#Ţării Bârsei

[vladdocs]

ENG: Request for shelter from the lord of Wallachia.

Original letter of the governor Vlad Draguli Tepes dated September 6 (3 according to the sources below, in the original "on the Monday before the Feast of the Nativity of the Virgin,") September 1456.

We, Vlad, the prince of Wallachia and ruler of the country of Făgăraș and Amlaș, hereby inform and make known, by the contents of this letter, to all those to whom it is due, (that) because, taking into account the services of some of the princes, brothers of ours, of the lineage of Mircea, our father, (services) which they have faithfully shown everywhere to the kings of Hungary and their holy crown and by which, in defence of the right Catholic faith, they have made themselves pleasing and beloved; we, wishing to take as an example their footsteps and deeds, (done) first for the acquisition of the dominion of this Romanian Country and for a greater quest, wishing to make and show our faith to the pre-eminent prince, Mr. Ladislaus, King of Hungary, Bohemia, Dalmatia, Croatia, etc. , Duke of Austria, our preappointed lord in his youth, and bowing our very head and all our (people's) heads for the support and protection of his light, for fear of the Turks, in the name of that lord of our king and having full confidence in the Saxons and in the faith of all the townsmen of Brasov and the inhabitants of the land of Barsa, under the very strong faith and oath of the people of Brasov, for which, coming to us, in the name of all the elders of the said (country) of Bârsei, George, the former judge, Gaspar the goldsmith and another Gaspar the Great, the butcher, and Thes, the judge of Râșnov, together with them, under oath and faith in God, we have resolved and have ordained the due (such) that, whenever and whenever in the course of time, because of fear of the Turks or because of the expulsion of our enemies should happen to arrive in the parts of Hungary and in their midst, they should take us and ours, lovingly care for us, feed us and be enemies to our enemies, and let us be bound to resist with all our strength and power in defence against the Turks and the armies of their other enemies, and let them, until we are in their midst, be bound to defend us from all hostile men, and if we and ours suffer any damage in their midst or among their borders, let them answer for it. Besides these, willing to do as well or better, as our forefathers did, holding fast all those, which they have duly concluded, we further add that whosoever or whosoever shall come or shall come, rightfully, into these parts of ours shall not pay customs, (may) go in peace and without hindrance, and also that the just shall not be held back for the unjust, and if any shall come, let them obtain it before us or our appointed servants. All these aforesaid and others, which keep the due ordinance, in order to keep faith and obedience, we have taken upon us of our own free will, and we promise to our said lord the king, and to those townsmen of Brasov and the elders of (the country of) Bârsei, according to the faith due to God and according to humanity, to keep them until death with strength and in an unbroken manner, by the intercession of this letter of ours and by the testimony of our seal which we use. Given at Targoviste, on the Monday before the feast of the Nativity of the Virgin Mary, in the year of our Lord one thousand four hundred and fifty-six.

________ RO:

Cerere de adăpost din partea domnului Valahiei.

Scrisoare originală a guvernatorului Vlad Dragulea Țepeș din 6 septembrie (3 conform surselor de mai jos, în original "în lunea dinaintea sărbătorii Nașterii Maicii Domnului") 1456 septembrie.

Noi, Vlad, voievodul Ţării Româneşti şi domn al ţării Făgăraşului şi Amlaşului, dăm de ştire şi facem cunoscut, prin cuprinsul (scrisorii) de faţă, tuturor cărora li se cuvine, (că) deoarece, ţinând seama de serviciile câtorva voievozi, fraţi ai noştri, din neamul lui Mircea, părintele nostru, (servicii) pe care aceştia le-au arătat pretutindeni cu credinţă regilor Ungariei şi sfintei lor coroane şi prin care, în apărarea dreptei credinţe catolice, s-au făcut plăcuţi şi iubiţi; noi, voind să luăm ca pildă urmele şi faptele acestora, (făcute) mai întâi pentru dobândirea domniei acestei Ţării Româneşti şi pentru o mai mare cercare, voind să facem şi să arătăm credinţa noastră prealuminatului domn principe, domnului Ladislau, regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., duce de Austria, domnul nostru preaplăcut în tinereţea sa, şi plecând chiar capul nostru şi al tuturor (oamenilor) noştri pentru sprijinul şi ocrotirea luminăţiei sale, din cauza fricii de turci, în numele acelui domn al nostru regele şi având încredere deplină în saşi şi în credinţa tuturor orăşenilor din Braşov şi a locuitorilor din ţara Bârsei, sub credinţa şi jurământul foarte puternic al braşovenilor, pentru care, venind la noi, în numele tuturor bătrânilor din zisa (ţara) a Bârsei, George, fostul jude, Gaspar aurarul şi un alt Gaspar, cel Mare, măcelarul, şi Thes, judele din Râşnov, împreună cu aceştia, sub jurământul şi credinţa în Dumnezeu, am hotărât şi am rânduit cele cuvenite (astfel) ca, oricând şi ori de câte ori în scurgerea vremii, din cauza fricii de turci sau din cauza izgonirii de duşmani noştri s-ar întâmpla să ajungem în părţile Ungariei şi în mijlocul acestora, aceştia să ne ia pe noi şi pe ai noştri, să ne îngrijească cu dragoste, să ne hrănească şi să fie duşmani duşmanilor noştri, iar noi să fim datori să rezistăm cu toate forţele şi puterile în apărarea împotriva turcilor şi a oştirilor altor duşmani ai acestora, iar ei până când vom fi în mijlocul lor, să fie datori să ne apere de toţi oamenii duşmănoşi şi, dacă noi şi ai noştri am suferi în mijlocul lor sau printre hotarele lor vreo pagubă din afară, sp răspundă de acestea. În afară de acestea, voind să facem tot aşa de bine sau mai bine, după cum au făcut pomeniţii noştri înaintaşi, păstrând cu tărie toate acelea, pe care ei le-au încheiat în chip cuvenit, pe deasupra adăugăm că oricine sau oricare va veni sau vor veni, în chip îndreptăţit, în aceste părţi ale noastre să nu plătească vamă, să (poată) merge în linişte şi fără nici o piedică, şi, de asemenea, să nu fie reţinuţi cei drepţi pentru cei nedrepţi, iar, dacă cineva va avea de gând să vină, să obţină aceasta în faţa noastră sau a slujbaşilor noştri rânduiţi. Toate acestea sus-amintite şi altele, care ţin rânduiala cuvenită, pentru a păstra credinţă şi supunere, le-am luat asupra noastră de bună voie şi făgăduim zisului nostru domn regele şi acelor orăşeni din Braşov şi bătrânilor din (ţara) Bârsei, după credinţa datorată lui Dumnezeu şi după omenie, să le păstrăm până la moarte cu tărie şi în chip nestrămutat, prin mijlocirea acestei scrisori a noastre şi prin mărturia peceţii noastre de care ne folosim. Dat la Târgovişte, în lunea dinaintea sărbătorii Naşterii fecioarei Maria, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi şase.

__________

Original in Latin:

«Nos Vlad partium Transsiluanarum vaivoda et dominus terrarum de Fogaras et Omlas memoriae commendantes tenore praesentium significantes omnibus quibus expedit universis quia considerantes nonnullorum de generatione Merche vaivodarum patris et fratrum nostrorum servitia, quae ipsi ac ubique legibus Hungariae et sacrosanctae eorum coronae fideliter exhibuerunt1) ac se deffensione ortodoxae fidei catholicae2) gratas et acceptas reddiderunt. Nos eorum vestigia et actus imitari volentes in adeptione prima huius Valachiae dominationis pro maiori experientia serenissimo principi domino domino Ladislao Hungariae, Bohemiae, Dalmaciae, Croaciae et cetera regi duci Austriae, domino nostro gratiosissimo sua in iuventute nostram fidelitatem ostendere et facere volentes caput quoque nostrum et nostrorum omnium in sinum et protectionem suae serenitatis inclinantes prae timore Turcorum in persona ipsius domini nostri regis ad Saxones et fidem omnium civium de Brassouia et provinciae Burchiae commorantium perfecta fide confidentes atque Brassouiensium sub fide et iuramento firmissimo Georgium quondam iudicem, Gasparum Aurifabrum et alterum Gasparum Magnum carnificem ac Thes iudicem de Rasnaua in personis cunctorum seniorum dicto de Burchia ad nos venientes cum ipsis sub iuramento et fidei deo debita disposuimus3) et ordinavimus, ut quandocumque et quotienscumque in processu temporum prae timore Turcorum aut expulsione nostrorum inimicorum ad partes Hungariae et ipsorum in medio devenire contingeris ipsi nos et nostros suscipiant, pie tractant, nutriant et inimicis nostris inimici sint et nos contra Turcos et aliorum ipsorum inimicorum potentias viribus et potentiis in deffensione resistere debeamus et iam ipsi quousque ipsorum in medio fuerimus ab omnibus illicitis hominibus deffendere et si aliqua dampna nos et nostri inter ipsos aut sub metis ipsorum extra patiamur de hiis respondere debeant. Praeterea quemadmodum ipsis priores nostri praedecessores fecerunt in bonis sic vel melius facere volentes et quidquam ipsi concluserunt debito fine ea omnia firmiter tenentes insuper addimus, ut quicumque vel quiscumque iusti ad has nostras partes venerit vel venerint nisi tributa persolvat pacifice ac omni sine impedimento ambulat, ita etiam quod iusti pro iniustis non arestantur, sed si aliquis aliquid accessus habuerit id coram nobis aut nostris deputatis officialibus acquirat. Haec omnia praemissa et alia quae debito ordine pertinent ad fidem et fidelitatem observandum dicto domino nostro regi ac ipsis civibus de Brassouia et senioribus de Burchia sponte asumpsimus et promittimus in fidem deo debitam et humanitatem usque mortem nostram inviolabiliter firmiter tenere harum literarum nostrarum et testimonio sigilii4) nostri quo utimur mediante. Datum in Tergouistia feria secunda proxima ante festum nativitatis virginis Mariae, anno domini millesimo quadringentesimo quinquagesimo sexto». http://cautare.arhivamedievala.ro/MedievaliaDetails/faces/index?fbclid=IwAR3p5Yf64GV-N82w5-fnlu6QaxdjRWu-zpITsIkwlCsMl5TdiW07iMMnDmI&docid=BV-F-00001-03-2-014&_afrWindowMode=0&_afrLoop=34796868487341228&_adf.ctrl-state=18cgajtbvd_4

[centrulculturalreduta2019]

Cornel Sculean prezent la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’

Centrul Cultural Reduta și Consiliul Județean Brașov în parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov și cu Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov vă invită în perioada 12-15 august 2022 în Piața Sfatului, la prima ediție a Târgului ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’.

Vor fi prezenți peste 20 de meșteri populari din județul Brașov și din țară. Aceștia vor aduce în atenția vizitatorilor, meșteșuguri din vechime, care se practică și astăzi, precum pielărit, cusături, pictură pe lemn, pictură pe sticlă, împletituri din sfoară, împletituri din foi de porumb, sculptură, modelaj în lut, olărit, împăslit, ceramică. Cei mici vor descoperi la acest târg și turtă dulce.      

Astăzi,  câteva cuvinte despre pictura pe sticlă și despre Cornel Sculean, unul dintre meșterii pe care îi veți întâlni la Brașov.

Pictura pe sticlă – un meșteșug împământenit de țăranii transilvăneni

Pictura pe sticlă este un meșteșug nou, de import, apărut și dezvoltat doar în Transilvania, începând cu secolul al XVII-lea. Actul de naștere al iconăritului pe sticlă este considerat anul 1699, când o icoană pe lemn de la Manăstirea Nicula a lăcrimat. 

Vestea marii minuni a ajuns până departe în apus, de unde numeroși pictori au venit sa vadă minunea și bineînțeles, să reproducă icoana. Pentru că în apus, în secolele XVI – XVII pictura pe sticlă era la modă, pictorii  de ocazie, au venit la Nicula cu acest material. Fiind mult mai simplu de pictat pe sticlă, lemnul a fost înlocuit repede de țăranii transilvaneni, un factor favorizant fiind existența mai multor glăjării ce existau la acea vreme în Transilvania, în special în zona de munte.

Icoana pe sticlă și-a pierdut valențele bisericești odată cu nașterea sa. Țăranii transilvani, prin cromatică și personajele reprezentate, au zugrăvit de fapt imaginea satului în care trăiau. Astfel, în planul secundar apar case transilvănene, biserici identice cu cele din satele iconarilor, țărani îmbrăcați românește, flori și elementele mitologice din credința populară, precum „Soarele și Luna”.  

Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul, etc motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român fie lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație, sau chiar bârnele și stâlpii  casei și bisericii.

Cornel Sculean, coborâtor de neam din Șcheii Brașovului, a încercat de-a lungul timpului  prin icoanele mele să reînvie satul de altădată al bunicilor săi.

Deși este absolvent al Facultății de Geografie, de mic copil a fost atras de  folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții. Arta picturii pe sticlă a învățat-o singur. Călăuză la început de drum i-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

,,Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin.’’   

De-a lungul activității sale a reprezentat Brașovul și România, în calitate de ambasador al artei tradiționale românești la Bonn, Linz, Rotterdam, Torun și Nürenberg.

Din dorința  de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, a organizat împreună cu colegii s[i, cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN : Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate  2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

Vă invităm la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’ organizat în Piața Sfatului din Brașov, în perioada 12-15  august pentru a afla mai multe despre pictura pe sticlă și pentru a sta de vorbă cu Cornel Sculean despre icoanele lucrate cu migală.

Text și foto: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov      

[centrulreduta2019]

Cornel Sculean expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov  își  vor expune lucrările.

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta".

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov.

Pictura pe sticlă – un meșteșug împământenit de țăranii transilvăneni

Pictura pe sticlă este un meșteșug nou, de import, apărut și dezvoltat doar în Transilvania, începând cu secolul al XVII-lea. Actul de naștere al iconăritului pe sticlă este considerat anul 1699, când o icoană pe lemn de la Manăstirea Nicula a lăcrimat. Vestea marii minuni a ajuns până departe în apus, de unde numeroși pictori au venit sa vadă minunea și bineînțeles, să reproducă icoana. Pentru că în apus, în secolele XVI – XVII pictura pe sticlă era la modă, pictorii  de ocazie, au venit la Nicula cu acest material. Fiind mult mai simplu de pictat pe sticlă, lemnul a fost înlocuit repede de țăranii transilvaneni, un factor favorizant fiind existența mai multor glăjării ce existau la acea vreme în Transilvania, în special în zona de munte.

Icoana pe sticlă și-a pierdut valențele bisericești odată cu nașterea sa. Țăranii transilvani, prin cromatică și personajele reprezentate, au zugrăvit de fapt imaginea satului în care trăiau. Astfel, în planul secundar apar case transilvănene, biserici identice cu cele din satele iconarilor, țărani îmbrăcați românește, flori și elementele mitologice din credința populară, precum „Soarele și Luna”.  Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul, etc motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român fie lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație, sau chiar bârnele și stâlpii  casei și bisericii.

Cornel Sculean

Date de contact : PFA Sculean Cornel

email: artatraditionala@gmail.com

www.facebook.com/atelieruldeicoane

tel: 0741 171 780

 Coborâtor de neam din Șcheii Brașovului, am încercat de-a lungul timpului  prin icoanele mele sa reînviu satul de altădată al bunicilor.

Deși sunt absolvent al Facultății de Geografie, de mic copil am fost atras de  folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții. Arta picturii pe sticlă am învățat-o singur. Călăuză la început de drum mi-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin.              

De-a lungul activității mele am reprezentat Brașovul și România, în calitate de ambasador al artei tradiționale românești la Bonn, Linz, Rotterdam, Torun și Nürenberg.

Din dorința  de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, am organizat împreună cu colegii mei, cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN : Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate  2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

[barsand]

Legendele Ţării Bârsei

Legendele Țării Bârsei album

Turism

Turiştii pot alege să viziteze mai multe circuite şi pot afla secrete unor localităţi din Braşov. De exemplu Râşnovul se numeşte şi Valea Trandafirilor după ce primii imigranţi au descoperit o păşune plină cu trandafiri roşii. O altă legendă spune că izvorul Tărlungului îşi are originea în lacrimile unei femei care a plecat încăutarea soţului. Cetatea de Pământ…

[rudyroth79]

Vlad Ţepeş a fost, după cum se ştie (sau poate nu atât de bine), domnitor al Ţării Româneşti în anii 1448, 1456 – 1462 şi 1476. Era numit şi Vlad Drăculea, după tatăl său, Vlad Dracul. Bunicul său a fost Mircea cel Bătrân. ”Dracul” era supranumele popular, care vine de la Ordinul Dragonului în care fusese primit tatăl său şi purta pe haine însemnul ordinului, ce îi înspăimânta pe oamenii de rând şi i-a făcut să-l numească Dracul. Până la Dracula n-a fost mult. ”Țepeş” vine, desigur, de la obiceiul său de a-i omorî prin tragerea în ţeapă pe răufăcători, hoţi, criminali şi duşmani, obicei crud, înspăimântător chiar şi pentru Evul Mediu.

Răzbunarea saşilor din Transilvania

Ordinul Dragonului (în latină, Societas Draconistrarum)

Saşii din Transilvania sunt primii care au scris despre Vlad Țepeș cu scopul de a-l denigra. Povestea este lungă, dar pe scurt se poate rezuma astfel. Exista un conflict între voievodul valah şi cercurile de comercianţi saşi din Ardeal. Aceştia făceau negoţ în Valahia, dar au refuzat să plătească taxele, astfel încât Ţepeş a hotărât pedepsirea lor în rând cu hoţii, trădătorii, viclenii. Se pare că nu uitase nici de ajutorul pe care ei l-au dat boierilor săi trădători şi complotişti, oferindu-le adăpost în cetăţile Braşovului, Râşnovului şi Sibiului. În mai puţin de 100 de ani, Europa apuseană a fost plină de poveştile populare în care saşii îl denigrau pe domnitor. Ajutaţi şi de Matei Corvin, saşii au dus un fel de campanie negativă de presă, cum am spune azi. Cel puţin 15 povestiri oripilante despre Vlad Ţepeş circulau prin secolul al XVI-lea la toate curţile regale europene într-o culegere care apărea şi cu gravuri cât mai înspăimântătoare.

Cel mai vechi manuscris păstrat al povestirilor în limba germană se află la Mănăstirea Saint Gall din Elveţia şi datează din secolul al XVII-lea. Acest text povesteşte într-o manieră foarte subiectivă despre faptele lui Ţepeş. Còpii ale manuscrisului circulau însoţite şi de xilogravuri reprezentând cruzimea lui Vlad, accentuând până la mistificare unele trăsături. Sunt relatate pedepsele pe care Vlad Țepeș le-a aplicat locuitorilor din Țara Bârsei.

În lumea răsăriteană

Există şi o variantă slavonă a poveştii oripilante a lui Vlad Ţepeş. ”Skazaie o Drakule voevod”, adică ”Povestire despre Dracula voievod”, care apare cu următoarea conotaţie făcută de tipăritorul ei: ”În anul 6994 (1486) februarie 13 s-a scris mai întâi; apoi în anul 6998 (1490) ianuarie 28, am transcris a doua oară, eu, păcătosul, Efrosin”. Scrierea este de fapt o culegere de 19 povestiri istorice, scrise la întâmplare, nu în ordine cronologică. Istoricii au ajuns la concluzia că acestea au avut ca autor un român, iar copist a fost amintitul călugăr Efrosin. Manuscrisul a ajuns în Rusia şi de acolo a circulat în toată lumea răsăriteană. Figura domnitorului apare aici mult mai favorabil conturată, el este în primul rând un domn împărţitor de dreptate, iubitor de cinste, onoare, vitejie si cere aceleași calități şi supuşilor sai. Este adevărat că pedepsește aspru şi are ca preferinţă tragerea în ţeapă…

De la Victor Hugo la Bram Stoker

Scriitori celebri, insirați de legendele care s-au format în jurului lui Țepeș au folosit și ei câte ceva în operele lor.

Victor Hugo, inspirat de lucrarea lui Dimitrie Cantemir ”Istoria Imperiului Otoman”, l-a descris pe Vlad Țepeș în al său ”Sultan Mourad” drept un boier valah care refuză să-i plătească tribut sultanului.

Jules Verne alege Transilvania pentru romanul său de anticipație ”Castelul din Carpați” în care este speculat mitul strigoiului.

Desigur, Bram Stoker cu romanul ”Dracula” este scriitorul care a câștigat cea mai mare faimă în urma exploatării personajului Dracula.

S-au făcut ulterior filme şi piese de teatru, toate pornind de la romanul lui Stoker, fiecare exagerând trăsături pe care le-au transferat unui personaj care coincide cu cel istoric doar în privința numelui.

Anul 1897 este începutul gloriei lui Bram Stoker. Un romancier care ar fi rămas poate mai puţin cunoscut sau, în orice caz, nu atât de faimos fără acest roman. Irlandezul Bram (Abraham) Stoker (1847 – 1912) s-a născut în Dublin și a avut o copilărie marcată de boală și de gândul că ar putea muri timpuriu din cauza acesteia. Orientat de părinţi spre studiul matematicii și ajuns pe băncile Colegiului Trinity din capitala irlandeză, Stoker a constatat că nu este atras de matematică, ci mai de grabă de arta dramatică. Aceasta şi pentru ca a vizionat împreună cu bunul său prieten, George Bernard Shaw, o seamă de spectacole de teatru. În 1879, Bram Stoker şi-a descoperit o nouă pasiune: studiul pentru vampirism şi ocultism. I-a venit ideea scrierii unui roman având ca temă vampirismul. Povestirile germane despre Vlad Tepeş l-au inspirat prin cruzimea descrisă acolo. El n-a fost însă niciodată în Transilvania sau în Țara Românească. Cum a putut face legatura dintre personajul Dracula – un conte secui din Transilvania şi Vlad Ţepeş, un domnitor român? Dracula cel crud devine un monstru, un personaj mitologic deja, un vampir care nu mai are de-a face cu adevăratul Dracula, voievodul. De altfel, cine citeşte romanul cu atenţie poate vedea că însuşi autorul îşi pune personajul să mărturisească înrudirea cu domnitorul român prin următoarea frază:

”Cine a fost, dacă nu unul din neamul meu, voievodul care a traversat Dunărea și i-a bătut pe turci chiar pe pământul lor?”.

Nu este cazul să ne supărăm prea mult pentru nerespectarea adevărului istoric în acest roman care a generat un mit fals. Important este ca noi, românii, să știm clar cine a fost Vlad Țepeș, recurgând la izvoarele istorice autentice. Putem profita, desigur, din turismul bazat pe imaginea lui Dracula.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

”Cum a ajuns Vlad Țepeș contele Dracula” de Daniela Șontică Vlad Ţepeş a fost, după cum se ştie (sau poate nu atât de bine), domnitor al Ţării Româneşti în anii 1448, 1456 - 1462 şi 1476.

[centrulculturalreduta2019]

Povestea unui meșter, creator popular: Cornel Sculean și Icoana pe sticlă

Absolvent al Facultății de Geografie, Cornel Sculean a fost atras de  folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții, încă de când era mic. 

Arta picturii pe sticlă a învățat-o singur. Călăuză la început de drum i-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

Coborâtor de neam din Șcheii Brașovului a încercat de-a lungul timpului prin icoanele sale să reînvie satul de altădată al bunicilor.

,,Icoana pe sticlă am descoperit-o în liceu, deși începusem să pictez din școala generală, peisaje și case de la țară, inspirate din fotografii și reviste. Tehnica de lucru a fost foarte simplă, mai ales că aveam toate materialele în casă, vopsele, pensule și niște rame cu sticlă. Așa că am trecut la studiu citind atât pe Ion Muslea, cât și pe Dancu, ambele cărți fiind considerate biblii ale picturii pe sticlă din Transilvania’’, spune Cornel Sculean. 

Analizând cu atenție fotografiile a descoperit  în icoane, satul transilvănean de altădată.

,,Icoana pentru mine reprezintă o fereastră spre satul  bunicilor, o fereastră spre țăranul român ce s-a nevoit sute de ani pe aceste meleaguri. Într-un cuvânt eternitatea, legătura cu strămoșii noștri. Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin'’, transmite Cornel Sculean. 

Icoana pe sticlă și-a pierdut valențele bisericești odată cu nașterea sa. Țăranii transilvani, prin cromatică și personajele reprezentate, au zugrăvit de fapt imaginea satului în care trăiau.

Astfel, în planul secundar apar case transilvănene, biserici identice cu cele din satele iconarilor, țărani îmbrăcați românește, flori și elementele mitologice din credința populară, precum „Soarele și Luna”. 

Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul etc., motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român făcute din lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație sau chiar bârnele și stâlpii  casei și bisericii.

Prima expoziție în afară României a avut-o în 2006 la Milano. Apoi, în ordine cronologică, a expus în diferite expoziții sau proiecte în Germania la Nurnberg și Bonn, în Cipru la Nicosia, în Polonia la Torun, în Austria la Linz și în Olanda la Rotterdam.

Din dorința de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, a organizat împreună cu colegii săi și cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN: Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate  2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

Sursă: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană Brașov