myhpopescu

[myhpopescu]

SCRISOARE CĂTRE FRICĂ Rămâi unde ești. Eu plec.

Dragă Frică,Aseară am înțeles ceva ce niciun tratat de neuroștiință nu reușise să-mi spună în limbajul clar al vieții trăite. Creierul, acest organ al miracolului și al înșelăciunii, poate fi un scamator bătrân. Un iluzionist de provincie cu mâneci largi și buzunare pline de spaime improvizate.Era trecut de miezul nopții. Întunericul stătea nemișcat, ca un animal în așteptare.Brusc, un țipăt.…

[myhpopescu]

Dragă Frică, Aseară am înțeles ceva ce niciun tratat de neuroștiință nu reușise să-mi spună în limbajul clar al vieții trăite. Creierul, acest organ al miracolului și al înșelăciunii, poate fi un scamator bătrân. Un iluzionist de provincie cu mâneci largi și buzunare pline de spaime improvizate. Era trecut de miezul nopții. Întunericul stătea nemișcat, ca un animal în așteptare. Brusc, un…

[myhpopescu]

SCRISOARE CĂTRE OAMENI

Dragi oameni, Scrisoarea mea de astăzi e pentru voi. Pentru noi. Pentru toți cei care au uitat sau poate n-au învățat niciodată, să se uite cu adevărat în sus. Sau înăuntru. Am ales să scriu. Nu pentru că am răspunsuri, ci pentru că mi-e dor de întrebări. De oameni care nu trec unul pe lângă celălalt ca niște siluete. Mi-e dor de râsul simplu, sincer, pe care nu trebuie să-l editezi. De bucuria…

[myhpopescu]

Scaunul care se trage singur înapoi

— despre locuri care așteaptă, despre oameni care nu știu să stea — Se spune că oamenii care țin jurnale nu caută să fie auziți, ci înțeleși. Un jurnal nu este o listă de fapte, ci un loc unde adevărul poate respira fără rușine. Unde nu există notă de trecere, dar fiecare pagină e o încercare de a rămâne întreg. Unii scriu ca să-și amintească. Alții, ca să uite. Dar cei mai rari scriu ca să…

[myhpopescu]

Cuvânt al autorului

(de Mihaela Popescu) Despre “SCRISORILE PE CARE NU LE-AM TRIMIS” Într-o lume plină de cuvinte care curg dintr-o minte către alta, există o categorie de gânduri și sentimente care nu au fost niciodată exprimate în cuvinte. Acestea trăiesc în noi, mute, între dorința de a spune ceva și tăcerea care le învăluie. „Scrisori pe care nu le-am trimis” este o călătorie în această tăcere, o explorare a…

[myhpopescu]

Scrisoare către Timp. Despre fragilitatea clipei și imposibilitatea de a-l opri

Dragă Timpule, Tu ești moneda supremă a existenței. Cine te numără și cine stabilește cursul tău de schimb. Câte secunde valorează o amintire? Câte ore costă un regret? Și câte vieți trebuie să treacă până să învățăm să nu te mai risipim? Noi, oamenii, avem impresia că suntem mai șireți decât tine. Că, dacă te ignorăm suficient, ne vei uita și tu pe noi. Că, dacă ne ascundem în rutina zilelor,…

[myhpopescu]

Pași prin tăcere

Pașii mei calcă ușor prin tăcere,Frunzele moarte prind altă putere.Le aud cum foșnesc într-un timp uitat,Ca vise vechi ce-n taină s-au ridicat.Le trezesc din somnul lor ruginiu,Umbrele toamnei se-mbracă în viu.Un dans fără rost, fără dor, fără gând,Dar poate că viața e doar un cuvânt.Pășesc și mă-ntreb: ce-i moarte, ce-i viață?Când tot ce atingi renaște în față?Poate că timpul e doar o…

[myhpopescu]

PARADOXUL VIETII

  În ecuații de vieți și de speranțeCalculăm zbateri, greutăți și șanseCând variabile în gânduri se aprindMelancolii infinite ne cuprindÎntr-un algoritm haotic de trăiriÎn suflete, imense valuri de amăgiriZac pe axe inexistentePătrund adânc, impulsuri aparențe: Fericirea – ciudat și aparent reflexDorința – un vector stramb în plan complexTristețea – o derivată nevinovatăTeamă – constantă umană…

[myhpopescu]

POEZIA. O ECUATIE A SENTIMENTELOR

Poezie, logaritm straniu al durerii și iubirii,Integrală a clipei, trăite-n miezul firii.Un algoritm de vise, cu termeni nesfârșiți,Ce calculează neobosit tot ceea ce timid trăiți. Iubire, un număr pierdut prin univers,Și poezia-i cheia, ce-l prinde în al său vers.Cu rimele ei tandre, cu stihuri ce adună,Toate ecuațiile ce-n inimă răsună. Fiecare vers e-o variabilă, cuprinsă-n armonie,Și…

[myhpopescu]

COTIDIAN

În labirintul zilelor, în umbră eulu Prin gânduri înghețate, prin inimi reci Trec prin lume umbre fără ecou, seci Oamenii există, ei nu trăiesc. Fiecare pas, un ritm monoton Orice zâmbet, un reflex străîn Haosul cotidian, ce dulce chin Oamenii există, ei nu trăiesc. În adâncul fiecărui suflet se ascunde O sămânță a vieții, un ecou al esenței În valsul efemer al existenței…

[myhpopescu]

O ZI, O ORĂ, O SECUNDĂ … O, VIAȚĂ!

Zâmbește într-o zi cât pentru o viață întreagă Aleargă plin de curaj spre lumea cea largă Privește cu drag trecutul Întreabă ziua de mâine cât e de snoabă și dacă e prea arogantă Nu renunța Pronunță obraznic viața întreagă Într-o silabă Te-ai întrebat vreodată Cum e să ajungi pe buza prăpastiei … Mai ai timp să privești Mai ai o zi să zâmbești, Mai ai o oră să respiri Mai ai o…

[myhpopescu]

REPETĂ.VIZEAZĂ.CĂLĂTOREŞTE. CITEŞTE

REPETĂ. CITEŞTE

Citește! Călătorește! Visează! Repetă! Uneori rătăcirea nu este cea mai banală pierdere de timp Ai o lume de văzut, o clipă de memorat, nimic de pierdut Fă din viața ta cea mai frumoasă aventură, căutare nesfârșită! Începe cu un pas. Citește! Călătorește! Visează! Repetă! Pleacă la drum cu gândul la nisipul din păr și la sarea de pe piele Poți scutură praful drumurilor de pe pantofi, dar…

[myhpopescu]

 PICĂTURĂ

Port In ochi privirea verde a bunicii Cuprinsă Adesea de un nesfârșit dor Tac Urmăresc pe mine mâini nevăzute Respir Acel sentiment unic al fricii. Mă acopăr tardiv cu pătură pământului Este totul o imensă strânsoare de gene Aici renunț … Plâng.

[myhpopescu]

STRIGĂ-MĂ. PE NUMELE TĂU

Vreodată dacă uit   amintește-mi chipul și glasul și zâmbetul și mersul  Strigă-mă pe numele tău Dacă totuși voi uita  totul Prinde-mă între mâinile tale oprește  timpul  Dar mai păstrează o secundă  o speranță o clipă Încearcă să repari  ce e rău  Sau, dacă nu, Să dispari   să mă lași înstrăinat  Prin ăntuneric prin zgomot, prin viață, Undeva Cândva Vreodată Dacă voi…

[myhpopescu]

INTER/VIU

CHIPURI Întrebare: Cine vă prinde mai bine Într-un excentric contur De jur împrejur umbletul Pictura, fotografia sau oglinda? Răspuns: Sufletul! CHIPURI Întrebare: Sunteți cumva o ironie a istoriei artei Îngrămădire de secrete și sunete Urme pierdute cândva pe malul istoriei regretelor Voi, înălțimile, voi, adâncimile lumii? Răspuns: Strigăte mute! CHIPURI Întrebare: Rămâneți așa cum…

[myhpopescu]

VOLUM "ILUZIA CELOR 100 DE CUVINTE"

VOLUM “ILUZIA CELOR 100 DE CUVINTE”

Imi plac lucrurile ALTFEL. Rasucite, fragmentate, reconstruite. Poezia mea e un joc de imagini refacute la nesfarsit in multiple pelicule de imaginatie. Eu, scriitorul, las libertatea RECEPTORULUI/CITITORULUI sa se regaseasca, sa se imagineze, sa se reconfigureze pe el prin vorbele mele. Vorbele mele… Glumesc! Nu sunt ale mele, nici ale tale, nici ale lui, sunt venite de undeva, sunt ale cuiva si…

[myhpopescu]

LANSAREA. CÂND E LANSAREA?

LANSAREA. CÂND E LANSAREA?

O întrebare devenită ecou: “PE CÂND LANSAREA?” 

Dragii mei, vă mărturisesc ceva: da, fac o lansare! De fapt mai multe! ALTfel!

Zilnic!

V-am promis o carte ALTfel. Așadar și lansarea trebuie să fie automat ALTfel. De când a apărut “ILUZIA CELOR 100 DE CUVINTE” o lansez în fiecare zi cu aceeași fericire și sinceritatea.

Tuturor!

Bucurie mai mare nu există când văd oameni dragi cum strâng între…