dragainima123 - Tumblr blog

[dragainima123]

Bărbate,gândește-te că de fiecare dată când îi scrii altor femei,le dai adoruri și te bucuri de atenția altora partenera ta poate afla oricând de aceste lucruri,reușind ca tu să o faci să se simtă prost și să o pui într-o poziție de inferioritate.Nu uita că o femeie înțelege,simte și știe multe lucruri fară să le spună.Gândește-te de două ori înainte să faci lucruri de genul,poți pierde persoane care nici măcar nu știi cât de prețioase pot fi în viața ta.

[dragainima123]

Mâine oamenii pot pleca din viața ta,dar 50€ ramân tot 50€.

[dragainima123]

Oricat incerc sa pot merge inainte, sa mi preocup timpul cu altceva, nu pot pentru ca cineva ma trage inapoi si aceea persoana este singura fiinta care a putut sa ma faca sa fiu atat de vulnerabilă in fata ei, m a facut sa nu mai gandesc logic, nu mai pot constentiza absolut nimic din cauza ca ii simt prezenta peste tot. Mi a acaparat orice parte din mine, ma simt plina de el, de atatea amintiri si de gesturi.

M a facut sa ma simt, cum nimeni nu a mai reușit. Trezește in mine o alta fire, o persoana total diferită cu niste sentimete puternice de iubire pe care nu le am mai avut pana acum.

Mi am dat seama ca e ceva special la el din prima zi in care l am vazut, iar bănuielile mi au fost confirmate din momentul in care am ajuns sa vorbim. M a invatat ca iubirea nu consta in varsta, frumusete, avutie sau lucruri materiale, ci in înțelegerea reciprocă, gesturi mici, dar care te fac sa te simti cea mai împlinită langa omul care iti este alaturi, in soapte dulci care te fac sa tresari de fiecare data cand le auzi, in grija pe care ti o poarta, atunci cand este langa tine in orice moment de fericire sau tristețe si se bucura pentru tine sau incearca sa ti spuna ca impreuna totul va fi bine, eu asa vad iubirea pentru ca asa am fost invatata de ingerul meu cu parul negru si ochii instelati dupa care ma topesc si acum.

[dragainima123]

Mulți aleargă după tine,dar ei nu știu că ai și tu omul tău după care alergi.

[dragainima123]

[dragainima123]

Aş fi putut înţelege că nu mai însemn nimic pentru tine dacă mi-ai fi spus toate acestea cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… cu acea blândețe cu care ar trebui să anunţi un suflet dependent de dragostea cuiva că-i iei totul. Aş fi înţeles totul, oricât de greu mi-ar fi fost să accept… Dar n-am reuşit să înţeleg trădarea. N-am reuşit să înţeleg laşitatea şi lipsa de demnitate de care ai dat dovadă. N-am reuşit să-ţi înţeleg lipsa conştiinţei şi cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia când ai văzut cât de greu îndur supliciul de a mă simţi nedorită, neiubită, în plus. Fără amintiri urâte, fără să mă faci să te detest. Fără să-mi împovărezi sufletul cu regrete şi cu vini nemeritate. N-am reușit să înțeleg de ce m-ai irosit, de ce m-ai risipit, de ce m-ai folosit. N-am reușit să-ți înțeleg egoismul și indiferența.N-am reușit să înțeleg de ce nu m-ai lăsat liberă din clipa în care n-ai mai avut nevoie de mine, de ce m-ai lăsat să visez în continuare și să lupt inutil să te fac fericit. N-am reuşit să înţeleg de ce m-ai supus îndoielilor, spaimei şi nesiguranţei. Aş fi putut înţelege că ai decis ca povestea noastră de iubire să nu aibă un final fericit pentru mine, dar n-am reuşit să înţeleg de ce ai ales să îmi oferi un final nemeritat, plin de regrete şi dureri. Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti dacă mi-ai fi vorbit cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… pentru că te-am iubit atât de mult încât aş fi putut înţelege că trebuie să te pierd…

[dragainima123]

Mi-am amintit..

Astâzi mi-am amintit de tine,mi-am adus aminte de tot ce am făcut împreună și prin tot ce am trecut,momente bune cât și rele.Mi-am amintit de râsul tău frumos care mi-a plăcut atât de mult să-l aud.Mi-am amintit de acele vremuri când chiar tăcerea ne-a apropriat ,făcând ca trupurile noastre sa se atingă.Mi-am amintit de promisiunile și toate planurile noastre de viitor care păreau atât de aproape de noi.Mi-am amintit de ce mi-ai spus odată “Atunci când doi oameni sunt destinați ei vor fi împreună din nou”.Și,știi?Nu știu dacă într-un viitor apropriat totul se va întoarce așa cum am fost înainte sau dacă vrem să vorbim unul cu celălalt,dar orice se întâmplă,trebuie să știi că m-ai făcut cea mai fericită în timp ce m-ai iubit cu totul,cu defectele și greșelile mele.Mi-am amintit că încă te iubesc.

[dragainima123]

Am cunoscut-o in liceu, o chema Anastasia, pe scurt, Ana. O fata inalta,cam pe la vreo 1, 65, cu ochi albastri si par negru.  Dupa o relatie de 3 ani, o relatie minunata, o relatie care m-a facut sa inteleg ce e iubirea, o relatie care mi-a deschis ochii, o relatie care m-a facut sa ma simt viu, am parasit-o fara sa-i dau vreo explicatie, desi am iubit-o enorm.

Dupa luni bune in care am stat singur, dupa luni bune in care am incercat sa-mi revin si  am avut o relatie, o relatie care a durat opt luni cu o fata foarte desteapta si independenta. Avea toate calitatile pe care un barbat si le-ar putea dori vreodata. Nu am putut sa o iubesc, niciodata nu am putut sa mai iubesc pe cineva in modul in care am iubit-o pe EA. Dupa relatia aceea nu am mai putut sa sarut, sa imbratisez sau sa tin la alta femeie.

Anii au trecut, iar eu am terminat facultatea si mi-am publicat cartea la care ma gandeam inca din liceu. Am avut succes, am devenit cunoscut, aveam bani, dar nu eram fericit, nu eram nici pe aproape.  Intr-o zi, dupa o sesiune de autografe am ajuns acasa si am inceput sa fac curat in biblioteca, iar atunci o hartie a cazut dintr-o carte veche si prafuita, am ridicat-o si am citit numarul de telefon care era scris pe ea. Il stiam pe derost, era numarul ei.  Care era posibilitatea ca dupa 15 ani ea sa aiba acelasi numar de telefon? Am sperat. Imi era teama sa sun. Doua zile am asteptat, m-am gandit, iar intr-un final mi-am facut curaj si am format numarul. Suna. Nu-mi venea sa cred ca suna. O voce firava imi raspunde si spune: „Stiam eu ca ma vei cauta intr-o buna zi”. Nu-mi venea sa cred. Apoi am stat ore in sir si am vorbit, ne-am povestit unul altuia ce am facut dupa liceu, la ce facultati am mers, ce relatii am mai avut si toate cele. Am fost distrus cand am aflat ca are o relatie.

Am continuat sa vorbim zilnic, ma suna dimineata, pe la ora 9, vorbeam in timp ce isi bea cafeaua, mereu i-a placut cafeaua, tare si fara zahar, in schimb eu, eu preferam sa beau ceai, cat de dulce se putea, iar apoi ea pleca la munca si eu ma ocupam cu ale mele urmand sa o sun pe la ora 5 cand se intorcea acasa. Acum locuia in Brasov, se mutase din Bucuresti, zicea ca s-a saturat de aglomeratie, de zgomote si de oamenii rai.  Am continuat asa luni, luni intregi, luni in care vorbeam la telefon de doua ori pe zi , asta pana cand s-a hotarat sa-mi faca o surpriza intr-o o zi super faina, prin iulie, ziua in care mi-a spus ca vrea sa ma vada si ca se indreapta spre Bucuresti. Am ramas blocat, nu am stiut ce sa spun sau ce sa fac. Imediat cum i-am inchis telefonul mi-am luat un tricou negru pe mine, m-am indreptat spre cea mai apropiata cofetarie si i-am cumparat prajitura ei preferata, era genul de persoana careia nu ii placeau florile si dulcegariile, dar care adora dulciurile.

Am asteptat-o in locul in care ne intalneam mereu in liceu, in locul in care ne-am sarutat prima oara, locul in care i-am dat sa asculte The doors prima oara, locul in care am scris de sute de ori numele noastre si locul in care ne-am jurat de mii de ori iubire eterna. Am asteptat-o 15 minute, parca trecuse o vesnicie. Dupa cele 15 minute de asteptare o vad indreptandu-se spre mine, am impietrit. Era asa frumoasa. La fel de frumoasa ca atunci cand am cunoscut-o . Inima imi batea din ce in ce mai tare. S-a oprit in fata mea, nu a scos niciun cuvant. Ma privea in ochi. S-a uitat la mine asa si eu la ea cam vreo 5 minute, apoi i-am spus „Buna, mi-ai lipsit!”. Lacrimile au inceput sa ne curga siroaie, am strans-o tare in brate si am sarutat-o pe frunte. Dupa ceva timp, i-am dat drumul,i-am atins fata  si am continuat sa ma uit la ea, i-am spus cat e de frumoasa, i-am spus cat de mult mi-a lipsit si ca nu am putut sa iubesc pe nimeni asa cum am iubit-o pe ea. Tot ce a putut sa-mi spun a fost „Atunci de ce dracu m-ai parasit asa?”. Nu am avut puterea sa-i raspund pe moment, dar m-am adunat si i-am explicat ca pe vremea aia nu eram destul de matur pentru ea, i-am explicat ca nu am vrut sa-si piarda vremea cu un pusti imatur care o putea rani enorm, asa ca am preferat, pur si simplu, sa plec si sa o las sa creasca, am sperat ca voi putea sa-mi gasesc fericirea in bratele altei persoane, dar nu a fost asa. I-am spus ca inca o iubesc si ca eu cred ca intr-o zi vom fi din nou ca inainte.

-Vreau sa te sarut, mi-a spus ea cu o voce tremuranda.

-Dar scumpo, nu ar fi moral, tu esti intr-o relatie, iar eu nu pot sa distrug ceea ce ai cladit alaturi de el..

-Dar ce e moral in ziua de azi? Noi doi nu suntem oameni, noi suntem sentimente si trebuie sa ne dam frau sentimentelor, nu?

In momentul acela am sarutat-o, ah, cat de mult mi-au lipsit sarutarile ei, erau diferite, erau calde, erau pline de iubire.

Dupa acea intalnire ea s-a desparit de acel barbat, s-a mutat la mine,iar dupa un an ne-am casatorit,am calatorit, eu am mai publicat o carte, cartea noastra, cu si despre povestea noastra de iubire, care a durat mult, foarte mult, ar fi durat si astazi daca nu ar fi fost nenorocitul ala cancer, cel care a luat-o de langa mine cand aveam cea mai mare nevoie de ea. Sunt sigur ca de atunci e zilnic cu mine, chiar daca nu mai e aici fizic, ii simt caldura, o simt in spatele meu cand ii duc pe nepoti in parc, inca o aud spunandu-mi „te iubesc” inainte sa adorm, o simt oriunde ma duc si continui sa le spun tuturor despre povestea noastra de dragoste.  Uneori o visez asa cum era ea, tanara, frumoasa, puternica, asa cum i-ar fi placut ei sa si-o aminteasca toti. Ea a fost o luptatoare, a fost o femeie buna, curajoasa si iubitoare, femeia care m-a facut sa fiu cine sunt azi, femeia care m-a invatat sa fac diferenta dintre bine si rau, femeia care mi-a schimbat viata, marea me iubire.

           Sunt sigur ca intr-o buna zi ne vom revedea, cat de curand, iubito, cat de curand…

[dragainima123]

#C

[dragainima123]

îndrăgostită

m-am îndrăgostit complet și irevocabil de tine.

îmi acaperezi și gândurile, și bătăile de inimă, și zâmbetele, și lacrimile, și visele, și viața. și, omule, promite-mi astă seară că mâine seară mă vei lăsa din nou să-ți aud vocea. că vocea ta, dragule, îmi este și gând, și bătaie de inimă, și zâmbet, și lacrimă, și vis, și viață.

m-am îndrăgostit complet și irevocabil de tine.

[dragainima123]

“Vreau să ştii că te iubesc foarte mult şi îmi pare rău că uneori te mai enervez sau te supăr. Ştiu că nu îți zic asta prea des dar chiar e adevărat, TE IUBESC ENORM DE MULT!”

—

[dragainima123]

[dragainima123]

[dragainima123]

[dragainima123]

[dragainima123]

“peste 20 de ani, când fata mea mă va întreba cum a fost prima mea iubire, o să mă gândesc la tine. o să mă gândesc la nopțile în care vorbeam până când răsărea soarele. o să mă gândesc cum zâmbetul tău îmi făcea inima să bată din ce în ce mai tare. o să mă gândesc cum mi-ai frânt inima. o să mă gândesc că nu mă mai doare despărțirea. o să mă gândesc că mereu vei avea un loc în inima mea. dar apoi o să zâmbesc… o să mă uit la fiica mea, o să-ți pronunț numele, o să îi spun cât de mult te-am iubit și cât de periculos a fost acest lucru. dar cel mai important, îi voi spune lecția pe care m-ai făcut să o învăț: merităm pe cineva care știe cum să ne iubească.”

[dragainima123]