#cuvantul lui dumnezeu

[cristianpaduraru]

Geneza Explicata la Eforie pentru Evanghelizarea Europei

La început Dumnezeu a creat cerul și pământul. Apoi Dumnezeu a spus: Să fie lumină și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și Dumnezeu a separat lumina de întuneric… Geneza explicata RO SP EN Bereshit (EV) Geneza (GR) Facerea (RO) ne arată începuturile istoriei ca fiind creația lumii și multiplicația națiunilor, potopul, legământul cu națiunea ebraică, profețiile și prefigurările…

[ciochinaflorin]

138 I 2024. CUVÂNTUL, SEMNELE PREZENȚEI DIVINE ȘI CREDINȚA [ Exodul 4.5 I Exodul 4.27-31 I Faptele Apostolilor 13.12] 17 Mai 2024

138 I 2024. CUVÂNTUL, SEMNELE PREZENȚEI DIVINE ȘI CREDINȚA I Podcast I Pasaje Biblice : Exodul 4 : 5 I Exodul 4 : 27 – 31 I Faptele Apostolilor 4 : 29 – 30 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 17 Mai 2024 I Atunci când Cuvântul Lui Dumnezeu care este rostit, este însoțit de semnele care dovedesc prezența Lui Dumnezeu, se produce credința în ascultătorii prezenți în locul respectiv. În…

[bartholomaus]

Andrei Rubliov al lui Tarkovski . Pe youtube la hi-res. Merită revăzut din când în când. Genială frescă istorică. Asediul orășelului rusesc de către tătari (din partea a 2a), cu ajutorul trădării unui creaz rus este poate cea mai realistă de gen. Fără să apeleze la artificii cinematografice pentru creșterea dramatismului, masacrarea localnicilor și distrugerea orășelului are o incredibilă scară umană... Chiar pornirea la atac începe cu o veselie nemaipomenită din partea liderului tătar. Parcă e un reportaj din epocă... Cu atât mai fascinantă este scena următoare, de iarnă, în care un alt grup de războinici tătari apar în curtea mânăstirii unde trăia Rubliov, foarte veseli și deloc puși pe harțag. Chiar trezesc simpatia unei rusoaice pe care unul din ei o ia cu el să-i fie nevastă. De remarcat atenția deosebită la echipamentul militar și la decoruri. NU mai zic de episodul turnării clopotului. Sunt de savurat fiecare secnă. Atâta atenție pentru detaliu eu n-am văzut în multe filme...Ireproșabile Filosofia ”mesterul Manole”. Iar cruzimea nu era epică.. Aproape nici tragică.. Era firească ca respiratul https://www.youtube.com/watch?v=4JpnrdEOAcM Tătarii din Hoarda de Aur, din Crimeea erau mongoli sadea. Hoarda de Aur s-a format din resturi ale mongolilor din 1240 care nu s-au mai întors în Mongolia după ce au devastat Rusia si Europa. Si acolo au rămas până când i-a deportat Stalin mai pe toți. Nici vorbă ca tătarii din Crimeea să fie urmași de cumani sau alți turanici. S-or fi corcit cu alte neamuri de stepă din zonă, dar baza e mongolă. La un moment dat tătarii au trecut la Islam. După acest moment au început să folosească limba turcă...Vezi aici mai multe https://en.wikipedia.org/wiki/Golden_Horde Mi se pare stupid să spui ”Ce dovezi există că tătarii crimeeni ar fi fost mongoloizi?” când tătarii rămași azi încă în zonă sunt genetic mult mai apropiați de strămoșii lor din Orientul îndepărtat decât alte neamuri turanice, urmași de avari, cumani, pecenegi ce-si au originea în Asia Centrală, cu mult înaintea apariției mongolilor în zonă. Un exemplu care doar aparent e în favoarea teoriei tale e marele războinic Timur lenk-Tamerlan, căruia i s-au făcut studii antropologice în anii 40 (pe scheletul lui). S-a dovedit că era un metis între mongol și populația caucaziană din Transoxiana (Azerbaigean, Uzbekistan). Totusi, ai dreptate într-o oarecare măsură. Dar ca aspect tătarăă sunt foarte mongoloizi. Adica la fel ca si uzbecii sau turkmenii http://www.iccrimea.org/reports/genographic-results.html Ai vazut scena cu tatarii din curtea manastirii și fata blondă, iarna? Parcă e reportaj. Fascinant cum îî ignorau pe călugări și se distrau hrănind câinii cu carne de cal... Ai început cu partea 1 a filmului? E cam lentă si monotonă . Partea a 2-a e mult mai dinamică si mai faină. nu conteaza ordinea. Caci povestea e doar vag liniară. Fiecare capitol are valoare independent. -----------------------------------------

Unul din cele mai bune articole despre ortodoxie pe care le-am citit. Un articol cu niste teme care m-au preocupat de mult timp. Care e problema cu Biserica ortodoxa (greaca, rasariteana) ? Inainte de a te scandaliza, dragă cetitorule, fi înţelept şi aruncă--ţi ochii un pic.

" ...Mai ales ca in viziunea ortodoxa, preotul este legatura, intermediarul intre oameni si Dumnezeu si singurul in masura care sa ii interpreteze cuvantul pentru semenii lui. Un lucru periculos daca avem in vedere ca preotilor romani de-a lungul Evului Mediu si chiar si in epoca moderna timpurie le lipsea stiinta de carte. Ei se multumeau cel mult cu memorarea mecanica a Bibliei si mai important, a traditiilor bisericesti, negasind necesar sa reflecte asupra lor...

Daca in Occident, stiinta a crescut la sanul Bisericii Catolice, ortodoxismul a reprezentat o piedica, deoarece intr-o lume in care totul ramane constant si ramane vesnic acelasi, nu exista nevoie de schimbare. Din aceasta cauza, nu biserica ortodoxa, dar carturarii greco-catolici ai Scolii Ardelene, educati in scolile catolice ale Occidentului au produs cel mai mare act de transformare culturala pe care l-a cunoscut acest popor. Ei au reprezentat motorul trezirii unei constiinte romanesti si cei care au condus primii lupta de emancipare a romanilor. Lor le datoram multe dintre reperele culturale pe care astazi le consideram caracteristice. https://ziare.com/social/religie/ortodoxismul-romanesc-motivul-inapoierii-noastre-opinii-1340383?

>> Ca unul caruia ii place istoria, am simtit de multi ani ca ortodoxismul are ceva vina in ramanerea in urma a romanilor (a unora, caci la greco-catolici se vede schimbarea). Cu timpul am colectat numeroase informatii istorice legate de retardul cultural, educational si implicit social motivat de filosofia ortodoxismului. Numai ca tipul asta a construit un articol coerent in care a adunat in cateva cuvinte esenta acestei proibleme. >>>Omul nu poate trai fara religie. E fapt dovedit. Dar trebuie ca aceasta Religie sa faca bine omului nu doar sa ZICA ca face bine.. Omului de azi. Nu celui din evul mediu. >>>>sasii aveau scoli si inaintea reformei lutherane. Majoritatea bisericilor sasesti aveau scoli pe langa inca din sec 15... Lutheranismul a catalizat mai dihai acest trend deja existent. Nu stiu daca de vina era catolicismul sau spiritul intreprinzator al sasilor >>>>Articolul nu e scris de un teolog, dar chiar daca nu e perfect documentat atinge cateva adevaruri de necontestat. Si intr-un mod in care nu s-a mai spus, desi multi dintre noi am simtit, dar nu am stiut de ce. Inca din evul mediu, de la Sf Grigore Palamas (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Palamas ) , biserica "greaca" a fost preocupata exclusiv de apropierea cat mai mare de divinitate prin isihasm, rugaciune( http://ro.wikipedia.org/wiki/Isihasm ) , izolare, umilinta, suferinta, dispret fata de om, de cunoasterea lumii inconjuratoare. Fiindca, spuneau ortodocsii, Dumenzeu nu poate fi descoperit prin Cunoastere, in sens de Stiinta, Educatie etc...Varlaam Calabrezul (care reprezinta oarecum atitudinea bis vestice http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Calabrezul ) in disputa acestuia cu mai sus-numitul Sf.Grigore spune ca dimpotriva, pt a-l cunoaste pe Dumnezeu trebuie sa studiezi lumea, stiintele, sa te educi. Asta e in esenta diferenta intre orientul ortodox si vestul catolic/protestant. Pt doritori de teologie un articol interesat (chiar daca tine-evident-partea ortodoxiei) http://ziarullumina.ro/.../controversa-isihasta-sau-cum... . E bine sa intelegem de ce bis ortodoxa are o gandire perdanta in lumea de azi, iar filosofia ei, predata copiilor nu duce la nimic bun. Doar la perpetuarea intolerantei, suficientei, atitudinii anti-Stiinta, Anti-Educatie, a resemnarii si umilintei, si a multot alte tare.... ------ Înţeleg că nu vă pasă dacă această confesiune a îmbunătăţit în vreun fel viaţa credincioşilor şi dacă o face în prezent. Nu stiu in ce fel iti face viata mai buna faptul ca o data botezat esti crestin (adica cum?) pana mori... --------- Nu te lăsa păcălit de faptul că ortodoxia nu a avut Inchiziţie sau Cruciade. Întâi, grecii, bulgarii, sarbii, rusii nu au putut sau nu a avut ocazia sa se foloseasca mai mult de religie in politica lor. Cand au putut n-au ratat ocazia. Imp Bizantin s-a luptat cât a putut împotriva musulmanilor. Acele războaie le poti asimila cruciadelor. Ca şi cele la târzii la care au participat şi principii români( ex Cruciada de la Varna). Inchiziţie nu au avut ortodocsii, e drept. Fiindca nu au avut nevoie. Ortodoxia nu a avut universitati sau academii de unde sa apara intelectuali care sa puna in balanta "adevarurule" religioase. Tarile ortodoxe au fost pana mai ieri preponderent rurale, sufocate de superstitii pagane, cu preoti majoritar analfabeti. Ce tribunal s-ar fi apucat sa curete satele rusesti sau sarbesti, bulgaresti sau grecesti (aflate sub otomani) de "vrajitorii si superstitii"? Desi cred ca pe vremea lui Ivan cel Groaznic, la Moscova, nu ai fi fost tratat cu toleranţă dacă ai fi fost acuzat de vrăjitorie...(Recomand filmul "Ţarul" ca fresca a unei tari ortodoxe in Evul Mediu... Ca o completare la Andrei Rubliov, muult mai bun). Sa nu idealizam ortodoxia!! ---------

[sfarsitulveacului]

https://sfarsitulveacului.blogspot.com/

https://sfarsitulveacului.blogspot.com/

[editura-pazitorul-adevarului]

O lecție a seminței! (p1/3)

În parabola semănătorului care a ieșit să semene Dumnezeu ne-a lăsat câteva lecții fără de care nu am înțelege lucrarea Cuvântului Lui Dumnezeu asupra inimilor oamenilor. Am identificat deci că sămânța reprezintă Cuvantul, iar ogorul este inima omului. “Sămânța are în sine principiul germinației, al încolțirii, principiu pe care Dumnezeu însuși l-a așezat acolo; și totuși, lăsată singură,…

[dininimapentrumine]

DIDAHIA

Capitolul IV 1. Fiul meu, sa-ti aduci aminte, ziua si noaptea, de cel ce-ti graieste cuvantul lui Dumnezeu si sa-l cinstesti ca pe Domnul, ca unde se vorbeste de domnie, acolo este si Domnul. 2. Sa cercetezi in fiecare zi cartile sfintilor, ca sa afli odihna in cuvintele lor. 3. Sa nu faci desbinare si sa impaci pe cei ce se cearta. Sa judeci cu dreptate, sa nu te uiti la fata omului, cand ai…

[romania-drepturi-si-privilegii]

Cum puteti sti daca un jurnalist nu isi face meseria si/sau nu este jurnalist

Pe langa asa-zisii jurnalisti, la fel se aplica si cu cei asa zisii independenti.

- O persoana nu vrea sa vorbeasca cu un jurnalist. Ei sunt considerati vinovati, fiindca cica ascunzand ceva. Este un apel to institutii, o eroare logica. 

- Subt falsul "corect" sau fals patriot, jignesc politicieni sau alte persoane. 

- Daca nu sunteti cu el, sunteti impotriva lui si a lui "prieteni".  

- Daca vor, amesteca cuvantul Dumnezeu in propozitii.  

- Se prezinta ca cunosc subiectul bine.  

- Rad sau zambesc cand vorbesc cu politicienii.  

- Intradins mint si disinformeaza. 

- Prin gesturi si capturi video (youtube thumbnails de exemplu), insereaza frica si ura in altii impotriva altora prin repetarea ca o mantra ca institutiile sunt vinovate, adica toti functionarii publici de acolo.

- Oamenii din tara lui sunt toti prietenii lui, daca, folosind la inceput in videouri/texte cam asa :  

"Prieteni, s-a intamplat ceva azi ..."  

- Prin prezenta la orice miting impotriva guvernului din tara lui, jurnalistul fals merge catre un site ca sa castige donatii, fiindca el " protejeaza" oamenii prin atac la persoane. 

- Da vina pe fostul angajator si/sau pe fostii colegi, dar in trecut totul era bine pentru el. 

- Vorbeste mai mult despre coruptia din politica, dar da solutii rar sau deloc.  

- Se repeta des, ca politia, judecatorii de ce nu face ceva etc. trebuie sa faca ceva.  

- Indeamna la violente prin diferite cuvinte ca "acest partid trebuie inchis".

- Folosesc cuvinte denigratoare :   

Un politician traieste intr-o hruba, psihopat, dement, (politicianul astfel arata astfel ca o bestie in ochii oamenilor). Ar trebui sa existe o lege impotriva indemnului la violente/crima impotriva altor persoane.

Indiferent daca o persoana este vinovata sau nu, atacul la persoana arata ca jurnalistul cauta un castig rapid, nemuncit de la oameni si/sau pentru aprecieri.  

Atacul la persoana nu este critica. Jurnalistii care nu lucreaza bine si sunt platiti degeaba de oricine se impaca bine cu analfabetii functionali sau au ura fata de ideile altora, religii etc.

[cercetandbisericaluidumnezeu]

Film creștin „Taina Evlaviei” Segment 2 - Îi va da Domnul revelații omului când Se întoarce?

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

[laudeluidumnezeucelatotputer]

5. Ce este credința adevărată în Dumnezeu? Cum ar trebui să credem în Dumnezeu pentru a-I obține lauda?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept de credință în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credinţă simplă cu puternice conotaţii religioase. Adevărata credinţă în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor şi lucrării lui Dumnezeu în baza credinţei că Dumnezeu deţine suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Aşadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu şi vei ajunge să Îl cunoşti pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu.

Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

O credință adevărată în Dumnezeu nu înseamnă să crezi în El pentru a fi mântuit și cu atât mai puțin înseamnă să fii o persoană bună. De asemenea, nu se referă doar la a crede în Dumnezeu pentru a poseda o asemănare umană. De fapt, oamenii nu ar trebui să vadă credința ca pe un simplu crez că există un Dumnezeu; ea nu se referă la faptul că ar trebui doar să crezi că Dumnezeu este adevărul, calea, viața, și nimic mai mult. Nici nu e numai pentru ca tu să-L cunoști pe Dumnezeu și să crezi că Dumnezeu este Cârmuitorul peste tuturor lucrurilor, că Dumnezeu este atotputernic, că El a creat toate lucrurile din lume, că este unic și suprem. Nu este doar pentru a te face să crezi aceste fapte. Voia lui Dumnezeu este ca întreaga ta ființă și inima ta să-I fie date Lui și să I se supună; adică, tu ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu, să-I permiți să te folosească, să fii fericit să faci servicii pentru El, și ar trebui să faci orice pentru Dumnezeu.

Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Astăzi, ce este credința adevărată în Dumnezeu? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca fiind realitatea vieții tale și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui Dumnezeu. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra făpturilor Sale – acesta este minimul pe care ar trebui să-l ai în credința ta în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață în trup la o viață de iubire a lui Dumnezeu, de la o viață în naturalețe la o viață în cadrul ființei lui Dumnezeu. Este ieșirea de sub domeniul Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup, este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să fii mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să fie pentru a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să fie pentru căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și pentru a fi capabil să asculți de Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Aceasta urmărește ea să realizeze în primul rând. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu sunt pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, și abia după aceea poți să te supui lui Dumnezeu. Numai dacă Îl cunoști pe Dumnezeu, Îl poți iubi, iar atingerea acestui scop este singurul scop pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, încerci întotdeauna să vezi semne și minuni, atunci punctul de vedere al acestei credințe în Dumnezeu este greșit. Credința în Dumnezeu este în primul rând acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca realitate a vieții. Doar punerea în aplicare a cuvintelor lui Dumnezeu din gura Lui și purtarea lor în tine este realizarea scopului lui Dumnezeu. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să caute să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să asculte în totalitate de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să respecți cu grijă dorințele lui Dumnezeu, să atingi statura lui Petru și să deții stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci asta va fi când vei fi dobândit succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.

Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Din moment ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să mănânci și să bei din cuvântul Lui, să-I experimentezi cuvântul și să I-l trăiești. Doar aceasta poate fi numită credință în Dumnezeu! Dacă spui cu gura că crezi în Dumnezeu și, totuși, nu poți să pui în practică niciunul dintre cuvintele Lui sau să produci vreo realitate, asta nu se numește credință în Dumnezeu. Mai degrabă înseamnă „să cauți pâine pentru a potoli foamea”. Să vorbești numai despre mărturii neînsemnate, despre lucruri inutile și despre chestiuni superficiale, fără să ai nici măcar un pic de realitate: acestea nu constituie credință în Dumnezeu și, pur și simplu, nu ai înțeles calea corectă de a crede în Dumnezeu. De ce trebuie să mănânci și să bei, cât mai mult cu putință, din cuvintele lui Dumnezeu? Dacă nu mănânci și nu bei din cuvintele Lui, ci cauți doar să te înalți la cer, înseamnă acest lucru să crezi în Dumnezeu? Care este primul pas pe care ar trebui să îl facă unul care crede în Dumnezeu? Pe ce cale îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Poți fi desăvârșit fără să mănânci și să bei din cuvântul lui Dumnezeu? Poți fi considerat o persoană a împărăției fără să-ți fie cuvântul lui Dumnezeu realitate? Ce înseamnă, exact, credința în Dumnezeu? Cei care cred în Dumnezeu ar trebui, cel puțin, să aibă o comportare bună la exterior; cel mai important dintre toate lucrurile este să ai cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent de situație, nu poți niciodată să întorci spatele cuvântului Lui. Cunoașterea lui Dumnezeu și împlinirea voii Lui sunt realizate prin cuvântul Lui. În viitor, fiecare națiune, confesiune, religie și sector vor fi cucerite prin cuvânt. Dumnezeu va vorbi direct și toți oamenii vor ține cuvântul lui Dumnezeu în mâinile lor; prin aceasta, omenirea va fi desăvârșită. Înăuntru și în afară, cuvântul lui Dumnezeu pătrunde pretutindeni: omenirea va rosti cuvântul lui Dumnezeu cu gura ei, va practica conform cuvântului lui Dumnezeu și va păstra cuvântul lui Dumnezeu în interior, rămânând scăldată în cuvântul lui Dumnezeu atât înăuntru, cât și în afară. Astfel va fi desăvârșită omenirea. Cei care împlinesc voia lui Dumnezeu și sunt capabili să fie martori pentru El, aceștia sunt cei care posedă cuvântul lui Dumnezeu ca realitate a lor.

Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

Acum oamenii au văzut cu toții că cineva care îi slujește lui Dumnezeu nu numai că ar trebui să știe să sufere de dragul Lui, ci, și mai mult, că ar trebui să înțeleagă că credința în Dumnezeu este de dragul căutării de a-L iubi. Dumnezeu nu te folosește doar pentru a te rafina sau pentru a te face să suferi, ci pentru a te face să cunoști acțiunile Sale, pentru a afla adevărata semnificație a vieții umane și mai ales pentru a ști că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă a te bucura de har, ci înseamnă mai degrabă a suferi din cauza iubirii tale pentru El. Din moment ce te bucuri de harul lui Dumnezeu trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui – trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Poți să afli în tine luminarea lui Dumnezeu și, de asemenea, poți să-L experimentezi pe El când se ocupă de tine și de judecata Lui. În acest fel, experimentezi toate aspectele. Dumnezeu te-a judecat și El a făcut și lucrarea de mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a tratat, dar te-a și luminat, te-a iluminat. Când vrei să fugi, mâna lui Dumnezeu încă te ține. Toată această lucrare este să îți arate că totul ce îl privește pe om este la mila lui Dumnezeu. Poți crede că credința în Dumnezeu este despre suferință, sau despre a face multe lucruri pentru El, sau pentru pacea trupului tău, sau pentru ca totul să îți meargă bine, pentru ca totul să fie confortabil, dar niciunul dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii ar trebui să le aibă pentru a crede în Dumnezeu. Dacă asta crezi, atunci perspectiva ta este incorectă și pur și simplu nu poți fi desăvârșit. Acțiunile lui Dumnezeu, firea dreaptă a lui Dumnezeu, înțelepciunea Lui, cuvintele Lui, minunăția și nepătrunderea Lui sunt toate lucruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă. Folosește această înțelegere pentru a scăpa de cererile personale, precum și de speranțele și noțiunile individuale din inima ta. Numai prin eliminarea acestora poți îndeplini condițiile cerute de Dumnezeu. Numai prin aceasta poți avea viață și-L poți mulțumi pe Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este de dragul de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât acțiunile și gloria Sa să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Aceasta este perspectiva corectă pentru a crede în Dumnezeu și, de asemenea, scopul pe care ar trebui să-l cauți. Ar trebui să ai punctul de vedere corect de a crede în Dumnezeu și ar trebui să cauți să obții cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, mai ales, să vezi faptele Lui practice, să vezi faptele Lui minunate din tot universul, precum și lucrarea practică pe care El o face în trup. Prin experiențele lor reale, oamenii pot aprecia exact modul în care Dumnezeu face lucrarea Sa asupra lor și care este voința Lui este față de ei. Toate acestea sunt pentru a elimina firea lor satanică coruptă. Scapă-te de ce e necurat și nedrept în interiorul tău, îndepărtează de la tine intențiile greșite și poți dezvolta credința adevărată în Dumnezeu. Doar având credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești pe Dumnezeu cu adevărat doar pe fundamentul credinței tale în El. Poți atinge iubirea față de Dumnezeu fără să crezi în El? De vreme ce crezi în Dumnezeu nu poți fi încurcat în privința asta. Unii oameni devin plini de vigoare imediat ce văd că credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar își vor pierde toată energia de îndată ce vor vedea că trebuie să suporte rafinarea. Este oare aceasta credință în Dumnezeu? În sfârșit, trebuie să dobândești ascultarea completă și totală înaintea lui Dumnezeu în credința ta. Tu crezi în Dumnezeu, dar încă ai pretenții de la El, ai multe noțiuni religioase la care nu poți renunța, interese personale pe care nu le poți pierde și cauți încă binecuvântări ale trupului și dorești ca Dumnezeu să îți salveze trupul, să îți salveze sufletul – toate acestea sunt expresii ale unor oameni cu perspectivă greșită. Chiar dacă oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută schimbarea firii, nu caută cunoașterea lui Dumnezeu și caută numai interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care aparțin categoriei convingerilor religioase. Aceasta nu este credința adevărată în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să posede o inimă care să sufere pentru El și să aibă voința de a renunța la sine. Dacă nu întrunesc aceste două condiții, nu se consideră ca având credință în Dumnezeu și nu vor putea să își schimbe firea. Numai oamenii care urmăresc adevărul în mod sincer, care urmăresc cunoașterea lui Dumnezeu și urmăresc viața sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu.

Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup

Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea de Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă de Dumnezeu? Nu este aceasta împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în necaz – ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei de Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului. Imaginează-ți că poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu Îl asculți și ești incapabil să-L iubești cu adevărat pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria de creatură a lui Dumnezeu, ci vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană care nu deține adevărul, care este incapabilă să asculte de Dumnezeu și care este nesupusă Lui. Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu îți pasă să pui adevărul în practică sau să te cunoști pe tine însuți. Nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator; nu Îl asculți și nu Îl iubești. Ești o persoană care, din naștere, e neascultătoare faț�� de Dumnezeu și, prin urmare, astfel de oameni nu sunt iubiți de Creator.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Pe scurt, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge la cunoașterea de sine și a-și schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. În primul rând, omul trebuie să-și lase deoparte propriile intenții, căutările nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile ce țin de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima, adică să se dedice complet cuvântului lui Dumnezeu, să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. Asta a făcut Petru după ce L-a văzut pe Domnul Isus și doar prin practicarea în acest fel se pot dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de cuvintele lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele Sale, Petru nu s-a concentrat pe înțelegerea doctrinelor, cu atât mai puțin s-a concentrat pe obținerea cunoștințelor teologice; în schimb, el s-a concentrat pe înțelegerea adevărului și voinței lui Dumnezeu, precum și pe obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții Sale. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile propriu-zise ale omului, întrunind astfel toate aspectele cerințelor pe care Dumnezeu, pentru a fi mulțumit, le face omului. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu. […]

Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii, este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor, ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire, revelațiile Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe care El cere ca aceștia să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Petru a urmărit adevărul; a fost calea de a fi desăvârșit, desăvârșit prin cuvintele lui Dumnezeu, și de a câștiga viață din cuvintele lui Dumnezeu. Adevărul exprimat de Dumnezeu a devenit viața lui și numai atunci a devenit el o persoană care a dobândit adevărul.

Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[suntderutat-blog]

[evanghelialuidumnezeu-blog]

Film creștin subtitrat „Reeducare «roşie» la domiciliu” Segment 1 - Ce este, de fapt, un cult?

De la venirea sa la putere, Partidul Comunist Chinez a suprimat şi oprimat fără încetare credinţele religioase, chiar etichetând în mod public creştinismul şi catolicismul drept culte şi numind Biblia literatură de cult. De-a lungul acestor ani, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost martoră la întoarcerea Domnului Isus şi a fost condamnată, de asemenea, de către PCC drept un cult. PCC este un partid ateu. Este un regim satanic care Îi este dușman lui Dumnezeu, deci cum să fie calificat să decidă ce religie anume este calea cea adevărată și care e un cult? Cum poate cineva să discearnă ce anume este un cult?

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Enunț special: Această producție video a fost produsă în scopuri non-profitabile de către Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Actorii care apar în această producție joacă în scop non-profitabil și nu au fost plătiți în niciun mod. Acest videoclip nu poate fi distribuit niciunei părți terțe pentru profit și sperăm că fiecare îl va distribui în mod liber. Când îl distribuiți, vă rugăm să notați sursa. Fără acordul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, nicio organizație, niciun grup social sau individ nu poate falsifica sau reprezenta în mod greșit conținutul din acest videoclip.

[cristianpaduraru]

Apocalipsa Explicata la Eforie

Apocalipsa explicata RO SP EN Binecuvântat sunt cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate. Duhul şi Mireasa zic: Vino. Şi cine aude să zică: Vino. Şi celui ce îi este sete să vină, cine vrea să ia apa vieţii fără plată. Apreciem participarea ta! Cine cere să fie botezat de data…

[ciochinaflorin]

115 I 2024. VĂ RĂTĂCIȚI ! I Podcast I Pasaje Biblice : Matei 22 : 29 I Ioan 3 : 13 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 24 Aprilie 2024 I „Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. (Matei 22 : 29) Acesta era verdictul dat Saducheilor, nu de un om de pe pământ, ci de Domnul Isus care era Dumnezeu Întrupat. Continue reading Untitled

[dumnezeuarecelemaibuneinten-blog]

De ce lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă nu se face prin Duh? De ce a venit Dumnezeu pentru a-Și face lucrarea în trup?

Răspunsul din cuvântul lui Dumnezeu:

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu este făcută direct, folosind metoda și identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, şi de care omul nici nu se poate apropia. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om, în mod direct, folosind metoda Duhului, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca forma exterioară a unui om creat, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are cum să se apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea cuvântului Său în corpul trupesc ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal cuvântul în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să vadă și să-I audă cuvântul și, mai mult, să intre în stăpânirea cuvântului Său și, prin aceste mijloace, să ajungă să fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, niciun om în carne şi oase nu ar fi capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar un singur om nu ar fi mântuit. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, altfel, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet luată în captivitate de Satana. […]

[…] Dacă Duhul lui Dumnezeu i-ar vorbi direct omului, oamenii s-ar supune toți glasului, căzând fără cuvinte de revelație, cam în felul în care a căzut la pământ Pavel în lumina de pe drumul spre Damasc. Dacă Dumnezeu ar continua să lucreze în acest fel, omul nu ar fi niciodată capabil să ajungă să își cunoască propria pervertire prin judecata prin cuvânt și, prin aceasta, să ajungă la mântuire. Doar devenind trup poate El, personal, să-Şi transmită cuvintele în urechile fiecărei ființe umane, astfel încât toți cei care au urechi să poată auzi cuvintele Lui și să-I primească lucrarea de judecată prin cuvânt. Doar acesta este rezultatul obținut prin cuvântul Său, mai degrabă decât Duhul care devine evident pentru a înfricoșa omul să se supună. Doar prin această lucrare concretă și, totuși, extraordinară, vechea fire a omului, ascunsă adânc în interior timp de mulți ani, poate fi pe deplin expusă, astfel încât omul să o poată recunoaște și să-i fie schimbată. […] Motivul pentru care El devine trup se datorează faptului că trupul poate, de asemenea, să dețină autoritate, iar El este capabil să îndeplinească lucrarea în omenire, într-o manieră concretă, astfel încât aceasta este vizibilă și tangibilă pentru om. Această lucrare este mult mai realistă decât lucrarea făcută direct de Duhul lui Dumnezeu, care deține întreaga autoritate, iar rezultatele sale sunt, de asemenea, evidente. Acest lucru se datorează faptului că trupul Său omenesc poate vorbi și lucra într-un mod concret. Forma exterioară a trupului Său nu deține nicio autoritate și poate fi abordată de om, în timp ce substanța Lui poartă autoritate, dar autoritatea Sa nu este vizibilă pentru nimeni. Când El vorbește și lucrează, omul nu poate detecta existența autorității Sale; acest lucru Îi înlesneşte realizarea unei lucrări de o natură concretă. Și, toate aceste lucrări concrete, pot obține rezultate. Chiar dacă niciun om nu-și dă seama că El deține autoritate sau nu vede că El nu trebuie să fie ofensat, ori nu-I vede mânia, El atinge rezultatele dorite ale cuvintelor Sale prin autoritatea Lui voalată, prin mânia Sa ascunsă și prin cuvintele pe care El le spune deschis. Cu alte cuvinte, prin tonul glasului Său, asprimea discursului Său și toată înțelepciunea cuvintelor Sale, omul este complet convins. În felul acesta, omul se supune cuvântului lui Dumnezeu întrupat care, aparent, nu are nicio autoritate, îndeplinind, prin aceasta, scopul Său de a mântui omul. Acesta este un alt aspect al semnificației întrupării Sale: pentru a vorbi într-un mod mai realist și pentru a permite ca realitatea cuvintelor Sale să aibă un efect asupra omului, astfel încât omul să poată mărturisi puterea cuvântului lui Dumnezeu.

din „Taina întrupării (4)” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu a devenit trup deoarece obiectul lucrării Sale nu este duhul lui Satana sau vreun lucru necorporal, ci omul, care este din trup și a fost corupt de Satana. Tocmai pentru că trupul omului a fost corupt, Dumnezeu a făcut omul trupesc obiectul lucrării Sale; în plus, deoarece omul este obiectul corupției, El l-a făcut pe om singurul obiect al lucrării Sale pe parcursul tuturor etapelor lucrării Sale de mântuire. Omul este o ființă muritoare, este din trup și sânge, iar Dumnezeu este Singurul care poate mântui omul. În acest fel, Dumnezeu trebuie să devină un trup care posedă aceleași atribute ca și omul pentru a-Și face lucrarea, astfel încât lucrarea Sa să poată obține efecte mai bune. Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și face lucrarea tocmai pentru că omul este din trup și este incapabil să învingă păcatul sau să se dezbrace pe sine de trup. Deși substanța și identitatea lui Dumnezeu întrupat diferă foarte mult de substanța și identitatea omului, totuși, arătarea Lui este identică cu cea a omului, El are aspectul unei persoane normale și conduce viața unei persoane normale, iar cei care-L văd pe El nu pot distinge nicio diferență față de o persoană normală. Această arătare normală și umanitate normală sunt suficiente pentru ca El să-Și facă lucrarea divină în umanitate normală. Trupul Lui Îi permite să-Și facă lucrarea în umanitate normală și Îl ajută să-Și facă lucrarea printre oameni, iar umanitatea Sa normală, în plus, Îl ajută să îndeplinească lucrarea mântuirii printre oameni. Deși umanitatea Sa normală a provocat multă tulburare printre oameni, o asemenea tulburare nu a influențat efectele normale ale lucrării Sale. Pe scurt, lucrarea trupului Său normal este de un folos maxim pentru om. Deși majoritatea oamenilor nu acceptă umanitatea Sa normală, lucrarea Sa poate încă fi eficientă, iar aceste efecte sunt obținute mulțumită umanității Sale normale. Despre aceasta nu există nicio îndoială. Din lucrarea Sa în trup, omul câștigă de zece ori sau de nenumărate ori mai multe lucruri decât concepțiile care există printre oameni despre umanitatea Sa normală și astfel de concepții vor fi toate, în cele din urmă, înghițite de lucrarea Sa. Iar efectul pe care lucrarea Sa l-a realizat, însemnând cunoașterea pe care omul o are față de El, depășește cu mult concepțiile omului despre El. […]

[…] Singurul motiv pentru care Dumnezeul întrupat a venit în trup este datorită nevoilor omului corupt. Este datorită nevoilor omului, dar nu ale lui Dumnezeu, iar toate jertfele și suferințele Lui sunt de dragul omenirii și nu în folosul lui Dumnezeu Însuși. Nu există argumente pro și contra sau recompense pentru Dumnezeu; El nu va culege vreo recoltă viitoare, ci pe aceea care I-a fost datorată Lui la început. Tot ceea ce face și sacrifică El pentru omenire nu este astfel încât El să poată câștiga mari recompense, ci strict de dragul omenirii. Deși lucrarea lui Dumnezeu în trup implică multe piedici de neimaginat, efectele pe care ea le atinge în cele din urmă le depășesc cu mult pe cele ale lucrării făcute direct de către Duh. Lucrarea trupului implică multe greutăți, iar trupul nu poate poseda aceeași identitate mare ca și Duhul, nu poate să împlinească aceleași fapte supranaturale ca Duhul, cu atât mai puțin poate El să posede aceeași autoritate ca Duhul. Cu toate acestea, substanța lucrării făcute de acest trup obișnuit este mult superioară celei a lucrării făcute direct de către Duh, iar acest trup Însuși este răspunsul la toate nevoile omului. Pentru aceia ce urmează a fi mântuiți, valoarea de utilizare a Duhului este cu mult inferioară celei a trupului: lucrarea Duhului este capabilă să acopere întregul univers, de-a curmezișul tuturor munților, râurilor, lacurilor și oceanelor, totuși, lucrarea trupului este legată mai eficient de fiecare persoană cu care El are contact. Mai mult, trupul lui Dumnezeu cu formă tangibilă poate fi mai bine înțeles și demn de încrederea omului și poate aprofunda mai departe cunoașterea omului despre Dumnezeu și poate lăsa asupra omului o impresie mai profundă a faptelor reale ale lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului este învăluită în mister, este dificil de înțeles pentru ființele muritoare și chiar mai greu pentru ele s-o vadă și, astfel, ele se pot baza doar pe închipuiri goale. Lucrarea trupului este, totuși, normală și bazată pe realitate și posedată de înțelepciune bogată și este un fapt care poate fi văzut de ochiul fizic al omului; omul poate experimenta personal înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nu are deloc nevoie să-și folosească imaginația lui generoasă. Aceasta este precizia și valoarea reală a lucrării lui Dumnezeu în trup. Duhul poate doar face lucruri care sunt nevăzute pentru om și dificil pentru el de imaginat, de exemplu: luminarea Duhului, mișcarea Duhului și îndrumarea Duhului. Dar pentru omul care are minte, acestea nu oferă niciun înțeles clar. Ele furnizează doar o mișcare sau un înțeles larg și nu pot da o îndrumare prin cuvinte. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este, totuși, foarte diferită: ea are îndrumare precisă a cuvintelor, voință clară și obiective clar cerute. Și, astfel, omul nu are nevoie să caute împrejur sau să-și folosească imaginația, cu atât mai puțin să facă presupuneri. Aceasta este claritatea lucrării în trup și marea ei diferență față de lucrarea Duhului. Lucrarea Duhului este potrivită doar pentru o rază limitată și nu poate înlocui lucrarea trupului. Lucrarea trupului dă omului scopuri mult mai precise și necesare și o cunoaștere mult mai reală și mai valoroasă decât lucrarea Duhului. Lucrarea care este de cea mai mare valoare pentru omul corupt este aceea care oferă cuvinte exacte, scopuri clare de urmărit și care poate fi văzută și atinsă. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util sunt potrivite gusturilor omului și doar lucrarea reală poate salva omul de firea sa coruptă și depravată. Acest lucru poate fi realizat doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat poate salva omul de firea sa anterioară coruptă și depravată. Deși Duhul este substanța inerentă a lui Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către trupul Său. Dacă Duhul ar lucra cu o singură mână, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea Lui să fie eficientă – acesta este un adevăr simplu. […]

[…] Dumnezeu poate mântui omul corupt de sub influența Satanei, dar această lucrare nu poate fi realizată în mod direct de Duhul lui Dumnezeu; mai degrabă, ea poate fi făcută doar de către trupul pe care Duhul lui Dumnezeu îl poartă, de către trupul întrupat al lui Dumnezeu. Acest trup este om și, de asemenea, Dumnezeu, este un om posedat de umanitate normală și, de asemenea, Dumnezeu posedat de divinitate deplină. Și astfel, chiar dacă acest trup nu este Duhul lui Dumnezeu și se deosebește foarte mult de Duh, El încă este Însuși Dumnezeul întrupat care îl mântuiește pe om, care este Duhul și, de asemenea, trupul. Indiferent de cum este El denumit, în cele din urmă, este tot Dumnezeu Însuși Cel care mântuiește omenirea. Pentru că Duhul lui Dumnezeu este indivizibil de trup și lucrarea trupului este, de asemenea, lucrarea Duhului lui Dumnezeu; doar că această lucrare nu este făcută folosind identitatea Duhului, ci este făcută folosind identitatea trupului. Lucrarea care trebuie să fie făcută direct de către Duh nu necesită întrupare, iar lucrarea care necesită trupul pentru a fi realizată nu poate fi făcută direct de către Duh, ci poate fi făcută doar de către Dumnezeu întrupat. Aceasta este ceea ce se cere pentru această lucrare și este ceea ce este cerut de către omenirea coruptă. În cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, doar o singură etapă a fost realizată în mod direct de către Duh, iar cele două etape rămase sunt realizate de către Dumnezeul întrupat și nu direct de către Duh. Lucrarea legii făcută de către Duh nu a implicat schimbarea firii corupte a omului și nici nu a avut nicio legătură cu cunoașterea omului despre Dumnezeu. Lucrarea trupului lui Dumnezeu în Epoca Harului și în Epoca Împărăției implică, totuși, firea coruptă a omului și cunoașterea lui despre Dumnezeu și este o parte importantă și esențială a lucrării mântuirii. De aceea, omenirea coruptă are nevoie mai mult de mântuirea Dumnezeului întrupat și are nevoie mai mult de lucrarea directă a Dumnezeului întrupat. Omenirea are nevoie de Dumnezeul întrupat s-o păstorească, s-o sprijine, s-o ude, s-o hrănească, s-o judece și s-o mustre și are nevoie de mai mult har și o răscumpărare mai mare de la Dumnezeul întrupat. Doar Dumnezeu în trup poate fi confidentul omului, păstorul omului, ajutorul cel mai de nădejde al omului și toate acestea sunt necesitatea întrupării astăzi și în timpuri trecute.

din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Trupul omului a fost corupt de Satana și orbit în cel mai puternic mod cu putință și vătămat profund. Cel mai fundamental motiv pentru care Dumnezeu lucrează personal în trup este că obiectul salvării Sale este omul, care este trup, și pentru că Satana folosește, de asemenea, trupul omului, pentru a perturba lucrarea lui Dumnezeu. Lupta cu Satana este, de fapt, lucrarea de a-l cuceri pe om și, în același timp, omul este și obiectul salvării lui Dumnezeu. În acest mod, lucrarea lui Dumnezeu întrupat este esențială. Satana a corupt trupul omului, iar omul a devenit întruchiparea Satanei și obiectul care trebuie învins de Dumnezeu. În acest mod, lucrarea de a lupta cu Satana și de a salva omenirea se desfășoară pe pământ, iar Dumnezeu trebuie să devină uman pentru a lupta cu Satana. Această lucrare are caracterul cel mai practic posibil. Când Dumnezeu lucrează în trup, El duce de fapt o luptă cu Satana în trup. Când El lucrează în trup, El Își face lucrarea Sa în domeniul spiritual și Își extinde toată lucrarea Sa pe tărâmul spiritual real, pe pământ. Cel care este cucerit este omul care este neascultător față de El, cel care este învins este întruchiparea Satanei (desigur, acesta este și el om), care este în vrăjmășie cu El, iar cel care este în cele din urmă mântuit este, de asemenea, om. În acest fel, este chiar mai necesar ca El să devină un om care are învelișul exterior al unei creaturi, astfel încât El să poată duce o adevărată bătălie cu Satana, cucerind omul care este neascultător față de El și înzestrat cu același înveliș exterior ca și El și, salvând omul care este din același înveliș exterior ca El și a fost rănit de Satana. Dușmanul Său este omul, obiectul cuceririi sale este omul, iar obiectul mântuirii sale este omul, care a fost creat de El. Deci, El trebuie să devină om și, astfel, lucrarea Sa devine mult mai ușoară. El este capabil să învingă pe Satana și să cucerească omenirea și, în plus, este capabil să salveze omenirea. Deși acest trup este normal și real, El nu este un trup obișnuit: El nu este trup care este doar uman, ci trup care este atât uman, cât și divin. Aceasta este diferența Sa față de om și este semnul identității lui Dumnezeu. Doar un trup ca acesta poate face lucrarea pe care El intenționează să o facă, să împlinească lucrarea de slujire a lui Dumnezeu în trup și să completeze pe deplin lucrarea Sa printre oameni. Dacă nu ar fi așa, lucrarea Sa printre oameni ar fi întotdeauna goală și greșită. Cu toate că Dumnezeu Se poate lupta cu duhul Satanei și poate ieși învingător, vechea fire a omului corupt nu poate fi niciodată rezolvată, iar cei care sunt neascultători față de El și I se împotrivesc Lui, nu pot niciodată deveni, cu adevărat, obiectul stăpânirii Lui. Adică, El nu poate cuceri niciodată omenirea și niciodată nu poate câștiga întreaga omenire. Dacă lucrarea Sa pe pământ nu poate fi hotărâtă, atunci gestionarea Lui nu va fi niciodată adusă la capăt și întreaga omenire nu va fi capabilă să intre în odihnă. Dacă Dumnezeu nu poate să intre în odihnă cu toate creaturile Sale, atunci nu va fi niciodată un rezultat pentru o astfel de lucrare de gestionare, iar slava lui Dumnezeu va dispărea în consecință. Deși trupul Său nu are nicio autoritate, lucrarea pe care El o face își va fi atins efectul. Aceasta este direcția inevitabilă a lucrării Sale. Indiferent dacă trupul Său este sau nu posedat de autoritate, atâta timp cât El este capabil să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși, atunci El este Însuși Dumnezeu. Indiferent de cât de normal și obișnuit este acest trup, El poate face lucrarea pe care ar trebui s-o facă, căci acest trup este Dumnezeu și nu doar un om. Motivul pentru care acest trup poate face lucrarea pe care omul nu o poate face este acela că substanța Lui interioară este diferită de cea a oricărui om, iar motivul pentru care El poate mântui omul este acela că identitatea Sa este diferită de cea a oricărui om. Acest trup este atât de important pentru omenire, pentru că El este om și, chiar mai mult, Dumnezeu, pentru că El poate face lucrarea pe care niciun om obișnuit cu trup nu o poate face și pentru că El poate mântui omul corupt care locuiește împreună cu El pe pământ. Deși El este identic cu omul, Dumnezeul întrupat este mai important pentru omenire decât orice persoană de valoare, căci El poate face lucrarea care nu poate fi făcută de către Duhul lui Dumnezeu, este mai capabil decât Duhul lui Dumnezeu să fie mărturie lui Dumnezeu Însuși și este mai capabil decât Duhul lui Dumnezeu să câștige pe deplin omenirea. Ca urmare, deși acest trup este normal și obișnuit, contribuția Lui la omenire și semnificația Lui față de existența omenirii Îl fac extrem de prețios, iar valoarea și semnificația reală a acestui trup este nemărginită pentru orice om. Deși acest trup nu îl poate distruge în mod direct pe Satana, El poate folosi lucrarea Sa pentru a cuceri omenirea, a-l învinge pe Satana și a-l face să se supună pe deplin stăpânirii Sale. Deoarece Dumnezeu este întrupat, El îl poate învinge pe Satana și poate mântui omenirea. El nu îl distruge în mod direct pe Satana, ci devine trup pentru a face lucrarea de cucerire a omenirii, care a fost coruptă de Satana. În felul acesta, El este mai în măsură să fie mărturie Lui Însuși în rândul creaturilor și este mai în măsură să mântuiască omul corupt. Înfrângerea lui Satana de către Dumnezeu întrupat este o mărturie mai mare și este mai convingătoare decât distrugerea directă a Satanei de către Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu în trup este mai în măsură să-l ajute pe om să-L cunoască pe Creator și este mai în măsură să fie mărturie Lui Însuși în rândul creaturilor.

din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” aflată în Cuvântul Se arată în trup

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Capitolele 44 și 45

De când Dumnezeu i-a spus omului despre „iubirea Lui” – cea mai profundă dintre toate lecțiile – El s-a concentrat să vorbească despre acest subiect în „cuvântările celor șapte Duhuri”, determinându-i pe toți oamenii să încerce să cunoască deșertăciunea vieții umane și, astfel, să scoată la iveală iubirea adevărată din ei. Și cât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu cei care există în etapa actuală? Știți? Nu există limite pentru lecția „iubirii lui Dumnezeu”. Dar în ceea ce privește cunoașterea vieții umane în toți oamenii? Care este atitudinea lor față de a-L iubi pe Dumnezeu? Sunt dispuși ei sau nu? Urmează ei masele mari sau detestă trupul? Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le clarificați și să le înțelegeți. Nu există chiar nimic în interiorul oamenilor? „Vreau ca omul să Mă iubească cu adevărat, dar astăzi, oamenii tot lenevesc, incapabili să-Mi dea iubire adevărată. În imaginația lor, ei cred că dacă Îmi dau adevărata lor iubire, vor rămâne fără nimic.” În aceste cuvinte, ce înseamnă mai exact „iubire adevărată”? De ce Dumnezeu cere în continuare iubirea adevărată a oamenilor, în această epocă când „toți oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu”? 

Astfel, intenția lui Dumnezeu este aceea de a cere omului să scrie sensul iubirii adevărate pe o foaie de răspuns și, astfel, aceasta este tocmai tema pentru acasă pe care Dumnezeu a planificat-o pentru om. În ceea ce privește această etapă de astăzi, chiar dacă Dumnezeu nu cere mult omului, oamenii tot trebuie să atingă cerințele inițiale ale lui Dumnezeu pentru om; cu alte cuvinte, ei încă au de investit toată puterea lor în a-L iubi pe Dumnezeu. Astfel, în lipsa lor de chef, Dumnezeu continuă să aibă cerințe de la oameni, până când această lucrare va avea un efect, și El este glorificat în această lucrare. Într-adevăr, lucrarea de pe pământ este încheiată de iubirea lui Dumnezeu. Astfel, numai atunci când Dumnezeu Își încheie lucrarea, El arată cea mai importantă lucrare omului. Dacă, în momentul în care se sfârșește lucrarea Sa, El dă omului moarte, ce s-ar alege de om, ce s-ar alege de Dumnezeu și ce s-ar alege de Satana? Numai atunci când iubirea omului de pe pământ este obținută se poate spune că „Dumnezeu a cucerit omul”. Dacă nu, oamenii ar spune că Dumnezeu îl hărțuiește pe om și Dumnezeu ar fi făcut, astfel, de ocară. Dumnezeu nu ar fi atât de nesăbuit să-Și încheie lucrarea fără o șoaptă. Astfel, când lucrarea Sa urmează să se termine în curând, apare pasiunea pentru iubirea lui Dumnezeu, iar iubirea lui Dumnezeu devine un subiect fierbinte. Bineînțeles, această iubire a lui Dumnezeu nu este întinată de om, este o iubire curată, ca iubirea unei soții credincioase pentru soțul ei sau ca iubirea lui Petru. Dumnezeu nu vrea iubirea lui Iov și Pavel, ci iubirea lui Isus pentru Iahve, iubirea dintre Tatăl și Fiul. „Doar a se gândi la Tatăl, fără a lua în considerare pierderile sau câștigurile personale, a-L iubi doar pe Tatăl și pe nimeni altcineva și necerând nimic altceva” – este omul capabil de acest lucru?

Dacă noi comparăm ceea ce a făcut Isus, El care nu era de o umanitate completă, ce gândim? Cât de departe ați ajuns în umanitatea voastră completă? Sunteți capabili să realizați o zecime din ceea ce a făcut Isus? Sunteți destoinici să mergeți la cruce pentru Dumnezeu? Poate iubirea voastră față de Dumnezeu să aducă rușine asupra Satanei? Și cât de mult din iubirea voastră pentru om ați înlăturat? A fost înlocuită ea cu iubirea lui Dumnezeu? Chiar suferiți totul pentru iubirea lui Dumnezeu? Gândiți-vă la Petru din trecut și uitați-vă la voi, care sunteți de astăzi – există, într-adevăr, o mare discrepanță, sunteți nepotriviți să stați înaintea lui Dumnezeu. Înăuntrul vostru există mai multă iubire față de Dumnezeu sau mai multă iubire față de diavol? Aceasta ar trebui să fie plasată alternativ pe partea stângă și dreaptă a balanței, văzând care dintre ele este mai sus – cât de multă iubire pentru Dumnezeu este cu adevărat în voi? Sunteți pregătiți să muriți înaintea lui Dumnezeu? Motivul pentru care Isus a fost capabil să stea pe cruce a fost că experiențele Sale de pe pământ erau suficiente pentru a aduce rușine asupra Satanei și numai din motiv Dumnezeu Tatăl I-a permis cu îndrăzneală să finalizeze acea etapă a lucrării; aceasta a fost din cauza greutăților pe care le suferise și a iubirii Lui față de Dumnezeu. Dar voi nu sunteți atât de destoinici. Așadar, trebuie să continuați să experimentați, să ajungeți să-L aveți în inima voastră pe Dumnezeu și nimic altceva – puteți să realizați acest lucru? Din aceasta, se poate vedea cât de mult Îl urăști pe Dumnezeu și cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu. Nu e vorba că Dumnezeu este prea exigent față de om, ci că omul nu muncește din greu. Nu este aceasta ceea ce chiar se întâmplă? Dacă nu, cât de mult din ceea ce este atrăgător ai descoperi în Dumnezeu și cât de mult din ceea ce este detestabil ai găsi în tine însuți? Ar trebui să acorzi o atenție deosebită acestor lucruri. Este corect să spunem că doar câțiva de sub ceruri Îl iubesc pe Dumnezeu – dar poți fi tu un pionier, să dobori recordul mondial și să-L iubești pe Dumnezeu? Dumnezeu nu cere nimic omului. Nu poate omul să onoreze acest lucru? Nu ești capabil să realizezi nici măcar acest lucru? Ce altceva mai rămâne de spus?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[lumea-ei]

E 7 dimineata. E un cacat.

Ziua asta e de cacat.

Sunt treaz de la 5.

Am adormit atipit in timp ce ma gandeam la situatia asta.

Am ramas fara un cacat de slujba. Multi raman fara nimic, eu am avut norocul sa pierd slujba prima data. E un inceput pentru toate.

Pisica mea tampita se uita pe geam, e racoare. Pare sa ii placa.

Cealalta doarme.

Eu stau si scriu acest cacat.

Sunt singur.

Astazi trebuie sa plec sa imi iau banii ramasi. N-am niciun chef.

De regula l-as injura, e un futut de patron.

Banii fut totul. Te ajuta sa devii cineva, in schimbul unui pact.

Poate e adevarata chestia aia cu "banii-s ochiul dracului".

Eu n-am bani. N-am avut vreodata. Nu l-am vazut pe dracu pana acu, dar as vrea sa il intalnesc sa stam la o tigara.

E deprimant, dar obisnuit.

Vreau acasa. In seara asta o sa plec.

Vreau putina liniste, sa imi pun ordine in ganduri. Stiu ca la final voi fii tot aceeasi persoana imputita, ticsita, ticnita.

Sunt retinut de multe, cum ar fii faptul ca am 18 ani si nu am facut nimic pentru mine pana acum.

Am avut un trecut de cacat. Am issues despre tot ce reprezinta o familie, cat si cuvantul acela. Eu n-am avut-o. Nu stiu cum ar trebuii sa ma comport din cauza asta.

Era sa fiu mort pana acum. O comoara pentru cei ca ei, si povara pentru altii.

Am ajuns in stagiul in care de cele mai multe ori, imi doresc sa fii fost mort.

De cele mai multe ori, ticniti ca si mine, recurg la aceste variante.

Nu facem fata obstacolelor. Decat sa mai lupti si sa iti pui ordine in ganduri, te gandesti la calea cea mai usoara pe care orice tampit o poate face.

Omul descopera multe, cand ajunge la punctul de pierdere. Creierul iti da log out la tot ceea ce vedeai tu frumos, la toate minciunile care ti le impuneai doar ca sa nu o iei razna, iar in cele din urma se va intampla sa vezi si tu ce au vazut si altii care au ajuns sa traiasca fara un zambet. Vezi doar cearcanele negre si clare de sub ochi, miroase a fum de tigara si a alcool, probabil e si agresiv cu nevasta-sa.

Oamenii o iau razna mai mereu. Adevarul e ca si cum i-ai descoperii fata adevarata a lui "Dumnezeu", de dupa colt, el  pedepsiindu-te  scotindu-ti ochii, si taiandu-ti limba, ca sa nu spui ce ai vazut. Dar inauntrul orbiiei tale, inca iti apare imaginea aceea. Inca suferi si te temi daca cineva ii pronunta numele.

O iei razna si te ascunzi in tine, pentru ca e safe zone-ul tau, pana cand dai gres.

Partea matura din mine, se arata doar prin scris.

O urasc cand face asta.

Defapt, ma urasc pe mine, ca nu o pot controla si in viata de zi cu zi.

E impunatoare si intelege destule. Ma ajuta atunci cand copilul acela retard din mine, o ia la sanatoasa.

E singura care se confrunta cu problemele, in timp ce copilul ala face mai multe probleme.

Cateodata mi-as dorii sa il omor.

E enervant si capos.

Plange si se lasa batut de fiecare data. Trebuie sa il dadacesc in continuare de parca as fii tatal lui.

Iar eu nu am copii. Probabil nu voi avea niciodata.

Suntem 2 persoane diferite, in doar una singura.

Cea de la exterior are de suferit. Copilul il acapareaza prea mult.

Distruge prin copilarismul lui.

E un blestem probabil.

Am inceput sa scriu de pe la 15 ani. Mereu am fost atras de cuvantul "scriitor".

Am sperat ca intr-o zi voi ajunge ca si Charles Bukowski. Voi vinde carti despre tot ce s-a intamplat si se va intampla in viata mea.

"E-ul" meu ia amploare, ia un pix si o foaie, si incepe pur si simplu sa se dezlantuie.

Ma simt bine.

Scap de prostia care zace in mine, in timpu zilei.

Ok, si am pierdut in cele din urma o slujba.

Caut alta.

Sunt indragostit de o persoana. Asta ma fute la sentiment.

Vrea spatiu.

S-a saturat de mine, in procentaj de 50%.

De copilul din mine.

Face deja prea multe probleme. Pierd o groaza de lucruri din cauza lui. Dupa cum am mai spus mai sus.

Iar asta ma ingrozeste. Pentru ca e destul de puternic.

Il detest de ceva vreme buna. Dar nu e vina lui, ci a mea, ca nu stiu cum ar trebuii sa il controlez. Sunt un parinte groaznic.

Nu stiu sa educ. M-am educat singur.

Am fost mereu singur, pana sa apara el. E ca un ghimpe in gaura curului. Nu pot sa il scot pentru ca doare, nu stiu nici cum. Asa ca ma obisnuiesc cu durerea si devine doar un inconfort atunci cand merg.

Dar amandoi facem parte unul din celalalt. Eu, serios si meticulos, vad mizeria de afara, stiu cum ar trebuii sa vorbesc si sa ma comport, fac fata situatilor dificile, in schimb nu am inima pentru a fii asa, dar mi-o doresc.

Este totul la el. Foarte incapatanat, crede ca totul i se cuvine, face crize de nervi, nu poate da afara asa ca tine in el. Vrea mereu dreptatea care e doar in capul lui, i se pare o joaca si daca cineva ii baga pistolul in cap. E un molfait. Dar are inima, si iubeste curat, deosebit de puternic in sentimente, loial si calduros.

E aproximativ ca si un caine. Doar ca nu e destept. Cainele le are pe ambele.

Considera ca ar trebuii sa planga, ca viata ii fuge de sub picioare.

E ranit.

La fel si eu.

Doar ca incerc sa o gandesc.

Plec, ca sa nu ii mai fac rau, nici macar persoanei de alaturi.

Nu vreau sa se ajunga la ceva mai urat din partea mea.

Nu ne permitem, sa o pierdem.

Doare, dar incerc sa o gandesc.

E cat se poate de simplu.

-terminat, 08:23.