzymania Dóbr Kultury między Rumunią a Związkiem Radzieckim) w maju 1935 r. (patrz Amicii URSS). W 1937 r. ciężko zachorował i zmarł trzy lata później. Został pochowany na cmentarzu Ghencea w Bukareszcie.

[radioromania]

Radio Fiction Desk debutează la Colegiul Naţional Gheorghe Şincai

Cea de-a cincea ediţie a Proiectului Radio Fiction Desk debutează miercuri, 8 mai, începând cu ora 12:00, la Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Bucureşti, unde se va desfăşura primul work-shop, avându-l ca invitat special pe cunoscutul şi îndrăgitul actor George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie din Bucureşti.

Primul spectacol care va intra în concurs, va fi dramatizarea radiofonică a piesei de teatru Preşul, de Ion Băieşu. Interpreţi vor fi elevii-actori din trupa de teatru a liceului, coordonaţi de profesoara Ana-Maria Ştefan. Regia artistică a spectacolului aparţine tânărului regizor Cătălin Saizescu.

Radio Fiction Desk - 2019 este concursul realizat de Radio România, prin Teatrul Naţional Radiofonic, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, care îşi propune colaborarea cu trupe de actori, formate din elevi ai liceelor bucureştene, pentru realizarea de spectacole de teatru radiofonic.

Radio Fiction Desk va continua, pe parcursul acestui an, cu încă trei trupe de elevi-actori, respectiv cele de la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu, Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza şi Liceul Teoretic Dante Alighieri.

Conform metodologiei, în toate aceste licee aflate în concurs, se vor desfăşura workshop-uri la care vor participa membri ai Redacţiei Teatru, alături de personalităţi ale scenei teatrale din România, colaboratori constanţi ai Teatrului Naţional Radiofonic. La finalul fiecăruia dintre cele patru stagii de pregătire, elevii vor înregistra radiofonic piesele de teatru în studiourile Societăţii Române de Radiodifuziune.

Ca şi în primele patru ediţii, după înregistrare şi postprocesare, spectacolele vor fi postate pe site-ul tnr.srr.ro, pagina radiofictiondesk.srr.ro, unde vor putea fi ascultate şi votate de către toţi ascultătorii teatrului radiofonic.

Radio Fiction Desk – 2019 se va încheia cu Gala de premiere.

Primăria Municipiului Bucureşti este partener instituţional al Radio Fiction Desk.

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingăraşu

[bartholomaus]

Fiindcă atât de puțin se știe despre istoria Transilvaniei dar și despre Bisericile românilor. Poluată, falsificată, mitologizată și cenzurată   mai mult ca orice capitol al istoriei românilor (cum de către cine? de biserica majoritară, desigur), istoria religiei românilor e tabu în multe din capitolele ei. Iată aici un simplu episod:

”La Dieta de la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben, din 30 noiembrie 1566, s-a decretetat trecerea oficială a românilor ardeleni la confesiunea reformat-calvină.

Limba română este declarată în principat limbă de cult obligatorie, prevăzându-se sancțiuni grele pentru preoții care vor continua să slujească în limba slavonă.

Printre altele se propunea "libertatea propovăduirii Evangheliei şi extirparea "idolatriei" cu deosebire dintre români(olahi) " şi "toţi care nu vreau să primească adevărul, episcop, preot sau călugăr, să fie scoşi din ţară" şi să asculte numai de episcopul George de Sângeorz "superintendent general al bisericilor româneşti".

I-au succedat, în deceniile care vor urma, alți doi episcopi români calvini, Pavel Tordași și Mihail Tordași, Ștefan Katona Geleji, Ilie Iorest, Simion Ştefan, George Csulai...

Din dieta ţinută la Turda, în 21 aprilie 1577 aflăm că Paul Tordasi a încetat din viaţă şi că "multe sate româneşti luminate de Dumnezeu au părăsit credinţa grecească, ascultând cuvântul Domnului în limba proprie".

Pe timpul principelui I. Rákóczi György/Gheorghe Rákoczi I şi cu cheltuiala lui Barcsay Ákos/Acaţiu Barcsay, mare ban al Lugojului şi Caransebeşului şi comite suprem al Severinului, s-a mai tipărit pentru români un Catehism calvinesc.

În această carte, tradusă din maghiară de Ştefan Fogarasi, scrisă pentru convertirea la calvinism a românilor, se atacă culegerile de rugăciuni numite rosarium şi breviarium, necunoscute în Biserica ortodoxă, ele fiind folosite exclusiv de catolicii de rit latin.

O dovadă că în Banat(dar și în Hațeg sau Hunedoara) catolicismul românesc a avut vechi tradiţii, chiar dacă azi nu se prea dorește discutarea acestui subiect...” Ilustrație, detaliu din reconstituirea Pieții Huet din Sibiu, pe la 1530

--

Hai să fim cinstiți că limba Română avea mult mai multe slavisme pe la 1566 aşa că nu cred că a fost o trecere prea bruscă de la slavonă la limba oarecum predominantă locală. Aş zice că pe la 1566 limba Română era la limită latină şi sunt absolut sigur că în zonele rurale vocabularul de sorginte slavă predomina sau poate era pe la 50%. A venit însă Şcoala Ardeleană şi apoi paşoptiştii care au relatinizat puternic limba. Aş zice că acum româna e în grupul limbilor romanice aproape prin conjunctură politică şi relatinizare in pic forțată, altfel dacă ar fi fost lăsată în pace ar fi fost o limbă de trecere între cele romanice şi slave. "Cu ştromeleagul învârtoşat..." "Gospodarul şi gospodina..." "Au gătit la vecernie.." "Nădejdea iubirii şi prieteniei" "Hrana ce ne ajută să robotim fără ostoire" "Bucătăria e loc de năduşeală" "Gerul e adus de crivăț" "Cucuruzul s-a copt" "Obiceaiul gliei" "Slavă truditorilor" "Potopul fără stavilă" "Lotca de la praguri e potrivită şi la ostrov" "Jupânii sunt zdraveni" "Glugă de coceni" Etc Şi acum dacă mergeți la țară se vede o înclinare spre cuvintele mai slavone la persoanele mai în vârstă.

--

nimeni nu neaga acest suprastrat slav, dar si mixul intre populatia autohtona si slavii sudici de prin sec 6, 7,fie anti sau sclavini.Desigur, puteam ajunge ca bulgarii,sa ne mandrim cu originea slava dar iata ca stramosii nostrii nu se socoteau slavi ceea ce ma face sa cred ca autohtonii au asimilat   popoarele migratoare, ca gotii, slavii , hunii, avarii, cumanii, pecenegii, turcii, tatarii, armenii, evreii, tiganii, mai nou arabii, chinezii.Din cate stiu,desii logic reformatii au procedat corect ca sa atraga romanii spre protestantism si au dispus prpopvaduirea religiei in limba lor nu in slavona, acest demers nu a avut sorti de izbanda in timp,greco catolicismul si ortodoxismul ramanand stalpii religiei acestui popor.Cosmetizarea limbii a fost o dorinta de a ne delimita de Rusia care dorea sa asimileze aceste zone prin religie unui imperiu slav ortodox din Urali pana n Bizant

--

goții sau cultura epocii goților (Sântana...) nu a fost contemporană cu slavii. Și cu atât mai puțin cu dacii, deja dispăruți ca cultură și invizibili arheologic.

--

ce să mai și zici...Teocrația ortodoxă moldo-valahă să trăiască, că o face cu succes deja din 1938, prin FRN, PMR, PCR, FSN, PSD(și nici PNL nu se simte prea bine), într-o dulce simfonie cu Biserica "Mântuirii Neamului". Iar eu, un netrebnic anti-ortodox, anti-România, pe deasupra și transilvanist și autonomist și greco-catolic(vă dați seama ce dramă, pentru "patrioții" din gură) subminez devălmășia strămoșească, unitatea de nezdruncinat dintre Stăpân(Tătuc), neam, rit și glie. Așa ceva...

--

Probabil ca alte Biserici nu fac politica, educatie nationalist sovinista, nu ponegresc alte culte si religii, isi vad de misiunea lor de preoti, propovaduitori ai Domnului, d-l..., activist transilvanist arata latura "rea" a Bisericii Ortodoxe! Preotul este in slujba lui Domnului, iar Domnul nu s-a ocupat nici de politica, nici discriminator nu a fost si nici vrajba intre oameni nu a facut! Traiesc in Italia de 15 ani dar inca nu am auzit pe vreun catholic sustinand ca e unica Biserica in numele Domnului iar toate celelalte sunt in slujba lui..., ceeace la noi se "predica" la slujba! Catolicii nu invrajbesc ci cauta sa faca pace intre toti, indiferent ca sunt crestini, musulmani sau de alte confesiuni! Vorbind sincer, at trebui sa ne controla constiinta si sa reparam geselile facuta "cu voie sau fara de voie" si sa nu dam ocazia sa fim in centrul atentiei printr-un comportament religios care depaseste limita si starneste conflicte si ura in jur! Sper sa priviti si latura asta a Bisericii Ortodoxe, as cantariti ce vine de la Dumnezeu si completarea preoteasca poate veti intelege de ce cei care ii aduc critici au dreptate si nu "subliniaza doar latura rea" din reavointa, o subliniaza ca fiind total opusa Cuvantului din Legile Cerului! Sa nu ucizi, sa nu defaimezi, sa nu faci rau, sa nu creezi intrig, aceste toate "sa nu",  unii, destul de multi slujitori ai  ortodoxiei le practica si nu intra in canon!

https://www.academia.edu/4768382/Episcopatul_romanesc_reformat_din_secolul_al_XVI-lea

--

Intrebare  - când și pe ce căi a ajuns ortodoxismul în Transilvania? In Muntenia și Moldova - pe filiera bulgară, împreună cu nobilimea, limba slavonă (bulgară veche) drept limbă de cancelarie, etc. Dar în Ardeal cum a avut loc acest proces, si cand?

RASPUNS:  Tot prin aceeași bulgari, care au dominat si zona intracarpatica un secol si jumatate, de la dispariția  kaganatului Avar  si pana la invazia triburilor  maghiare.

Expansiunea maghiară în Transilvania de Alexandru Madgearu Editura Cetatea de Scaun 2019 (Scrie mult despre ce au găsit ungurii când au venit în Transilvania)

[mesagerulneamt]

Arsene nu are voie să vorbească cu Valeriu Andrița, propriul său consilier

Arsene nu are voie să vorbească cu Valeriu Andrița, propriul său consilier

Publicarea minutei după ce a fost judecată contestația lui Ionel Arsene și acesta a fost eliberat din arestul preventiv, fiind pus sub control judiciar, dezvăluie numele persoanelor cu care președintele Consiliului Județean Neamț nu are voie să ia legătura direct sau indirect.

Numele care surprinde cel mai mult este al consilierului personal al lui Ionel Arsene, doctorul Valeriu Andrița. Așa cum,…

[perfecttravelerlady-blog]

Piatra Neamţ avea în 2009 88 de cetăţeni de onoare – aflăm dintr-un material întocmit de medicul Virgil Răzeşu (şi el fiind între Cetăţenii de onoare ai urbei nostre) cu prilejul unei seri dedicate acestora la Fundaţia „Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Consiliul Local a iniţiat această acţiune de onorare cu acest titlu la doar câţiva ani după 1989, prin 1992, acordând astfel de titluri unor per­so­nalităţi care s-au născut ori au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea în muni­cipiu sau în judeţul nostru ori, prin activitatea lor, au contribuit la dezvoltarea oraşului sau a prestigiului său în ţară şi în lume. Dintre cele 88 de titluri, 28 au fost acordate postum iar 60 au fost atribuite în timpul vieţii, cei distinşi cu acest titlu putându-se bucura de recu­noş­tinţa semenilor lor. Primele titluri au fost acordate în 1992 următorilor: pictorul Victor Brauner, alpinistul Ticu Lăcătuşu şi Jean Auroux, primarul de Roanne, Franţa, oraş înfrăţit cu Piatra Neamţ. Între reprezentanţii administraţiei locale, au primit acest titlu fostul primar Nicu Albu, Raul Constantin Bobeanu (fost preşedinte al Consiliului judeţean), Gheorghe Ştefan – primar şi viceprimarii Vasile Ouatu şi Gheorghe Dumitreasa. O altă categorie e reprezentată de cea a personalităţilor de talie naţională care au contribuit la progresul şi cunoaşterea localităţii, cum ar fi mareşalul Ion Antonescu (titlu retras ulterior), cărturarii G.T. Kirileanu, Iulian Antonescu, scriitorii Ion Luca Caragiale, Calistrat Hogaş, artistul plastic Iulia Hălăucescu, arheologul Constantin Matasă, regizorul Andrei Şerban, farmacistul Constantin Vorel. Nu lipsesc din lista cetăţenilor de onoare personalităţi ale istoriei precum generalul Nicolae Dăscălescu, maiorul Constantin Durican, colonelul Constantin Todicescu, generalul Gheorghe Vasilescu, deţinutul politic Grigore Caraza, grupul de luptători pentru unitatea naţională de la Chişinău – Ilie Ilaşcu, Petru Godiac, Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Leşco. Între prietenii oraşului Piatra Neamţ, au primit acest titlu reprezentanţii unor administraţii locale de peste hotare precum Louis Barjon, consilier de Roanne, primarul oraşului Manilvei (Spania) Emilio Lopez Berenguer, Luigi Bodo şi primarii oraşelor Roanne, Villerest, Mabli şi Riorges (Franţa), Beinasco (Italia), Hliboca, Orhei (Republica Moldova), Lod (Israel), Arnold Maria Lempers, ctitorul Centrului de copii handicapaţi Piatra Neamţ. O grupare importantă de cetăţeni de onoare provine din rândul artiştilor: solista de operă Anda Louise Bogza, sculptorul Pompiliu Clement, teatrologul Eduard Covali, Sidonia Hogaş, Ioan Holender, actorii Draga Olteanu Matei, Vasile Muraru, Adria Pamfil Almăjan, pictorul Petru Petrescu, sculptorul Vincenzo Puschiazis, Mihaela Rădulescu, Mihai Trăistariu, Laura Vasiliu, artistul plastic Simona Vasiliu Chintilă, scriitorii Adrian Alui Gheorghe şi Dumitru Almaş, profesorii Ioan Drăgan, Victor Andrei, Constantin Borş, Ioan Negre, Vasile Postolică, Ioan I. Scurtu, Mihai Stamatin, Alexandru Ţăranu, Ioan Zenembisi, Alexandru Gheorghiu, Ioniţă Ichim, Paul Mihăelescu, magistraţii Gheorghe Lalu, Gheorghe Măcărescu, medicii Costache Andone, Gheorghe Iacomi, Todică Kirileanu, Socrat Lalu, Virgil Răzeşu, Marius Micşa, Simion Purice, Ernest Ungureanu. Lista se încheie cu sportivii cu merite deosebite în specialităţile lor: Virgil Bărbuceanu, Garoafa Cantemir, Constantin Cuciuc, Luminiţa Huţupan, Valentin Gavril, Constantin Grigoriu, Otto Heel, Vladimir Laşcu, Traian Ţăranu, Petru Paleu, Ovidiu Ţoc. Cel mai proaspăt Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ este părintele Iustin Pârvu, titlu acordat post-mortem, la propunerea scriitorului Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii „G.T. Kirileanu”, autor care a realizat câteva cărţi cu şi despre acesta. (N. SAVA)

Piatra Neamţ avea în 2009 88 de cetăţeni de onoare – aflăm dintr-un material întocmit de medicul Virgil Răzeşu (şi el fiind între Cetăţenii de onoare ai urbei nostre) cu prilejul unei seri dedicate acestora la Fundaţia „Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Consiliul Local a iniţiat această acţiune de onorare cu acest titlu la doar câţiva ani după 1989, prin 1992, acordând astfel de titluri unor per­so­nalităţi care s-au născut ori au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea în muni­cipiu sau în judeţul nostru ori, prin activitatea lor, au contribuit la dezvoltarea oraşului sau a prestigiului său în ţară şi în lume. Dintre cele 88 de titluri, 28 au fost acordate postum iar 60 au fost atribuite în timpul vieţii, cei distinşi cu acest titlu putându-se bucura de recu­noş­tinţa semenilor lor. Primele titluri au fost acordate în 1992 următorilor: pictorul Victor Brauner, alpinistul Ticu Lăcătuşu şi Jean Auroux, primarul de Roanne, Franţa, oraş înfrăţit cu Piatra Neamţ. Între reprezentanţii administraţiei locale, au primit acest titlu fostul primar Nicu Albu, Raul Constantin Bobeanu (fost preşedinte al Consiliului judeţean), Gheorghe Ştefan – primar şi viceprimarii Vasile Ouatu şi Gheorghe Dumitreasa. O altă categorie e reprezentată de cea a personalităţilor de talie naţională care au contribuit la progresul şi cunoaşterea localităţii, cum ar fi mareşalul Ion Antonescu (titlu retras ulterior), cărturarii G.T. Kirileanu, Iulian Antonescu, scriitorii Ion Luca Caragiale, Calistrat Hogaş, artistul plastic Iulia Hălăucescu, arheologul Constantin Matasă, regizorul Andrei Şerban, farmacistul Constantin Vorel. Nu lipsesc din lista cetăţenilor de onoare personalităţi ale istoriei precum generalul Nicolae Dăscălescu, maiorul Constantin Durican, colonelul Constantin Todicescu, generalul Gheorghe Vasilescu, deţinutul politic Grigore Caraza, grupul de luptători pentru unitatea naţională de la Chişinău – Ilie Ilaşcu, Petru Godiac, Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Leşco. Între prietenii oraşului Piatra Neamţ, au primit acest titlu reprezentanţii unor administraţii locale de peste hotare precum Louis Barjon, consilier de Roanne, primarul oraşului Manilvei (Spania) Emilio Lopez Berenguer, Luigi Bodo şi primarii oraşelor Roanne, Villerest, Mabli şi Riorges (Franţa), Beinasco (Italia), Hliboca, Orhei (Republica Moldova), Lod (Israel), Arnold Maria Lempers, ctitorul Centrului de copii handicapaţi Piatra Neamţ. O grupare importantă de cetăţeni de onoare provine din rândul artiştilor: solista de operă Anda Louise Bogza, sculptorul Pompiliu Clement, teatrologul Eduard Covali, Sidonia Hogaş, Ioan Holender, actorii Draga Olteanu Matei, Vasile Muraru, Adria Pamfil Almăjan, pictorul Petru Petrescu, sculptorul Vincenzo Puschiazis, Mihaela Rădulescu, Mihai Trăistariu, Laura Vasiliu, artistul plastic Simona Vasiliu Chintilă, scriitorii Adrian Alui Gheorghe şi Dumitru Almaş, profesorii Ioan Drăgan, Victor Andrei, Constantin Borş, Ioan Negre, Vasile Postolică, Ioan I. Scurtu, Mihai Stamatin, Alexandru Ţăranu, Ioan Zenembisi, Alexandru Gheorghiu, Ioniţă Ichim, Paul Mihăelescu, magistraţii Gheorghe Lalu, Gheorghe Măcărescu, medicii Costache Andone, Gheorghe Iacomi, Todică Kirileanu, Socrat Lalu, Virgil Răzeşu, Marius Micşa, Simion Purice, Ernest Ungureanu. Lista se încheie cu sportivii cu merite deosebite în specialităţile lor: Virgil Bărbuceanu, Garoafa Cantemir, Constantin Cuciuc, Luminiţa Huţupan, Valentin Gavril, Constantin Grigoriu, Otto Heel, Vladimir Laşcu, Traian Ţăranu, Petru Paleu, Ovidiu Ţoc. Cel mai proaspăt Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ este părintele Iustin Pârvu, titlu acordat post-mortem, la propunerea scriitorului Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii „G.T. Kirileanu”, autor care a realizat câteva cărţi cu şi despre acesta. (N. SAVA)

SCANTEIA DIVINA

Noutatea cea mai frumoasa este ca prin grija si eforturile Fundatiei “Drept Credinciosul Voievod Stefan Cel Mare si Sfant” locurile din catunul Braniste sunt pe cale sa isi regaseasca un trecut  si in care calatorul SIMTE SCANTEIA DIVINA

Publicat în 4 Martie 2017Lasă un comentariu la SCANTEIA DIVINA Editează “SCANTEIA DIVINA” case restaurate la fundatie

Publicat în

[gazetapublica]

Ce au hotărât magistrații în cazul Caracal?

Ce au hotărât magistrații în cazul Caracal?

Tribunalul Olt a luat o nouă decizie în Cazul Caracal. 

Marți, magistraţii Tribunalului Olt au decis menținerea măsurii de arest preventiv faţă de cei doi inculpaţi din dosarul „Caracal”, Gheorghe Dincă şi Ştefan Risipiţeanu.

Soluţia a fost pronunţată în camera de consiliu şi putând fi contestată în 48 de ore de la comunicare.

La termenul de marţi privind verificarea măsurilor…

[edufinonline]

Ministrul Agriculturii şi-a completat echipa cu încă doi secretari de stat

Ministrul Agriculturii şi-a completat echipa cu încă doi secretari de stat

Doi noi secretari de stat, Aurel Simon şi Ştefan Gheorghe, au fost numiţi la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin decizii ale premierului Ludovic Orban, astfel că instituţia va funcţiona cu patru secretari de stat.

“Aurel Simion, fondatorul brandului de produse tradiţionale 'Ca altădată', este cel mai nou membru al echipei mele”, a scris miercuri ministrul Agriculturii, Adrian…