#zise artist

[yoonzise]

idk how to spell his name

[ncopper]

Titlul este esențial.

Drogurile iți țin locul.

Aș da orice să aprind focul

Da’s instabil și-am pierdut jocul,

Aș da totul...

Ești fata cu ochii ocean de vise

Interzise, jointurile-s stinse,

Am rămas singur doar cu zise

Inima murise...

Sufletul tău atât de colorat

Imatur, dezorientat...

M-a speriat, am vrut sa fiu pictat

De un artist ca tine de necomparat.

Iar sufletul meu emancipat

Neconturat si disperat

A căutat exagerat

Și a sfârșit încarcerat.

Scoate-mă din lanțurile iadului infect

Ajuta-mă iubire, să nu mai fiu defect

Salveaza-mă de ură, de moarte si conspect

Ca eu să-ți dau în dar, un umăr permanent.

Și dacă nu mă vrei, lasă-mă sa mor

Inima incă-mi bate, o să plutesc ușor

Mă las ghidat de vânt, s-ajung unde-o s-ajung

Nu îmi mai da de veste, căci nu vreau sa te plâng.

Mă frâng în două mari bucăți

și una ți-o las ție

Bucurie, armonie...

Eu voi fi bine, păstrez ce mă învie

Tristețe, agonie... filosofie vie.

[zisematters]

#😖 #instadaily #zisematters #zise #oneofakind #ooak #handmade #yarnaddict #yarn #yarnart #basket #coiling #coiledbasket #localart #yarnporn #yarnlove #instayarn #art #artist #artoftheday #artwork #instaart #emojiseries #emoji #etsy #grumpyface #smileyface

[kelemengabi]

Armonia hermetica a Cosmosului

Armonia hermetică a cosmosului

Fără îndoială Armonia hermetică a cosmosului este o lucrare-document unică și inedită ce se înscrie, generos și iscusit, grație autorului său, G. Kelemen, într-un orizont cuprinzător și complex al retoricii ce pune în discurs, într-o alianță verbo-iconică, pledoaria pentru nevoia de căutare și regăsire a armoniilor arhetipale fundamentale, originare, care pot reafirma, hrăni și întreține legătura inerentă, structurală, indisolubilă între natură și adevărata, autentic creativa cultură, relevând creativ împletirea dintre natură și artă, dintre natură și știință, dintre natură și spiritualitate. Lucrarea, și estetică și științifică și spirituală, este în fond un recurs la metoda ce încearcă să se articuleze și să se propună într-o cale de recunoaștere și revedere, de experiere în fond, a armoniilor întregului polimorfism natural/artificial, nu pornind de la o așezare în analiza morfologiei cristalizate deja, deci, dată ca atare, ci de la surprinderea unui parcurs cronologic, secvențial, a însăși procesului devenirii întru realizarea formei naturale/artificiale. Este vorba de un demers susținut, întărit experimental, dar și exemplificat și ilustrat în acte creative ce, dimpreună, își propun să instanțieze însăși emergența progresivă și ierarhică a formelor, prezentând o dinamică de structurare de la simplu la complex în care reverberează temeiul unui principiu generativ prim, postulat și asumat de autor ca arhetipal și cauzal.

Se indică implicit aici, credem, și faptul că în procesul de realizare a morfologiilor artificiale, actantul nu trebuie să fie ori să se miște în afara unei rezonanțe armonice cu naturalul și, prin urmare, nu trebuie să fie rupt ori contrar unui temei arhetipal, dacă vrea, desigur, să fie într-un asumat rol generator de forme creative alcătuite în asemenea chip încât să se arate a fi amprente, mărturii armonice, consonante, ale naturalului și ale arhetipalului ce îl străbate. În acest sens, chiar actul creativ al generării formei artificiale ne pare că nu mai este unul oarecare, nemotivat, arbitrar, ci implică o modalitate de asumare și reiterare a însăși procesului de structurare și devenire-instituire a formei naturale. În acest fel actul creativ artistic poate să se prezerve ca unul rezonant cu armoniile acestui pattern al devenirii armonice, intrinsece, a naturii, și ca fidel mărturisitor al unui principiu arhetipal.        

În atare demers metodologic, în care cunoașterea doar prin intuiție și rațiune este declarată fără echivoc insuficientă, și, în fond, ineficace, G. Kelemen ne indică drept cheie a deschiderii și pătrunderii sensurilor limbajelor vieții și drept posibilitate de accesare a bibliotecii naturale și a organismelor-cărți, din care, propriu-zis, se constituie, o articulare în triplă concordanță între rațiune-intuiție-iubire, pe care o așează sub incidența legilor armoniei morale, spirituale, ce decurg din însușirea și aplicarea decalogului. În acest orizont al concordiei, armonia cosmosului este deslușită începând cu începutul, adică de la cosmogonie, ce este filtrată printr-o anume descifrare hermeneutică (hermetică) a Genezei, ce se desfășoară în spectrul unei abordări științifice, estetice și simbolice a cosmosului, pentru a se încheia în ultimul său capitol cu o etalare a morfodinamicii fenomenelor fizico-chimice. Astfel, întregul conținut al volumului se derulează într-un parcurs-discurs vizual complex, ce este calibrat, fortificat de analiza științifică de date și experimente, sprijinită evocator pe fotografii, dar este și întreținut estetic, creativ, de un întreg șir de ilustrații, fie cu caracter științific, fie cu caracter simbolic, configurate în metafore vizuale, fie cu caracter dual, științific și simbolic, deopotrivă, fie argumentat în articulări și traduceri de limbaj discursiv în construcții și transpuneri de imagini ca expresii alegorice.

Demersul ilustrativ apare astfel că explică, completează, traduce un text-mesaj, ce constituie de fapt conținutul vectorial al lucrării, și care este substratul verbal-discursiv, argumentativ al autorului, arondat temei armoniei hermetice a cosmosului, pe care caută să o evidențieze, să o facă vizibilă, accesibilă. Din acest punct de vedere, gândindu-mă la A. Moles, abordarea lui G. Kelemen aș zice că este structural una de retorică iconală, ce face ca imaginea ilustrativă să se subscrie unui proces în esență discursiv-argumentativ, având rolul de a comunica, de a cunoaşte lumea înconjurătoare, de a transfera experienţe şi chiar de a influenţa derularea comportamentelor, la care se adaugă inevitabil corolarul, consemnat de același A. Moles, că producerea unei imagini presupune o viziune asupra lumii ce trece printr-o personalitate. Iar volumul de față este, în acest sens, unul ce împărtășește, din perspectiva unei personalități, o viziune asupra armoniei cosmosului.

Pe de altă parte, retorica iconală nu se referă atât la modul cum se vede o imagine, cât la modul cum creatorul unei imagini orientează receptorul spre cunoașterea și înțelegerea anumitor semnificații. Astfel că retorica iconală se preocupă și trimite la o imagine ca transpunere-exprimare de discurs, la o imagine ca „voință de a spune”, la o imagine care conține, reflectă o anume „cantitate de intenție”. Însă, în retorica iconală avem de a face cu o imagine ilustrativă în care esteticul este supus semnificației discursului preeminent, ce există, ce este premergător alcătuirii imaginii/imaginilor propriu-zise. Astfel, discursul preexistent,  ce articulează o viziune, conferă de fapt sensul-mesajul principal drept cheie a însăși deschiderii receptării-interpretării, de fapt și mai potrivit zis, a de-codării ilustrației. De altfel, retorica iconală se înscrie într-o o atare metodă de traducere a unui discurs alcătuit din fraze și cuvinte, ele însele semnificante, într-o anume reprezentare vizuală, Moles fiind cunoscut ca acela care a alcătuit chiar o matrice a traducerii iconice, în acest sens. Însă, trebuie spus că Moles pune deoparte aspectul estetic în atare abordare semantică-textuală a imaginii, lăsând în grija unei retorici vizuale abordarea dimpreună, atât a aspectului estetic, cât și a celui semantic.

Moles vorbește, se știe, și de o scală de iconicitate/scală de abstractizare, de o punere a mesajului într-un raport analogic cu realitatea, de unde scala și gradientul acestui raport, dar și surprinderea unei mișcări de abstractizare, într-un sens, respectiv a unei mișcări de iconizare, în sens opus, desfășurate între arbitrarul semnului și izomorfismul realului, de la număr la figură/imagine. Gradul de iconicitate este înțeles aici însă ca o calitate a identității reprezentării în raport de obiectul reprezentat. În sensul cristalizărilor senzoriale ale fragmentelor de lume, în raport de cunoașterea senzorială și de modul de comunicare prin diferitele canale senzoriale, Moles operează cu o distincție între imagini vizuale, imagini sonore, imagini tactile, imagini olfactive, imagini gustative, imagini ce sunt, de fapt, structurări-cristalizări specifice sau con-figurări în vederea accederii unui mesaj pe canale senzoriale diferite.

La G. Kelemen nu este însă vorba de o raportare la o cristalizare a realului în sensul unei receptări senzoriale în cadrul unui proces-eveniment perceptiv de cunoaștere, ci de o modalitate de argumentare personală a receptării unei forme de cristalizare a realului în sensul unei recunoașteri a originii armoniei devenirii-structurării morfologice a cosmosului, în temeiul unui principiu sferă-vortex, considerat arhetipal, conform unei viziuni hermetice, și postulat și regăsit astfel pe întreaga scală dimensională macro-mezo-micro cosmică.

Astfel, lucrarea Armonia hermetică a cosmosului este una ce dorește să împărtășească o viziune personalizată printr-un discurs complex argumentat, simbolic, estetic, științific, deci, polimorf structurat, ce, ca abordare, în principal, se înscrie într-o retorică iconală, fiind, credem, ca orientare de fond, în mod preeminent o lucrare semnificativă, comunicațională în esență, deci, purtătoare a unui mesaj-text ce vizează ca pregnanță sensul, dar care, prin augmentarea estetică, are, desigur, însumate, caracteristicile mai largi și mai depline ale ceea ce Moles califica drept  retorică vizuală.

De bună seamă volumul se pretează unor diferite forme de interpretări, evaluări, analize, care se pot desfășura, într-o anume grilă de lectură, pe planuri și în registre diferite, fie simbolic, fie estetic, fie științific, ori în raport de însăși modul de tri-articulare, implicare și participare a simbolicului, esteticului, științificului, pe care îl propune și îl realizează concret autorul, într-o logică a corespondențelor și analogiilor. Însă, din perspectiva fixării unui cadru al retorici iconale, de pildă, se poate încerca dintru început o întâmpinare și o cumpănire mai directă, mai aplicată, chiar a mesajului-text fundamental, identificat ca fiind unul structural viziunii propuse, cea hermetică, prin care autorul țintește, urmărește tematic, în această orientare, să argumenteze și să reflecte, să facă cunoscută, prin text și imagine, armonia cosmosului în acest chip al suprinderii cronologice, secvențiale a devenirii sale. Sigur că, vorbind de o retorică iconală, se poate analiza nu doar relația între text și imaginea-text ca traducere, ci se poate evalua atât enunțul ca enunțare, ca punere în discurs a subiectului, cât și enuțarea ca imagine și imaginea ca enunțare ce încarcă, exprimă subiectul, viziunea sa. Se poate lectura și evalua deci și modul în care intră în joc o matrice a traducerilor iconice, ori măsura în care pe o scală a iconicității, de la abstract la figurativ, de la număr la formă, imaginile ilustrate sunt și în ce gradient sunt, într-adevăr, traduceri-transpuneri în limbaj plastic vizual ale unor secvențe cronologice ale devenirii morfologice a realității. În subsidiar, se poate analiza măsura în care ilustrațiile reflectă constructiv discursivul unei viziuni hermetice ca atare sau reflectă realitatea cosmică luată ca atare, în devenirea ei structurală și prefacerea ei morfologică. Se poate cumpăni astfel raportul între viziune și realitate pe tărâmul concret, însuflețit subiectiv de reprezentările ilustrative și obiectivat subiectiv de imagini fotografice și experiment.  

În ceea ce mă privește, vizavi de retorica iconală evocată, provocatoare mi se pare, întâi de toate, o lectură a structurii discursive a viziunii hermetice asupra armoniei cosmosului, care ni se propune, ca atare, prin intermediul acestei lucrări, și doar în plan secund ar fi cred de urmărit raportul dintre structura discursivă, ce articulează această viziune hermetică, și reprezentarea imagistică, ca realizare și prezentare ilustrativă propriu-zisă ce traduce, susține, completează și, în fond, întregește demersul retoric în sine. Forma și sensul lecturii acestui act discursiv, de retorică vizuală, în fapt, propus și evidențiat de G. Kelemen spre celebrarea armoniei cosmice, sunt pasibile, însă, și de o trecere printr-o altă grila de lectură, una care descoperă doxologic, liturgic, și o stră-vedere iconică a armoniei morfologice a cosmosului, precum cea specifică viziunii mistagogice isihaste, de pildă, care leagă hexameironul genezei de hexameironul euharistic, altfel zis, Alfa de Omega.  

Pr. Neofit Linte Marius Dumitru

2021

[rudyroth79]

Am trecut de curând pe la Ghergani şi mi-am adus aminte că în această localitate s-a stins de viaţă Ion Ghica, la conacul său care mai există şi azi, deşi de-a lungul anilor a avut altă destinaţie. Acum conacul este al urmaşilor lui Ghica, dar nu asta este important pentru noi, ci Ion Ghica (12 august 1816, București – 22 aprilie 1897, Ghergani, județul Dâmbovița), personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, academician, scriitor, diplomat, matematician, om politic și pedagog român, prim-ministru al României de trei ori, între 1866 și 1867 (două mandate), respectiv între 1870 și 1871, președintele Academiei Române de patru ori (1876 – 1882, 1884 – 1887, 1890 – 1893 și 1894 – 1895).

Ion Ghica

Dintre lucrările sale m-am oprit la ”Scrisorile către Vasile Alecsandri”, care au fost scrise spre sfârşitul vieţii. Asupra împrejurărilor în care prozatorul şi Alecsandri s-au hotărât să-şi scrie unul altuia ne informează chiar Ion Ghica: ”Într-o seară lungă de iarnă, pe când ninsoarea bătea în geamuri, așezaţi pe jaturi la gura sobei, dinaintea unei flăcări dulci şi luminoase, am petrecut ore întregi şi plăcute cu amicul Vasile Alecsandri, povestindu-ne unul altuia suvenirile noastre din tinereţe. Se apropia de ziua când ne-arn adus aminte de camerile noastre de culcat şi ne-am despărţit găsindu-ne amândoi la un gând, zicându-ne: de ce nu ne-am scrie unul altuia, sub formă de epistole intime, cele ce ne-am povestit într-astă-seară; poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei cari n-au trăit p-acele vremi?”

Cred că vă mai amintiţi, doamnelor şi domnilor, că Vasile Alecsandri nu a scris decât trei epistole, însă Ion Ghica a continuat să scrie cu perseverenţă, la îndemnul poetului, care preţuia „verva fericită” a autorului, intuind vocaţia epistolară a acestuia. Alecsandri a făcut toate demersurile ca aceste epistole să fie publicate şi în anul 1880, îl anunţă pe Iacob Negruzzi că se află în posesia primelor epistole trimise de Ghica, ”preţioase schiţe de moravuri vechi şi de datini istorice”. Aceste scrisori vor apărea în revista ”Convorbiri literare” începând cu anul 1880 şi până în anul 1884*). ”Scrisorile către Vasile Alecsandri” sunt considerate de George Călinescu drept ”muzeul Carnavalet al nostru, organizat de un bun artist”**).

M-am oprit la un fragment dintr-o epistolă întitulată ”Tunsu şi Jianu”, primul, Tunsu, ”fost paracliser şi ţârcovnic şi candidat de diacon”, cel de-al doilea, chiar Iancu Jianu pe care l-a cunoscut la moşia unde se retrăsese familia Ghica din cauza ciumei din Bucureşti adusă, după spusele autorului, de muscalii sosiţi de peste Dunăre.

M-am gândit că un asemenea text ar putea fi un pretext pentru a vă aşeza ”sofrageria” sub un copac, pe căldurile astea, sau undeva la pădure, la iarbă verde, că de, muscali nu mai sunt, Tunsu şi ai lui au rămas în istorie, iar sfeşnicele pot fi înlocuite cu o instalaţie modernă, dacă alegeţi să cinaţi în aer liber. Este doar o sugestie că, aşa cum am mai spus şi cum bine ştiţi şi domniile voastre, gusturile nu se discută.

”Iubite amice,

[…] Ţi-aduci tu aminte de un stejar stufos din grădină? Lângă tulpina acelui arbore aşezasem sofrageria. Într-o seară, pe când eram la cină cu două lumânări de său în sfeşnice de tinichea, cu băşici de sticlă, Marin isprăvnicelul s-apropie încetişor de tata şi, cu un glas jumătate sfios, jumătate hotărât, îi zise: «Cocoane, cocoane! te cheamă un om la portiţă lângă gard, zice că are să-ţi spuie o vorbă.» Tata, fără să pară câtuşi de puţin atins de o invitaţiune aşa de poruncitoare, lasă furculiţa în friptură, pune şervetul pe masă şi se îndreptează cătră locul arătat, unde se auzeau şoapte de mai multe guri. Scurt şi coprinzător. ”Cocoane Tache – i-a zis omul cu vorba – nu mai mânca seara acolo, că ni-e drumul uneori pe aici şi văzându-te la masă le faci poftă băieţilor. Că de!… oameni sunt şi ei, râvnesc. Să nu mă pomenesc odată că face unul vreo boroboaţă.” Trecătorul era fiorosul Tunsu, fost paracliser şi ţârcovnic şi candidat de diacon. Nu era săptămână lăsată de la Dumnezeu să nu se audă câte o vitejie, două de ale lui, à la Fra Diavolo. Cu vreo zece zile înainte, călcase la moşie la Cocoşul pe vornicul Tache Rallet, vecinul şi vărul nostru; îi luase şaluri, scule, argintărie, tot. Îl lăsase pe dânsul şi pe cocoană numai în cămaşe. Pas de nu asculta, dacă poţi, de poveţile amicale ale unui astfel de binevoitor. Tata, cum se întoarse, porunci să stingă lumânările şi să ridice masa de acolo. A doua zi până-n ziuă un dulgher cu câteva scânduri de brad improviza un fel de pavilion rotund după modelul templului Vestei de pe malul Tibrului, cu singura deosebire că avea numai o fereastră spre apus, ca să nu se vază lumina de la drum şi să nu inducă pe băieţi în ispită; numai aşa am putut urma a ne folosi de umbra şi de răcoarea bătrânului stejar. […]”

Citește integral ”Tunsu și Jianu”, aici.

________

*) Apărute în volum, București, 1887.

**) G. Călinescu, ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941.

Vezi arhiva rubricii Istorii și istorioare de Pușa Roth

”Tunsu și ai lui” de Pușa Roth Am trecut de curând pe la Ghergani şi mi-am adus aminte că în această localitate s-a stins de viaţă …

[mariareverii]

Frumusețea statuii

Se apropia de ‘EA’, de statuia zeiței frumuseții din gradina castelului Versailles – si își zise în gând - O Doamne câtă frumusețe! Putini cred ca au perceput răceala si tristețea ei, acea duioșie și mândrie că este admirată si venerată. Cred că mulți și-o închipuiau vie în splendoarea ei, cu toate formele atrăgătoare, dar de data asta erau toate artistic modelate în așa fel ca și farmecul numelui ce-l purta să trezească și rivalități.

Timid puse o mană pe superbul ei genunchi, avuse o tresărire, îi veneau în minte acele cuvinte frumoase pline de pasiunea ce o trezise propriul ei genunchi… înțelese  ce însemnă frumusețea acestuia, gândurile deja pluteau ca un planor pe cerul albastru cu nori răzleți ca într-un tablou… ele au zburat dar nu avea cum să știe dacă fuseseră primite … simțite…

Atentă trecu cu privirea în detaliu, ajunse și la ochi… erau pierduți parcă în zare… mândri de toata admirația primită dar triști ca atunci când se lasă noaptea, și-i frig, și-i ger si e mereu singură!

[williamemcknight]

New archway unveiled at The Level in Brighton & Hove

A stunning new archway has been unveiled at The Level. The new pedestrian archway, known as The Happenstance, welcomes visitors entering at the southern entrance of The Level Park at St Peter’s Place. The sculpture has been designed by a team of artists and architects from local creative architectural practice Alter & Company, winners of a national arts competition to develop a pedestrian archway.

The sculpture has been funded from section 106 contributions from Zise Two Ltd, developer of the new Kings Education International School in Ditchling Road.

The Happenstance (which means a chance meeting or event) is made from mirrored stainless steel and reflects its surroundings and the people passing by.

But look more closely and you’ll see names and faces of historical figures that have importance to The Level and Brighton and Hove emerging from the metal perforations. The images were chosen following widespread consultation with park users.

The history of The Level goes back as far as the 1700s, when it was open grassland set within an agricultural landscape.

Since then its use has been continuous and varied— it has served as a cricket ground for the Prince of Wales, a venue for livestock fairs, a pony racing course, and a place to celebrate events such as the overthrow of Napoleon Bonaparte and the coronation of both George IV and Queen Victoria. For a short time from 1944 it even served as a base for the Royal Engineers regiment of the British army.

This new archway reflects this history and marks a new chapter in the Level’s story.

Grant Shepherd, Architect of Alter & Company said: “Our aim was to embed the vast amount of history and memories collected of The Level over the past 300 years into a beautiful piece of interactive art.

“The characteristic Elm trees that surround the park and the entrance provide shade and an intimate dappled atmosphere which is reflected in our design.”

Councillor Gill Mitchell, chair of the council’s Environment, Transport and Sustainability Committee said: “This stunning new sculpture is an exciting addition to one of the city’s most popular parks. I’m sure it will be enjoyed by the hundreds of people who pass though the Level every day, both now and well into the future.”

[rosesandjasmine]

  “Decoreaza-ti ochii cu kohl, degetele cu henna, astfel vei fi mai placuta in ochii lui Dumnezeu, si mai iubita de cei ai sotului.” Proverb arab

Ce este henna?

In termeni botanici planta este Lawsonia Enermis. Popular este cunoscuta sub numele de henne, al khanna, egyptian privet. Arta aplicatiei hennei se refera la henna in araba, si medhi in hindu. Este o planta care creste in climat cald si poate fi gasita in Iran, Pakistan, Siria, Paroc, Palestina, Yemen, Egipt, India, Eritreea, Senegal, Afganistan, Uganda. Frunzele, florile si crengutele plantei sunt macinate intr-o pulbere fina care contine proprietati naturale de vopsire numite tannis; pulberea este apoi amestecata cu apa fierbinte. Numeroase nuante sunt realizate prin amestecul plantei cu fructele si frunzele altor plante cum ar fi indigo, ceai, cafea, cuisoare, lamaie. Pasta rezultata este uneori folosita si pentru vopsirea parului.

Istoria hennei

Istoria si originea hennei este greu de urmarit datorita secolelor de migratie si interactiune culturala; este dificil a se stabili cu exactitate unde o anumita traditie a inceput. Exista dovezi convingatoare ca poporul neolitic din Catal Huyuk in mileniul 7 Î.Hr. folosea henna pentru ornamentarea mainilor, avand legatura cu zeita fertilitatii.Cele mai vechi civilizatii care au folosit henna sunt babilonienii, asirienii, sumerii, ugaritii. Cele mai vechi dovezi scrise care mentioneaza henna, specifica folosirea ei ca o podoaba a miresei sau a femeii in ocazii speciale, in legenda “Baal si Anath”, inscrisa pe o tableta datand din 2100 Î.Hr., gasita in Siria. Henna a mai fost intens folosita si in sudul Chinei pentru cel putin 3000 de ani. Exista dovezi care demonstreaza folosirea hennei si in India cu 7 secole inainte de invazia mogula si cu sute de ani inainte de introducerea Islamului, care a inceput undeva pe la mijlocul secolului al VII-lea.

Henna in lumea araba

Arta decorarii cu henna este practicata in nordul Africii, Orientul mijlociu, sud-estul Asiei si Europa. Oameni din intreaga lume folosesc henna in principal in scopuri cosmetice. In tari in care henna are puternice radacini istorice, membrii clasei muncitoare folosesc henna si ca remediu.

Cea mai populara utilizare traditionala este strans legata de nunti si de pregatirea miresei. Modelele de henna arabe sunt abstracte si mai putin dense, avand desene cu modele gratioase, florale si vita-de-vie, pe maini si pe picioare. Scopul hennei nu este unul doar decorativ, dar in acelasi timp aduce noroc si fertilitate; este baraka (binecuvantare) si protejeaza impotriva jnilor (spirite rele). In unele parti femeile participa la petreceri, cu putin timp inaintea nuntii, unde mainile si picioarele miresei sunt pictate cu modele complexe.Pasta de henna este aplicata cu grija,  timp de cateva ore se asteapta pentru a crea o pata puternica. In acest timp este asteptata de familie si prieteni si au o ultima ocazie de a socializa fara responsabilitatea de a avea un sot. In alte parti, henna este aplicata chiar in timpul ceremoniei nuntii, sau cu foarte putin timp inainte de aceasta.

In Islam tatuajele permanente sunt haram (interzise), henna devenind o alternativa populara, rezistand doar cateva saptamani. Exista o legenda in care se afirma ca profetul Mohammad (SAW) isi vopsea barba cu henna, iar floarea de henna era favorita sa. Ca rezultat, henna ocupa un loc important in lumea islamica.

Henna-o traditie durabila

In Palestina: majoritatea mireselor aleg modele florale, care se potrivesc cu rochiile, de asemenea palmieri si diferite modele de frunze.

In Turcia: familia si prietenii miresei danseaza in jurul ei si canta cantece triste pana cand mireaza incepe sa planga, ca semn bun (omen). Apoi i se decoreaza mainile cu henna.

In Arabia Saudita: una dintre femeile din familia miresei este cea care va vopsi mainile acesteia cu henna, dar ruda de familie trebuie sa aiba o casatorie fericita, altfel va aduce ghinion miresei.

In Tunisia: sarbatoarea hennei dureaza 7 zile. In cea de-a treia zi, mireasa poarta o rochie traditionala si are vopsite mainile si picioarele cu henna. Mirelui I se va picta degetul mic cu henna in cea de-a sasea zi.

In Maroc: henna este aplicata pe mainile si picioarele miresei inainte de ceremonia nuntii. Mainile miresei vor fi invelite in bumbac si stropite cu apa de trandafir, permitand hennei sa se fixeze intr-o nuanta mai profunda. Majoritatea femeilor din familiile ambilor miri vor avea henna aplicata pe maini dar cu modele mai simple.

In Emiratele Arabe Unite: henna este o parte importanta in pregatirile de nunta, cand rudele de sex feminin ale miresei, precum si prietenele acesteia gazduiesc o petrecere cu 3 zile inainte de nunta.Traditia cere ca o ruda in etate, casatorita, sa picteze mainile, antebratele, picioarele si gleznele miresei cu un caleidoscop elaborat de spirale, puncte, flacari, petale si soare. Spunandu-se ca fericirea in casatorie a artistei va trece catre viitoarea mireasa, modelele difera de la familie la familie, fiicele avand uneori exact aceleasi modele ca cele avute de mamele lor.

In Egipt: laylat al hinna (petrecerea henna) este cea mai importanta parte a nuntii traditionale egiptene. Familia si prietenele se aduna in noaptea de dinaintea nuntii propriu-zise pentru a aplica pe mainile si picioarele miresei henna, considerata ca de bun augur in nuntile islamice pentru ca aduce noroc miresei.

Henna este purtata si in afara ceremoniilor de nunta, pentru celebrarea sarbatorilor religioase cum este Eid Al Fitr (sarbatoarea prin care se incheie luna Ramadan). Femeile in varsta isi vopsesc unghiile cu henna, ca o revenire levantina a perioadei de dinainte de aparitia lacului.

Indiferent de noile trend-uri, de tehnici, de modele, de sistemul de aplicare a fiecarui artist, un lucru este sigur, henna este un produs al unei traditii pastrate vii de generatii de femei din intreaga lume araba (si de asemenea de cele din subcontinentul indian). Henna nu poate fi separata niciodata de traditiile vechi si de magia pe care o genereaza.

Henna, o arta a culturii arabe “Decoreaza-ti ochii cu kohl, degetele cu henna, astfel vei fi mai placuta in ochii lui Dumnezeu, si mai iubita de cei ai sotului.” Proverb arab…

[heppchas]

Thank you all who came out for the artists' talks for "inner sanctum meditations" and "reflective pool" at The Cluster Gallery in Brooklyn. Here I am with the curator Heather Zises in front of one wall of Sanctum Box works. #charlesheppner #heatherzises #clustergallery #brooklynartcluster #brooklyn #sanctumboxes #innersanctummeditation @brooklynartcluster @readartny

[nofomoartworld]

Art F City: This Week’s Must-See Art Events: Happy Not-My-President’s Day

Tony Schwensen’s poem for “PUPPET PRESIDENT[S] & POWER”

Kick the week off with the closing reception of an anti-Trump poetry show at EIDIA House, part of their “Plato’s Cave” exhibition series. Tuesday, artist  Hakan Topal and curator Joanna Lehan talk about representations of refugees at CUNY’s Graduate Center, and Wednesday two artists plunge into the aesthetics of capitalism and consumption at respective openings downtown.

Things lighten up a bit starting Thursday. We’re looking forward to the NYC debut of North Carolina artist Carmen Neely at Jane Lombard Gallery and Monica Bonvicini’s oddly sexy work at Mitchell-Innes & Nash. On Friday, AFC friend Saul Chernick is opening a collaborative show at NURTUREart in Bushwick, and Saturday Liinu Grönlund’s rat-centric video work goes live at Open Source Gallery. End the week with a timely show about barriers and portals from A.K. Burns at Callicoon Fine Arts.

M

T

W

T

F

S

S

Mon

Plato’s Cave at EIDIA House

14 Dunham Place Brooklyn, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m.Website

PUPPET PRESIDENT[S] & POWER Closing Reception

In honor of President’s Day, EIDIA House is throwing a closing party for their poetry invitational PUPPET PRESIDENT[S] & POWER. Expect a lot of wine-soaked Trump anxiety at this event. I’m curious about the presentation here—poems are printed Giclée on archival card stock or photographic paper and hung in the venue’s “vault”. Mostly, this is your number one place to commiserate this holiday Monday.

Tue

The Graduate Center, CUNY

365 Fifth Avenue New York, NY 6:30 p.m. - 8:30 p.m.Website

The Flood: Refugees and Representation

Photographer Hakan Topal and curator Joanna Lehan (Perpetual Revolution: The Image and Social Change) will present their work and discuss the tricky subject matter of representation and the refugee crisis. This is a talk many contemporary artists probably need to see, as images of or about refugees have so much potential to be a force for good or wholly problematic (cough, cough Ai Weiwei).

Wed

Baxter St at The Camera Club of New York

126 Baxter St New York, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m.Website

Marco Scozzaro: Digital Deli

Marco Scozzaro’s technicolor still lives parody the logic of advertisements with a wry sense of humor. In the image above, “Beta 909,” for example, obsolete analog production equipment is posed on a backdrop of fruit-printed contact paper. Scozzaro claims this series is also semi-autobiographical. If that means he spent his formative years making synthpop and beta max music videos in a bodega bathroom, I’m all about it.

Arsenal Contemporary

214 Bowery New York, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m.Website

Ed Fornieles

Ed Fornieles spent his residency at Arsenal Montreal creating a new brand: Finiliar, which has something to do with currency exchanges and kawaii culture. We have no idea what this show is going to look like, but I’m guessing it will be a cliff dive into the depths of neon capitalist dystopia.

Thu

Jane Lombard Gallery

518 West 19th Street New York, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m. Website

Carmen Neely: It makes it more so if you say so

I first saw Carmen Neely’s work during a studio visit at The University of North Carolina at Greensboro, and remember smiling as soon as I walked into her studio. Neely’s mixed-media abstractions are so full of playful personality, seeing them feels like meeting charming new friends. And indeed, Neely assigns characters to different shapes, creating alternately personal and playful narratives in her work. This is her first solo show in New York, and you will definitely want to say you were there one day—It’s easy to imagine Neely as a rising art star within the next few years.

Mitchell-Innes & Nash

534 W 26th St New York, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m.Website

Monica Bonvicini: RE pleasure RUN

There’s something undeniably seductive about Monica Bonvicini’s work. Whether it’s a neon sculpture or painting of a burned-out building, her (usually monochromatic) pieces have a vaguely S&M quality and wouldn’t look out of place in the background of a high-fashion editorial photoshoot. But beyond looking good, they’re subtly loaded with content. Bonvicini speaks to structures, both literally (as in the architectural sense) and figuratively (as in those of power). We’re hoping this exhibition is just as smart as it is sexy-looking.

Fri

The LeRoy Neiman Gallery at Columbia University

2960 Broadway New York, NY 5:00 p.m. - 7:00 p.m.Website

Stephen Mishol: Place

Stephen Mishol’s drawings of imaginary cityscapes are captivating visual puzzles. He layers architectural styles, slightly-illogical geometries, and a sense of scale that’s just out of reality. At times, it’s uncertain whether these are fantasy drawings of the not-so-distant past, a caricature of the present, or sci-fi predictions. Either way, they make for a fun viewing experience.

Equity Gallery

245 Broome Street New York, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m.Website

FemiNest

Curated by Melinda Wang and Heather Zises, FemiNest invites six women artists to reflect on notions of domesticity. This includes Vadis Turner’s literally nest-like sculptures that reference mending (above) and Michele Oka Doner’s goddess-like figurative sculptures.

Artists: Natalie Frank, Karen Lee Williams, Michele Oka Doner, Barbara Segal, Page Turner and Vadis Turner.

NURTUREart

56 Bogart Street Brooklyn, NY 7:00 p.m. - 9:00 p.m.Website

Saul Chernick: FRAMEWERK

We’re obviously big fans of artist (and AFC board member) Saul Chernick, who contributed some pretty amazing drawings of disembodied fantasy anatomy for our Strange Genitals exhibition last fall. His drawings have a quality that reminds me of slightly-off Victorian encyclopedias, so it’s appropriate he uses “cabinet of curiosities” as a point of reference to describe this body of work. Here, he’s mixing things up a bit, inviting the public to collaborate by filling-in a series of prints that suggest frames. It should be interesting to see what that produces.

Sat

bitforms gallery

131 Allen Street New York, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m. Website

Quayola: Fragments

Roman artist Quayola is unsurprisingly influenced by classical culture. Specificay, he’s interested in antiquities’ decay, and how digital corruption can parallel that process. In his series “Laocoön Fragments”, for example is inspired by the Hellenistic sculpture “Laocoön and His Sons,” here, recreated with alternate “damage” imagined by a computer algorithm. It’s an interesting take on the art historical trope of artists making copies of copies of masterpieces.

Open Source Gallery

306 17th Street Brooklyn, NY 7:00 p.m. - 9:00 p.m.Website

Liinu Grönlund: It could have been

Liinu Grönlund’s solo video show at Open Source Gallery gets a nod for having one of the strangest concepts I’ve read in a while. Grönlund is interested in rats for their connotations of survivalism, overpopulation, and scientific progress (as test subjects). In anticipation of the coming mass extinction wrought by humanity, Grönlund has been reading books to rats (among other activities) to pass along human knowledge to another species. Presumably, adaptable rats collectively might outlive us?

Sun

Callicoon Fine Arts

49 Delancey Street New York, NY 6:00 p.m. - 8:00 p.m.Website

A.K. Burns: Fault Lines

The promotional image for this exhibition is a piece of window screen sitting over a copy of The New York Times, featuring a photo of an under-construction pipleline, wreathed in what appears to be an infinite “human centipede.” Interest piqued.

A.K. Burns’ new show is all about obstacles and portals—doors and windows and so forth. Given how hot-button walls, pipelines, and the news media have become this past year, we expect this exhibition to feel very topical.

from Art F City http://ift.tt/2m60rsL via IFTTT

[yoonzise]

maybe my new character design

not my OC

[yoonzise]

some cute deformes of … guess who!

[yoonzise]

did you watch the movie exhuma? It was tremendous

[yoonzise]

skebanchan

[yoonzise]

exhuma’s that boy

[yoonzise]