lslishere2-blog - Tumblr blog

[lslishere2-blog]

Zilele cu el au fost cele mai frumoase din 2016. Inca de la inceput, a avut oarecum grija de mine, i-a pasat de mine. M-au facut foarte fericita zilele acelea, si le vreau inapoi in viata mea. Prima zi draga mie. A fost cand a venit la oratoriu. V-am spus ca, cu cateva ore inainte m-a bagat in seama si in urma conversatiei, a trebuit sa imi dea o imbratisare. Am ajuns la oratoriu, era deja acolo. Sora lui a venit sa ma duca la el, m-a imbratisat. Apoi a trebuit sa mergem in teatru caci acolo se tineau chestiile noastre, si m-am pus langa el, la cerinta surorii lui. A fost bine pana atunci. Avea sa fie cea mai faina seara. A trebuit sa ne rugam, ca de fiecare data si sa ne luam de mana cu ceilalti. Cum stateam langa el, ne tineam de mana, ma simteam atat de bine. Ne-am rugat, apoi ne-am impartit in echipe de cate 8. Eram in echipa cu el. Scopul nostru era sa ne dam seama, ce anume ne face fericiti. Am inceput eu. " Pe mine ma face fericita mancarea. " Sora lui, de colo " si Denis". M-am inrosit. Nu pot sa explic sentimentul ala de rusine, dar in acelasi timp si de usurare. Urmeaza el " Pe mine ma face fericit sora mea. " Apoi sora lui, " si Francesca". Din spusele celorlalti, amandoi ne inrosisem. Din nou acel sentiment de rusine si usurare. Am ascultat dupa, ceea ce avea de zis, Iosif ( Iosif fiind cel care statea cu noi ) , am mancat tort, caci era ziua unei fete de la oratoriu. Cat timp mancam, ma uitam pe ascuns la el. Statea cu sora lui. Ma simteam usurata, caci erau foarte multe fete pe acolo. M-am asezat, cand dintr-odata ma gasesc cu o prietena, si de a mea, si de a surorii lui. Imi spusese ca baiatul ma place oficial, aflase de la sora lui. M-am dus la baie sa imi revin. M-am intors, m-am pus iar jos, si il vad ca se indreapta spre mine. S-a pus langa mine si am inceput sa vorbim. I-am facut cunostinta si cu prietenele mele. La un moment dat am ramas singuri, pentru putin timp. Apoi a venit o prietena, care ne ruga sa o ajutam cu ceva prostesc. I-am spus ca nu am chef, dar baiatul se ridicase deja si imi intinsese mana. I-am spus ca poate sa se duca daca vrea. El a zis asa frumos " Nu, raman cu tine ". Damnn, ma simteam atat de fain. Am mai stat ceva timp impreuna si l-a chemat sora lui sa plece. S-a dus. Credeam ca nu o sa isi ia ramas bun. Dar a venit apoi la mine, si m-a imbratisat lung si strans. Imbratisarea care astazi imi lipseste. Asa s-a terminat seara asta. Au mai fost multe zile de astea la oratoriu. A doua zi draga mie. A doua zi, a fost chiar dupa prima zi. Cand vorbeam pe net. Ne simteam amandoi naspa, molesiti si de ata am inceput sa vorbim. Atunci mi-a spus un secret, pe care nu stiu daca sa il impartasesc cu voi. Imi spunea intruna ca e un nesimtit si nu stiam de ce. Se sarutase cu o fata, si credea ca ma supar pe el, mare chestie. Nu aveam de ce sa ma supar pe el, penteu ca nu eram impreuna. In seara aia am vorbit de pe la vreo 23:30 pana pe la vreo 2.. seara aia a fost perfecta, si stiti de ce? Mi-a spua ca ma place. Eram cea mai fericita, iar la inceput credeam ca e o farsa, asa imi parea. Dar nu era. A fost cea mai buna seara de cand il cunoasteam. A treia zi draga mie. A treia zi, a fost reculegerea de la oratoriu. Am ajuns, ne-am imbratisat. Mergeam pe drum, iar eu eram in fata cu o prietena, si el in spate cu fetele, ma facea geloasa. Am ajuns acolo, nu l-am mai vazut. Cautam un caiet caci nu-mi adusesem, si a venit la mine si mi-a zis ca imi da de la el. Asa ca ne-am dus amandoi in sala. Stateam, din nou, unul langa altul. Vorbeam foarte putin, pentru ca nu prea aveam voie. Au trecut orele, si a venit timpul de socializare. Ma pusesem la o masa, ma plictiseam. El se juca ping pong. Eu puneam zahar intr-un pahar cu ceai. Eram si cu niste prietene la masa, apoi a venit el, le-a intrebat pe ele ce fac. Pe mine nu ma baga in seama. Apoi a plecat, sau cel putin asa credeam, pana cand cineva mi-a pus mainile pe umerii mei, iar capul lui, langa al meu. Era el. O scena de nedescris, intr-adevar. Am mers sus, in sala si cand sa intru pe usa, si-a intins mainile cum face de fiecare data cand il imbratisez. Aceeasi imbratisare. Ne-am pus unul langa altul, iar. La un moment dat, trebuia sa scriem pe caiet ( caietul lui, mi-a dat caietul lui si el scria saracul, pe o foaie si se chinuia ) intrebarea " Ce e valoros pentru voi? " si evident, sa raspundem. Dupa ce am raspuns, se vedea ca voia sa vada ce scrie acolo, poate ca, credea ca numele lui se afla acolo, dar nu. Familia e valoroasa pentru mine, si el, dar pe primul loc, familia. Voiam sa vad si eu ce scria acolo, dar nu ma lasa. Inainte sa plecam, se facea o liturghie. Stateam langa el, iar tot timpul liturghiei ma ghiontea si se impingea in mine. Iar cand trebuia sa ne tinem de mana, nu-mi mai dadea drumul. La sfarsit, cand asteptam in statie, a fost naspa, pentru ca eu trebuia sa traversez pe partea cealalta, si era verde. Prietenii mei ma cheamau, iar el era acolo.. nu am apucat sa il imbratisez. Si asta a fost tot. A patra zi draga mie. A patra zi, a fost excursia cu el. Cu ceva timp in urma, aflasem ca, clasa lui face excursie, si erau interesati sa ne ia si pe noi. Cand am auzit, evident ca am zis da. Sa revenim in acea zi. Cand asteptam autocarul, era ciudat intr -un fel, pentru ca se purta foarte ciudat, de abia ma imbratisase. Am urcat in autocar, am ajuns la locatie, si facusem cunostinta cu o colega de a lui, a venit si el sii s-a prezentat si el. E ca si cum am fi facut cunostinta din nou. Am ajuns la gradina botanica. Stateam cu bff boy, si ne tineam de brat. M-a vazut cu el, si apoi m-a luat de cealalta mana si m-a tras in spate, si am ramas singuri pana la autocar inapoi. Totusi mergeam deodata cu ceilalti. Iar la un moment dat, a vrut sa o luam pe alt drum, iar ceilalti au zis ca in 5 minute sa fim gata. Am inceput sa radem amandoi, iar baiatul spuse " Mie imi trebuie mai mult de 5 minute". Ma inrosisem. Am mers la autocar. In autocar m-am pus dupa cu o colega de a lui, cu care nu prea imi place sa stau inainte, dar descoperisem o persoana noua in ea. Am vorbit despre baiat. Si imi spusese unele lucruri care ma enervau putin. Astfel ca la Palas, l-am ignorat. Dupa ce am mancat, am fost la Starbucks. Atunci m-a intrebat ce am. A fost un moment fain, si o sa vedeti de ce. I-am spus ca nu am nimic. " Pupa-ma!" , l- am pupat, apoi m-a pupat si el. Mi-a zis " Acum ti-a trecut?", am spus ca da. Apoi ne-am asezat la o masa, si erau de 2 persoane, stateam deja cu cineva, dar s-a pus langa mine, si se uita atat de fain la mine, incat cineva ne-a facut o poza si mi-a spus " Intr-o zi, vreau sase uite cineva asa la mine ". A fost fain. Am mers sa facem poze. L-am ignorat iar. Dupa poze, mergeam spre autocar, si asteptam pe cineva. Atunci a venit la mine si mi-a pus capul pe umarul lui, si a poi m-a imbratisat. De cate ori nu ne imbratisasem in ziua aia, doamne. Pana si la baie ne-am imbratisat. Si au trecut orele, si am ajuns acasa, adica in oras la noi. Aici, iar a fost ciudata,ca in a treia zi, nu ne-am imbratisat. Au fost zile in care vorbeam pe net, si spunea lucruri frumoase, dar mi-ar lua prea mult sa scriu. In general, aceste patru zile, au fost cele mai frumoase. Imi e dor de ele, dar, trebuie sa ma obisnuiesc, nu?

[lslishere2-blog]

Iată povestea mea. Totul a început la sfârşitul lunii august, când un băiat mi-a atras atenția. Era din liceu de la mine, acelaşi profil, clase diferite, din fericire. Nu ştiam exact cum arată, dar vorbea atât de frumos cu mine, îmi purta o mare grijă. Începusem să-l plac, dar țineam pentru mine. Consider că începerea anului şcolar, a foat un lucru bun, minune, nu? Doar pentru că l-am văzut pe el. Arăta atât de bine in cămașă, pot spune ca arăta ca Dumnezeu. Nu am vorbit sau ceva de genul, ne-am uitat de câteva ori unul la altul, dar nu ştiu daca el ştia că sunt eu. Au trecut multe astfel de momente, în care pur şi simplu ne uitam unul la celălalt. El are o colegă care îmi este bună prietenă, sau cel puțin îmi era. Mi-am făcut curaj să intru in clasa lui, şi m-am dus la prietena mea, ugh ce ciudat e să spun asta, prietena mea. Atunci aud " Ce faci, Francesca? " mă întreabă băiatul. Şi-a dat seama că eram eu, inima îmi bătea în piept ca niciodată, iar eu îi răspunsesem cu un " bine " doar atât am putut scoate pe gură în acel moment. Am ieşit din clasă şi imi venea să sar in sus de bucurie. Au trecut 2, 3 săptămâni în care ca de obicei, el mă întreba ce fac, iar eu îi răspundeam. Lucrul ăsta mă enerva atât pe mine, cât şi pe el. Voiam să pot vorbi mai mult cu el, dar ştiți momentul ăla când stai în fața persoanei pe care o placi, şi pur şi simplu te blochezi când te intreabă ceva? Ei bine, eu asta pățesc si azi. Am început să vorbim mai mult pe WhatsApp. Si zilele au trecut, până când, cineva i-a spus că il plac. Nu ştiam exact ce trebuie să fac. Mă simțeam nasol, aşa că l-am băgat în seamă spunându-i ca nu e adevărat. Aflasem, că oarecum, şi el mă simpatiza, doar că nu vorbeam deloc, şi asta chiar îl enerva. Aşa. Trecem mai departe. Am început să merg la un oratoriu, unde este şi sora lui, care apropo, e cea mai tare persoană, jur. La oratoriu, timp de zece minute a trebuit să vorbim cu cineva, ea m-a ales pe mine. Eram încântată că vorbeam cu ea, nu ştiu dacă ea ştia ceva de mine şi de el. Mai departe. La un moment dat îi spusesem băiatului să vină şi el la oratoriu, iar peste câteva săpt��mâni, mă bagă în seamă: " Vin şi eu la oratoriu azi " . Evident că eram fericită, aveam ocazia de a vorbi mai mult cu el. Am continuat să vorbim de ale noastre, iar la un moment dat a pus " :) " şi i-am spus că mă disperă cu emoji-ul ăla, şi-a cerut scuze. M-a întrebat ce ppate să facăsă îl iert, am zis ca o îmbrățişare din partea lui, ar fi de ajuns. A trecut ceva timp, şi seara, am mers la oratoriu. El era deja acolo. La uşă a venit sora lui sală mă ia şi să mă ducă la el, apropo, între timp ea aflase că îl plac. M-a dus la el, m-a îmbrățişat, era aşa bine. A trebuit să stăm într-o sală. Ei bine, eu nu-mi găseam loc şi deodată o văd pe sora lui făcându-mi cu mâna să mă aşez lăngă el. M-am aşezat lăngă el. Sunt multe chestii care s-au întâmplat în seara aia, chestii care m-au făcut să roşesc, atât pe mine, cât şi pe el. Când aveam timp de socializare stăteam cu el, iar sora lui mi-a spus ca oficial băiatului îi place de mine. M-am dus pâna la baie să îmi revin. M-am întors de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Când a plecat, s-a dus să îşi ia geaca şi credeam că nu mă va saluta sau ceva de genul, dar apoi a venit şi m-a îmbrățişat lung si tare, spunăndu-mi " Asta a fost ca să mă ierți ". Damnnn, eram aşa fericită. A venit şi momentul în care el mi-a spus că mă place, cănd am şi plâns pentru el, când mă încuraja, când multe chestii nasoale, dar şi frumoase se întâmplau. Şi iată ajung aproape de ziua asta, când vorbeam, iar el mă întrebase dacă il mai plac. Eu i-am răspuns afirmativ, şi pe lăngă " şi nu o să-mi treacă prea curând " . M-a întrebat de ce zic asta. I-am răspuns că ar trebui să facă ceva naşpa ca să nu-l mai plac. Apoi el, citez, şi rețineți asta "Eu nu o să fac nimic naşpa, de acum încolo ". Da, speram să fie aşa. Peste câteva zile am fost la patinoar. Era şi el. Încercam să învăț să patinez, pentru că nu ştiam. Evident că voiam mă învețe el, dar deja " plecase " să patineze cu alta. Aşa că m-am dus şi eu cu altul. Toată seara nu am vorbit, iar când trebuia să plece, le-a îmbrățișat până şi pe cele mai bune prietene ale mele, dar pe mine nu. M-am simțit ca un căcat. Ei bine, pentru mine a fost acel " ceva " care să mă facă să nu-l mai plac. Dar degeaba. Eu încă îl plac. Îi povestisem si surorii lui ce s-a întâmplat, căci ea mi-a cerut. Băiatul mi-a şters nickname-ul. Şi uite aşa, sunt eu, scriind asta, pe jos, în ajun de anul nou, plângând. Aveți grijă de cine vă " îndrăgostiți " . Nu este un sfat, ci o avertizare.