#savanti musulmani

[truthseekerro]

Parintele opticii

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/parintele-opticii/

Parintele opticii

  Parintele opticii

  Ibn Al-Haytham, născut în anul 965, a fost primul care a explicat faptul că vederea este posibilă datorită refracției razelor de lumină.

Opera lui Ibn Al-Haytham a fost reluată și dezvoltată de matematicianul persan Kamal Al-Din Al-Farisi care a observat traiectoria razelor de lumină în interiorul unei sfere de sticlă pentru a examina refracția luminii solare în picăturile de ploaie. Acest fapt i-a oferit o explicație a formării curcubeielor primare și secundare.

Din anul 800 până în 1300, lumea Islamului a produs nu mai puțin de 60 de specialiști în oftalmologie sau oculiști, autorii cărților și monografiilor în oftalmologie. Însă, în Europa înainte de secolul XII termenul de oculist era necunoscut. De abia în secolul XVIII, metoda de îndepărtare a cataractei cu ajutorul acului scobit s-a folosit în Europa.

Parintele opticii

Musulmanii au produs multe lucrări originale pe anatomia ochiului. Studiile lor erau însă limitate, deoarece ei își făceau constatările doar pe ochiul animal. Disecția vreunei părți a corpului uman era considerată necuviincioasă, în principiu. Aceste lucrări ne oferă ilustrația cea mai veche a anatomiei ochiului.

Lucrarea originală a arabilor include introducerea termenilor ca glob ocular, conjunctiva, corneea, uvee și retină. Musulmanii au mai efectuat operații și pe afecțiunile pleoapei ca Trahomul (o întărire a interiorului pleoapei), Glaucomul (o creștere a presiunii intra-oculare) a fost descris prima dată de un arab. Însă, cea mai măreață contribuție în oftalmologie a arabilor a fost în domeniul cataractelor.

Parintele opticii

În secolul XII, Gerard de Cremona, faimosul traducător în limba latină a lucrărilor științifice și medicale din limba arabă, și-a petrecut 40 de ani din viață în Toledo (Spania) traducând lucrările muuslmanilor, inclusiv a lui Ar-Razi și Ibn Sina.

Medicii arabi au fost în prima linie în efortul de a preveni orbirea din anul 1000 e.n., când Ar-Razi a devenit primul doctor care a descris acțiunea reflexă a pupilei. Cam în același timp, Ammar Bin Ali Al-Mosuli a inventat tehnica de îndepărtare prin aspirație a cataractelor prin folosirea acului scobit.[1]

    [1] Optometria azi, publicația Asociației Optometriștilor, Anglia, 1987.

[rosesandjasmine]

Bukhoor sau bakhoor este denumirea araba data bucatilor de lemn parfumate sau amestecului traditional de ingrediente naturale, mai ales aschiilor de lemn (oud, denumirea araba pentru lemnul agar, cel mai scump lemn din lume), inmuiate in uleiuri parfumate si amestecate cu alte ingrediente naturale (rasina, ambra, mosc, lemn de santal, uleiuri esentiale si altele). Aceste bucati de lemn sunt arse cu ajutorul carbunelui sau in cadelnite de metal pentru a parfuma casa sau imbracamintea cu ajutorul fumului puternic parfumat.

Mabkhara

Bukhoor este folosit la ocazii speciale, cum ar fi nunti, zile de nastere, zile de Eid, in momentele de relaxare sau in general pentru a parfuma casa si a stimula energia pozitiva, pentru o atmosfera romantica. O traditie in multe tari arabe este sa se treaca bukhoor printre oaspeti, ca gest de ospitabilitate atunci cand sunt primiti in majlis (camera de zi pentru musafiri). Aceste bucati de lemn parfumate sunt asezate pe o placa rotunda, mica care a fost in prealabil aprinsa. De regula, bukhoor-ul este ars intr-un arzator traditional, o cadelnita sa zicem pentru a exemplifica mai bine, numita mabkhara sau majmor. In zilele noastre se foloseste preponderent arzator mabkhara electric fiind mai rapid si mai usor de folosit.

Femeile saudite se plimba prin casa, tinand  arzatorul pentru a imprastia fumul in fiecare camera. De asemenea isi flutura abaya (imbracamintea traditionala saudita pentru femei) si hainele deasupra fumului astfel incat sa preia din uimitorul miros de lunga durata. Unele femei saudite folosesc bukhoor si oud ca parfum corporal aplicand dehan, o forma usor de intins pe par. Ele pun putin dehan pe varful degetelor si apoi isi trec degetele prin parul ud sau pur si simplu trec prin fumul de bukhoor, acesta impregnandu-se in parul, corpul si hainele lor.

Bukhoor este facut din ingrediente naturale si fiecare producator are reteta sa secreta care il distinge fata de ceilalti. Acesti creatori au mostenit arta de a prepara bukhoor de la strabunii lor si transmit secretul din generatie in generatie. In Yemen si in alte cateva tari arabe bukhoor-ul este facut manual printr-o “metoda de gatit” in foc, in timp ce alte tari arabe folosesc “metoda de coacere” unde rasinile sunt coapte, proces similar folosit la lut, unde nu se foloseste focul direct. Cu cat mai mult timp se tine bukhoor-ul inchis intr-un recipient de sticla, cu atat mirosul va fi mai puternic.

Arderea tamaii sau a bukhoorului este o traditie extrem de veche care dateaza de mii de ani. Tamaia si smirna au fost ingredientele principale in preparatele de bukhoor din trecut. Tamaia provenea din  copacul boswellia gasit in Oman, Yemen si parti din Somalia. Smirna provenea din arborele commiphora myrrha gasit in Yemen si Oman. Aceste rasini au fost utilizate pentru prima data ca medicamente si pentru imbalsamare.

Bukhoor are o istorie profunda. In istoria islamica, se cunoaste faptul ca toti profetii foloseau bukhoor, dar Profetul Mohammad (SAW) si insotitorii sai foloseau in mod regulat si mai ales in zilele de vineri,zi sacra in Islam. Se spune ca Profetul Mohammad(SAW)  atunci cand intra intr-un oras era intampinat cu aroma de tamaie exprimand bucuria  oamenilor de a fi binecuvantati de prezenta Profetului (SAW). De aceea, in mintea oamenilor folosirea tamaii era asociata cu amintirea Profetului (Pacea fie asupra Sa). Acest obicei a fost promovat in mare masura in Arabia si apoi s-a raspandit in vastul teritoriu al lumii musulmane. Regina Yemenului, Arwa Suleyhi, trimitea cutii mari cu bukhoor catre Najaf, Karbala, Egipt in luna sfanta a Ramadanului. Cand era arsa, atmosfera din orasele sacre devenea placuta si oamenii stiau ca darul din Yemen si-a atins destinatia. De asemenea, regina Arwa a tinut o serie de prelegeri din spatele unei cortine despre Stiintele Islamului, printre  savanti din Arabia si subcontinentul Indian; arzatorul a raspandit parfumul creand o atmosfera pioasa.

Se cunoaste faptul ca si grecii si romanii foloseau bukhoor in ritualuri religioase. Era transportat mii de kilometri pana la Marea Mediterana inainte de a putea fi comercializat in Europa. Bukhoor a fost intens utilizat de catre vechii egipteni in cantitati vaste. Istoria ofera multe date despre mentionarea bukhoor-ului in literatura biblica; a fost una dintre aromele prezentate copilului Issus si este de asemenea folosit in ceremoniile religioase crestine. Spania a fost condusa de musulmani timp de secole, oferind din nou o ocazie magnifica de a raspandi obiceiurile musulmane in aceste zone. Ulterior, otomanii au promovat patrimoniul cultural al Islamului in vest prin expeditiile lor militare.

Pe langa faptul ca bukhoor este folosit pentru a parfuma, pentru a-ti arata bucuria de a primi oaspeti, mai are si cateva beneficii. Bukhoor-ul este tonic, afrodisiac, anti-astmatic, usureaza persoana suferinda de epilepsie. Ajuta la imbunatatirea claritatii mentale, la meditatie, la liniste si relaxare; calmeaza corpul, indeparteaza energia negativa, ajuta la crearea armoniei si balansului in casa.

Daca in timpuri stravechi se foloseau doar tamaia si smirna, acum exista o multitudine de ingrediente folosite la fabricarea bukhoor-ului si mentionez doar cateva: iasomie,lavanda, patchouli, trandafir, mosc negru. Un bun parfumier arab stie sa se joace cu ele ca un maestru  violoncelist cantand la instrumentul sau.

Este mult mai bun decat betisoarele clasice si am observat ca exista o gama larga de bukhoor in magazinele online din Romania si de asemenea se gaseste si mabkhara, recipientul in care se arde bukhoorul. Eu sper ca v-am trezit interesul si ca ii veti da o sansa bukhoor-ului, macar pentru a simti un pic din aroma orientului si a va apropia putin de lumea araba chiar la voi acasa.

  Bukhoor Bukhoor sau bakhoor este denumirea araba data bucatilor de lemn parfumate sau amestecului traditional de ingrediente naturale, mai ales aschiilor de lemn (oud, denumirea araba pentru lemnul agar, cel mai scump lemn din lume), inmuiate in uleiuri parfumate si amestecate cu alte ingrediente naturale (rasina, ambra, mosc, lemn de santal, uleiuri esentiale si altele).

[truthseekerro]

3 mari savanti in oftalmologie

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/3-mari-savanti-in-oftalmologie/

3 mari savanti in oftalmologie

3 mari savanti in oftalmologie

  Al-Ghafiqi

Muhammad Ibn Qassoum Ibn Aslam Al-Ghafiqi, fiind cunoscut ca Al-Ghafiqi (decedat în 1165 e.n.), din Spania, a scris o carte în secolul XII cu titlul „Al-Murshid fi’l-Kuhl” (Ghidul Corect al Oftalmologiei). Cartea nu este dedicată doar ochiului, ci oferă și detalii ale capului și afecțiunilor creierului. Al-Ghafiqi a folosit tratatul lui Ammar ca referință pentru opera sa. În Cordoba, este în prezent bustul comemorativ al lui Muhammad Al-Ghafiqi, un omagiu al oamenilor din Cordoba pentru un specialist oftalmolog musulman.

3 mari savanti in oftalmologie

Kalifah din Alep

Kalifah Ibn Al-Mahasin din Alep (Siria), care a înflorit în jurul anului 1260 e.n., a scris o carte de 564 de pagini în care descrie și oferă ilustrații a diferitelor instrumente chirurgicale incluzând 36 de instrumente pentru chirurgia ochiului. El, de asemenea, discută căile vizuale dintre ochi și creier. El a mai scris și despre 12 feluri de operație de cataractă. Termenul pentru cataractă în limba arabă este „Al-Ma’ Nazul’ Ayn”. Ma’ înseamnă apă sau apă coborând în ochi, î.e. apa se acumulează în lentilă și devine „umedă” astfel devenind tulbure. Această tulburare este aspirată prin folosirea acului scobit , astfel cataracta este îndepărtată și pacientul poate să vadă din nou.

3 mari savanti in oftalmologie

Salahuddin

Salahuddin Ibn Yusuf din Hammah (Syria) a scris în anul 1290, o carte intitulată „Lumina ochilor” în care a discutat o nouă operă referitoare la teoria opticală a viziunii. El a lucrat la ochi dintr-un punct de vedere mai medical, la fel ca și alți doctori remarcabili ca Az-Zahrawi, Ibn Zuhr și Ibn Rushd.

[truthseekerro]

Zarrindast

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/zarrindast/

Zarrindast

  Zarrindast

  Abu Ruh Muhammad Ibn Mansur Bin Abdullah, altfel cunoscut ca Al-Jurjani, un chirurg excelent din Persia care a înflorit în jurul anului 1088 e.n., a scris o carte, numită „Nur-ul-’Uyun” (Lumina Ochiilor).

Cartea, o mare parte fiind originală, a fost scrisă în timpul regatului Sultanului Malikshah și conține zece capitole. În capitolul 7 el descrie 30 de operații oftalmologice incluzând 3 tipuri de operație de cataractă. El mai tratează anatomia, fiziologia ochiului și afecțiunile acestuia.

Un capitol este dedicat afecțiunilor ochiului care sunt vizibile, ca și cataracta, trahom, scleroză și afecțiunile corneei și problemele pleoapelor.

Alt capitol tratează afecțiunile care sunt ascunse (semnele pot fi vizibile în ochi și vedere dar cauza poate fi altundeva), î.e. paralizia nervului 3, tulburările sangvine, toxicitatea…etc.

Zarrindast

Cartea menționează afecțiunile curabile și incurabile și oferă metode de tratament. O secțiune largă este dedicată chirurgiei ochiului. Există și o secțiune referitoare la medicamente folosite de oftalmologi.

Alt nume renumit este Abu Muttarif din Sevilla, care a înflorit în jurul secolului XI. Pe lângă faptul că era un specialist de ochi, el a mai fost și ministru. Din păcate, întreaga lui operă este pierdută.

Asadar, Abu Ruh Muhammad Ibn Mansur Bin Abdullah, altfel cunoscut ca Al-Jurjani, un chirurg excelent din Persia care a înflorit în jurul anului 1088 e.n.

[truthseekerro]

Despre Avicenna

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/despre-avicenna/

Despre Avicenna

Despre Avicenna

  Avicenna (980-1036) a fost unul dintre medicii musulmani lideri. El a colectat și sintetizat o mare parte din munca anterioară făcând și multe adăugiri. Cartea lui medicală principală, „Canonul” a devenit una dintre lucrările de bază de referință în vremurile medievale.

Această lucrare este o contribuție prețioasă nu doar pentru medicina medievală dar și pentru istoria universală a medicinii tuturor timpurilor. A fost preferată lucrărilor medicale anterioare a lui Hipocrate, Galen și Rhazes în predarea la universitățile din Est și Occident.

Studiul său asupra bolilor și controlarea lor a fost împrumutat parțial din antichitate și parțial dezvoltat prin observarea sa empirică și practicile care încă mai sunt folosite în prezent în medicina tradițională în țările din Orientul Îndepărtat.

În enciclopedia sa medicală, „Al-Canon”, el a dedicat capitole întregi anatomiei, fiziologiei și afecțiunilor urechii, nasului și gâtului.[1]

Despre Avicenna

Pentru diagnosticarea bolilor urechii, nasului și gîtului el folosea oglinzi reflectante, specule speciale și palparea cu degetele pentru a face diferența între umflături. Abilitatea sa dezvoltată în palpare i-a permis să diagnostice bolile orale, faringiene și laringiene cu o precizie exactă. El putea face diferența între leziunile benigne și maligne și era capabil să diagnostice paralizia corzilor vocale fără nici o vizualizare.

El a oferit informații detaliate despre simptomele surzeniei, acufeniei[2], amețelii, rinoreei, răgușelii, disfagiei[3] și stridorului. El a enumerat cauzele cunoscute ale surzeniei și acufeniei și a numit cel puțin cinci tipuri de acufenie, și a făcut referire pentru prima dată la surzenia și acufenia toxică.[4]

El a inventat instrumente și unelte pentru examinarea și diagnosticarea bolilor și a descris o nouă cale de evaluare a nivelului de auz printr-un test simplu de voce. El a recomandat pentru prima dată un tub curbat făcut din argint sau aur, care să fie introdus în laringe pentru a salva pacienții care se sufocă. Însă, unii istorici au atribuit eronat performanța printei intubări endotraheale lui MacEwan și Einsenmenger în 1847.[5]

      [1] Avicenna A.H.A., “Al-Canon in Medicine“, Vol. 1, 2 & 3, Dar Sader Press, Beirut, Lebanon, 1980, pp. 55, 148, 161, 1988.

[2] Senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un stimul extern.

[3] Dificultate în înghițirea alimentelor.

[4] Stephens S.D.G., Tratamentul acufeniei o perspectivă istorică , Jurnalul de laringologie și otologie, Octombrie 1984, Vol. 98, pag. 963.

[5] Sercer A., “Traheostomia de-a lungul a 2000 de ani de istorie”, Ciba Symposium Journal, Vol. 10, No. 2, 1965, pag. 78.

[truthseekerro]

Ar-Razi despre bolile ORL

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/ar-razi-despre-bolile-orl/

Ar-Razi despre bolile ORL

Ar-Razi despre bolile ORL

  Rhazes (850-923) a dedicat o carte de medicină tratării bolilor de dinți, ureche, nas și gât, pe lângă numeroase capitole în cartea sa „Al-Hawi”. Ei obișnuia să examineze pacienții în lumina directă a soarelui sau prin folosirea oglinzilor reflectante, folosind o speculă specială pentru ureche și nas și spatule pentru gură și gât.

El a descris afecțiunile inflamatoare ale urechii medii și externe și a enumerat complicațiile lor, pe lângă alte afecțiuni ale nasului, gurii, faringelui și laringelui. El a fost primul care a descris rinoreea sezonieră și a oferit cauzele ei, pe lângă studiul diferitelor forme de răceală. El a fost primul care a diferențiat pojarul de variolă și a corectat ideea greșită că erau aceeași boală. El a identificat alcoolul și a fost primul doctor care l-a folosit ca antiseptic.

Ar-Razi despre bolile ORL

În chirurgie el a adăugat noi descoperiri, fiind primul medic care a folosit anestezia generală prin inhalare în forma buretelui anestezic. Un burete înmuiat într-o soluție de opiu, extract din semințe de Hyoscamus niger, mătrăgună și Azalee Alpină era folosit la inhalare înainte de orice operație chirurgicală. El a folosit catgutul[1] în chirurgia practică pentru prima dată și obișnuia să își sterilizeze instrumentele în lichid proaspăt de bilă. De asemenea, a inventat instrumente chirurgicale noi pe care le folosea în practica sa chirurgicală.

Cea mai admirabilă invenție a fost aceea a cablului înnodat folosit pentru îndepărtarea umflăturilor nazale și nazofaringiene. Este un cablu subțire cu multiple noduri, care se trece prin nas până la gură și mișcat înainte și înapoi, având aceeași acțiune ca fierăstrăul Gigli.[2]

  [1] Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc.

[2]  Faisal Dipsy, “The Ear, Nose and Throat in Rhazes’s Medicine“.

[truthseekerro]

3 savanti musulmani

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/3-savanti-musulmani/

3 savanti musulmani

3 savanti musulmani

  Ibn Al-Baladi (…-971) a fost un pediatru eminent de-a lungul secolului XX, care a scris capitole întregi referitoare la afecțiunile urechii, nasului și gâtului în cartea sa medicală „Îngrijirea Femeilor Însărcinate, a Sugarilor și a Copiilor”. El a detaliat afecțiunile congenitale, traumatice, inflamatoare și neoplastice ale acestor organe.[1]

Avinzoar (1092-1162), un mare doctor din Andaluzia, care a locuit în Sevilla în timpul secolului XII, a scris o carte medicală „Al-Tayseer”, în care a discutat pe larg afecțiunile urechii, nasului și gâtului. El a fost primul medic arab care a contestat teoria umorală a lui Hipocrate; el a negat cele patru umori ale corpului și a confirmat prezența unui singur lichid în corp, adică sângele. El a fost primul care a oferit o etiologie științifică reală a afecțiunilor inflamatoare ale urechii, a expus cauzele stridorului și a oferit o descriere corectă a operației de traheostomie pentru pacienții care se sufocă.[2]

  Ali Ibn Isa

Cel mai faimos oculist al Islamului a fost născut în Bagdad (Irak). Opera sa „Tashkiratul-Kahhalin” (Agenda Oculiștilor), cea mai bună și mai completă carte pentru afecțiunile ochiului, a fost tradusă și comentată în limba germană de Hirschberg și Lipert (1904) și în limba engleză de Casey Wood (1936). Cartea lui Ibn Isa a fost luată ca referință cel mai mult de oftalmologii ulteriori. A fost prima dată tradusă în persană, apoi în latină și printată în Veneția în 1497 E.N. Contemporanii faimoși ai lui Ibn Isa au fost Ammar Ibn Ali Al-Mosuli și Abul Hasan Ahmed Ibn Muhammad Al-Tabari, care în opera sa „Kitab-ul Mu’alaja l-Buqratiyya” (Cartea Tratamentului hipocratic) afirmă că a scris un tratat lung pe tema afecțiunilor ochiului. Din păcate, acest tratat nu mai există.

3 savanti musulmani

    [1] Ibn al-Baladi,„ Îngrijirea femeilor însărcinate, ale sugarilor și copiilor” (în lb. arabă), tradusă de Dr. Mahmoud Kassem, Ministerul Culturii, Iraq, 1980, pag. 262.

[2] Avinzoar, Abd al-Malek Ibn Zohr, Al-Tayseer Fil Modawat Wal-Tadbeer, Înaltul Consiliu al Științei, Damasc, Syria, 1972, pag. 148.

[truthseekerro]

Stephen Hawking

http://ro.truth-seeker.info/exista-dumnezeu/stephen-hawking/

Stephen Hawking

Stephen Hawking

Ultima perioada a fost marcata de un eveniment destul de trist. A murit marele savant contemporan Stephen Hawking. El s-a nascut la 8 ianuarie 1942, in Oxford, Regatul Unit. A fost fizician, teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de matematică de la Universitatea Cambridge. Greutatile prin care el a trecut nu l-au impiedicat sa mearga mai departe in domeniul sau si sa il determine si mai mult.

Stephen Hawking s-a născut în ziua în care se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Și-a făcut educația la St. Albans School (Hertfordshire) și la University College (Oxford). În 1962 – la vârsta de 20 de ani – obține titlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde își începe activitatea didactică și științifică.

În 1963, la vârsta de 21 de ani, Hawking observă pentru prima dată o slăbiciune a mușchilor. În urma unui examen medical, se constată o boală progresivă de neuron motor, afecțiune cunoscută sub numele de scleroză laterală amiotrofică. I se dau maximum 2 ani de trăit. Hawking nu cedează, continuă să lucreze, în ciuda agravării continue a invalidității. Se căsătorește în 1965 cu Jane Wilde (divorțând ulterior, în 1995, după o separare ce dura din 1990), și va avea trei copii. Paralizia progresează și, cu timpul, devine complet imobilizat, își pierde vocea și este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mișcări ale capului și globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut. Infirmitatea nu îl poate împiedica să își continue activitatea didactică și științifică. În 1995 se căsătorește din nou, cu Elaine Mason.

În data de 20 aprilie 2009, Universitatea Cambridge a declarat că Hawking este „foarte bolnav”, și a fost internat la spitalul Addenbrooke. A două zi s-a declarat că starea lui este stabilă, dar pentru observație și o recuperare integrală, este în continuare ținut la spital. A decedat în locuința sa din Cambridge, pe data de 14 martie 2018.

  Activitatea științifică

Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală și mecanica cuantică. În anii 1965-1970 elaborează un model matematic asupra originii și evoluției universului în expansiune, din momentul “marii explozii” inițiale (“The Big Bang”) și întreprinde studii asupra relației dintre găurile negre din univers și termodinamică. Cercetările sale l-au dus la concluzia că aceste găuri negre au o durată de existență limitată, constituirea unor perechi de particule-antiparticule virtuale ducând la o “evaporare” treptată a acestora sub forma radiației Hawking. Mai târziu, revine asupra acestei teorii, admițând că radiația se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei găuri negre, reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice, teorie cunoscută sub numele de paradoxul informațional al găurilor negre. La Conferința Internațională asupra Relativității Generale și Gravitației din 21 iulie 2004, care a avut loc la Dublin, Hawking a emis ideea că găurile negre ar putea transmite, într-o manieră deformată, informații asupra întregii materii pe care au asimilat-o.

Foarte populare sunt cărțile sale de popularizare a științei, pentru nespecialiști: A Brief History of Time, 1988 (publicată în limba română sub titlul Scurtă istorie a timpului, 2004), Einstein’s dream, 1993 (Visul lui Einstein și alte eseuri), The Universe in a Nutshell, 2001 (Universul într-o coajă de nucă, 2004) și A briefer history of time, în colaborare cu Leonard Mlodinow, 2005 (O mai scurtă istorie a timpului).

În data de 1 octombrie 2009, Universitatea din Cambridge declară că: În joia aceasta celebrul fizician și cosmolog predă la celebra „Catedră Lucasiană de Matematică” a Universității.

Stephen Hawking a construit un calculator la vârsta de șaisprezece ani, folosind piese de schimb.

Premii și distincții

• Fellow of the Royal Society din 1974

• Companion of the Order of the British Empire din 1982

• Medalia de Aur din partea Roiyal Astronomical Society 1985

• Premiul J. E. Lilienfeld de la American Physical Society 1999

• Medalia de aur Papa Pius al XII-lea, decernată de Vatican în 1975

• Membru al Academiei Pontificale de Științe din 1986, deși teoriile sale nu sunt întru totul de acord cu interpretarea religioasă a creației lumii

• Premiul Wolf pentru Fizică, împreună cu Roger Penrose, în 1988

  Mai marii savanti musulmani contemporani si-au exprimat regretele fata de trecerea in nefiinta a lui Stephan Hawking si i-au indemnat pe toti musulmanii sa urmeze exemplul de determinare al marelui savant britanic, sa studieze contributiile in stiinta pe care el le-a adus si sa continue straduinta in aceasta directie a lui.