#Zilele Filmului Românesc | Explore Tumblr Posts and Blogs

doi-ochi-verzi · 6 years

Text

Vacanța asta de iarnă am zis să fie puțin diferită, și m-am gândit să trag o fugă până la Londra cu prietenul meu, Laurențiu. Mi-am pus în plan de mult timp să văd și eu cum sunt melegurile de pe aici. De ce am vrut tocmai în vacanța de iarnă? Pentru că mi-am dorit să aflu și eu câte ceva despre tradițiile și obiceiurile de aici, dar să le celebrez și pe cele românești de la buni’ de acasă.

Nu vreau să mă gândesc la momentul în care mă voi întoarce în România și mă voi pune serios cu burta pe carte, pentru că știi tu… sesiune. Dar hei, nu despre asta este vorba și nici nu vreau să îi amăgesc pe cei care știu oricum ce îi așteaptă în următoarea perioadă. O să îți povestesc ce am făcut și pe unde am fost până acum.

În articolul trecut am povestit cam ce obișnuiesc să fac de sărbători alături de familia și prietenii mei (VEZI AICI DESPRE CE VORBESC). De Crăciun am petrecut frumos alături de familia și rudele lui Lau. O atmosferă veselă cum ar și trebui să fie în momente ca astea. Am ascultat colinde, am povestit, am mâncat sărmăluțe, friptură, cozonac. și prăjituri. Clasic.

Am simțit mirosul acela de portocale, de brad și de vin fiert, dar tot lipsea ceva: familia mea, zăpada, colindătorii care bat la ușă, urșii și caprele cu dansul lor și zgomotul petardelor de pe casa scării puse de copiii care fugeau imediat ca să nu fie prinși de vecini. Din păcate, aici, nu era țipenie de om, se auzea doar vântul cum flutura crengile copacilor… nu se simțea cu adevărat că este Crăciunul. Dar asta nu m-a descurajat și am devenit optimistă pentru că urma să descopăr tainele Londrei în zilele următoare.

Și totuși nici englezii nu se lasă mai prejos cu tradițiile

Am stat de vorbă cu un englez pe nume James și mi-a povestit care sunt obiceiurile lor de Crăciun. Londonezii trimit prietenilor și cunoștințelor felicitări sau cărți poștale de Crăciun cu urări. Delicatesele tradiționale de Crăciun sunt: curcanul gătit la cuptor umplut cu castane, varza de Bruxelles și budinca Yorkshire (Pudding). Înainte de culcare, copiii pregătesc lângă brad un pahar cu lapte pentru Moș Crăciun și un morcov într-o farfurioară pentru renul său, Rudolph.

Sub brad sunt așezate cadourile voluminoase, iar în șosetele pregătite special pentru cadourile de la Moșul, sunt băgate jucăriile mai mici și dulciurile. În prima zi de Crăciun, copiii desfac darurile pe care le-au primit și se duc la slujbă la Biserică. Peste tot magazinele sunt închise pe 25 decembrie și doar pe ici-colo mai vezi un „Magazin românesc” deschis în care auzi colinde, manele sau muzică populară; imediat ți se înseninează fața și te simți cu adevărat ca acasă la Românica ta.

În a doua zi de Crăciun, numită și „Boxing Day” adică „Ziua Cutiilor”, oamenii se costumează și interpretează diferite scene de teatru, pantomime și colinde pe stradă, dar mai este și una din singurele zile din an în care sunt mega reduceri în mall-uri, cică. Mie una nu mi s-a părut că erau reduceri. „Boxing Day” aș numi-o mai degrabă „Unboxing Day” ca să fie mai actual…

N-am uitat să îți povestesc și din ce am făcut și vizitat între timp

Am pornit la drum să vizităm ce e de vizitat prin Londra cu Laurențiu și sora lui mai mică, Anisia (este elevă la un liceu de aici). Ne-am cumpărat un „Merlin’s Magical London Pass” care include cinci atracții din Londra: emoție și suspans în cunoscuta roată London Eye (Ochiul Londrei), o vizită la miraculoasa lume acvatică „Aquarium SeaLife”, o experiență de neuitat la muzeul cu figurine de ceară „Madame Tussauds”, o drumeție în „Shrek‘s Adventure” și puțină spaimă la „The London Dungeon”; totul la 60 de lire de persoană. De ultimele două nu am fost prea încântată, dar restul merită încercate.

La „Madame Tussauds” am făcut poze cu multe figurine de ceară reprezentate de diferite celebrități din lumea filmului, muzicii, modei, politicii cum ar fi: Marilyn Monroe, Charlie Chaplin, Angelina Jolie, Leonardo DiCaprio, Emma Watson, Johnny Depp, Tom Cruise, Daniel Craig, Jennifer Lawrence, Meghan Markle și Prințul Harry, Victoria și David Beckham, Donald Trump, Barack Obama, Rihanna, Adele, Madonna, Miley Cyrus, Lady Gaga, Cara Delevingne, Ed Sheeran. Erau sute de figurine de ceară, dar nu am avut cum să mă pozez cu toate.

Din London Eye se vedea toată Londra. Un peisaj de nedescris, ceva ce nu poate fi exprimat prin cuvinte. Simți că zbori, că ești deasupra tuturor, iar asta cam pentru 20-30 de minute. La marele acvariu erau zeci de specii de pești, alge, meduze, rechini și alte vietăți marine despre care nici nu aveam habar. A fost pentru prima oară în viața mea când am mers printr-un tub amenajat în interiorul unui acvariu.

„Shrek’s Adventure” e mai mult pentru copii și am intrat și eu în lumea și mintea lor. La „The London Dungeon” m-am speriat foarte tare când am mers cu o bărcuță pe apă și era o beznă totală. Îmi tot imaginam că se va întâmpla ceva, dar doar a fost întuneric și atât. M-am mai speriat la sfârșit când ne-am așezat pe niște scaune mobile care ne-au dat brusc în jos câțiva metri.

Am văzut cunoscutele Oxford Street, Piccadilly Circus, Trafalgar Square, China Town, Covent Garden. Nu credeam că există ceva atât de frumos încât să îmi provoace o emoție așa mare până la lacrimi. Atâta lume, atâtea lumini, atâta strălucire. M-aș întoarce iar și iar cu dragă inimă. M-am distrat puțin și într-un roller coaster de la atracția anuală a iernii din Hyde Park și anume Winter Wonderland. Un fel de „Festivalul Verii” din Onești doar că e de 20 de ori mai mare și este iarna.

Să ne îndulcim și să ne jucăm puțin

Dacă tot suntem la Londra, nu am rezistat să intrăm puțin și în „M&M’S World Store” care este amenajat pe patru niveluri și în care se găsesc atât capsule uriașe cu bomboane „neserioase de ciocolată”, accesorii, obiecte pentru casă, cât și lenjerie intimă etc. Am mâncat atât de multe bomboane încât mi s-a făcut rău și nu cred că voi mai mânca o perioadă. Este un haos total. Cu siguranță nu ai ieși de acolo cu mâna goală.

Vis-a-vis, pentru că s-au gândit la tot… este și magazinul LEGO Store. Ca să vezi, din lac în puț. Nu este la fel de mare, dar totuși este ispititor. Figurine uriașe din Lego, Big-Ben-ul în miniatură, o cabină telefonică englezească, trenul regal în miniatură… toate construite din piese Lego. Și un tablou imens numai și numai din Lego. Te emoționezi total. Nici de acolo nu scapi fără să intri în păcatul cumpărăturilor.

Iar plimbare mea la Londra nu se termină aici pentru că urmează să vizitez în puținele zile care mi-au mai rămas și câteva muzee cum ar fi: British Museum, Museum of London, Natural History Museum, The Science Museum, Victoria and Albert Museum, Imperial War Museum. Pe lângă toate astea, mi-am mai scris pe listă și Camden Town, Buckingham Palace, Kensington Palace, Westminster Palace, Tower of London, National Gallery, Tate Britain, Tower Bridge, Millennium Bridge. Sper să ajung măcar la jumătate din ele. :))

La Românica mea nu vezi așa ceva

Englezii sunt bine educați și am rămas surprinsă de cum circulă cu mijloacele de transport, dar și de cum stă treaba cu ele. M-am îndrăgostit instant de cunoscutele autobuze roșii cu etaj. Englezii sunt învățați să apese întotdeauna butonul „STOP” pentru înștiințarea șoferului să oprească la stația care urmează, ceea ce la noi nu prea vezi și nici nu se îmbulzesc să îl întrebe la fiecare stație pe cel din față „Coborâți la prima?”.

De asemenea, călătorii care vor să ia autobuzul, îi fac semn șoferului fluturând cardul (Oyster) ca el să îi vadă și să oprească. Dacă autobuzul este mult prea plin, șoferul nu mai oprește în nicio stație până nu se eliberează, chiar dacă sunt călători care își doresc să ia autobuzul respectiv. Călătorii intră pe la ușa din față și validează cardul unii după ceilalți în șir indian sub ochii șoferului. Sunt unele autobuze în care se poate intra și prin spate, iar șoferul se uită pe camera video sau prin oglindă dacă se validează cardurile. Este totul ordonat și bine pus la punct.

Acum că anul este pe sfârșite…

Vacanța asta este una pe care nu o voi uita niciodată și mă bucur de ea intens alături de câteva persoane dragi mie și de Nivea care îmi este mereu de ajutor și la îndemână oriunde aș merge. O să revin cu partea a doua a acestui articol cu tradiții de Revelion și cu alte peripeții din Londra, iar după ne auzim de la Roma. 🙂

Acum este ultima zi din an, iar eu îți doresc ție, cititorului meu, un an nou plin de împliniri, emoție, iubire, pasiune, sănătate și fericire. Să nu uiți să visezi, să fii mai bun, să fii tu pentru că asta te face unic și diferit, să nu uiți niciodată de unde ai plecat, să te accepți și să te iubești așa cum ești. Să îți acorzi mereu atenție și timp pentru ceea ce îți place să faci, să nu lași lucrurile să treacă sau să le amâni. Să îi înțelegi și să îi asculți pe cei din jurul tău pentru că și tu vei primi asta în schimb. Nu uita că anul ăsta trebuie să #LikeYourself cu bune și cu rele! LA MULȚI ANI!

Tradiții și obiceiuri la Londra în vacanța de Crăciun Vacanța asta de iarnă am zis să fie puțin diferită, și m-am gândit să trag o fugă până la Londra cu prietenul meu, Laurențiu.

1 note · View note

techstartro · 2 years

Text

#dogpoopgirl o comedie neagră românească ce merită văzută

În cadrul unui eveniment am avut ocazia să vedem comedia românească #dogpoopgirl scrisă și regizată de către Andrei Huțuleac. Și reușește să transpună situația de pe internet din ultimii ani unde fake news-ulu și public shaming se poate întâmpla în orice moment. https://www.youtube.com/watch?v=gfabxY2mQFw Filmul #dogpoopgirl este inspirat dintr-un eveniment petrecut în Korea de Sud în anul 2005. Filmul a reușit să obțină în 2021 Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut la cea de-a 20-a ediție a Festivalului International de Film Transilvania. #dogpoopgirl reprezintă debutul regizoral al lui Huțuleac si are o distribuție alcătuită din nume importante printre care Andreea Grămoșteanu, Tudor Istodor, Cezar Antal, Coca Bloss, Rodica Mandache și Dana Rogoz.

Filmul este inspirat de primul caz de online shaming din istoria internetului

În 2005 câinele unei femei din Coreea de Sud și-a făcut nevoile pe podeaua unui vagon de metrou din Seoul. Din motive necunoscute femeia a refuzat să strângă mizeria, a fost fotografiată, iar incidentul s-a viralizat prin intermediul unui blog de opinie. În mai puțin de o lună de la postare, femeia a început să fie recunoscută pe stradă după ceasul de la mână (dar și după câine), a fost exmatriculată din universitate și a început să primească amenințări cu moartea. Dramatizarea acestei situații reale surprinde povestea angajatei unei bănci din București: Alina Moga (Andreea Grămoșteanu). Alina are o viață personală destul de haotică dar destui bani cât să-și asigure o oarecare fericire. Calmul aparent al existenței sale este puternic zdruncinat atunci când adoptă un cățel care vomită pe podeaua unui vagon de metrou. Incidentul filmat de un adolescent și distribuit pe rețelele sociale devine viral peste noapte, iar viața Alinei… ei bine: să zicem doar că încetează să mai fie ce a fost.

Pot spune că filmul a reușit să transpună toate situațiile pe care noi deja le vedem sau l-am văzut pe parcursul anilor atât pe TV cât și în Online. Iar felul în care sunt scrise este o plăcere să vezi acest film. Iar la final pe parcursul celor 78 de minute ale filmului parcă aș fi vrut să văd mai mult din el. Însă consider că este o comedie bună ce merită vizionată în sălle de cinematograf mai ales că restricțiile nu mai sunt existente. #dogpoopgirl intră în cinematografele din România începând cu 15 aprilie. Noi îl recomandăm cu mare drag dacă dorești să vizionezi un film cu un umor negru și ce ne prezintă realitatea din zilele noastre. Read the full article

#DOGPOOPGIRL #Film

0 notes

radioclasic · 3 years

Text

Actorul Ion Caramitru a murit

Ion Caramitru a murit în cursul zilei de duminică. Actorul de 79 de ani era internat de aproximativ o lună la Spitalul Elias din București. Ion Caramitru era director al Teatrului Naţional Bucureşti (TNB) şi preşedinte al Uniunii Teatrale din România (UNITER). Zilele acestea, trebuia să se afle la Iași pentru a participa la Festivalul Serile Filmului Românesc (SFR). Din cauza problemelor…

View On WordPress

0 notes

alexsavescu · 5 years

Photo

Seară de film la Fălticeni – Zilele Filmului Românesc / 26 octombrie 2019

0 notes

dininimapentrumine · 5 years

Text

CE SE VA SPUNE DESPRE TINE CÂNT VEI PLECA?

Nu de puține ori s-a întâmplat în momentele mele de liniște să îmi pun această întrebare. Zilele acestea a plecat dintre noi o stea a filmului românesc, pe numele ei Tamara Buciuceanu-Botez. A strălucit pe scenele teatrului, dar și în filmele copilăriei mele și a părinților noștri. Acum, putem spune că cerul are o stea care strălucește mai tare deoarece strălucirea ei a fost învățată încă de pe…

View On WordPress

0 notes

news24hrou · 5 years

Photo

Momente magice pentru Florin Piersic la Iaşi. Actorul a primit titlul de cetățean de onoare al orașului: „Florin este suflet din sufletul românilor” Momente magice pentru Florin Piersic, aseară, la Iaşi, unde se desfăşoară zilele acestea Festivalul Filmului Românesc. Marele actor este invitat special şi a primit şi titlul de cetăţean de onoare al oraşului. A zecea ediţie a festivalului îşi propune să promoveze filmele, actorii şi regizorii români. http://bit.ly/2KieOd1

0 notes

stiri-noi · 6 years

Text

Primele premii din TIFF 2018

TIFF.17 atinge, astăzi, jumătatea celor 10 zile de festival, marcând zeci de evenimente și proiecții cu casa închisă și un ritm din ce în ce mai alert în programul său. Numărul invitaților crește și el, primele premii ale acestei ediții fiind deja acordate în câteva ceremonii speciale. Marii câștigători vor fi anunțați sâmbătă seară, la Gala de închidere pentru care, începând de azi, pot fi achiziționate bilete.

Luni seară, publicul a avut onoarea să o întâlnească pe Márta Mészáros, regizoarea care a deschis drumul afirmării femeilor în industria cinematografică maghiară. Invitată la cea de-a 17-a ediție a festivalului și celebrată în secțiunea 3×3, cineasta a fost distinsă cu Premiul pentru întreaga carieră și le-a povestit admiratorilor prezenți la ceremonie despre legătura ei specială cu România. Márta Mészáros s-a declarat fermecată de Cluj-Napoca, oraș de care se îndrăgostise de multă vreme din poveștile regretatului regizor Jancsó Miklós, alături de care și-ar fi dorit să se afle la TIFF. Aurora Boreală/ Aurora Borealis (2017), cel mai recent film pe care aceasta îl semnează, Adopțiune(1975), premiat cu Ursul de Aur la Berlin și Jurnal pentru copiii mei(1984), distins cu Marele Premiu al Juriului la Cannes se numără printre titlurile celebre din filmografia sa și vor fi prezentate publicului la această ediție.

Marta Mészáros este doar unul dintre invitații sosiți din Ungaria, festivalul pregătindu-se de una dintre cele mai ample selecții din ultimii ani în tradiționala Ziua Maghiară programată mâine, pe 30 mai. Producții semnate de János Szász, regizorul premiat în 2013 la Karlovy Vary și distins cu peste 20 de premii în festivaluri internaționale, de cineastul Bálint Révész și Árpád Bogdán, regizorul filmului Genesis, recent lansat la Berlin, sunt doar câteva dintre filmele din program. Cei din urmă se vor afla la Cluj pentru a discuta la finalul filmelor cu publicul din Cluj.

Astăzi, de la 18:30, o nouă gală de premiere pentru finaliștii Competiției locale. Publicul poate evalua singur potențialul cineaștilor clujeni aflați la început de drum, participând la proiecția gratuită a filmelor găzduită de Urania Palace.

Filmele din Competiția Oficială, producțiile controversate din secțiunea tematică, documentarele noi, producțiile revoluționare din secțiunea infiniTIFF și titlurile incluse în secțiunile tradiționale ale festivalului vor face deliciul iubitorilor de cinema și în următoarele zile. În premieră mondială, documentarul Dacii liberi (r. Andrei Gorgan, Monica Lăzurean Gorgan) este proiectat, în această seară, în aer liber, în decorul fabulos de la Arkhai Sculpture Park (Vlaha). Evenimentul va începe cu un concert-eveniment susținut de URMA, formația de rock alternativ originară din Cluj-Napoca.

Printre noutățile ediției se numără infiniTIFF Summit, conferința dedicată celor interesați de inovațiile din industrie, în cadrul căreia vor fi analizate noile tendințe la intersecția dintre film, storytelling și tehnologie. Profesioniștii din industria filmului sunt invitați să-i întâlnească pe experții europeni din domeniul tehnologiei pe 30 mai, de la ora 13:00, la ClujHub.

TIFF.17 se pregătește de joi de Zilele Filmului Românesc, 13 lungmetraje și 22 de scurtmetraje, unele în premieră mondială, altele distinse cu premii importante în marile festivaluri. 30 de titluri vor intra în cursa pentru premiile secțiunii. Este o nouă provocare pentru spectatori pentru care va fi din ce în ce mai dificil să aleagă întâlnirile cu invitați, filmele și concertele la care să participe. Primele patru zile de festival, toate adunând peste 20 de evenimente sold out, ne arată că TIFF are, și în acest an, cel mai frumos public de film din țară.

#afaceri

0 notes

ciulea · 6 years

Text

TIFF: ponturi pentru perioada 31 mai - 1 iunie (Zilele Filmului Românesc)

TIFF: ponturi pentru perioada 31 mai – 1 iunie (Zilele Filmului Românesc)

1. Evenimente

Drink(ing) CEVA

Joi, ora 23:45, Galeria Quadro 21 (strada Samuil Micu nr. 7)

Înafara competiției, la TIFF se vede în premieră CEVA – singura animație românească din programul ZFR. Scurtmetrajul realizat de Paul Muresan va fi proiectat joi seara, de la ora 22:00, la Institutul Francez Cluj, și vineri seara, de la ora 12:30, la Urania Palace.

În cinstea evenimentului, regizorul și…

View On WordPress

#TIFF #TIFF 2018 #TIFF.17

0 notes

andreinicolaescu · 7 years

Text

Trofeul Transilvania TIFF 2017 merge către “Familia mea fericită”

Cea de-a 16-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) și-a desemnat câștigătorii, sâmbătă seară, pe 10 iunie, la Teatrul Național Cluj. Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen, i-a fost acordat lungmetrajului Familia mea fericită/ My Happy Family, povestea georgiană regizată de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross. Imaginea filmului este semnată de Tudor Panduru, prezent la eveniment. Gala de închidere, la care marele invitat a fost actorul Alain Delon, va fi difuzată duminică, 11 iunie, de la ora 21.10, pe TVR 1.

Juriul competiției TIFF, compus din actrița Clotilde Courau (Prințesă de Veneția și Piemont), producătoarea Elizabeth Karlsen, criticul de film Geoff Andrew (Sight & Sound) și regizorul Marian Crișan a acordat și Premiul pentru cea mai bună regie, în valoare de 5.000 de euro, care i-a revenit lui Guðmundur Arnar Guðmundsson, pentru filmul Piatră pe inimă/ Heartstone. Povestea a cucerit și audiența, fiind recompensată cu Premiul Publicului.

Actrița Ia Shugliashvili, aflată la primul ei rol într-un film, a fost distinsă cu Premiul pentru Cea mai bună interpretare, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab, pentru ,,o interpretare de o subtilitate aparte, puternică, grațioasă și demnă’’ în filmul premiat cu Trofeul Transilvania, Familia mea fericită. O Mențiune specială a juriului a fost acordată lungmetrajului Gloria/ Glory, regizat de cuplul bulgar Kristina Grozeva și Petar Valchanov.

Premiul special al juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de HBO, i-a revenit filmului Tărâmul binecuvântat/ God’s Own Country, regizat de Francis Lee și avându-l pe actorul Alec Secăreanu în distribuție. Actorii Haris Fragoulis și Iro Bezou, protagoniștii din Dezîndrăgostire/ Afterlov, au urcat pe scena Teatrului Național, unde juriul Federației Naționale a Criticilor de Film le-a înmânat Premiul FIPRESCI.

Nu mai puțin de 800 invitați, spectatori și jurnaliști au urmărit ceremonia prezentată de președintele festivalului, Tudor Giurgiu, iar câteva zeci de mii de oameni au admirat aparițiile pe covorul roșu, prin intermediul transmisiunilor live de pe Facebook și YouTube, ale lui Alain Delon, Ulrich Seid, Radu Mihăileanu, Nae Caranfil, S.S. Rajamouli, Gheorghe Visu, Ion Dichiseanu, Andi Vasluianu, Olimpia Melinte, Crina Semciuc, Maria Obretin și prezentatorii TV Amalia Enache și Cătălin Ștefănescu.

Marele invitat al acestei ediții, Alain Delon, și-a făcut intrarea în aplauzele îndelungi ale invitaților prezenți la gală. Premiul pentru întreaga carieră i-a fost înmânat legendarului actor francez de către Oana Pellea. Actorul s-a declarat emoționat de primirea extrem de entuziastă de la Cluj și a declarat pe scenă că a avut norocul să aibă „cea mai frumoasă meserie din lume”. Memorabil a fost momentul în care actorul a îngenuncheat în fața unei fetițe care i-a dăruit un buchet de flori, îmbrățișând-o și sfătuind-o ca, atunci când va crește, să aleagă actoria.

La rândul ei, una dintre frumusețile marelui ecran de dinainte de 1989 a fost celebrată la TIFF. Prezentă pentru prima dată la festival, Violeta Andrei a fost distinsă cu Premiul pentru întreaga carieră și a promis, pe scena Teatrului Național, că își va publica memoriile într-o carte dedicată publicului care a adorat-o. Prezentată de Cătălin Ștefănescu ca ,,un actor de foarte mare forță, care se recunoaște de la foarte mică distanță’’, Tora Vasilescu, a strălucit pe scenă și a fost onorată cu Premiul de Excelență. După ce a împărtășit câteva dintre numele marilor actori cu care a lucrat, actrița a recunoscut că a fost uimită să afle că va fi premiată anul acesta la TIFF.

Tudor Giurgiu a anunțat și un premiu simbolic pentru Adela Stan, profesoara de la Colegiul Național „Mihai Viteazu” din Turda care a fost mustrată recent, după ce le-a recomandat elevilor să urmărească filmul Eclipsă totală (r. Agnieszka Holland). Acesta a promis că o va invita special la următoarea ediție și că o va onora pentru curajul cu care a înfruntat această nedreptate.

Amintind de filme, retrospective, concerte, personajele extrem de diferite din festival și subiectele filmelor, directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov, s-a declarat încântat de diversitatea care caracterizează ediția. ,,TFF-ul are o pălărie foarte mare și sub ea încap toți. Și cred că cel mai greșit lucru care s-ar putea intâmpla ar fi să privilegiem dictatura culturii înalte în detrimentul culturii pop’’.

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), oferit de Cinelabs România, i-a fost acordat filmului Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Jude. Distinși cu Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank, Cosmin Bumbuț și Elena Stancu au mărturisit că nu se așteptau să câștige vreodată un premiu când au realizat Ultimul căldărar.

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson, și servicii echipament cameră & electrică & grip, oferite de R3 Film Rental, în au mers către Scris/Nescris, de Adrian Silișteanu. În discursul său din timpul galei, regizorul s-a adresat ministrului culturii, Ionuț Vulpescu, cerându-i să se implice în procesul de îmbunătățire a legii cinematografiei. Prezentă la eveniment în calitate de membră a juriului, Corina Șuteu i-a amintit demnitarului ,,ca de la un fost ministru, la un actual ministru’’ de cele 450 de semnături care adresează o cerere de reîntoarcere în Parlament a OUG 91/2016 privind cinematografia. Alături de Jonathan Romney (critic de film) și Marcin Pienkowski (directorul artistic al T-Mobile New Horizons IFF din Wroclaw), Corina Șuteu a făcut parte din Juriul Zilele Filmului Românesc, care a oferit și o Mențiune specială scurtmetrajului Offstage, în regia lui Andrei Huțuleac.

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secțiunea Umbre, în valoare de 500 de euro, oferit de Shorts TV, a fost acordat filmului Panta/ Curve, în regia lui Tim Egan, iar două Mențiuni speciale în secțiunea Umbre-scurtmetraj au fost oferite filmelor Eu sunt ieșirea/ I Am The Doorway, în regia lui Robin Kasparik, și În spatele tău/ Behind, de Ángel Gómez Hernández.

Oferit pentru prima dată la TIFF, Premiul Publicului Cinepub, pentru filmul cel mai popular din secțiunea Zilele Filmului Românesc, în valoare de 1500 euro, a fost adjudecat de Planeta Petrila, de Andrei Dăscălescu. Acesta a urcat pe scenă alături de Cătălin Cenușă, un miner din Valea Jiului, și le-a dedicat premiul celor care rezistă în fața nedreptăților și minerilor din zona documentată de el.

Printre premiile din programul Transilvania Pitch Stop s-a numărat Eurimages Co-production Development Award, în valoare de 20.000 de euro, acordat proiectului The Empty House, de Rati Tsiteladze. Serviciile de post-producție oferite de Chainsaw Europe, în valoare de 30.000 de euro, au fost oferite proiectului The Man Who Surprised Everyone, de Natalya Merkulova și Alexey Chupov. Premiul oferit de Centrul Național al Cinematografiei și DACIN SARA, în valoare de 5.000 de euro, a ajuns la proiectul de film La Civil, de Teodora Ana Mihai

În cadrul Transilvania Pitch Stop Workshop, premiul CoCo Award i-a revenit lui Dumitru Grosei, pentru The Island. Proiectul câștigător va fi invitat să susțină un pitch în fața profesioniștilor prezenți la Connecting Cottbus (Germania). Villa kult Cultural Residency Award – rezidența de 5 zile în Berlin în scopul dezvoltării scenariului, a fost adjudecată de La Civil, de Teodora Ana Mihai.

Premiul concursului The Pitch, oferit de Shorts TV (5.000 euro) a fost câștigat de Santa Claus, de Bogdan Andrei Ilieșiu, iar Premiul Competiției Locale, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Banca Transilvania, însoțit de un premiu special din partea Leonidas. a ajuns la Cutia albă, în regia lui Mihai Păcurar. O Mențiune Specială în cadrul Competiției Locale, în valoare de 300 de euro, a fost oferită de Fabrica de Pensule filmului Catlady, în regia Hedda Bednarszky

Premiul Let’s Go Digital!, pentru cel mai bun film realizat în cadrul atelierului de film pentru adolescenți, oferit de UPC a fost acordat filmului Și planetele filozofează, de Patricia Suciu, Ștefan Iordache și Sara Pongeac.

Premiul Juriului Tinerilor Francofoni a fost oferit de TV5 Monde, RFI România și Institutul Francez lungmetrajului Efectul acvatic/ L'Effet aquatique, regizat de Sólveig Anspach, care a surprins prin scenariul său original.

#tiff2017

0 notes

ionutdragu · 1 year

Text

Zilele Filmului Românesc debutează cu proiecții sold out și zeci de invitați prezenți la TIFF.22

View On WordPress

0 notes

rudyroth79 · 6 years

Text

Știri: ”Zilele Filmului Românesc în Tenerife” (15 mai–5 iunie 2018)

Festivalul Zilele Filmului Românesc, a cărui a VIII-ediție s-a desfășurat la Madrid, în Cine Doré, în perioada 8–15 noiembrie 2017, va fi itinerat, ca și în 2017, în 5 orașe din Spania. Anul acesta, festivalul de film românesc va putea fi vizionat în Barcelona, Valencia, Palma de Mallorca, Oviedo și San Cristóbal de La Laguna, Tenerife, în perioada 20 februarie–10 iunie. După Barcelona, Valencia…

View On WordPress

#Adrian Sitaru #Barcelona #cultură #Diaspora #eveniment #Evenimente românești în Diaspora #film #Fixeur #Fundación Cristino de Vera #Iulia Rugină #Oviedo #Palma de Mallorca #San Cristóbal de La Laguna #știri #Tenerife #valencia #Zilele Filmului Românesc

0 notes

jurnalbucuresti-blog · 8 years

Text

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://jurnalulbucurestiului.ro/ucigasii-securitatii-vnatorii-de-partizani-de-la-serviciul-4-bande/

Ucigașii Securității: vânătorii de partizani de la Serviciul 4 "Bande"

Urmele crimelor politice comise în primii ani ai regimului comunist au început să iasă la iveală abia acum, cu peste o jumătate de veac întârziere. Iar odată cu ele revin în atenția opiniei publice și figurile unor foști ofițeri ai MI care, în realitate, erau doar niște ucigași în serie, intrați în solda unui regim criminal. Unul dintre ei a fost maiorul Eugen Alimănescu, șeful Echipei „Fulger“ din Serviciul 4 „Bande“.

Cândva, pe la începutul anilor ’70, regretatul Sergiu Nicolaescu a interpretat rolul comisarului Tudor Miclovan, eroul filmului „Cu mâinile curate“. Aflat în floarea vârstei, Nicolaescu a întruchipat, atunci, cu har, un personaj elegant, un justițiar cu o figură carismatică, lup solitar veșnic implicat în lupte crâncene, pe viață și pe moarte, cu orice gangster care-i ajungea în bătaia pistolului. Atunci, „Comisarul“ a fost idolul unei întregi generații de puști care-l admirau, iar când jucau „Hoții și vardiștii“ nu ratau nicio ocazie să-i repete celebra somație: „Mâinile sus! Cine mișcă nu mai mișcă! Cine mișcă, mișcă mort!“. Iar replica, la fel de celebră, „Un fleac, m-au ciuruit!“ a supraviețuit până în zilele noastre, parafrazată „pe invers“, culmea, de către unii dintre politicienii de azi.

Eugen Alimănescu, șeful ,,Echipei Fulger“

În interviurile sale, Sergiu Nicolaescu a afirmat că modelele din viața reală din care s-a inspirat atunci când l-a creat pe Miclovan au fost comisarul de poliție Gheorghe Cambrea (care era unchiul său) și comisarul Eugen Alimănescu. Acum, despre Cambrea nu se mai știe mare lucru. În schimb, se știe că Eugen Alimănescu, cel din viața reală, nu avea nimic în comun cu elegantul justițiar Miclovan, cel din filme.

O decizie criminală

În vara anului 1949, într-o ședință a conducerii de vârf a Ministerului de Interne, la care au participat ministrul Teohari Georgescu, ministrul adjunct Marin Jianu, directorul Securității, Gheorghe Pintilie, și adjunctul său, Alexandru Nicolschi, s-a luat decizia ca toți cei care făcuseră parte din grupurile de rezistență anticomunistă și fuseseră condamnați la pedepse mai mari de 15 ani de pușcărie să fie executați extrajudiciar, în condiții cât mai discrete. Cel desemnat să ducă la îndeplinire acele execuții a fost zelosul maior Eugen Alimănescu. Acesta devenise membru PCR în anul 1945, la scurt timp după ce se întorsese de pe front, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În plan profesional, și-a început cariera ca informator al poliției, dar, în scurt timp, comuniștii l-au avansat în funcția de comisar. După înființarea Direcției Generale a Miliției (în ianuarie 1949), Alimănescu a primit gradul de maior. În această calitate, de-a lungul anului 1950, a comis un lung șir de crime odioase, mascate sub aparența „execuțiilor extrajudiciare“ cerute de marii șefi din MI. Printre victimele sale s-au numărat șase membri ai grupului Spiru Blănaru, 13 din grupul maiorului Nicolae Dabija și peste 30 de membri ai mișcării de rezistență din Dobrogea, închiși la Gherla, Aiud și Pitești. Bineînțeles că Alimănescu nu a fost singurul ucigaș aflat în solda Securității. Alte câteva sute asemenea lui au ucis mii de oameni. Iar victimele lor au fost îngropate, de-a valma, fie în gropi comune, fie în morminte anonime, ascunse de ochii unei populații deja terorizate de crimele regimului comunist. Acum, umbrele acelor victime răsar mai ales din documentele adunate prin arhivele secrete. Iar cu puțin noroc, cercetătorii reușesc, uneori, să descopere și câte o mână de oase rămase de pe urma celor uciși de Securitate. Iar de fiecare dată, aceste relicve sinistre ascund în spatele lor niște povești dramatice.

Arheologi pe urmele terorii

Asasinate colective, identificate pe Dealul Ciura

Arheologul dr. Gheorghe Petrov, expert în investigaţii speciale la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc din România, ne-a vorbit, la obiect, despre crimele comise de Echipa „Fulger“, plutonul de execuţie comandat de ucigașul Eugen Alimănescu. De curând, urmele unora dintre aceste asasinate colective au fost identificate lângă Lugoj, într-un loc numit Dealul Ciura.

Cotidianul: Când au apărut primele informații privitoare la acele crime?

Gh. Petrov: De mai multă vreme existau o serie de informații privitoare la crimele comise în anii 1949 și 1950 în apropiere de Lugoj.

Primele informații le-ați avut din arhive sau din „teren“, de la martori?

Am început să investigăm acest caz în 2014, dar informații privitoare la aceste crime existau deja. Imediat după 1990, încă mai trăiau martori care au vorbit despre ele. În anul 1997, Parchetul Militar a și deschis un dosar penal în această cauză. Din păcate, acum, cea mai mare parte a martorilor, inclusiv cei care au fost audiați în dosarul respectiv, nu mai sunt în viață. După părerea mea, dacă ar fi existat o voință fermă pentru aflarea adevărului din partea autorităților competente ale statului, alta ar fi fost acum situația. S-ar fi cunoscut încă de atunci cine au fost criminalii, cum s-au săvârșit aceste omoruri și, ce este mai important, unde au fost îngropate cadavrele victimelor. În urmă cu cinci decenii, familiile celor uciși de Securitate erau anunțate foarte târziu despre moartea celor dragi. Iar uneori nu erau anunțate niciodată. Iar în cazul în care era vorba despre oameni uciși în confruntările cu trupele de securitate, secretul era aproape total.

Ce ați aflat în urma investigațiilor?

Că într-o zonă situată pe Dealul Ciura, din ordinul Securității, au fost executați și îngropați un număr mare de „partizani“, precum și mulți alți oameni care s-au opus regimului comunist. Atunci, în anii 1949-1950, acest asasinat colectiv a fost comis de către un „comandou“, de fapt, un „pluton de execuție“ condus de maiorul de miliție Eugen Alimănescu, ajutat de maiorul de securitate Zoltan Kling.

Kling, geamgiul criminal

Ce se știe despre acești criminali?

Despre viața personală a lui Zoltan Kling nu există prea multe informații. În Lugoj am mai găsit încă persoane în viață care cunosc detalii despre familia și activitatea lui. Din actele de la CNSAS rezultă că s-a născut la Timişoara, pe 25 mai 1912, și că în tinerețe a lucrat ca geamgiu. În 1948, considerându-se, probabil, că are „origine sănătoasă“, fostul geamgiu a intrat în atenția partidului, care l-a încadrat în Securitate, direct cu gradul de maior. A devenit şef al Serviciului Județean de Securitate Severin, cu sediul la Lugoj. Era considerat un ucigaș sadic, celebru în lumea lui pentru plăcerea patologică de a-și tortura victimele. Motiv pentru care a participat la multe anchete, dar și la acţiunile de anihilare a mişcării de partizani din zona Banatului montan. În 30 decembrie 1954 a fost trecut în rezervă, cu gradul de lt.-colonel. În cele din urmă, a ajuns să fie internat în Secţia de Neuropsihiatrie a Spitalului din Lugoj, unde, în anul 1970, a murit, complet nebun.

De fapt, Kling nu a fost unicul psihopat din Securitate. Alții asemenea lui, ucigași sadici care au instaurat teroarea în anii de început ai regimului comunist din România, au fost criminalii Goiciu, Maromet, Ciolpanu ori Șaramet, „tartorii“ pușcăriilor politice. Iar colaboratorul, tovarășul de crime al acelui Kling, a fost exact maiorul Eugen Alimănescu, cel despre care Sergiu Nicolaescu afirma că a fost unul dintre oamenii pe care i-a admirat, motiv pentru care l-a și folosit ca sursă de inspirație.

Ce se știe despre Alimănescu?

Ei, acesta este un personaj ceva mai interesant decât geamgiul Kling. Deși a fost sursa de inspirație al lui Nicolaescu, adevăratul Alimănescu, cel din viața reală, n-avea absolut nimic în comun cu justițiarul Miclovan, cel din filme. Începând cu anul 1945, Alimănescu a fost angajat în Poliția Capitalei. Remarcat prin modul dur în care interpreta și ��aplica legea“, a fost numit în fruntea unui comandou, un pluton de execuţie a cărui misiune era să stârpească borfaşii şi bandiţii care-și făceau de cap prin mahalalele Bucureştiului. În 1949, a fost numit şef al Serviciului 4 „Bande“ din Direcţia Judiciară a Miliţiei. Marin Jianu, adjunctul ministrului de Interne, a fost cel care i-a ordonat să se ocupe cu urmărirea și neutralizarea cuiburilor de partizani. Misiune pe care el a și executat-o, dând dovadă de un exces de zel criminal. Ei bine, acesta era adevăratul Miclovan al lui Sergiu Nicolaescu. În 1951, Alimănescu a fost exclus din partid, anchetat şi apoi trimis la Canal. După doi ani a fost eliberat, dar în 1954 a fost rearestat. Pus iarăși în libertate, a murit în condiții încă neelucidate. Există informații că el ar fi fost aruncat din tren, probabil victimă a unui asasinat, executat, posibil la comandă politică. La CNSAS, păstrată într-un dosar al altei persoane, există o declarație dată pe 2 iulie 1954, în care Alimănescu explică crimele comise la Lugoj.

Partizani îngropaţi la Lugoj

Masacrul de pe Dealul Ciura

Ce spune Alimănescu în acea declarație?

Inițial s-a știut despre o singură execuție. Dar, în urma cercetărilor legate de masacrul de pe Dealul Ciura, am ajuns la concluzia că, de fapt, acolo au avut loc două execuții. În zonă mai avem cunoștință și de alte crime ale Securității, care au constat în executarea prin împușcare a uneia sau a două persoane. Revenind însă la cele două mari execuții, primei i-au căzut victime şapte persoane din „lotul Spiru Blănaru“. Acest lot, alcătuit din partizani bănățeni, era compus din 12 persoane. Cinci au fost condamnate la moarte şi executate în Pădurea Verde de la marginea orașului Timișoara, pe 16 iulie 1949. Restul de şapte persoane, condamnate la ani grei de închisoare, au fost încarcerate la Gherla. Ulterior, patru personaje influente din conducerea Securității au decis că și cei încarcerați trebuie să fie ucişi şi îngropaţi în secret. Iniţial s-a crezut că ei ar fi fost omorâți în timpul transportului de la Gherla sau tot la Pădurea Verde. Dar anul trecut am intrat și eu în posesia acelei declarații, în variantă completă, ce conține informaţii detaliate despre crimele comise de Alimănescu şi Kling lângă Lugoj.

Execuția „lotului Blănaru“

Cum a decurs execuția „lotului Blănaru“?

Cu câteva zile înainte, maiorul Alimănescu a venit din Bucureşti pentru a stabili, împreună cu maiorul Kling, cel mai bun loc pentru execuție. Au stabilit de comun acord cu colonelul Coloman Ambruş, directorul Securității Timișoara, şi cu maiorul Aurel Moiş, adjunctul acestuia, că Dealul Ciura din Lugoj este locul cel mai potrivit. La cererea Securităţii Timişoara, cei şapte deţinuţi au fost aduşi de la Gherla pentru un așa-zis supliment de anchetă. Pentru execuţia din 2 august 1949, plutonul de execuţie era format din patru ofiţeri de la Brigada 4 „Bande“: maiorul Alimănescu, lt.-maj. Alexandru Ghiţă, lt. Mircea Săgeată şi lt. Radu Vişan. De la Lugoj, erau maiorul Zoltan Kling, unul dintre şoferii de pe GAZ-ul sovietic, iar de la Timişoara, erau un căpitan şi şoferul dubei. În noaptea de 1 spre 2 august, grupul – format din Nicolae Ghimboaşe, Gheorghe Popovici, Petre Pușchiţă, Aurel Vernichescu, Gheorghe Smultea, Teodor Ungureanu şi Gheorghe Luminosu – a fost scos din Penitenciarul Timișoara de către lt.-maj. Alexandru Ghiţă şi adus cu duba la Lugoj. După ce au fost împuşcaţi, cei şapte au fost aruncaţi în una sau două gropi comune. Certificatele de deces, care au fost întocmite abia în 1957, afirmă că ei au murit cu toții, în aceeași zi, din cauze naturale: hipertensiune arterială, infarct sau TBC.

Partizani dobrogeni uciși de Securitate

Spuneați că au existat două execuții…

Da! După câteva luni, în martie 1950, alți 16 oameni au fost asasinați de către aceiași criminali. Aceste noi victime făceau parte din „Lotul 3“ din gruparea dobrogeană „Mișcarea de Rezistență“ condusă de anticomuniştii Gogu Puiu şi fraţii Fudulea. Lista celor ucişi: Marin Cenuşe, Nicolae Dobromir, Duţu Manea, Alexandru Gogu, Ioan Filip, Gheorghe Guțiță, Constantin Lache, Dumitru Negroiu, Iordan Nicolau, Ioan Piţigoi, Nicolae Roşculeţ, Stere Stercu, Gheorghe Tofan, Gheorghe Tomoşoiu, Ioan Topârceanu şi Constantin Tudoran. Declaraţia lui Alimănescu, despre care vorbeam mai sus, explică, cu lux de amănunte, cele întâmplate în dimineaţa de 10 martie 1950. „Toți cei 16 au fost aduşi de la Penitenciarul Timișoara, la Lugoj. Am hotărât să-i împușcăm în două serii de câte opt. Execuţia a decurs foarte bine, însă la a doua serie a mers greu, căci pe cei opt i-au adus cu cătuşele nituite şi nu am putut să le scoatem, căci nu aveam scule. Muncind la ele, am ajuns la ora 5.00-6.00 dimineaţa şi, cum începuse să se lumineze de ziuă şi circulaţia pe şosea se îndesea, am luat hotărârea de a-i băga în groapă, aşa, cu cătuşe cu tot, garantându-mi Kling că va lua el măsuri ca cineva să supravegheze să nu dea cineva peste ei. Lucrul acesta a uitat să-l facă, iar nişte ţărani dăduseră peste gropi, însă s-au luat măsuri ca nimeni să nu ştie despre ce este vorba. Cadavrele au fost mutate de acolo, după ce, împreună cu oamenii mei, am făcut să dispară şi cătuşele de la picioare. Împuşcăturile au fost auzite de câţiva ţărani, aflaţi din întâmplare în zonă. Erau opt ţărani din Săceni, care se întorceau de la moară, când au auzit împușcăturile. Speriaţi, au povestit cele întâmplate președintelui executiv, un anume Angheloni. Acesta a spus dubașului din sat să adune oamenii care vor să meargă cu el în pădure, să vadă despre ce este vorba. Au desfăcut prima groapă, iar mortul avea cătuşe la mâini şi picioare. Imediat au anunţat Miliţia din Lugoj, care nu avea cunoştinţă de crima petrecută. În timp ce miliţienii erau la faţa locului, în zonă a apărut Kling, însoţit de securişti. Timp de trei zile locul a fost păzit de Securitate, iar echipa lui Alimănescu a desfăcut toate cătuşele, apoi a reînhumat victimele. Ţăranii au fost apoi obligaţi să vină cu lopeţi, ca să dezgroape opt din cele 16 cadavre, pe care le-au încărcat în camioane şi le‑au reînhumat în fostul cimitir al săracilor de pe drumul Jabărului.“

Martori în teren: identificarea locului execuției

În urma investigaţiei de teren, s-a reuşit stabilirea cu aproximație a locului execuţiei din Dealul Ciura, în pădurea de lângă şoseaua ce leagă Lugojul de comuna Traian Vuia, în sectorul bornei care indică km 14 de la Lugoj, în acea zonă aflându-se undeva și gropile comune unde încă mai zac osemintele a cel puțin 15 oameni. Totodată, prin confruntări de martori în teren, am reușit localizarea amplasamentului fostului cimitir al săracilor din Lugoj, care a fost situat la aproximativ 700 de metri de la a doua trecere de cale ferată, spre satul Jabăr. Cimitirul a fost dezafectat cu zeci de ani în urmă, locul fiind folosit de atunci pentru agricultură. Asta, deocamdată. Chiar dacă acum este extrem de târziu și șansele sunt mult diminuate, eu încă sper ca măcar o parte din mormintele victimelor ucigașilor din Serviciul 4 „Bande“ să poată fi descoperite, iar memoria acestora să fie cinstită așa cum se cuvine.

Vasile Surcel

Daca va uitati la declaratiile lui BRUCAN, veti vedea ca el a spus; sa ne intoarcem la epoca de dinainte de Ceausecu, deci la anii 50, cand romanii au fost supusi unui genocid. Atunci, sotia lui BRUCAN SIDOROVOCI , cerea in numele poporului roman condamnarea a mii de romani. Acum acelasi lucru cer CTP, GDS/22, ca doar BRUCAN+MAGUREANU+SOROS (NICIUNUL ETNIC ROMAN). De aceea, nu au fost condamnati criminalii romanilor, ba chiar au pensii de mii de lei, iar cei care au muncit, abia isi duc zilele.De ce, sa aiba un asemenea om de 10 ori pensia unuia care a trudit TOATA VIATA? Presa, care ataca masurile prin care se face dreptate celor care de fapt au ceeat FONDUL PROPIETATEA, sa TACA, ca si SINDICATELE, care sant COMPROMISE, au tacut cand BASESCU-UDREA-BOC-VASS, au nenorocit milioane de romani.

#Bande #Ucigașii Securității: vânătorii de partizani de la Serviciul 4

0 notes