olumetrista

[olumetrista]

De ce?

De ce încå aștept un mesaj de la tine deși știu cå nu o så aparå niciodatå?

De ce încå țin la tine deși aproape cå nu mi-ai fost nici prieten?

De ce încå må gândesc la tine, deși nu ar fi trebuit så o fac niciodatå?

De ce încå tresar și zâmbesc când îți aud numele?

De ce nu ai aceleași sentimente pentru mine?

De ce nu a fost så fie?

Am råspuns la toate astea.. deoarece sunt o toantå care a våzut în tine sclipirea aia pe care nu o vede nimeni.. frumusețea aia interioarå.. aștept mesajul åla nenorocit care m-ar face fericitå și m-ar scoate din starea asta depresivå..

Îmi apari în minte mai tot timpul.. nu mai vreau imaginea ta în minte, nu mai vreau gândul cå-mi vei da mesaj, nu mai vreau nimic legat de tine.. îmi face råu tot ce însemni tu.. și nu pentru modul cum te comporți fațå de mine.. ci pentru cå nu te am, pentru cå nu ești al meu și știu cå n-o så fii niciodatå..

Nu ne-am îndrågostit în același timp.. eu m-am îndrågostit de tine în vara lu' 2019.. tu probabil niciodatå.. am râs, am glumit.. dar de fiecare datå când te vedeam zâmbind, må îndrågosteam mai tare și mai tare.. și tot așa..

N-o så-mi înțelegi niciodatå nebunia, dar prin felul tåu de a fi m-ai fåcut så må topesc dupå tine.. chiar și dupå mult timp în care nu am vorbit.. tot la tine îmi e gândul.. chiar dacå am pe altcineva la care ar trebui så må gândesc.. nu pot.. de fiecare datå apari tu în mintea mea.. zi-mi cum så te scot de acolo cå jur cå nu pot..

Țin la tine.. și țin enorm.. nu știu de ce.. dar încå o fac.. de fapt, nici måcar nu știu când am început så țin la tine și nici cum.. dacå nu știu când am început så o fac, de unde så știu cum så nu o mai fac? nu am de unde.. sunt incapabilå så fac asta.. sunt incapabilå så nu mai țin la tine..

Numele tåu.. când îl aud sau våd undeva.. må gândesc la tine.. pur și simplu îmi apare imaginea ta în minte și nu o mai pot scoate sau șterge..

Te-am vrut så fii al meu atât de mult încât eram în stare så-mi vând și sufletul.. eram în stare så îți dau orice.. eram în al nouålea cer când îmi strigai numele, când må atingeai, când îmi zâmbeai.. când erai în jurul meu.. pur și simplu pluteam, radiam de fericire.. må scoteai din orice stare proastå.. dacå må pierdeam de mine, era de ajuns så te våd și imediat må regåseam..

Uråsc så nu vorbim, uråsc så nu te våd, uråsc så må eviți, uråsc så îmi vezi mesajele și så nu îmi råspunzi.. uråsc tot ce faci și nu e legat de mine..

De aceleași sentimente nu putem vorbii.. poate cå tu te uiți și la aspectul fizic.. poate cå doar asta te intereseazå.. dar eu nu m-am uitat la asta la tine.. mi-a fost de ajuns så îți citesc sufletul.. dar tu.. tu nu poți spune decât cå "ai o pårere bunå despre mine și nu ți-o vei schimba".. nu te cred.

Nu a fost pentru cå suntem cu totul diferiți și tu nu apreciezi oamenii care te-ar putea face fericit, oamenii åia pentru care tu ești special.. de exemplu EU..

Dar orice ai face și orice ai spune, îți doresc tot binele din lume.

[olumetrista]

Știți care e problema cu relațiile din ziua de azi?

Cå foarte puține mai sunt sincere și din inimå.

Sau mai există o problemå, posesivitatea le stricå.

Nici persoana iubitå nu ne înțelege sau mai ales persoana care spune cå ne iubește.

Dacå ne iubește cu adevårat de ce ar renunța la noi la prima greșealå?

În loc så ne explice unde am greșit pentru a putea remedia împreunå, persoanele iubite aleg så plece. Te aruncå la gunoi la prima ceartå, la prima greșealå, oricât de micå.

Foarte mulți nu înțeleg cå fiind posesivi nu rezolvå nimic, ba chiar mai råu fac. Nu înțeleg cå spunând "nu" la ceea ce persoana de lângå ei își dorește o fac så sufere.

De foarte multe ori, dacå persoana pe care o iubim ne interzice ceva, facem cum spune ea, de frica de a nu o pierde, chiar dacå urlå inima în noi.

E ok så îi interzici så nu mai vorbeascå cu o anumitå persoanå, dar n-o pune så renunțe la ceea ce ea iubește, la ce îi e drag, la ce îi place så facå.

Dacå ție nu îți convine un anumit lucru, discutå despre asta cu persoana respectivå, låmuriți împreunå, dar nu pleca. Nu te încåpåțâna. Fii acolo, pentru ea, n-ai de ce så pleci.

Dacå pleci vei face totul praf, persoana care a fost lângå tine va suferi. Nu îți bate joc, nu se meritå... și... ce dai, aia primești.

Ai gijå de persoana de lângå tine, få-o fericitå, iubește-o, deoarece acolo unde existå iubire adevåratå existå și înțelegere. Fiți uniți, nu låsați un lucru așa minor så destrame tot ce ați clådit împreunå.

Prin a fi posesiv nu o så rezolvi niciodatå, dar NICIODATÅ nimic. N-are rost și nici sens så îi interzici ceva. Dacå te iubește nu te va înșela sau tråda vreodatå, iar fiind posesiv o poți pierde mult mai repede, deoarece se va såtura så se simtå închiså într-o colivie. Nu îi tåia aripile fiind așa cu ea, trebuie så o iubești așa cum este ea.

Iubind vei rezolva totul, absolut totul.

Nu-i rupe inima, nu-i cålca sufletul în picioare dacå ea ți le-a pus în fațå pe tavå. Dacå te iubește îți va da întotdeauna ce e mai bun din ea. Nu te va påråsi niciodatå și va fi mereu acolo, la bine, dar mai ales la råu.

Dacå vå certați, nu alegeți "calea aia mai simplå" de a vå despårți. Discutați motivul certei și remediați-l.

Luptați unul pentru altul, iar mai târziu, peste câteva luni, peste câțiva ani chiar, nu o så vå parå råu, o så fiți cei mai fericiți. O så vå uitați în urmå, la toate certurile care nu v-au învins și veți spune "må bucur cå n-am renunțat atunci și nu o voi face niciodatå". 💕

[olumetrista]

Și știi ce nu e corect în viața asta?

Cå oamenii vorbesc fårå så gândeascå. Fårå så te cunoascå sau mai ales fårå så îți cunoascå viața și trecutul.

Oamenii te judecå dupå aparențe, dupå vestimentație sau înfåțisare și mai ales fårå så te fi întrebat vreodatå "ce faci?" sau "cum e viața ta?". Te judecå, te bârfesc, vorbește gura fårå ei, dar la ei s-au uitat vreodatå?

S-au uitat vreodatå în oglindå și s-au întrebat "cine-s eu?", îți zic eu cå nu. Sunt doar niște jigodii, niște lepre, niște oameni de nimic.

Te vorbesc pe tine, dar fårå så știe toate prin care ai trecut. Fårå så aibå habar ce e în sufletul tåu.

Au fost ei lângå tine când ai cåzut? Au fost ei acolo så te ridice? Nu. Atunci de ce își permit så vorbeascå despre tine?

Știu ei ce e în casa ta? Sau dacå ai inima întreagå?

Habar nu are nimeni de nimic, dar totuși ei vorbesc și o fac numai aiurea. Aruncå cu vorbe false în stânga și în dreapta fårå så se gândeascå "bå, dar dacå zic asta, nici nu e adevårat, dacå o så-l doarå p-åla de care vorbesc?". Se gândesc doar la ei, så fie ei puși bine, pe tine te aruncå la gunoi cu 2 vorbe proaste.

Ei au nevoie så se știe sus, dar ar trebui så aibå grijå så nu cadå de la înålțimea la care se cred, cå nu e de bine.

Fiecare cu pårerea lui, dar înainte så îți dai cu pårerea despre cineva, oricine ar fi, eu zic så îl cunoști mai întâi, så știi prin ce trece, prin ce a trecut, ce are pe suflet. Înainte så judeci o persoanå, cunoaște-o.

Cu ce te alegi dacå judeci o persoanå dupå alarențe? CU NIMIC.

Sunt niște oameni de cåcat åia care judecå dupå aparențe sau alte lucruri minore.

Poate persoana respectivå râde frecvent, e veselå, se distreazå, dar niciodatå, NICIODATÅ n-ai så știi ce e în sufletul acelei persoane. Poate spune cå e bine abținându-se så nu izbucneascå în lacrimi, cu inima ruptå, sufletul sfâșiat și zâmbetul pe buze cå tu-l crezi.

E o lume plinå de oameni falși, oameni de nimic.

Ai grijå la omenii ca åștia, nu se mai saturå din mâncat cåcat și pofta e din ce în ce mai mare.

Då-le peste bot, nu le permite så-ți scoatå vorbe sau mai multe vorbe.

Fiecare suntem frumoși și minunați în felul nostru, mai puțin åia care judecå a prost și care își bat joc de oameni.

Åștia sunt jigodii, nu oameni.

[olumetrista]

Suntem o generație tristå.

Suntem o generație pierdutå între vicii și fum, o generație fårå suflet și cu inimile sfâșiate.

Suntem cerșetori de puținå iubire, dar nimeni nu are så ne dea, am ajuns så plângem în interiorul nostru, ca nimeni så nu ne vadå, så ocolim întrebårile și så spunem ce ne macinå.

Suntem mai reci ca mortu', ne e fricå så iubim, de fapt mai mult så nu fim råniți din nou, fricå så nu mai suferim și så trecem iar prin ce am mai trecut de atâtea ori.

Ne refugiem înåuntrul nostru și ståm închiși acolo. Refuzåm så le spunem "prietenilor" problemele noastre de frica de nu a ne spune secretele mai departe.

Ocolim oamenii care vor så ne fie aproape, nu mai vrem så avem prieteni falși, deoarece de cele mai multe ori am fost victime ale lor, ei spunând cå ne vor fi aproape mereu, dar de fapt sunt doar la bine, la greu te laså și så mori, fårå så le pese.

Avem nevoie de acel om care så ne fie alåturi, care atunci când cådem så ne ridice, så ne fie alåturi și dacå nu reușește så ne ridice, så se așeze lângå noi.

Din påcate acei oameni sunt foarte rari, cei mai rari, iar de obicei, cei care îți spun cå "te iubesc" și cå "îți sunt alåturi orice ar fi" te mint, tu poți så le spui cå ești bine chiar dacå ești într-o baltå de sânge, la påmânt cå ei te cred.

Suntem generația aia pierdutå în versurile unor melodii triste, maturizați înainte de vreme și cu copilåriile pierdute.

Suntem pierduți în alcool și fumul țigårilor, crezând cå putem îneca tot amarul și suferința pe care o avem, înså în zadar.

Suntem generația aia cu multe vise, dar cele mai multe fiind spulberate de pårinți, prietenii false sau iubiri pierdute.

Ne dorim o persoanå care så ne iubeascå, så ne ridice moralul atunci când e la påmânt, så ne facå så ne simțim iubiți și så uitåm de toate greutåțile vieții, dar asta råmâne doar o dorințå.

Vrem alinare, vrem så fim din nou copiii åia inocenți care nu știu de greutåți, iubire și så tråim iar fericirile acealea care acum sunt din ce în ce mai rare.

Suntem o generație pierdutå în lacrimi, dor, certuri, iubiri interzise sau pierdute.

Ne dormi ca țigårile så ne aline sufletul, dar nimic nu mai poate face asta înafarå de o persoanå care så ne iubeascå așa distruși cum suntem, care så nu se uite la corp, înfåțișare sau alte lucruri minore. Vrem o persoanå care så ne iubeascå defectele, nu så încerce så ne schimbe.

Ne dormin atenție și afecțiune, dar în schimb primim doar cuțite în spate.

Suntem plini de råni și cuțite înfipte în spate de la fiecare în parte, de la familie, prieteni și vise spulberate.