toxicsoulsblog

[toxicsoulsblog]

M am întors, part.2

M am întors să scriu aici deoarece se simte destul de mult ca nu sunt tocmai ok, mi e destul de evident ca acest loc nu imi mai face bine.

E trist… simt cum emotiile mă copleșesc si nu ma recunosc din nou, am devenit iar fata aia care sta mereu pe ganduri si abia schițează un zambet, nu imi mai arde de facut glume si nici sa ies. Simt ca as vrea sa ma inchid in aceasta camera pana o sa fie timpul sa plec din nou, incerc sa trec peste aceasta perioada pentru ca mi e foarte greu.

Simt ca exista atatea probleme si nu stiu de ce le pun pe toate pe capul meu, simt ca eu ar trebui sa le rezolv pe toate, ca eu sunt responsabilă de ele, dar nu e asa.

Ma gandesc prea mult la un viitor si nu inteleg de ce, de ce imi fac atatea griji si planuri cand eu nici macar nu stiu daca o sa prind ziua de maine sau cea de peste doua saptamani, nimic nu e inevitabil, daca e sa ti se intample ti se intampla si punct.

Atat de mult îmi ușurez situația scriind aici, pana mai devreme am plans, m am liniștit, nici nu stiu de cand nu am mai plans, mi se intampla din ce in ce mai rar, si daca e sa plang, probabil o fac de nervi ca nu imi iese ceva. Efectiv lacrimile mele si au dat curs si au inceput sa curga, una cate una si nu încetau, voiam asta, simțeam ca trebuie sa fac asta, mi a fost bine sa fac asta.

Scriu si incerc sa mă calmez cu un ceai de mușețel, ma uit la luminițele de la instalatie si nu le mai simt vibe ul, nu simt ca se apropie Craciunul, acea sarbatoare care ma făcea fericită indiferent ca aveam sau nu aveam ce pune pe masa sau indiferent ca primeam sau nu cadouri, indiferent ca ofeream sau nu cadouri, deoarece stim cu totii ca la fiecare a existat fel si fel de perioade cand aveam si nu aveam.

In Romania e haos de cand cu alegerile, cine stie ce o sa se aleaga si de aceasta tara, cert e ca eu nu imi mai doresc sa locuiesc in ea… mă intristeaza aceasta țară, îmi taie din fericire si cand spun “țară” ma refer la oamenii din ea.

Momentan e haos si la mine in gand si suflet, abia astept sa ma duc la “linistea mea”…

[toxicsoulsblog]

M am întors…

De o săptămâna m am intors in Romania si nu mai simt acelasi vibe, aceeasi stare de fericire ca sunt acasa, ca sunt cu familia, ca imi vad prietenii.

Stiu ca nu am mai scris de mult pe aici insa viata pe care mi am creat-o acolo, a fost ceva de vis, ceva ce mi doream mereu, ceva ce nu as fi crezut ca o sa traiesc, o aventura de neuitat, drama, iubire, pericol, basm.

Sa revenim la faptul ca aici nu ma mai simt bine. Ma gandesc ca e probabil din cauza ca poate nu am putut trece inca peste perioada cu el, e ceva ce nu voiam sa mi amintesc pentru ca pentru cateva luni am uitat, ma simteam ca acasa acolo, si cred ca acolo o sa fie casa mea de acum inainte si abia astept sa mă reîntorc acasa…

Cand am zis ca nu am putut sa trec peste el nu ma refeream la sentimentele de iubire pentru ca astea sunt sigura ca au disparut de mult, insa stiti si voi cum sta treaba cu amintirile, de ele nu poti scăpa niciodată nici daca ai vrea, desi vreau si imi doresc asta, acest lucru practic e imposibil… sa nu uitam de faptul ca eu sunt o persoană imposibila si pe jumatate toxica dupa cum se evidențiază si in numele blogului meu.

Un suflet toxic… si totusi, am vazut ca cineva iubește acest suflet toxic, insa despre asta nu o sa scriu aici, asta o sa păstrez pentru mine desi stiu ca aici nu mă cunoaște nimeni, uneori nici eu nu ma cunosc insa asta chiar imi doresc sa nu fie scris, pentru ca asta e cat se poate de real si asa as vrea sa ramana desi am trait ca intr un basm.

Atat de multe s au intamplat in aceste luni de cand nu am mai scris si va spun sincer ca am fost fericita si ca desi pare ireal dar chiar am uitat ca am fost în depresie, ca am trecut iar prin iad si ca eram pe punctul de a mă sinucide… ce porcarie, ce tâmpenie… cum eram, cum mă comportam si cat de mult m am umilit, pentru un baiat, ma repet, pentru un baiat…

Am gustat iar din fericire, cum? M am lasat purtata de vant si in aceasta vara minunata am trait cu aceste cuvinte pe buza “ o viata am” chiar una am si merita din plin sa incerc toate lucrurile care mi ies in cale.

M am gandit serios la treaba asta si simt, mi as dori sa reusesc in viata asta, sa ma fac mai des fericita pentru ca stiu ca merit.

Fericirea mea este in acel loc, ma fac cea mai fericită cand sunt acolo, mi am gasit locul.

[toxicsoulsblog]

[toxicsoulsblog]

A inceput perioada cand nu mai simt din nou nevoia de nimic, nu simt nevoia sa scriu, nu simt nevoia sa l caut, nu simt nevoia de el, am mici momente cand imi aduc aminte si mi le alung cu un singur gand, “ nu a meritat iubirea mea”.

Perioada asta e preferata mea, e cu multa indiferență. In perioada asta incep sa ma pun din nou pe primul loc, ma vad mai frumoasa, mai increzatoare, mai plina de viata, ma simt din nou stapana pe mine, eu stiu ca pot, stiu ca sunt in stare, eu sunt o luptătoare.

[toxicsoulsblog]

Asta nu e pentru prima mea iubire, nu pentru primul meu om in pat ci pentru omul cu care am avut cea mai puternică conexiune. Omul care m a ridicat pana la nori apoi m a lasat sa cad in gol, in acel gol infinit. Pentru omul cu care am avut cele mai intense trairi, pentru omul care m a facut sa rad, sa plang, pentru omul care a scos din mine tot ce e mai bun dar si tot ce e mai rau, acel om care se panica cand pateam ceva dar si pentru acel om care m a parasit cu multa indiferenta, pentru omul care imi spunea cele mai dulci cuvinte dar si pentru omul care imi arunca cele mai grele vorbe. Acest om m a iubit, pe acest om l am iubit si inca il iubesc. Pe acest om nu o sa l pot uita, o sa l port mereu in inima si in gand caci ce am trait cu el stiu prea bine ca nu o sa mai traiesc niciodata.

[toxicsoulsblog]

Intr o zi o sa te uit, o sa uit forma fetei tale, zambetul tau, ochii tai, mirosul tau, vocea ta. O sa te uit si o sa merg mai departe, departe de amintirile cu tine, departe de iubirea pe care ne am purtat-o. Intr o zi o sa fiu din nou fericită cu adevarat, dar… oare cand o sa vina ziua aia?

[toxicsoulsblog]

Mi se spune des sa nu mai sufar, sa nu mai fiu suparata si sa ma gandesc la viitor insa pentru mine cuvantul “viitor” nu mai exista, in orice secunda ma gandesc numai la moarte…

Cred ca s doar prostii scrie la betie insa stii si tu vorba aia, omul la betie spune adevarul.

Asta chiar e un adevar pentru mine. Da, ma iubesc enorm de mult chiar ma iubesc si la cat de mult o fac, mi as lua viata ca sa fiu mai bine, ca sa mi iau suferința asta de pe suflet, sa l las liber si sa se odihnească…

Adio viitor, eu nu te vad!

[toxicsoulsblog]

Nu stiu…

Nu stiu unde o sa ma duca viata sau ce o sa fac. Nu stiu ce o sa fie maine sau peste un an. Ma simt singura pe zi ce trece desi sunt inconjurata de multi oameni ce ma iubesc… Eu nu ma mai simt iubita, nu mi mai gasesc locul de cand nu mai esti tu. Sunt in intuneric, asta stiu, m am pierdut acolo si nu vad o cale de iesire, nu pot vedea lumina, nu pot sa mi controlez teama, caci mi e teamă de acest intuneric. Am un suflet gol, o privire rece si ma ascund dupa niste glume tampite pe care le fac zi de zi. Zi de zi ma mint si imi pun un zambet pe fata doar de “decor” e ca si cum mi as pune un machiaj pe fata ca sa fiu mai frumoasa, insa eu stiu ca nu sunt… zambesc insa stiu ca nu sunt bine :) Arat lumii ca nu mi este frica, ca mi este bine si ca sunt ok cu ce mi se intampla… doar eu stiu adevarul, doar eu stiu cat ma doare, doar eu stiu cat de defecta sunt si cat de mult imi doresc ca acea iubire de sine sa creasca pe zi ce trece si sa uit de tot ca sa ma pun pe mine pe primul loc, odata si pentru totdeauna, sa ma iubesc la nesfârșit. Crezi in zodii? Eu am inceput sa cred, sunt zodia gemeni si din cate am inteles, nativii din gemeni se tem de singurătate, asa e dar acum depinde si de persoana, eu de exemplu cand imi fac o relație, persoana respectivă devine lumea mea, o fac prioritara in viata mea si imi dedic tot timpul pentru acea persoana, imi devine prieten, familie, psiholog etc. Când persoana respectivă dispare din viata mea, automat eu ma simt singura, desi am mai spus si o repet, sunt inconjurata de multi oameni dragi mie. Atat de complicata si diferita ma simt de restul, modul meu de suferinta e incontrolabil, stres si panica, regret si furie, de atatea ori imi calc peste orgoliu si ajung sa ma umilesc pentru acea persoana… ca sa ce? Pana la urma nu le pasa, cand te umilești si te injosesti chiar nu le pasa, poti sa mori pentru ei caci nu le pasa.. Nu stiu ce logica are aceasta postare dar asta am simtit sa scriu si nu mai zic ca simt o gramada de chestii si le as scrie pe toate ba chiar as incepe o carte ca la cate m a supus viata asta… ma mir de cum mai traiesc cu o asa mentalitate. Ma gandesc ca o sa fie bine si la mine si ca toate astea o sa treaca, ca singuratatea asta pe care o simt nu o sa fie pana la nesfârșit. Ma gandesc ca ce e al meu e pus deoparte si ca cele bune urmeaza sa vina si crede ma ca astept cu nerăbdare acea zi in care o sa răsuflu usurata si o sa zic “ am trecut si peste asta, inca traiesc si sunt chiar bine, nu am facut nici o prostie pe care sa o regret mai apoi” O sa vina, pe o parte am incredere desi sunt cum sunt acum, desi gandesc atat de negativ… totusi mi am facut un tatuaj si pentru asta e si acolo unde am vrut sa fie facut, ca atunci cand ma uit in oglinda si l privesc, sa mi crească incredere in mine si sa mi spun ca ma iubesc atat de mult incat nu are rost sa mi iau viata pentru ca cineva nu a stiut sa ma prețuiască si ca acum ma face sa sufar. O sa se așeze lucrurile si la mine dar astept sa treaca o perioada, astept sa rasara soarele meu care se tot ascunde, imi spune “nu e momentul, toate la timpul lor, Madalina”, si eu am incredere ca asa o sa fie. De la “ nu stiu” am ajuns la “ am incredere ca o sa fie bine , Din “ nu stiu” o sa iasa “ uite unde am ajuns, sunt bine si fericita”. Ma iubesc dar momentan nu stiu… nu stiu cum sa trec peste…….

[toxicsoulsblog]

Cum e vorba asta “ când cineva tine cu adevarat la tine, caută solutii, nu scuze”. Stau si ma gandesc la cate solutii am cautat si ti am explicat, hai sa facem asa “sa incercam sa ne fim prieteni inainte de toate, sa lasam orgoliul, sa incercam sa nu ne mai suparam din orice, sa incercam sa ne traim viata, sa nu mai lasam monotonia sa intervina in relatie, sa nu i mai lasam pe parinti sa ne controleze viitorul” cate si mai cate, insa au fost toate in zadar, uite unde am ajuns, din nou despartiti. Singura solutie a ta a fost ca noi nu ne mai potrivim si ca ar trebui sa o luam pe drumuri separate. Acum sa mi spuna cineva, cine a fost cel care a tinut mai mult la celalalt si cine a iubit mai mult, cine si a dorit mai mult sa reuseasca?

[toxicsoulsblog]

Ard si tremur de dor… nu pot sa te uit, nu pot sa merg mai departe, nu pot sa nu ma gandesc, fac ce fac si imi apari in gand.

[toxicsoulsblog]

Doua zile de cosmar si doua seri de cosmar, m am gandit la el non stop si nu mai zic de visat… doua dimineți in care ma trezesc cu nodul ala in gat si starea aia de voma… simt ca nu mai pot dar imi repet ca sunt puternica. De ce iubesc atat de mult? De ce pe altcineva si nu pe mine? Ce trauma m a adus in starea asta? Eu cand o sa fiu fericită si implinita? Eu cand?

[toxicsoulsblog]

Nu, nu te am parasit pentru ca nu te mai iubeam sau pentru ca as fi gasit pe altcineva de putina durata, sau pentru ca ma saturasem de tine. Te am parăsit pentru ca ma saturasem sa ți cersesc atentia, ma saturasem sa te vad cum iti scurgi viata langa mine si nu vrei sa faci absolut nimic cu ea, ma saturasem sa te fac sa intelegi ca iubirea nu e de ajuns. Ajunsesem in punctul in care nu voiam sa ma mai umilesc langa tine si sa nu mai trag atat de mult de ceva ce s a stins din nou pe parcurs.

Dupa asta, dupa ce m am despartit… tot eu am ajuns sa te caut, sa te rog sa te intorci, depresia punea din nou stăpânire pe mine, incepeam sa mi fac iar rau si sa refuz orice fel de ajutor, credeam ca nu pot sa traiesc fara tine, eram dependenta iar de prezenta ta, atingerea ta, tot ce tine de tine.

Azi gandesc in felul asta, eu nu o sa te mai caut, eu nu o sa ma mai umilesc, eu nu voi mai face pasi spre tine ci spre mine, eu o sa ma iubesc si o sa ma respect mai mult. Stiu prea bine ca tu nu o sa ma cauti, stiu prea bine ca esti mai calculat si cu capul pe umeri si ca daca ti ai impus o chestie o duci pana la final, cu atat mai bine si pentru mine, daca eu nu o sa te caut si tu nu o sa ma cauti atunci e o sansa si pentru mine, sa evoluez, sa merg mai departe, sa scap de trecut, sa mi traiesc viata. De data asta fara anturaje, de data asta fara pansamente, de data asta o sa simt ca traiesc.

Imi impun sa uit sau sa las deoparte amintirile cu tine. Imi esti trecut, ai fost si inainte, de data asta nu o sa las loc de trecut in viitor.

Daca o sa fie ziua in care ne vom revedea sau ma vei cauta, simt ca o sa fie tarziu, mult prea tarziu, probabil sclipirea mea nu v a mai exista, sentimentele mele nu vor mai fi atat de intense, si nu o sa te mai vad baiatul potrivit pentru mine.

Imi impun azi, probabil voi mai da rateuri, probabil ma voi mai gandi dar totusi imi impun si o sa mi dau silința sa lupt mai mult, sa trag de mine mai mult, poate nu am putut sa repar relația noastră insa o sa pot sa ma repar pe mine de tine, o sa ma pun pe picioare pentru ultima data, caci am avut prea multe rateuri, am cazut de prea multe ori si la o varsta atat de frageda. Prea slaba m am considerat, prea neajutorata.

Prea multa umilință, prea jenata de mine sunt si de asta sunt gata sa schimb situatia.

Gata cu drogurile, gata cu anturajul, sunt pregatita de un nou inceput.

[toxicsoulsblog]

Ma uit si peste tot vad oameni fericiți, unii au copii, altii se căsătoresc, unii incep o relație noua si altii calatoresc si sunt fericiți in propria singurătate. Mai sunt si oameni care sufera dar aia s mai invizibili, aia incearca cat de cat sa se ascunda, mai posteaza cate un story trist cu gandul de a fi salvati de cineva care ar vrea sa vorbeasca cu ei, insa doar atat.

Se poate spune ca sunt invidioasa caci si eu am fost intr un timp fericita, aveam si eu sperante si visam sa mi fac o familie frumoasa si de data asta am avut atat de multa incredere și fericire incat Dumnezeu mi a luat asta, nu am inteles si nu o sa inteleg niciodata de ce eu trebuie sa trec prin asta, de ce nu a fost sa fie. Doare gandul ca poate niciodata nu voi mai gusta din fericire si ca familia la care visam sa mi o construiesc nu o sa existe niciodata.

[toxicsoulsblog]

Iar am gandit prea mult ieri si nu am putut dormi toata noaptea, iar m am învinovățit pentru absolut tot si iar nu am avut liniște.

M am trezit, sunt cat se poate de lucida si gandesc, mi am facut rapid un dus sa mi revin pentru ca am plans o gramada, am plans pentru mine, pentru ca ma distrug. E dezastru in viata mea.

De ce sa ma gandesc ca s vinovată pentru ca te am parasit? Pai de ce? Pentru ce? Cand stiu prea bine ca dupa prima despărțire cand tu te ai despartit de mine tot eu te am cautat, mi am calcat pe orgoliu, m am umilit si te am cautat, caci inca te iubeam, dupa cate mi ai facut tot te am cautat, ca sa intelegi naibii. Acum ca te am lasat de ce sa ma simt vinovata? Sau te intrebi de ce sufar? Sufar pentru ca nu ti a pasat, ai dat vina pe mine ca eu am ales calea asta, nu ti a pasat o secunda pentru cat am luptat inainte sa fi facut asta, uiti ca te am oprit din drum de cateva ori si ti am zis “hai inainte de toate sa incercam sa ne fim prieteni” ai aprobat, dupa atatea rugaminti ai aprobat dar n ai facut nimic.

Nu ar trebui sa ma simt vinovata, tu nu mai voiai sa ți traiesti viata langa mine, tu nu aveai chef de viata langa mine, erai incontinuu intr un stres, sufar ca m ai numit stres, m a durut in plm, ma doare ca nu ti pasa de mine, ma doare ca nu ai putut sa vezi cat ma străduiam sa ne fie bine, te am asteptat o gramada de timp, am facut atatea sacrificii pentru tine si tu ai renunțat asa usor.

Nu stiu ce sa mai fac, nu stiu cum as putea sa mi revin, sa scap de starile astea, sa nu ma gandesc si sa mi continui viata. Ma tii pe loc ca si atunci cand eram intr o relatie, ma tineai pe loc si nu puteam evolua deloc, caci tu nu voiai sa ti traiesti viata…..

E greu, e obositor sa tragi de un om, sa te milogesti, sa cerșești… devii sluga iubirii fara sa vrei.

[toxicsoulsblog]

Ar trebui sa ma simt mai bine acum ca am fumat, insa facusem o prostie si mi a dat tot vibe ul bun peste cap si proababil ar fi fost ok sa nu fi facut asta.

Intr un fel sau altul cred ca e mai bine asa cum e acum, daca continui in felul asta o sa aiung cel mai probabil sub pamant

[toxicsoulsblog]

Pare ca ma distrug din ce in ce mai mult, nimic bun nu mi se intampla, suferinta nu mai trece, imi simt sufletul atat de greu, e plin cu durere.