ily26sblog

[ily26sblog]

Trecător.

„M-am întâlnit cu ea de câteva ori deja, mort pe dinăuntru de fiecare dată dar cu ochii  emanând viață mai mult ca niciodată. Așa am privit-o, cu durere în suflet și lipsit de putere în glas. Nu am întrebat-o cine e pentru că știam prea bine. Am întrebat-o însă de fiecare dată dacă după mine venise însă de fiecare dată mi-a zis că nu, că dacă aș fi fost eu cel pe care l-ar fi căutat cu adevărat nu aș mai fi simțit durere ci alinare. Căuta de fiecare dată pe altcineva iar asta mă umplea de furie. Îmi era cu adevărat urâtă cu toate că nu făcuse nimic greșit vreo dată iar asta i se reflecta în chipul luminos. Vorbea liniștit și fără grabă dar nu zâmbea niciodată. Mi-a spus că nu s-ar cădea să afișeze un astfel de comportament pentru că ar însemna să sfideze și să desconsidere durerea trecătorilor. Eu tot un trecător am fost și de-aș fi putut aș fi rugat-o să-mi ia cu ea durerea din piept. Am rugat-o să mai stea puțin de vorbă cu mine, poate așa ar fi prins drag de mine și m-ar fi luat cu ea. Mi-a spus că eu greșeam dacă consideram că doar aceia ce îi sunt dragi merită să fie aleși, că de-a lungul timpului a cules suflete și suflete, mai dragi sau mai puțin dragi. Chiar și sufletele cele mai urâte au avut parte de acea ultimă plimbare cu toate că nu au lăsat în urma lor atât de multă disperare și durere pe cât ar fi lăsat cele lipsite de aproape orice imperfecțiune. „ Pentru mine toate sufletele sunt la fel după ce le scutur de tot ce-i pământesc. După ce ajung să desprind de pe ele orice mână ce le ține legate de Pământ, orice amintire capabilă să le schimbe decizia, orice privire și orice iubire pe care au păstrat-o ascunsă adânc în ele. Omul e cel mai conștient dar nu și cel mai sensibil dintre suflete, el simte durerea dar uită repede. Orice pierdere înseamnă durere, înseamnă disperare, consternare, remușcare, dar astea sunt uitate repede de către om, iar când omul uită de toate acestea ajunge să se desprindă iar cu picioarele de pe pământ. Deși poate părea de-a dreptul crud, doar trauma constantă și vinovăția provocată de neajuns îl poate ține pe om legat de realitate. Ăsta e mersul lucrurilor, știi?"

Știam asta, trăiam asta. Mi-aș fi dorit însă să mai pot zbura puțin înainte de a fi tras iarăși spre pământ. Parcă nici n-a trecut așa de mult timp de când m-am plimbat ultima dată cu picioarele goale pe pământul rece și totuși iată-mă. ”?”

Rosu Nicoleta.- * Drepturi de autor rezervate.*

[ily26sblog]

[ily26sblog]

[ily26sblog]

[ily26sblog]

"Eu de dimineață tot pocesc " Anisia a.k.a Baba Voodoo

[ily26sblog]

"Ai bârfă, stau. N-ai bârfă, ceao! " - Cristina a.k.a Vasâlica

[ily26sblog]

💜

[ily26sblog]

[ily26sblog]

Am fost singură aproape toată viața mea, crezi că mă poți întrece? Sunt obosită, plictisită, extrem de rar iubită.

De ce crezi că te poți transforma într o prezență totală în viața mea? Îmi e greu sa te văd așa și asta nu pentru ca nu aș vrea ci pentru că așa am fost creată. Trăiesc, iubesc și gândesc doar pentru mine.

Nu ofer iubire deci în consecință nici nu o primesc iar dacă tu crezi că blufez atunci îți sugerez să îți recalibrezi fie concluziile la care ai ajuns fie propria viață. De a mea voi avea grijă singură așa cum am făcut și până acum.

Spui că singurătatea mă va ucide, că îmi va zdrobi inima iar mai apoi îmi va lua mințile, că mă voi simți și poate voi și arăta mizerabil iar atunci îmi voi regreta deciziile în viață. Care decizii? În tot acest timp nu am făcut decât să merg înainte și asta pentru că nu am întâlnit nicio bifurcație.

Cred că oamenii reprezintă alegeri însă am ales să nu-i aleg ci să fiu aleasă și știi ce s-a întâmplat? Am fost ocolită, constant, și e frustrant. E ca și cum pe timp ce trece devin din ce în ce mai puțin vizibilă pentru ei. Mă văd, dar nu în totalitate, mă aud dar nu înțeleg nimic din ce spun.

Devin un ecou iar singurătatea îmi devine refugiu. Dacă vrei sa mă auzi atunci îți sugerez să faci liniște, iar dacă vrei să mă înțelegi îți sugerez să încerci să devii și tu unul măcar pentru o perioadă.

Cei singuri nu sunt cei mai nefericiți, cei mai nefericiți sunt cei ce nu știu încă cât de singuri sunt defapt.

[ily26sblog]

" 20 de lei și pocesc pe cine vrei"

~ Anisia a.k.a Confucius

Dubla 2.

[ily26sblog]

" Tu ești începutul de Tsunami"

~Anisia 2022 a.k.a Confucius

[ily26sblog]

[ily26sblog]

[ily26sblog]

MONOLOG LA ORĂ FIXĂ

-Nu te temi că într-o zi vei muri?

-Oamenii se tem în general de de moarte?

-În general, da.. Cel puțin asta spun ei.

-Ei? Care ei? Cei care îi simt în ceafă respirația, sau și ceilalți?

-Aș spune că cei pe care i-am mai întrebat. Într-adevăr, au fost și unii și alții. De ce? Crezi că asta contează, și că timpul pe care îl avem ne influențează părerea?

-Nu fi ridicol. Ai întâlnit tu până acum un om care să știe câte zile i-au mai rămas în sac? Cred că depinde mai mult de cât de ancorați suntem de prezent. Nu văd de ce ne-ar fi frică de ceva ce e legat de viitor. Singura primejdie pentru noi nu poate fi decât prezentul, momentul prezent. Nimic nu are o intensitate mai mare decât ceva ce se întâmplă în prezent, nimic nu ne poate surprinde mai tare decât prezentul. De ce oamenii continuă să regrete trecutul și să teamă de viitor? Regretăm ceea ce știm și intuim ceea ce nu putem ști.

-Ție îți e frică de prezent?

-Foarte. Dar să știi că și asta e un lucru bun. Frica, vreau să spun. Atâta timp cât simțim frică, înseamnă că încă trăim. Asta mă face să te întreb.. Când murim, mai poate fi vorba de frică?

-Dacă e să mă iau după ce ai spus, atunci nu..

-Atunci de ce m-aș teme de moarte? Am să continui să mă tem de prezent. Asta ca să nu mă simt vinovat atunci când voi fi incapabil să mai simt frică, ancorat fiind încă de el.

[ily26sblog]

"În universul tău e peste tot cenușă, iar în al meu cerneală. Chiar și cerul meu e diferit de al tău. Al tău e albastru, așa ca noaptea, în timp ce al meu e verde. Pe cerul tău pășesc doar visele, iar pe al meu pășeam doar noi.

Ai fost de zeci de ori în el, de sute de ori te-ai oprit în amintiri, și de mii de ori în gândurile mele.Eu însă nu am îndrăznit să te întreb dacă mă vei primi și tu în al tău, nu am avut curajul să o fac, și nici tu nu m-ai chemat. Dar să știi că am continuat să aștept, nu am încetat să sper, iar în universul meu noi am făcut în continuare plimbări, care mai lungi, care mai scurte, unele pline de viață, multe dintre ele tăcute.

Am scris până și o carte despre noi, probabil știi deja asta. Mă întreb dacă ai ajuns vreo dată să o deschizi, să o citești, să înțelegi tot ce eu nu am fost capabilă să înțeleg întru totul.Sau poate a ajuns și ea cenușă fără ca măcar să-i dai vreo șansă.

Îmi închipui cât poate fi de copleșitor pentru tine gândul că cineva te-ar putea aștepta fără nicio urmă de oboseală. Oare tu îți poți închipui cum este să fii cel care așteaptă?

Sunt aici, la ușa de la intrare de ceva vreme, așteptând să vii și să îmi deschizi, așteptând să mă observi, și să îmi ceri să-ți pășesc pragul. Mă întreb dacă asta se va întâmpla vreo dată. Mă întreb dacă tu ești bine, dacă nu cumva cenușa a ajuns să acopere ușa, și de asta nu o poți deschide, deși poate ți-ai dori.

Poate într-o zi vei reuși să îți faci ordine în gânduri, iar eu în amintiri. Sunt sigură că atunci ușa de va deschide fără ca măcar să realizăm și toate cele întâmplate până în acel moment vor fi uitate. Nici timpul irosit, nici amintirile, nici gândurile- oricare ar fi fost ele, nu vor mai conta așa cum va conta acel prezent blocat acum în viitor.

~O jumătate de iubire e numită tot iubire? ~

*Drepturi de autor rezervate *

[ily26sblog]

[ily26sblog]