#Zambet pentru toti Copiii

[taberecusuflet]

Directioneaza 3.5% pentru un Zambet de Copil

Prin programul WeCare Zambet pentru toti Copiii ne propunem sprijinirea Copiilor fara posibilitati materiale, oferindu-le posibilitatea sa vina in tabere! Ne puteti ajuta si dvs sa oferim Zambete Copiilor, directionand 3.5% din impozit catre Asociatia Tabere cu Suflet pana pe 25 mai! Va multumim din suflet!:)   “A darui este o experienta care iti va transforma viata, chiar daca incepi prin a…

[nox-scrie]

De trei ori ura pentru paradoxuri literare

Am postat doua chestii aici si niciuna nu e gay, ceea ce e pur si simplu inacceptabil. Chestia asta a fost scrisa post-”o doamne imi place sa scriu poate ar trebui sa o fac mai des” si ante-”chestia asta nu mai e un hobby, e o pasiune”. E atunci cand eu si muza mea artistica am inceput sa ne cunoastem mai bine. E ca o poezie, dar are exact stropul ala de fucked up-ness care te face sa iti dai seama ca e scrisa de mine. Poate va prindeti care era faza cu copiii astia, sau poate ca nu. E povestea a doi tipi avand o plimbarica ghidusa in Parcul Izvor, un caiet de schite de toate felurile si cum amandoi au uitat ca au fost scrisi de o adolescenta trista si nu de un poet ce se considera geniu.SPER SA VA PLACAAAAA!!!

Respira aerul primaverii si nu ii venea sa creada ca trecuse atata timp de cand fusese ultima data aici. Copacii erau diferiti, erau asezati intr-un haos de muguri si de crengi, era ca un colaj al naturii in jurul sau. Aleea pe care calca cu tenesii sai vechi se intindea la infinit sub pasii lui; parea ca o atinge cu talpile goale, iar cerul, cerul era gol precum o foaie velina, neatinsa de cuvinte ce sa o pateze, ce sa o schimbe.

De cand nu mai simtise asta? De cand nu mai statuse asa, sub lumina ce ii ardea spatele, ce ii facea umbra sa ia viata si pasea cu frica sperand sa nu isi ia zborul. Oamenii din jurul sau erau precum figurile de ceara, cu expresii sculptate si surasuri seci, si rar observa un om ce sa para cu adevarat real, ce sa radieze, asa cum simtea ca face el in acea zi de luni.

Sau asa credea el. Din partea celalta a aleii, un baiat cu par precum bolta cereasca inainte de furtuna si ochi mai albastrii ca cerul noptii instelate, venea calcand ca pe apa. Inaltimea lui parea sa il faca sa atinga tunelul de ramuri are pomilor din jurul drumului, iar acestea se conformau pentru a-i da spatiu sa mearga pe sub ele, caci el era precum un print al naturii, ce cu fiecare pas indeparta un nor de ploaie si aducea unul de furtuna.

Cei doi s-au observat simultan. Cu totul opusi, ar putea sa zica cineva, dar desi diferentele dintre ei erau evidentiate prin apropierea lor, de la distanta modul in care se completau erau perfect identic. Ochi de aur topit, par de argint solid si par de cenusa imprasiata cu ochi de flori de camp, inaltime ce te apropia de natura, de viata de la inceputul sau, inaltimea unui munte, ce te ridica pana la cer si nu iti dadea drumul.

S-au oprit si s-au studiat reciproc, in timp ce figurile de hartie din jurul lor ii urmareau curiosi, cum o data ce unul clipea, celalalt il urma, iar toata tensiunea dintre cele doua fiinte ce aratau de parca aveau sa aduca echilibrul in univers se incheie cu un zambet.

“Imi place tricoul tau.”

Cuvintele baiatului cu par precum plumbul se auzira cu claritatea unei orchestra intr-o sala amortita. Celalalt isi aminti brusc de legatura sa cu viata reala, cu corpul sau, ce uneori il controla pe el, si nu invers; isi aminti de locul in care se aflau si de cum legatura pe care o formasera mergand unul spre celalalt nu poate fi mai mult ca un simplu gand, nu aici, nu acum.

“Mersi. E de pe net.. internet. Esti fan Bacovia?”

“Fan e putin spus, sincer. As vrea ca Bacovia sa ma adopte si sa ma creasca precum as fi al lui, doar pentru a avea posibilitatea de a pune mana pe toate manuscrisele sale fara sa intru in inchisoare.”

“Sunt destul de sigur ca incercarea de a-l face pe Bacovia tatal tau in momentul prezent ti-ar aduce mai multe consecinte decat furtul unor manuscrise dintr-un muzeu. Furtul din morminte si invierea osemintelor pentru semnarea actelor de adoptie e o problema reala, ce ne afecteaza pe toti intr-o mai mica sau mai mare masura.”

Cu un gest mic, baiatul cu par arginitiu a atins scrisul inclinat de pe tricoul sau, ce cita “Azi nu mai sunt eu si mintea ma doare… nimic nu mai vreau- liceu, cimitr al tineretii mele”. Precum vederea intoarcerii pasarilor din locurile indepartate aducea zambete pe chipurile copiilor obositi de ecrane si jocuri fara sfarsit, asa simpla atingere a mesajului imprimat il facu pe baiatul cu par de aur sa zambeasca, dar se opri brusc, amintindu-si de oamenii inflamabili ce ii priveau.

“Nico.” a spus baiatul nascut din noapte, si a intins mana.

“Harry.” a venit raspunsul celui facut in miezul zilei, in timp ce intindea la randul lui mana.

Strangerea de mana dintre cei doi a fost mai intima decat orice actiune asemanatoare din cartile de dragoste citite de oricare dintr ei. Mainile lor erau prinse cu totul, degete lungi si degete calde, degete reci si degete scurte, si odata cu legatura dintre ei oricine ce se uita cu destul interes putea vedea rauri si rauri de posibilitati iesind din mainile lor impreunate, visuri de-abia formate prinzand contur cu fiecare secunda, povesti nemaipomenite, neimpartasite, ce asteapta sa fie traite si povestite mai departe. Iar Nico era luna, frant si intunecat de mister si de iubire, si Harry soarele ce stralucea chiar si atunci cand nu voiai sa o faca, nemilos in caldura sa; intre mainile lor impreunate era universul mic si limitat de care aveau nevoie.

Nu dura mult, caci legatura le-a fost franta de un strigat puternic. Din umbra copacilor iesea o femeie ce parea pe cale sa distruga ultima farama de bunatate cunoscuta vreodata de omenire. Cu privirea fixa, clara, determinata, aceasta ii ochi pe cei doi cu ochii de menta ai elfilor din mituri, si scoase un al doilea strigat. Haina alba pe care o purta nu era potrivita locului in care se aflau, iar modul in care Nico s-a departat de baiat trezea mai multe suspiciuni ca prezenta unui doctor, inca in uniforma, in Parcul Izvor.

“Nicolae Dima. Asta este a patra oara cand ai iesit din spital in ultima luna pentru a hoinari prin parc in cautare de alte.. alte probleme pe care tot bietii tai parinti o sa fie nevoiti sa le rezolve! Este de-ajuns tinere, de acum te punem sub supraveghere.”

Harry, ce isi bagase mainile in buzunare, speriat ca aura de dezgust si ura ce o impartea doamna avea sa ii atinga mainile colorate de galben din sufletul noului sau prieten, a ras fara umor.

“Nu se intampla nimic, nu stiu, necrestin, sau nesabuit aici, doamna. Eu si Nico ne cunoastem din generala, si ne-am revazut dupa cativa ani, asa ca e normal sa dam mana. Interpretati cu totul gresit.”

Nico aduna ce ii mai ramasese din imaginea lui Harry, dorind sa o pastreze cat timp va fi incarcerat in spital, pentru a sasea oara in ultimul an, al saptelea spital la care a fost internat in ultimii trei ani.

Harry se uita la el, ochii sai sclipind de soare si de lumina, de speranta unui viitor imposibil si de asteptare a ce va urma. Nico fu tarat de femeia solida pe aceeasi alee pe care oamenii ii vazusera acum cateva minute pe Harry si Nico avand un moment de liniste cereasca, de implinire, si susoteau captivati, punand niste sentimente reale pe chipurile lor de lut.

***

In camera in care era tinut, Nico ii desena chipul lui Harry asa cum si-l amintea in parc, venind prin tunelul de crengi, colorand cu portocaliu totul, emanand caldura, iubire.

Aseza portretul in caietul sau de schite, trecand peste multele figuri masculine pe care le desenase inainte, si, intr-un moment de luciditate, realiza ca nici macar una dintre ele nu e reala. Totul e efectul bolii sale mintale, care il tine captiv in aceasta celula, care il face sa vada semizei si oameni imbracati in aur, care il facea sa fie diferit, mai rau, care il facea sa nu poata iesi, sa nu se poata bucura de natura pe care o iubea cel mai mult, sa nu poata vorbi cu cineva ce nu poarta un halat alb si are un tub de pastile in mana.

Cu o a doua privire la schita, gandurile rele trecura. Era intr-un loc luminos, ferit, doar el si Harry, iar universul era perfect echilibrat din nou, cum putea sa fie doar atunci cand era cu el…

Atunci, Harry si-a inchis jurnalul, pentru ca un asistent intra in camera sa. Tinea in mana un tub de pastile si avea pe buze un zambet ce prevestea furtuna; pe Harry nu il deranja, ba chiar gasea inspiratie in asta. Asistentul cu putin mai mare ca el isi dadu o mana prin parul castaniu-argintiu, si arata spre caietul lui.

“Despre cine scriai, Harison?”

“Despre nimeni, Nico. Despre nimeni. Ce pastile mi-ai adus azi?”

[xerultdk33]

Prea multe fete sub stele

Multe hiene sub ele

Ca şi fraţi cu-acelasi inger,

S-au ranit pana la sange

Mi-am trăit anii intre blocuri de beton

Mama n-a fost de bani gata si nici tata vre-un patron

Am cunoscut feţe blande, ce-mi bucurau privirea

Le am deschis sufletul sa intre sa stea la masa cu iubirea

Timpul le aseaza pe toate la locul lor

Si omul e ca anotimpul foarte schimbator

Desi mi-am dorit sa vad zambete si frumusete

Am vazut ca toti

oamenii poarta mai multe fete

Prieten, ruda de sange sau omul strain

Poarta mii de feţe, faţă de faţa din buletin

Am trait langa frati ce-afisau feţe suave

Vapoare stralucitoare ce de fapt erau epave

E ciudat cand poti sa juri ca ti-ai gasit jumatatea

Si dupa un timp sa vezi ca alta e realitatea

Că pana si acele femei cu care am vrut o casa

Mi-au demonstrat ca omul e cea mai parsiva rasă

Prea multe fete sub stele

Multe hiene sub ele

Ca şi fraţi cu-acelasi inger,

S-au ranit pana la sange

Am judecat cartile mai mereu dupa coperta

Si la final mi-am gasit sufletul in stare de alerta

Ca e doctor, preot, om simplu, sau cersetor

O sa le vezi a doua fata atunci cand le ceri ajutor

Ca banii schimba pulsul inimii intr-o secunda

Pentru ei si campionii vand meciul din prima runda

Ce sa mai zic de familii ce si-au vandut copiii?

C-o faţa la suprafaţa, cu cealalta sub cochilii

Mii de feţe, prea putine trupuri printre noi

Mii de zambete si fapte false miros a gunoi

Falsitatea are radacini din care-si trage seva

Omul e singura greșeală a lui Dumnezeu

[serviciimedicale]

Cum obisnuiesti copilul cu igiena dentara

Din ce in ce mai multi parinti se prezinta in cabinetele medicilor stomatologi cu copiii lor, care au probleme inca de mici. Caria de biberon reprezinta o reala problema in societatea moderna actuala, iar o afectiune din ce in ce mai des intalnita este caria dintelui permanent de la varste fragede. Insa acestea nu sunt singurele situatii cu care se prezinta copiii in cabinetul stomatologic DentaGo, ci si fracturile dentare care apar ca urmare a incidentelor de joaca si alte situatii neplacute.

Serviciile de pedodontie din Orizont, Bucuresti, sunt asigurate de specialisti in domeniu, folosind tehnica moderna necesara. Important este ca prichindeii sa aiba de mici deprinderi ce tin de igiena dentara, pentru a avea un zambet frumos si sanatos.

Alegerea medicului pedodont, primul pas pentru a obisnui copilul cu vizitele la cabinet

Inainte de a programa copilul in cadrul unui cabinet de specialitate, este foarte important ca parintele sa aleaga un medic renumit, cu experienta in domeniu, un medic cu studii suplimentare de pedodontie, interesat sa rezolve problemele dentare ale copiilor. In plus, medicul pedodont trebuie sa aiba rabdare si sa asigure o prima experienta placuta pentru copil.

Mai mult decat atat, parintele trebuie sa ajunga cu copilul inainte de ora programarii, sa fie prompt si sa nu intarzie, pentru ca acesta sa se familiarizeze cu mediul. De asemenea, un copil mai mare poate sa ofere singur toate detaliile despre problema cu care se confrunta, sa stea cat mai cuminte pe scaun si, mai mult decat atat, sa scape de teama vizitei la medicul specialist.

In plus, parintele trebuie sa isi verifice propria sa atitudine in ceea ce priveste medicul stomatolog, sa nu proiecteze amintirile sale negative despre vizitele la dentist copiilor si sa aiba o atitudine pozitiva atunci cand ii insotesc la cabinet.

Cum pot fi evitate tratamentele dentare?

Raspunsul la aceasta intrebare este foarte simplu. Tratamentele dentare pot fi evitate daca micutii respecta niste norme si reguli de igiena dentara, se spala pe dinti de cel putin doua ori pe zi, folosesc apa de gura adaptata varstei lor, invata sa foloseasca ata dentara, mai renunta la dulciuri si la sucuri acidulate si isi stabilesc propria lor rutina de curatare a dintilor.

Pedodontie din Orizont | cabinet stomatologic DentaGo | dentago.ro

  Chiar si urmand aceste reguli, copiii nu pot amana sau chiar sari peste vizitele la medicul stomatolog. Controalele anuale si bianuale sunt obligatorii pentru toti copiii, indiferent de varsta si indiferent daca au sau nu probleme cu dantura. Mai multe detalii pe https://www.dentago.ro/

[desolationofking]

Fuck it <3.

Nu cred ca mi-a luat mult sa-mi dau seama ca viata asta ii de cacat. Oricine ar zice ca viata ii frumoasa cred ca nu gandeste prea mult si nici nu o sa gandeasca, daca ar gandi vreodata macar cat gandesc eu inainte sa mi se faca un bj sau orice altceva, probabil ar intra in depresii si ar baga pla toata ziua in viata, adica cum fac si eu. Si mi se pare asa de cacat viata, orice as face si orice as ajunge o sa mor si probabil in viitor o sa-mi bag pla in dezvoltarea mea profesionala si o sa traiesc toata viata la un cacat de loc de munca la care o sa merg doar pentru bani pentru ca pana la urma tot o sa mor. Adica daca ma gandesc mai bine, poate o sa lucrez undeva la birou ca sa mai am oleaca de stare sentimentala si pentru a-mi putea fute sotia cand ajung acasa si sa imi imbratisez copiii. Caci pana la urma asta o sa facem fiecare indiferent ca suntem prosti, inculti, needucati, muisti sau inteligenti,o sa facem o scoala, o faculate, [fmm ca am sesiune si o sa pic toate examenele pentru ca mi se pare cea mai mare pierdere de timp], o sa ne gasim un loc de munca o sotie si o sa traim toata viata intr-o rutina cap-coada si dupa o sa murim. Asa ca ma doare-n pla de viata, o sa fac aceleasi chestii ca celelalte persoane din planeta, indiferent ca esti manager, idiot, vanzator, spart sau profesor, ghici ce? Esti intr-o rutina si o sa fii la fel pana mori, te poti lauda toata viata cu ce jeguri de realizari ai pentru ca dupa ce mori o sa ii doara fix in pla pe toti, asa ca oricum, fie ca esti vacar sau manager sau presedinte tot o sa mori si la urma tot un nimic o sa ajungi, hah :). Am ajuns sa te iubesc atat de mult, si aici ma refer la tine, si deja te-ai simtit pentru ca ai citit textu asta inainte sa-l postez. In ciuda faptului ca viata ii naspa si fara sens si nefericita si de cacat, tu tot reusesti sa ma faci fericit si sa faci un sens in capu meu, chiar daca uneori e imposibil, si recunosc ca asta se intampla doar cand sunt cu tine si cand suntem pe cale sa ne futem sau cand imi iei pla in mana sau cand ma saruti hardcore, atunci are sens viata, si inca atat de mult. De aceea ma gandesc la tine ca la sotia mea si ma rog ca tu sa fii aia pentru ca imi aduci un zambet pe buze de fiecare data cand deschizi gura, si fara sa fie nimic pervers la mijloc. Acuma recunosc ca poate te-as fte cu nervi, da daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca dupa ce te-as vedea goala mi-ar trece nervii si orice alta stare naspa pe care o am in fiecare zi, fmm de viata <3. Si de o sa te raneasca cineva sau de o sa-ti strice starea ta pozitiva si mereu optimista, invoc iadu@@@. Be my wife! Daaar, fmm de viata, pisa-m-as in mortii tai de inventie proasta si fara sens, fi-mi-ar scarba, limita inutila si suferinta zilnica. Nu am vrut sa fiu literar pentru ca mi-am dat seama ca indiferent daca sunt sau nu o sa mor oricum si nu o sa ii pese la nimeni, greseli gramatice in textu asta? Idem.  Si parca a inceput sa-mi placa tampenia asta  Narcotic Sound and Christian D - Danca Bonito, chiar daca urasc Spaniola sau ce drq de limba ii acolo, tot una mi-e, oricum o sa mor daca e Franceza si nu Spaniola :)). Ai de plm, i’m DONE! fmm de viata, si TU MINUNATIE CE ESTI, o sa te fac cea mai happy cu tot cu jegurile astea de stari si pisa-m-as in ele ca atunci cand sunt cu tine si pe tine facem 69 din starile astea, OK, i’m done NOW! :) :) :)  Danca bonito boom boom Danca bonito boom boom move on tu cuerpo. aideplm

[taberecusuflet]

WeCare pentru copiii din Sinaia

In acest an mai multi copii din Sinaia au fost ajutati cu haine si produse alimentare sau au participat la activitatile Asociatiei prin programul WeCare Zambet pentru toti Copiii! Continue reading Untitled

[taberecusuflet]

WeCare pentru un voluntar

Adi, unul dintre voluntarii Tabere cu Suflet, s-a stins din viata! Cei care ati participat la competitiile de ciclism si alergare de la Comana, vi-l amintiti probabil. Era voluntarul acela vesel si plin de viata, un adevarat suflet al concursurilor! Noi, cei din Tabere cu Suflet, ii aducem un ultim omagiu, iar prin programele WeCare ne oferim sprijinul pentru a ajuta familia sa treaca peste…

[taberecusuflet]

Directioneaza 3.5% pentru un Zambet de Copil

De mai bine de 10 ani incercam sa sprijinim cat mai multi Copii fara posibilitati materiale, prin programele WeCare, oferindu-le posibilitatea sa vina in tabere! Ne dorim sa continuam acest proiect, de aceea va cerem sprijinul! Prin simpla completare a unui Formular, puteti directiona o parte din impozit catre Asociatia Tabere cu Suflet, ajutandu-ne sa oferim cat mai multe Zambete Copiilor   Caci…

[taberecusuflet]

Programe WeCare pentru un numar record de Copii

Programe WeCare pentru un numar record de Copii

Cei doi ani pandemici ne-au afectat profund nu numai activitatea, ci si viata! Desi a fost una dintre cele mai negre perioade pentru noi, ne mandrim ca am reusit sa ajutam si mai multi copii:) Practic, numarul celor sprijiniti prin programul WeCare Zambet pentru toti Copiii a crescut de 5 ori! Iar in total, de la inceputul pandemiei, peste 1000 de copii au fost ajutati prin toate programele…