nparadox

[nparadox]

11 Decembrie 2024.

[nparadox]

I wanted to be with you. A small part still does want that. It's as simple and as complicated as that.

[nparadox]

I hope you’ll win the war you couldn’t let me help you with.

[nparadox]

Scrisoare către tine

Sincer să fiu, nici nu știu dacă scrisoarea aceasta are într-adevăr un destinatar la urma urmei sau nu. Dar cu siguranță are un expeditor, acela fiind sufletul meu. Nu știu dacă tu vei citi vreodată ce scriu aici, ce reacție vei avea, cum și ce opinie vei avea. Eu, unul, știu că voi citi peste ani, voi zâmbi, poate voi lăcrima, exact cum fac acum când scriu cuvintele acestea. Îmi cer iertare în avans pentru fiecare element înșiruit aici ce potențial te va răni.

Atunci când te-am zărit, nici în cele mai umede vise ale mele, nu credeam că vom ajunge aici și vom trece prin această călătorie. Să fiu sincer, am fost foarte surprins pe parcursul conversațiilor noastre inițiale și de aici am observat stângăcia mea în raport cu tine. O stângăcie necaracteristică mie, dar care totuși sper că a avut un efect pozitiv, că a oferit o nuanță de șarm.

Am știut de la bun început la ce mă înham, chiar dacă poate acum nu crezi asta. Realist, fiind un overthinker, m-am gândit că drumurile noastre vor putea ajunge aici, dar am încercat să fac totul astfel încât să nu fim nici măcar tangenți cu momentul ce îl trăim. Ne-am găsit în două etape total diferite ale vieții noastre, etape care puteau și pot fi înlănțuite, iar eu cred asta și azi. Pot vorbi doar în nume propriu, însă eu am încercat să fiu versiunea mea cea mai autentică, adaptată la situație și să iau lucrurile ca atare. Am încercat să aplic zi de zi tot ce am învățat despre mine în ultimii ani, să nu mai fiu nesimțitul ce am fost odată și să dau din toată iubirea mea.

Fiecare dintre noi are niște lupte interne, iar într-adevăr, uneori luptele respective câștigă și arată rezultatul la suprafață. Prin comportamente, acțiuni, cuvinte sau prin lipsa lor. Am fost și sunt mândru de tine, încă din primele săptămâni de interacțiune și până în ziua de azi and beyond. Și ai de dus atâtea lucruri în spate, încât mi-e și greu să-mi imaginez cum e. Ți-am zis, într-o zi, că dacă aș putea să iau din durerile și din lucrurile tale ce trebuie să le cari, aș face-o instant. Poate chiar și acum. Mi-aș dori să nu uiți vreodată cât de mândru sunt de tine.

Încă din momentele incipiente, am tratat relația noastră cu cea mai mare seriozitate și cu o implicare mai mare ca oricând. Tu ai avut cel mai mare rol în această implicare. Doar tu. Nu știu dacă și cum ai văzut asta, dar eu am văzut doi oameni diferiți, cu multe puncte comune, la fel de multe puncte de diferență, dar cu un viitor frumos împreună. Nu a existat zi sau decizie în care gândul meu să nu migreze către tine și să nu mă interesez de cum te-ar afecta pe tine. 

Cum ți-am zis și zilele trecute, poate sună prea idealist, dar simt că ți-am dat tot ce am avut mai bun și încă puțin mai mult. Și asta m-a golit, m-a descărcat ca pe o baterie. Nu a fost suficient pentru tine și poate te-a sufocat. Și nu îmi pare rău, pentru că știu că am fost acolo în momentele grele. Știu că am dat tot ce am avut mai bun având acel context lângă mine. N-am fugit și sunt mândru de asta.

Amândoi am greșit, dar eu pot doar să subliniez greșelile mele. Am greșit că nu ți-am spus mai des că te iubesc, deși simțeam și simt cu adevărat asta. Și oh, Doamne, privind în urmă, uneori aveam așa emoții să îți spun asta. Am vrut să urlu la tine, să înțelegi că te iubesc, dar uneori simțeam că vorbesc cu un perete. Și când ne-am spus, fugitiv, într-o noapte aceste două cuvinte, am plâns. Nu vedeai, dar eu, în întunericul acela, plângeam. Plângeam și la volan, plângeam și mă rugam pentru tine. Am încercat să demonstrez iubirea mea prin gesturi, acțiuni, prezență, suport, ajutor și cuvintele frumoase ce ți le-am rânduit de atâtea ori, dar am ratat să îți spun că te iubesc și că sunt mândru de tine. Am încercat să construiesc baza unei relații oneste, lungi, împlinitoare, zi de zi. Am făcut asta din pură iubire, nu pentru că trebuia să bifez niște căsuțe din comportamentul unui bărbat ideal. N-am cerut nimic înapoi, n-am dorit să fiu pus pe un piedestal. Sper și cred că am avut niște așteptări sănătoase.

Am încercat zi de zi să nu reacționez impulsiv, să învăț zi de zi de la mine, de la tine, de la noi și să îmi arăt aprecierea, iubirea. Trăirile și emoțiile tale întotdeauna au fost importante pentru mine, de aceea răbdarea mea a fost acolo. Am căutat să facem echipă, și crede-mă, nu degeaba ți-am zis încă de la începuturi că te consider partenera mea. Am vrut asta, am venit cu ideea asta încă de le începuturi. Nu mai am 24-25 de ani să fug de responsabilități, de cuvântul meu. Mi-am dorit relația cu tine și cu siguranță o parte din mine, încă își mai dorește asta. Dar aparent tu nu.

Am încercat din răsputeri să ofer un spațiu safe, să elimin un viitor fals, nerealizabil, să mă concentrez pe lucrurile concrete. Te-am înțeles chiar și atunci când nu te înțelegeam, fiindcă se vedeau că rănile tale sunt deschise, sângerânde și marile insecurități te dărâmă. Am încercat să am grijă de sufletul tău, să te susțin în toate visele și să am grijă de inima ta mare.

Am făcut asta fiindcă și eu am fost în locul tău. Am făcut asta din suflet și nu mi-am dorit vreodată să te simți datoare. Uneori trăiesc și acum cu răni deschise, sângerânde, chiar la vedere. Depinde de zi, de perioadă, de moment. M-am ajutat singur, dar am fost și ajutat de unii oameni din viața mea cărora le sunt veșnic recunoscători. 

Am continuat să dau tot ce am avut mai bun din mine chiar și atunci când m-ai rănit, când m-ai doborât. Uneori ți-am întins mâna să mă ajuți, alteori m-am ridicat singur și doar abia spre final am simțit că nu mai pot face față, fiind dezgolit, secat. Și îți zic sincer acum, mi-aș fi dorit să pot să fi dat mai mult, mult mai mult, astfel încât să nu ajungem aici. Să nu uiți de locul în care te-am sărutat ultima dată.

Totuși, ce am scris aici e doar o fărâmă din tumultul ce îl simt acum. E o combinație de foarte multe emoții și aș avea nevoie de foarte mult timp, spațiu și energie să pot descărca tot aici. Dar și să le procesez. Nu știu dacă va exista o virgulă sau doar va rămâne un punct sec între noi. Deja e peste puterea mea de înțelegere acest aspect abstract. Partea frumoasă e că momentan doar ne putem imagina.

[nparadox]

Maybe you weren't the one for me, but deep down I really wanted you to be.

[nparadox]

I did it out of love. You don’t owe me anything.

[nparadox]

I wish I was loved by you

I don't know what to say about your thoughts. It might not be a perfect or maybe a healthy way to love someone. And love can be seen in such a different manner. But I know that I reached that point to love again and I hope I will be able to express my love and feelings to my partner such that she would be able to understand me and maybe to love me back.

[nparadox]

28 Aprilie, 18:44

Nu demult am pus serialul pe TV și mi-am deschis o pungă de jeleuri. Azi am ales să încep două chestii. Să scriu aici, pe telefon idei și gânduri ce mă trimit către tine, draga mea. Știu că ești departe, la câteva mii de km, iar eu încerc să îți fiu foarte aproape. Distanța nu ne ajută, dar voi încerca să te sun zilnic, să răspund cât se poate de rapid și să fiu transparent, ca deobicei.

Al doilea lucru ce l-am început azi este o ”temelie” pentru ceea ce vreau eu de la noi. Să știi că nu îmi doresc ceva simpu, îmi doresc ceva de durată alături de tine. Vreau să creștem împreună, să ne îndeplinim visele unul alături de celălalt și să fim o versiune mai bună a noastră în fiecare zi.

Vei găsi în acel carnețel câte o întrebare mai diferită. Atât referitoare la noi, cât și la mine, la tine, la posibile scenarii. La unele întrebări vei putea răspunde acum. La altele, va trebui s�� mai treacă timp să afli răspunsuri.

Sper, totuși, ca mare parte din întrebări să fie deja lămuritoare referitoare la prezența mea, dorința mea de a fi alături de tine și de a te susține. Vom avea și momente grele, poate mai grele, însă eu îmi reafirm poziția. Sunt alături de tine, sunt deschis și orice îmi vei spune, eu voi lua act și voi încerca să fac tot ceea ce pot mai bine.

Suntem în momentul în care învățăm unul despre celălalt și e un moment atât de frumos. Îmi doresc să îl înmagazinez, să îl înrămez și să ne amintim împreună, peste ani și ani, de această perioadă. Sunt aici pentru un drum lung, cât mai lung. Și voi fi aici.

Mulțumesc că ai apărut în viața mea. Pari că ești piesa lipsă din puzzle. Abia aștept să îmi citești rândurile de aici, iar eu răspunsurile din carnețelul roșu.

[nparadox]

28 Mai, 08:33

M-am trezit cu o durere imensă de cap, mahmur. Totuși, în amețeala mea, am reușit să îmi aranjez frumos costumul. Am sărit cu ceilalți băieți în piscină azi-noapte, a fost pretty wild, dar ne-am distrat foarte bine.

Mi-am dat seama, dar am greșit și îmi pare rău că nu te-am luat cu mine. Nu știu cât de bine te-ai fi simțit cunoscând atâți de mulți oameni, pe mama, dar să știi că m-am gândit la tine non-stop. Ai și văzut asta. Nici nu mai știu ce ți-am spus la telefon, mi-e și rușine să te întreb. Dar, să știi, ai un rol atât de frumos în viața mea și îmi doresc să împart fiecare mică experiență cu tine.

Aș fi dansat cu tine pe melodii ritmate, pe melodii mai slow, ne-am fi băgat picioarele în apă și am fi stat pe nisip, doar noi doi, povestind și răzând. Aș fi venit cu shot-uri la tine, cu săruturi și ne-am fi pozat. Suntem foarte frumoși împreună, ai văzut asta, iar noi doi ne potrivim din atâtea puncte de vedere.

Cred că ți-am zis multe la telefon, dar îți zic și aici. Te vreau mai des lângă mine, să te simt, să mă ții de mână. Ești o binecuvântare și dacă ai vedea cum te privesc, cum mă mândresc cu tine, ai înțelege că tu pentru mine nu ești doar un simplu trecător.

[nparadox]

R, Szeretlek...

[nparadox]

1 octombrie 2023, 17:27

Mi-am gătit azi niște orez obosit și piept de pui cu ardei. Doar orezul e obosit, aparent încă mai am de învățat la capitolul gătit. Credeam că știu să fierb un orez. Nu a ieșit extraordinar, dar din greșeli învăț. Mai ales dacă e vorba de gătit.

Începe toamna, încet încet. Acum ceva timp fiecare dintre noi intra pe porțile facultății și pășea sfios, confuz, neștiind ce îl așteaptă. E și vremea frunzelor, iar din păcate, temperaturile scăzând, nu o să te mai văd purtând rochiile tale frumoase, colorate, în care ador să te văd.

Ție îți stă bine oricum, indiferent de cum te îmbraci, dar în rochie ești magnifică. Elegantă, simplă și cuceritoare. Și da, m-ai cucerit. Sunt complet cucerit, să știi.

Ți-am luat o rochie, e mai de vară și îți stă foarte bine. Abia aștept ca soarele să pună din nou stăpânire pe țara noastră și să te văd în ea, să te țin de mână în curtea ta și să sărim pe trambulină. Atunci când mă ții de mână, lumea devine mai liniștită, mai bună. Chiar dacă genunchiul meu nu prea îmi permite asta, atunci când sunt cu tine pe trambulină, parcă Pământul nu se mai învârte. Nimic nu mai contează. Suntem doar noi doi, vântul ce bate prin copaci și din când în când Gin care vine să ne cheme la joacă.

Ești frumoasă în rochie. Și cele elegante, și cele de noapte, dar și cele de zi. Ești frumoasă ca om, să știi. Reușești să mă supra-motivezi, cumva, nu știu cum. Sunt motivat de mine însumi să devin o versiune mai bună a mea, iar alături de tine, ca partener, simt că am loc unde să cresc, unde să mă cunosc și unde să te cunosc.

Te văd și cred că se întâmplă ceva cu tine. Te întreb cum ești și parcă nu-mi răspunzi. Dar sunt aici. Sunt aici să te ajut, să fiu stâlpul tău necondiționat. Chiar dacă nu-mi ceri asta. Sunt dispus și sunt aici să te ajut cu orice element cu care te pot ajuta, indiferent de natura lui. Nu fug, nu plec nicăieri. De câteva luni, știi bine, ai atenția mea, inima mea și pot să spun că și o parte din sufletul meu angrenat în această furmoasă călătorie. Dacă din momentul acesta simți că te pot ajuta într-o anumită direcție, las totul baltă și trag de tot și toate ca să fie bine, să ne fie nouă bine.

Lucrez la mine, săptămână de săptămână, zi de zi. Pot da 400% în fiecare zi, pentru că indiferent de toate, tu ești partenera mea. Am ajuns departe singur, sunt într-un punct bun. E timpul tău să strălucești, iar eu sunt aici. Cu toate armele mele, de partea ta.

Ceea ce vreau să-ți spun, fără să te sperii, e că eu te iubesc, țin la tine. Nu spun ceea ce spun ca să te schimb, ci spun doar ca să fim noi înșine o versiune mai bună.

P.S: În curând vei citi tot ce am pus aici. M-am apucat să le pun într-un word, dar mai am de scris. Și cred că voi lega într-un fel de jurnal. Ca să îmi ai gândurile printate, scrise, nu doar într-un calculator. Ca o Cutie a Pandorei.

[nparadox]

18 Decembrie 2024

It didn’t kill me, but something inside me died that day.

[nparadox]

20 august, 19:32

Știu că sunt plecat, din nou sunt departe de tine și mi-aș fi dorit să te am lângă mine. Însă, ți-ar fi fost greu, plus, ai și tu treburile tale la tine acasă.

Îmi e greu să vin la Vaslui, să îmi văd bunica din ce în ce mai bătrână, satul din ce în ce mai părăsit. Știu că îi fac mereu o bucurie atunci când o sun, iar atunci când o vizitez, plânge săraca de fericire.

Azi m-am gândit mereu la tine, mi te-am imaginat cum fumezi pe prispa casei, cum te joci cu cățelul din curte, cum îmi zâmbești și cum îmi râzi că m-ai bătut din nou la remi. Într-o zi, voi lua o mașină și vom face o excursie aici. E izolat, câteodată nu ai semnal la telefon și doar gălăgia mașinilor de la strada principală trădează o liniște extraodrinară.

Azi, povestind despre tine, am realizat că eu am ajuns să te iubesc din ce în ce mai tare. Realizez asta, trecând timpul, iar dacă îți spun eu asta acum, s-ar putea să nu mă crezi. Frica din mine îmi dă motive ca nici eu să nu mă cred. Și când spun că am ajuns să te iubesc, n-o spun ca să te apropii mai tarede mine sau să te cuceresc sau că nu am ceva mai bun de făcut. Nici nu cred că are legătură cu mine. Să știi că eu te iubesc pentru ceea ce ești, pentru ceea ce încerci să fii. Ți-am văzut bunătatea, empatia și puterea. Încă îmi e greu să înțeleg multe din ce se întâmplă în viața asta, dar pe tine, viața te-a făcut mai puternică.

Toți trecem prin perioade mai grele sau mai puțin grele. Eu acum sunt într-un rollercoaster, dar voi răzbi, pentru mine. Știu că și tu ai o perioadă cât de cât confuză, nu prea știi pe ce drum să o iei, încotro să te îndrepți.

Oriunde ar fi direcția ta, oricare ar fi direcția ta, țintește cât mai sus, către stele. Ai puterea și capacitatea să obții totul. Iar dacă ai nevoie vreodată de direcție, de puțin ajutor, eu sunt aici și voi da absolut 300% din ceea ce pot. Știu și sper că într-o zi, voi avea curajul să îți spun și să îți arăt asta. Încerc să fiu mereu constant, mereu acolo, indiferent de locul în care sunt pe pământ. Vreau mai mult să îți arăt decât să o spun și mă țin de chestia asta.

Vreau să știi că indiferent de cât a trecut de când ne-am cunoscut, parcă a trecut de două ori mai mult. Iar asta spune ceva. Eu sunt aici, rămân aici.

Te sărut, abia aștept să te văd și să mă ții de mână.

[nparadox]

8 August 2023, 13:37

Nu de mult am luat pauza de masă și continui pauza fiindcă nu prea am chef de muncă. Am avut parte de un weekend de relaxare și deși sunt încărcat, parcă îmi doresc în continuare să fiu în natură și cu tine alături.

Vreau să îți mulțumesc pentru faptul că m-ai luat cu tine în vacanța aceasta. A fost foarte drăguț totul, am mâncat foarte bine și m-am încărcat cu multă energie.

Suntem foarte frumoși împreună, știi asta, nu? Aștept să primesc pozele, să mai facem unele și să fac un album cu poze cu noi doi, pentru amândoi.

Se vede pe mine că sunt apăsat după ultima lună, că sunt afectat. Te văd și pe tine afectată, ținută în loc de ceva. Aș vrea să știi că sunt aici să te ajut, să te ascult. Vom face lucrurile să funcționeze, dar am nevoie și de informații din partea ta, să nu mă mai respingi și să comunicăm.

Sper că ți-au plăcut bilețelele. Dar și micul cadou. Mă inspiri zi de zi. Ador să îți fac masaj, să adormi în brațele mele. Mi-aș dori ca serile să se finalizeze cu tine în brațele mele, iar dimineața să fac cafeaua și să te privesc cum fumezi la geamul dormitorului meu.

Sper și cred că vom face într-o zi acest pas. Eu privesc cu bucurie spre viitor, fiindcă tu ești prezentul și viitorul meu.