anonymousforeverhere-blog

[anonymousforeverhere-blog]

pe buzele mele se cantareau vorbe . erau grele si uscate. crapate si umflate de atatea nespuse. tot ce mi vine din adanc mi se opreste pe buze . azi s au strecurat prin guler si au coborat pe degete . se vor scrise ,se vor spuse . si o sa le scriu,dar nu o sa le citesc ,caci buzele mi-s carne vie . 

[anonymousforeverhere-blog]

am inceput sa scriu si degetele imi ardeau ,ochii imi luau foc si toate din jurul meu plangeau . 

[anonymousforeverhere-blog]

question

Nobody asked me if i wanted this. i m not good in here. i can t find a place where i belong. i feel like i belong in his arms,but he doesn t belong in mine so why are we going on ? 

[anonymousforeverhere-blog]

nobody .

The light of my tunnel gets dimm. So dimm i can t even tell if it s still a light or is just my imagination. And you don t care,nobody cares . Who am i suppose to talk to ? Who is supposed to save me ? me? i can t save myself ,all i can do is destroy and drown myself. i fell everything so heavy ,i don t have tears to cry with . my legs are hurting. i m under the impression that i am sick...maybe it s not an impression . What should i do ? i thought you were the one to tell me the words to get me back and focus ,but you re not. you don t care. i was wrong. you were trouble since i met you. you are still. what should i do ? i can t cry ,i just make some weird noises . what the fuck is this stupid thing called life ? Who am i ? why am i here ? why am i feeling this ? why is he doing this to me ? why ? why am i not important ? i thought i was,but i m not. i m not and i will never be /. i m just another brick in the Wall . i want to stop feeling ,i want to stop being. 

[anonymousforeverhere-blog]

Sufocare.

Astazi ma sufoc. Sa plang ? Sa tip ? Sa zbier ? Cine sa ma auda ? Si daca ma aude cineva..cine sa ma salveze? Nu e nimeni..e plin de oameni dar de fapt nu e nimeni . Era cândva..acum nu mai e nimeni . 

[anonymousforeverhere-blog]

Death

All my life i have tried to understand why we are desing like this.  We are born,we live a life,and than we die. I have racked my brains out trying to figure out where we go after we leave this world. Is is dark? Is it beautiful? Is there any love or any other feelings ? But as I stand right now in an empty room a  thought crossed my mind . What if we do not  leave this world and what if this World leaves us ?

[anonymousforeverhere-blog]

Her

She stared at me with those moist eyes and her pain fell down in the shape of a tear,running down to  her dry lips . Lips i ve kissed so many times and lips i d kill to kiss once more . I wish there was a way i could stop her pain and water her lips with a kiss but all i could do is stare back at her face and realise that the only way i could ve stoped her pain was to never start it in the first place.

[anonymousforeverhere-blog]

Ea

Mă privea cu ochii umezi și durerea-i cădea în formă de lacrimă pe obraz,alergând către buzele ei uscate de la atâtea vorbe grele. Buze pe care le-am sărutat de-atâtea ori și pe care aș fi dat orice să le mai sărut o dată. Aș fi vrut să-i cruț durerea ,să-i șterg lacrima și să-i ud buzele cu un sărut. Însă nu puteam decât să mă holbez la fața ei crispată și să realizez ușor-ușor,că modul în care i-aș fi putut cruța durerea ar fi fost să nu i-o fi produs.

[anonymousforeverhere-blog]

Sinceritate și multe puncte de suspensie.

Câteodată mă amuz,mi-am făcut contul ăsta să fiu sinceră cu mine și să-mi scriu aici trăirile..majoritatea măcar. Știu că nu o sa fie o pagină cu succes,citită sau share-uită..nu ăsta mi-e scopul .....însă cu toate astea mă găndesc mult la titluri și scriu cu diacritice...de parcă cineva ,vreodata,undeva,le va citi ...chiar mă amuz. În fine,poate îl voi păstra și-l voi vrea găsit după ce eu nu voi mai fi ,pentru copiii sau nepoțiii mei ..Who knows ?? Am și câteva agende...umplute de gânduri..unele mai nesănătoase ca altele..dar cred că aici se vor păstra cel mai bine. E totul sub anonimat și nimeni nu citește ce postez așa că sunt liberă să fiu cât de sinceră pot și să pun cât mai multe puncte de suspensie.....ha ha ha...sunt enervante la citire dar așa cum am spus,n-o să le citească nimeni,deci e ok. Și chiar cred că avem nevoie  punctele de suspensie ..în viață ... când sunt prea multe de zis,sau prea puține..îți oferă un moment de respiro. Ca cel care o urmează să-l am acum..dacă sunt prea multe sau prea puține de zis..încă nu mi-am dat seama....................................................................................................................

[anonymousforeverhere-blog]

Marea pe buze .

Abia m-am întors de la mare,încă mai simt marea pe buze. Gustul sărat pare să nu dispară ,oricât de departe aș fi acum de ea și de briza ei incomparabilă. Ne-am întors așa cum ne-am și dus,cu mașina tatei . Am lăsat geamurile deschise până jos,vântul îmi deranja cocul și abia puteam să-mi țin ochii deschiși ...însă nimic nu se compară cu briza mării,briza mării negre. Nicio altă adiere,nimic,niciodată. Și-mi scoteam inutil mâna pe geam și o lăsam plimbată în toate direcțiile,o lăsam în voia vântului și-mi doream să cred că încă sunt pe plajă,în drumul meu spre digul dărăpănat din Neptun. Dar nu..copacii ce erau din ce în ce mai deși și mai înalți și pădurile care nu întârziau să apară îmi spulberau orice speranță,speranță că drumul care ne-a dus la mare nu ne poate aduce înapoi acasă. Apoi pe la jumătatea drumului ne-am oprit la un popas. Un popas drăguț cu foișoare și multă verdeață foarte asemănător cu un restaurant din stațiune . Și atunci am știu,nu mai sunt la mare . Sunt undeva între păduri dese și câmpii întinse cât vezi cu ochii..foarte apropoape de acasă și foarte departe de mare. Am terminat de mâncat și ne-am urcat în mașină. Îi tot repetam mamei că vreau acasă iar ea îmi tot repeta că vom ajunge în curând dar ea nu știa că defapt ,acasă pentru mine acum era marea .

[anonymousforeverhere-blog]

[anonymousforeverhere-blog]

Sunt momente în care care nimic nu-mi mai pare fără sens. Toate își au rostul lor și nicio întrebare nu mai merită pusă. Sunt serile alea în care îmi găsesc liniștea într-o ceașcă de cafea băută pe teresa din spate a Dianei ,sau pe un șezlong din călătoriile tatei care și-a făcut loc pe cerdacul de la stradă,la noi acasă. Admir pădurea și toate nuanțele ei de verde printre fumul de la țigara de care nu mă lipsesc într-o astfel de circumstanță . Îmi ridic ochii către cerul care ,din întâmplare în seara asta era lipsit de nori și nu mai văd mai departe de el. Nu mă mai bântuie neștiința,universul infint ce știu că e acolo acum nu-mi mai străpunge mintea . Admir doar frumusețea naturii și mi se pare ca fiecare lucru e făcut să existe fix acolo unde este acum. Copacul care-l văd mai jos de casa mea este conceput să fie acolo,cerul e făcut să arate așa,fumul țigării mele este făcut să-mi blureze imaginea ridicându-de în sus fară ca eu să-l urmăresc cu privirea . Acum nu mai sunt confuză,nu-mi mai bat capul întrebându-mă de ce copacul e copac și de ce e sus cerul când ar putea să fie într-o parte. Sunt momentele alea în care doar mă bucur,mă bucur de ce văd,de ceea ce aud . Sunt momentele alea în care gândul  morții nu-și face prezența. Nu mai năpustește haotic în mintea mea făcându-mă să mă cutremur. Pentru un moment el nu există,se destramă în fire mici de trăiri a căror intensitate nici nu se compară cu ceea ce simt acum .

[anonymousforeverhere-blog]

Life

Life isn t supposed to be perfect,it s supposed to be real. So fucking real that you feel your skin burning,or your toes freezing,but not just because it s way too hot outside or this winter is way too cruel. But because the intensity of the moments you re living is way too big. You re supposed to love with all your heart despite the bad ending which is sometimes  inevitable . You re supposed to sing your lungs out even thought your voice sound better when you talk and period,if it makes you happy than it s worth living,it s worth experienced. This life is a total mess,i never did understand it ,i never tried too hard to,or i did and that s where i ve gone wrong . To be honest,it s nothing to understand ,you have some years to live here and than...and then what ? still trying to figure this out..And then you leave this place or this place leaves you and no one could tell how s gonna be . I find it chaotic,just like me . Just like what i write . Chaotic things,crazy,stupid,useless things. I m starting with something and then i end up talking about something very different. And again..just like life. You think you re gonna be something,someone and then you end up being a completely different person . With a completely different mind,different friends,different expectations and desires ..aspirations. This is life in my short anonymous opinion...bullshit and happiness,precision and unpredictability, a full road of everythings and nothings at the same time