#moartea unui an

[spiritual123]

🌟 **"Mistere – Scrisorile lui Thales din Argos"** 🌟

Prima ediție a "Misterelor" a apărut în limba română în 1995, sub titlul "Scrisorile lui Thales din Argos către Empedocle Atenianul", sub îndrumarea lui Lazăr Pașca, care era președintele societății antroposofice din România în acea perioadă. În prefată, Lazăr Pașca menționa că această scriere a ajuns în țară (România) în jurul anului 1943, fiind adusă de un călugăr care venea dincolo de Dunăre și care s-a oprit la Galați. Textul în limba rusă al acestor "scrisori" a fost tradus și distribuit neoficial. Au existat speculații despre originea acestor texte, presupunându-se că în cercurile din Tomis ar mai exista și alte texte similare. Aceste "scrisori" s-au răspândit în toată țara, fiind chiar traduse în franceză și germană.

💌 Între timp, originalul textelor a fost descoperit și traducerea a fost îmbunătățită. Ordinea scrisorilor a fost păstrată așa cum a fost în 1943, deși ordinea lor originală este diferită și mai puțin logică. De asemenea, a fost adăugată o scrisoare care lipsea inițial. Originea "scrisorilor" a fost clarificată, confirmandu-se intuiția lui Lazăr Pașca referitoare la regiunea Mării Negre. Ele au fost scrise prin eforturi comune ale unui grup de persoane din Odessa, care acum face parte din Ucraina.

✍️ Sursa primară și autorul real al acestor mesaje era Gheorghii Osipovici Volskii. Înainte de revoluția bolșevicilor din 1917, el a fost redactor la un ziar din Odessa. Thales din Argos este pseudonimul pe care l-a folosit. Din punct de vedere fizic, Gh. Volskii semăna cu Friedrich Wilhelm Nietzsche.

🔄 Curând după revoluția din 1917, Gheorghii Volskii a fost arestat și a scăpat la limită de pedeapsa cu moartea. A fost eliberat neașteptat. Neavând posibilitatea de a părăsi Odessa, Gheorghii a trebuit să locuiască în secret la prietena sa spirituală, Anastasia Vasilievna Teodoridi. A locuit practic cu ea până la sfârșitul vieții sale, în anii '30.

👩‍🏫 Anastasia era o profesoară cunoscută la conservatorul din Odessa și, de asemenea, era bine cunoscută în cercurile ezoterice ale orașului drept lider spiritual. Ea l-a introdus pe Gheorghii în cercul său strâns de discipoli și i-a deschis calea spre acea stare de conștiință care i-a activat amintirile ascunse. În acea stare de conștiință, el începea să povestească lucruri extraordinare. Datorită celor prezenți, membrii grupului care aveau aceeași aspirație pentru înnobilarea umană, aceste relatări ale lui Gheorghii Volskii au ajuns la noi.

📝 Notele făcute de acest grup au fost compilate și procesate de Anastasia Teodoridi. De fapt, aceste mesaje i-au fost adresate direct Anastasiei, sub numele de Miles Atenianul.

🔮 Scrierile au o influență teosofică și antroposofică evidentă. Ultimul cuvânt din ediția tipărită în România, "Către cei care au citit", este evident redactat în stilul lui Lazăr Pașca, cel mai probabil adăugat de el ca încheiere.

✨ Aceste texte, revizuite și aranjate în ordine, apărute de ceva timp (7 ani) și în I-net, pot fi împărtășite și aici. 📜🌌

#Mistere #Thales #LazărPașca #GheorghiiVolskii #AnastasiaTeodoridi #Ezoterism

[inabusire]

Închide-mi ochii în timpul căderii, vreau doar să simt. Și-n dansul meu bizar, condus de răni de abandon, mărturisesc prăbușirea visurilor - viața nu este cum credeam că e. Purtând sub voalul negru ochi mari, curioși, ținându-mi mâinile timide pe lângă trup, insinuând resemnare, în inimă mi-e așa un pustiu...

Figură posacă, furată de lumina ce și-o purta neștiutoare, închipuindu-și vanitoasă că nu va mai fi frântă; mi se pare acum că ești atât de urât. Repetând la nesfârșit, cu altele, povești cu gust de deznădejde, pângărind tot ceea ce în disperare îți dorești, strivind flori sensibile în pumni, cu ciuda unui copil neiubit și arogant. Veștejind lumea mea în care nu mă mai regăsesc. Plimbându-mă noapte de noapte prin mine, regretând că am visat atât, revenind cu plictiseală și frustrare spre realitate, rugând-o să m-aline...

Îmi tot șoptești cuvinte grele, răstălmăcite, scoțându-te nevinovat, sperând să mă agăți, să mă sufoci iarăși, crezând că m-ar mai putea încălzi ceva... Promițându-ți vicleană că ușa e deschisă și că n-o să-ți strivesc degetele-n pumnul meu, că n-o să-ți folosesc suflul doar pentru nevoia personală, întunecată, de-a mă juca cu moartea.

[cmosneagu]

Moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos şi pogorârea Sa la Iad în interpretarea Sfântului Efrem Sirul https://c.aparatorul.md/1r40n

[cronicilenicaieriului]

nu se schimba in esenta nimic, cred ca asta ma face sa sufar cel mai tare. Conectarea cu oamenii este simpla la prima vedere in teorie dar in fapt nu se intampla decat odata la 4 ani cand ma indragostesc.

poate asta ne facem sa ne dorim moartea: lipsa schimbarii, a evoluarii sinelui. Am acceptat ca nu sunt iubita neconditionat. Nici eu nu iubesc oamenii decat in unele conditii deci cine sunt eu sa judec?

E doar faptul ca imi lasa un gust dezamagitor in gura si un gol in piept. Am cunoscut o copila azi care parea la fel de traumatizata si desteapta ca mine. nu sunt decat o coincidenta planuita. Traiesc pentru vape-ul care imi vine maine si pentru mici lucruri cum ar fi promisiunea unei scari si unui perete care m-ar separa de homelesness, a unei diplome pe care scrie calificarea sub numele meu care m-ar face sa simt ca am un achievement in viata reala,speanta ca intr-o zi totul va fi meritat pentru ca voi gasi pe cineva care ma face sa ma simt conectata mereu.

Dar eu n-am vrut niciodta sa simt, sa fiu una cu cursa a tot ce este, n-am vrut sa procreez ca o bacterie fara minte, n-am vrut sa fiu manata de logica sau de emotii. Pur si simplu sunt intr-o relatie de rezistenta cu existenta insasi

23/04.2024

[ps1h3d3l1c]

Exista lucruri mult mai rele decat moartea, cum ar fi o durere continua, crunta, evident nu fizica. Cineva condamnat la durere adevarata nu merita caldura propriului sange scurgandu-se pe piele...Trupul este singura parte buna ramasa din fiinta umana in unele momente, cand sufletul e rece...mort. In mod normal sufletul unui om inspira creativitate si expira inspiratie, dar nu mereu... Intunericul il distruge. Noaptea sentimentele sunt trăite la maxim: cuvintele taie in carne vie, lacrimile sunt mai sărate, zâmbetele sunt datorate fericirii reale, țipetele de ajutor se aud mai ușor si fiecare om ramas singur crede ca n-o sa mai apuce dimineața. Dar mereu se intampla sa se trezeasca...pentru ca moartea e prea dulce pentru unii. Exista lucruri mult mai rele decat moartea.

[hadnews-romania]

Experții spun că în viitor A.I.-ul va duce la moartea Hollywood-ului-Experții spun că în viitor A.I.-ul va duce la moartea Hollywood-ului. În SUA, 2 din 3 oameni din marketing lucrează cu A.I., potrivit unui sondaj Adobe. Nou pe piața e start-up-ul Haiper, care transformă imaginile 2D în medii virtuale 3D. Start-up-ul Haiper,...

[anoceanofbeauty]

Propunere: TRECEREA ROMANIEI LA ECONOMIA DE PACE

Apararea Calinic si Efectul Serafim de Sarov

Invincibila aparare – o istorie despre Sf Calinic de la Cernica

Sfântul Calinic de la Cernica este considerat unul dintre cei mai mari sfinți din România și a trăit în secolul al XVIII-lea. Potrivit legendei, într-o zi de vară, Sfântul Calinic se afla la Cernica, în apropierea Bucureștilor, când a fost instiințat de prezența turcilor care se apropiau de mănăstire.

În loc să se teamă sau să ia măsuri de apărare, Sfântul Calinic a hotărât să se roage pentru protecția mănăstirii și a credincioșilor săi. În timp ce se ruga, turcii au ajuns la mănăstire și au văzut că părinții și credincioșii erau foarte liniștiți și se rugau în biserică.

Impresionați de această manifestare de credință, turcii au hotărât să nu atace mănăstirea, ci să pună o strajă la poarta acesteia. Astfel, mănăstirea a fost salvată de la distrugere și credincioșii au putut să continue să se roage în pace.

Această întâmplare a fost considerată un miracol și este pomenită în mod frecvent în istoria Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Sfântul Calinic a devenit un exemplu de credință și de încredere în puterea rugăciunii.

Din pacate lumea o ia doar ca pe o legenda si o minune dar este si un exemplu pentru a fi urmat. Este aici o componenta de minune dar si una de stiinta care poate fi aplicata de fiecare din noi si mai ales de noi impreuna, start small, scale fast, pentru pacea lumii.

Exista in istoria Bisericii noastre dovezi si precursori, si Sf Calinic este un admirabil exemplu, a ceea ce Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul MT, cel mai bine cercetat program de dezvoltare umana, numeste si documenteaza prin zeci de studii stiintifice ca “Invincibila aparare” adica crearea unei influente de coerenta si pozitivitate care realizeaza un scut de protectie, puterea indomitabila a pacii interioare, care nu permite nasterea unui inamic si elimina dusmania din dusman pentru ca acesta sa devina prieten. Liturghia pastreaza si acum formularea “Cu pace Domnului sa ne rugam” deoarece pacea adecvat observata si nu doar mentionata, neurostiintele  arata ca e nevoie de minim 5 minim si 15-20 minute optim pentru a crea fiziologia pacii si pacea interioara sa fie cu adevarat o fericire, creaza coerenta si acesta creaza acel efect numit in fizica efectul Meisner, denumit efectul Maharishi cand este creat la nivel social de grupuri mari de dinamica constiintei practicand MT, dar de care vorbeste si Serafim De Sarov: “Dobandeste pacea in sufletul tău si in jurul tău mii se vor salva” si mentionat in acea istorie cu Sf Calinic de la Cernica. Pare ca Sf Serafim de Sarov stia ca stiinta va descoperi candva ca in sistemele coerente, cum ar fi laserii, dar si in creerul uman in stare de liniste, si in impreuna linistea din Sf Liturghie,  “elementele de coerenţă din sistem au o influenţă care este direct proporţională cu numărul lor la pătrat, pe cînd elementele incoerente au o influenţă proporţională doar cu numărul lor” cum spune Hagelin.

In cartea   “Crestinismul ortodox pentru pacea lumii”

https://www.academia.edu/42208566/CRE%C8%98TNISMUL_ORTODOX_PENTRU_PACEA_LUMII  parintele Radu Teodorescu spune ca noi crestinii nu putem face pace in lume pentru ca nu suntm majoritari dar nu este nevoie de aceasta majoritate asa cum spune Sf Serafim de Sarov, studiul sistemelor coerente si Sf Calinic.

Sf Calinic nu a salvat doar manastirea ci si pe potentialii atacatori. Preventia e infinit mai buna decat vindecarea.

“Preoți, cu crucea-n frunte! Căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfant.”

Oastea e crestina poate insemna ca se bazeaza in primul rand pe paradigma pacii care este si un act de preventie, FEEDBEFORE, pentru ca creaza in constiinta colectiva o stare care impiedica nașterea oricarui inamic si abia in al doilea rand pe o forta de reactie rapida, FEEDBACK.  Cel care crede nu doreste moartea ci indreptarea pacatosului deci viata spirituala crestina, Liturghia Pacii, va viza nu eliminarea dusmanului ci a dusmaniei din dusman. Oastea crestina este acel corp de pace care in primul rand previne nasterea unui inamic si abia in ultima instanta poate purta un razboi just de aparare. Exista razboi just dar nu in absolut, orice razboi este indreptat împotriva cuiva daca acesta permite nasterea unui inamic si aparitia dusmaniei. Oastea crestina este in primul rand un corp al Pacii pentru ca “Dumnezeu e unitate unificatoare” cum spune Calist Catafigiotul, in care nu exista conflict.

Pentru a face pace in lume ai nevoie doar de fiziologia creierului uman si randuiala de mii de ani ne spune ca dimineata, seara si la sf liturghie trebuie sa raspundem chemarii “cu pace Domnului sa ne rugam”. Nu avem nevoie de majoritate ci de un nucleu de facatori de pace, de nucleele care sunt bisericile raspandite in tara. Planul arhitectural al economiei de pace este perfect, trebuie realizat. Numai Economia de pace poate fi o baza solida pentru orice tip de economie. Doar daca ai facut totul pentru pace si nu ai reusit poti purata un razboi just, de aparare fara rest. Cand a spus “Dobandeste pacea in sufletul tău si in jurul tău mii se vor salva” Serafim De Sarov a anticipat un adevar stiintific: doar cateva milioane pot salva intrega lume. Daca noi am intelege ca Isus nu a spus Fericiti pomenitorii pacii ci facatorii de pace, pacea este un proces, pace interioara este atunci cand avem fiziologia pacii intre care si o anume coerenta EEG care insemana ca o parte a potentilului neuronal este in impreuna slujire in templul trupului nostru, “liniste e liturghie”.

Maharishi intr-un cuvand adresat crestinilor spune ca ar fi suficient ca noi crestinii sa FACEM ce spune Scriptura si traditia, ce spun Sfintii despre isihie, linistea interioara, si totul va fi bine.

[dianapopescu]

23 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, "aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu" (Coloseni 1:10), s-a născut în primul secol și a trăit în Smirna, din Asia Mică. A ajuns orfan la o vârstă timpurie dar, prin îndrumarea unui înger, a fost crescut de pioasă văduva Calista. După moartea mamei lui adoptive, Policarp și-a împărțit oamenilor toate posesiunile sale și a început să ducă o viață castă, având grijă de bolnavi și infirmi. https://www.diane.ro/2024/02/23-februarie-sfant-policarp.html

[nicolae]

Escatologia: Sfârșitul timpului

Escatologia se referă la așteptările sfârșitului epocii prezente, a istoriei umane sau a lumii în sine. Sfârșitul lumii sau sfârșitul timpurilor este prezis de mai multe religii ale lumii (atât avraamice, cât și non-avraamice), care afirmă că evenimentele mondiale negative vor atinge un punct culminant. Convingerea că sfârșitul lumii este iminent este cunoscută sub numele de apocalipticism și, de-a lungul timpului, a fost susținută atât de membrii religiilor principale, cât și de cultele apocalipsei. În contextul misticismului, termenul se referă metaforic la sfârșitul realității obișnuite și la reunirea cu divinul. Diverse religii tratează escatologia ca pe un eveniment viitor profețit în texte sacre sau în folclor. În timp ce alte religii pot avea concepte de reînnoire sau transformare după evenimente semnificative, descrierea explicită a unui pământ nou se găsește în primul rând în învățăturile creștine în contextul escatologiei, această descriere poate fi găsită în cartea Apocalipsa, capitolul 21. (Patru călăreți ai Apocalipsei, gravură în lemn din Apocalipsa lui Albrecht Dürer (1497–1498), Staatliche Kunsthalle Karlsruhe) Religiile avraamice mențin o cosmologie liniară, cu scenarii ale timpului final care conțin teme de transformare și mântuire. În iudaism, termenul „sfârșitul zilelor” face referire la epoca mesiaică și include o adunare a diasporei evreiești exilați, venirea lui Mesia, învierea celor drepți și lumea viitoare. Creștinismul înfățișează timpul de sfârșit ca o perioadă de necaz care precede cea de-a doua venire a lui Hristos, care se va confrunta cu ridicarea lui Antihrist împreună cu structura sa de putere și profeții mincinoși și va inaugura Împărăția lui Dumnezeu. În tradițiile ulterioare ale islamului, hadith-uri contradictorii separate detaliază Ziua Judecății care este precedată de apariția Masīḥ ad-Dajjāl și urmată de coborârea lui ʿĪsā (Isus), care va triumfa asupra falsului Mesia sau Antihrist; înfrângerea sa va duce la o succesiune de evenimente care se vor încheia cu răsăritul soarelui dinspre vest și începutul Qiyāmah (Ziua Judecății). Religiile dharmice tind să aibă viziuni mai ciclice asupra lumii, cu escatologii ale timpului final caracterizate prin decădere, mântuire și renaștere (deși unii cred că tranzițiile între cicluri sunt relativ fără evenimente). În hinduism, timpul final are loc atunci când Kalki, încarnarea finală a lui Vishnu, coboară pe un cal alb și pune capăt actualului Kali Yuga, completând un ciclu care începe din nou cu regenerarea lumii. În budism, Buddha a prezis că învățăturile sale vor fi uitate după 5.000 de ani, urmate de tulburări. Se spune că un bodhisattva pe nume Maitreya va apărea și va redescoperi învățăturile Buddha Dharma și că distrugerea supremă a lumii va veni apoi prin șapte sori. De la dezvoltarea conceptului de timp profund în secolul al XVIII-lea, calculul vârstei estimate a planetei Pământ, discursul științific despre vremurile de sfârșit a luat în considerare soarta finală a universului. Teoriile au inclus Big Rip, Big Crunch, Big Bounce și Big Freeze (moartea termică a Universului). De asemenea, comentatorii sociali și științifici se îngrijorează de riscurile catastrofale globale și scenariile care ar putea duce la dispariția umană. (Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu) Read the full article

[inprimalinie]

Minciună ordinară rostogolită în presă: moartea șefului Statului Major General rus, Valeri Gherasimov

În presa subordonată retoricii Occidentului colectiv a fost rostogolită, fără nici un fel de dovezi, informația că șeful Statului Major General rus, Valeri Gerasimov, precum și zeci de militari ruși au fost uciși în urma unui atac al forțelor armate ucrainene asupra Sevastopolului și Crimeii la 4 ianuarie 2024. Georgiana Arsene Informația a fost anunțată inițial de mass-media poloneze și o…

[dininimapentrumine]

Este SCRIS

1 Timotei 2:5 Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, Evrei 8:6 Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. Evrei 9:15 Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru…

[spiritual123]

„Eu sunt cel ce Te-am răstignit”

Rudolf Steiner, GA necunoscut

4 martie 1911, Hanovra

Partea III

Și acum să ne punem această mare întrebare: Cine, atunci, este responsabil pentru moartea lui Hristos pe Golgota? Într-un anumit stadiu al evoluției, putem într-adevăr să ne punem această întrebare. Și răspunsul la aceasta este: Toate ființele umane sunt responsabile pentru această moarte! Așa cum ucidem continuu „eu-l” de copil ca rezultat al lucrării lui Lucifer și Ahriman în noi, tot așa i-am adus moartea lui Hristos Isus pe Golgota prin uciderea treptată a seminței forțelor vieții din vremea când au început încarnările până când a avut loc Misterul Golgotei. Cea mai profundă dintre toate experiențele creștine este cunoașterea că asupra omului stă vinovăția pentru Evenimentul de pe Golgota și că însăși constituția naturii umane a făcut ca acest lucru să fie inevitabil.

Există o forță vindecătoare pentru această vinovăție pe care o împărtășește fiecare ființă umană? Lucrurile care se întâmplă în lume își au efectul lor asupra naturii umane și nu pot fi împotrivite. Oamenii L-au ucis pe Hristos din cauza evoluției prin care au trecut înainte de coborârea Lui pe pământ. Cu toții împărtășim responsabilitatea pentru moartea lui Hristos. Cu toții ne-am încărcat cu această vinovăție care poate fi vindecată doar cunoscând-o și realizând acest lucru. Și prin această cunoaștere Hristos va fi primit în inimile și sufletele oamenilor, iar sufletele omenești care îl recunosc pe Hristos sunt cele care vor fi mântuite. Hristos va trece cu aceste suflete spre Jupiter când pământul își va atinge scopul evoluției sale. Prin urmare, în evoluția viitoare fie această conștientizare a vinovăției va prevala și Hristos va fi primit în conștiința omului, fie, dacă există cineva care respinge acest lucru, atunci ei nu vor putea participa la forțele vindecătoare care sunt accesibile omenirii. Ei se vor îndepărta de evoluție pentru că nu mai pot participa la ea.

Astfel vedem ce va însemna în viitor să fii creștin. Numai cel care îl poartă pe Hristos în sine în felul acesta este cu adevărat creștin. Creștinul nu se face prin citirea și cugetarea asupra evangheliilor, nici prin cunoaștere abstractă. Un singur lucru îl face pe creștin, și anume realizarea: Tu, ca om, L-ai ucis pe Hristos. Trebuie să-l lași pe Hristos să trăiască din nou în tine; trebuie să pregătești un loc în inima ta pentru Hristos.

În Știința Spirituală, această conștiință poate apărea independent de orice înregistrări documentare, pentru că omul poate deveni creștin când învăță să cunoască și să înțeleagă natura omului. Mintea și intelectul uman de astăzi pot genera cunoașterea că Hristos a trăit. Să ne imaginăm că s-au pierdut toate evangheliile, că toate documentele referitoare la Taina de pe Golgota nu mai există, că nu există narațiuni contemporane, nici o dovadă ce să susțină această existență a lui Hristos. Chiar și așa ar mai exista un mijloc infailibil pentru a ști că Hristos a trăit. Această cunoaștere este posibilă deoarece ființa umană este capabilă să înțeleagă adevărurile spirituale prin gândurile sale. Această capacitate de a înțelege adevărurile spirituale prin gândire dezvăluie faptul că ceva din forțele originale de viață se desfășoară în sufletul intelectual. De aceea, astfel de gânduri sunt atât de pline de viață și putere. Gândurile științei materialiste sunt complet necreative; în astfel de gânduri Spiritul este mort.

Evenimentul lui Hristos a avut loc la începutul erei când Duhul s-a desprins de la cursul luat de evoluția umană. Și așa cum într-un experiment chimic se poate calcula, prin amestecarea substanțelor, care va fi rezultatul, astfel cu clarviziunea se poate calcula, din natura stearpă și abstractă a gândirii moderne, anul în care Hristos a intrat într-un corp uman la Botezul de la Iordan.

Cunoscând în viață știința spirituală și auzind că putem învăța să-l trăim pe Hristos în noi înșine, un sentiment de perplexitate ne poate copleși în fața unui adevăr atât de sublim. Singura modalitate de a depăși această perplexitate este de a dezvolta tipul potrivit de smerenie.

În prima jumătate a secolului XIX, oamenii nu erau lipsiți de spiritualitate așa cum au devenit astăzi. Erau încă mulți care aveau o oarecare bănuială despre legătura omului cu lumile spirituale. O astfel de personalitate a fost Immanuel Hermann Fichte, fiul lui Johann Gottlieb Fichte, ale cărui gânduri au trăit în sufletul său. Immanuel Hermann Fichte a adus în vileag tot ceea ce era posibil la acea vreme pentru a demonstra existența unei lumi spirituale. Scrierile sale sunt unice în felul lor, iar într-un loc din scrierile sale se găsește o sugestie, o bănuială a acestei vinovății originare din om. El nu a ajuns și nici nu ar putea ajunge să afirme că, în realitate, toate ființele umane l-au ucis pe Hristos, dar un fel de bănuială a acestei vinovății originare respiră prin scrierile sale. În prima jumătate a secolului XIX, el afirma că ființele umane trăiesc în întuneric cu referire la lucrurile spirituale. El se revolta împotriva lipsei de valoare a clarviziunii diferiților vizionari și profeți din vremea sa, spunea că trebuie să vină ziua în care mințile oamenilor trebuie să fie îndreptate într-un mod cu totul diferit de cel existent către secretele profunde ale lumii spirituale. Nu este aceasta ca o premoniție a venirii științei spirituale? Și putem foarte bine să ne întrebăm: Suntem cu adevărat capabili să îndeplinim această premoniție? Nu putem decât să sperăm că acest lucru va fi posibil într-o oarecare măsură umilă.

Și încă un adevăr trebuie scris profund în inimile noastre. Hristos a fost o dată și doar o singură dată în lume pentru ca impulsul noii urcări în lumea spirituală să fie dăruit omenirii. Este un adevăr sacru și trebuie privit astfel de noi - că Hristos a putut trăi o singură dată pe Pământ. Afirmația că El va trăi din nou într-un corp de carne pe Pământ ar fi comparabilă cu a spune că cântarul trebuie să se rezeme pe două puncte pentru a putea cântări. Toată lumea știe că un cântar trebuie să aibă un singur pivot. Dacă ar avea două puncte pivotante, nu poate cântări. Nu ar putea exista decât un singur Impuls al lui Hristos și oricine susține că El va veni din nou pentru a da același Impuls, înțelege tot atât de puțin adevăr ca și omul care crede că un cântar trebuie susținut în două puncte. Era necesar ca Hristos să dea o dată ceea ce trebuia să dea. Prin urmare, omul trebuie să depună eforturi sporite pentru a dobândi cunoașterea acestui Impuls al lui Hristos și prin această cunoaștere, i se va deschide din ce în ce mai mult adevărul, că începând cu Misterul de pe Golgota Hristos este unit cu Pământul și că în asta este sursa puterii care îi permite să-L găsească pe Hristos. Oamenii trebuie mai întâi să-L primească pe Hristos în inimile lor și atunci, pentru astfel de oameni, Evenimentul de la Damasc se va repeta și ei vor crește spre o nouă trăire a lui Hristos. Dar ei îl vor cunoaște pe Hristos într-un mod spiritual. Hristos nu va veni înaintea lor într-un trup de carne. Întoarcerea lui Hristos nu trebuie confundată cu singurul și unicul Său sejur într-un corp uman de carne. Știința spirituală este cea care le va oferi oamenilor puterea de a-L trăi pe Hristos în acest mod spiritual.

Și astfel vedem cum știința spirituală fundamentează o afirmație a lui Hristos, o afirmație împotriva căreia păcătuiesc cei care susțin că această știință este necreștină și că ea contravine tradiției evangheliilor. Hristos a spus: “Sunt cu voi până la sfârșitul zilelor pământești” - ceea ce nu înseamnă altceva decât că El lasă revelațiile Sale, noua Sa Evanghelie să ni se reverse în continuu, confirmând astfel cuvintele: “Mai am multe de spus, dar nu le puteți purta acum.” El a spus aceste cuvinte discipolilor Săi care încă nu au putut primi adevărul complet al Evangheliei. Umanitatea va deveni totuși din ce în ce mai pregătită să primească mesajul lui Hristos. Revelația noii Evanghelii nu va înceta, iar știința spirituală trebuie să fie în lume pentru ca omenirea să poată înțelege această revelație neîncetată a lui Hristos. Știința spirituală este aici pentru a da oamenilor ceea de ce ei, în sensul afirmației lui Hristos, erau lipsiți la acea vreme. Ei nu au putut, deci, să audă tot ce le-ar fi dorit Hristos să le spună, dar umanitatea viitorului nu trebuie să fie lipsită de acestea. Hristos cu adevărat le va vorbi oamenilor - și fericiți sunt cei care primesc cuvintele Lui cu înțelegere.

#rastignit

[cmosneagu]

Un Călugăr budist l-a vazut pe Buddha în iad si recunoaste că doar crestinii dețin adevărul https://c.aparatorul.md/doxkl

[nimrod-the-rebel]

Sufletul nu trebuie să se moleșească.

Dacă voi ceda plăcerii, atunci trebuie să cedez durerii, să cedez chinurilor, să cedez sărăciei; ambiția și mânia vor voi să aibă aceleași drepturi asupra mea și între atâtea patimi voi fi târât în toate părțile, ba chiar sfâșiat.

Ținta mea este libertatea; răsplata trudei mele aceasta este.

Mă întrebi ce este libertatea? A nu fi robul nici unui lucru, nici unei nevoi, nici unei întâmplări; a provoca soarta la o luptă egală.

În ziua în care voi vedea ca eu sunt mai puternic, ea nu va mai avea nicio putere. Să mă închin ei, când moartea e în puterea mea?

Omul preocupat de asemenea gânduri trebuie să-și aleagă un loc așezat și neprihănit.

Un ținut care te încântă prea mult moleșește sufletul și, fără îndoială, contribuie întru câtva la slăbirea energiei morale.

Seneca - Scrisori către Luciliu

[meet-roots]

(note2self) competitia

Competitia e cea mai stupida forma de comportament uman. Probabil de-aia alpinistii (nu cei care fac escalada ci adevaratii alpinisti) si luptatorii de Aiki Do nu au astfel de manifestari. Barbatul a dus competitia la limite absurde - care mananca mai mult, care sufera mai mult , care e mai mare, care e mai mic... Accidental, odata cu feminismul, a atras in aceasta cursa si femeia. Din aceasta cauza, atat "femeia" cat si "barbatul" sunt pe cale de diparitie, in locul lor aparand un melanj scarbos. Nu e vorba de conservatorism si nici de traditionalism, ci de anumite trasaturi care, odata inlaturate sau adaugate, strica o fiinta, lasand in urma un accident al evolutiei.

De unde a pornit asta, insa? 

Citeam "Moartea cu melon" de Brussolo, si omul (ca  in mai toate cartile lui) creaza lumi fantastice, scabroase, alerte, exhiba suferinta si cosmar. Insa calca in strachini , incercand sa descrie ceea ce simte o femeie gravida. 

Nu ma intelegeti gresit: nu-s genul care pupa-n cur femeile, ridicandu-le-n slavi ca sa obtina o bucatica de pizda - cel putin nu in felul asta, nu aici.

Un barbat NU va descrie cu acuratete acest proces, NICIODATA!

Confuzi, de la bun inceput, in ceea ce priveste crearea vietii, noi barbatii - doar niste unelte adiacente - am inceput sa cream competitia. Femeia a decorat pestera, coliba, casa, apartamentul conform uterului, ca noii fiinte sa i se atenueze socul descoperirii unei noi lumi. I-a pus blanuri, cuverturi , cearsafuri - noi am creat uneltele necesare curatirii, intretinerii , fabricarii acestora - aveam senzatia ca si noi CREAM. Am creat industrii, am creat stiinta, am creat economia, am creat sclavia, am creat totul intr-o goana acerba in care incercam sa intelegem ce e de fapt creatia.  Si vom ramane pururi frustrati: nu vom sti NICIODATA cum e sa dai VIATA! Ce procese au loc din  momentul exact in care femeia STIE ca e gravida - fara sa astepte sa vada ca nu-i mai vine ciclul. Din exact acel moment incepe o comunicare pe care noi barbatii nu o vom intelege. Exact asa cum acceptam ca femeia are intuitia ca un simt in plus, fara sa stim cu exactitate ce-i aia, asa ne holbam prostiti la cum se infiripa discutii fara cuvinte intre cele doua inimi, intre multicelulara mama si cele cateva celule ale noului venit. Probabil vom crea androizi, cel mai probabil extrem de asemanatori cu noi. Insa nu vor fi fiinte, niciodata. NICIODATA. Viata e altceva, e dincolo de rutinele cotidiene ale unui program (minte) ce ruleaza necontenit programe (ganduri) conditionate de un programator fantomatic (morala, religie, lege). Viata e un martor. Viata e acel martor care acumuleaza toate fericirile si durerile tale, toate experientele tale, toate mirosurile prajiturilor copilariei si cele fetide ale batranetii, toate atingerile tandre sau zgaibele si ranile ulteriaore - fara a fi afectata cumva. Doar le acumuleaza. Veti intreba: Cui prodest? 

Au fost si mai sunt din cei ce au aflat si stiu.

Femeia stia oricum - insa noi, barbatii, i-am "sters" aceasta capacitate.

De-aia si Vechiul Testament greseste - si automat, fresca lui Michelangelo de pe Capela Sixtina unde Adam primeste viata - in locul acelui barbat ar fi trebuit sa fie o femeie.

De-aia inainte de ou a fost gaina ;)