#dordeea

[unanonimcelebruu]

Sunt un haos cu zâmbetul pe față.

[08-august-blog]

Tu ai plecat și nu ai mai lăsat nicio urma in spatele tău..sa rămân...sa plec...stau și ma întreb,dacă rămân oricum numai esti,dacă plec..oricum numai esti. Ambele variante duc la același răspuns...

[20deprimaveri]

“...și când îmi spui că mă iubești numai vocea lui răsună/parcă sunt cu el atunci cand te țin de mână”

–Liviu Teodorescu/Dor de ea

[1septembrie01]

Imi era asa dor de ea😢Nu puteam sa rezist sa nu o iau in brate😔💖🎀👑L

[unanonimcelebruu]

Colecționar de momente cu tine,

De timpul petrecut în brațe la mine,

De săruturile în beznă primite,

De plimbările neplănuite,

De serile liniștite la filme,

De încurajările mereu oferite,

De mesajele drăguțe dimineața citite,

De săruturile primite dimineață de dimineață,

De îmbrățișările strâns tare și săruturile pe frunte,

De “te iubesc” spus după orice ceartă,

Colecționez toate momentele cu tine,

Le așez pe rafturile sufletului,

Ele sunt pline de tine.

[unanonimcelebruu]

Am privit răsăritul de la spate,

Iar apusul dintr-o parte,

Herăstrăul mi-e frate,

E martor al versurilor notate,

Am scris aici fie zi sau noapte.

[unanonimcelebruu]

Au rămas doar câteva acorduri de chitară…

Un pahar de whisky cu gheață și țigările de pe masă,

O umbră difuză într-o cameră goală,

Unde se simte doar mirosul de țigară,

Nu vezi nimic, e beznă totală și mult fum de țigară

Doar un spot aprins pe ce-a mai rămas pe masă,

Sute de foi pe care am scris despre noi,

În fundal răsună un sunet trist de chitară,

Rănile încă fumegă, nu e doar fum de țigară,

Respirația e grea, dar nu-i pentru prima dată,

Asta se-ntamplă când îți pui sufletul pe tavă,

Rămâi fără el, mai gol decât o cameră goală

Și golul rămâne, niciodată nu se mai umple,

Dar în întuneric nimic nu se vede,

Alb-negru, trecut transpus în prezent,

Ultima dată ca prima dată,

Cadrul perfect unde eu mă ascund cel mai bine,

Un anonim ascuns de mulțime.

[unanonimcelebruu]

Astăzi e o zi cu ploaie de toamnă,

O zi în care încă beau cafea cu gheață,

Incă nu realizez că s-a mai terminat o vară,

Zboară timpul de când fluturii au în mine casă,

Pierd noțiunea timpului mai rau decât acasă,

Fusul orar e același chiar dacă-s pe un alt plai,

Un colț de rai, dar nu-i locul meu preferat

Km mulți ne-au separat când încă era vară,

Dar ne vom regăsi în această toamnă,

Noi doi și o altă zi cu ploaie de toamnă.

Helsinki,

2 (în) septembrie.

[unanonimcelebruu]

Nu lăsa tristețea să te conducă,

Vei fi nefericit constant.

[unanonimcelebruu]

Și poate că m-a prins toamna în Helsinki,

Dar vreau s-o termin în brațele cuiva.

[unanonimcelebruu]

Tot acolo,

Sunt tot acolo unde m-ai lăsat,

Tot același,

Sunt tot același eu, neschimbat,

Timpul singurul care a trecut,

Iar anotimpul singurul care s-a schimbat,

O altă vara care a-nceput,

Mă las iar de timp dus, iar de tine sedus

Pașii mei rămân ghidați de imprevizibil,

Arunc încrederea mea rămasă în joc,

Ia-o pe toată, nu multă a mai rămas

Și chiar dacă par cald sunt mai rece și mai amar,

Pierdut acolo unde tu m-ai lăsat,

Mă găsești doar când eu o să mai apar,

Asta niciodată sau mult mai rar.

[unanonimcelebruu]

Ai aparut in viața mea,

Dar cine credea că o să rămâi doar în versul de pe foi?

Sau în notițele din telefon,

Chiar și în unele postări de pe blog,

În lista mea de oameni care m-au aruncat ușor,

Și în mapa mea de amintiri triste, plină cu hârtii mototolite,

În final, ai un loc special,

Pe lista sufletelor dragi care atunci când le-a fost bine, au plecat…

[unanonimcelebruu]

Septembrie,

Vreme de scos chitara din husă și cântat melodii triste.

[unanonimcelebruu]

Și eu nu mă mai întorc,

Nici spatele niciodată nu ți-l întorc,

Iar tu la mine să nu te mai întorci,

Acum e târziu, spatele deja mi l-ai întors.

Am stat lângă tine, am stat și cu tine,

Am fost acolo când nu mai era nimeni,

Ți-am intins mâna și te-am ridicat din ruine,

Ți-am șters și praful așternut peste tine,

Am crezut în tine când nu mai credea nimeni,

Nici tu nu mai știai ce e cu tine,

Ți-am șters lacrimi și ti-am adus zâmbete,

Ți-am dat încredere și toate motivele că totu’ e bine,

Ăsta sunt eu, dar nu te mai recunosc pe tine,

Rămân la fel chiar dacă m-ai vândut pe-o hârtie,

Pe mine nu mă schimbă anotimpurile,

Rămân același eu și după ani de zile, chiar și cu tine,

Chiar dacă n-ai merita nici un “ce mai faci, straine?”.

[unanonimcelebruu]

Cine sunt eu să te fac să

Fii tu alta pentru mine?

C-am fost poezii, dar fără rime

Am fost poezii, dar fără rime.

n-a fost ea

N-a fost azi și n-a fost ieri

N-au fost zile și n-au fost seri

Gelozii ce mor. Iubiri.

Tu știi că despre noi

Norii nu glumesc pentru că știu, că

Nici prin ploi

Nu poți șterge tot ce noi simțim.

Și vom rămâne pân' la răsărit de soare

Fără de pahare

Beat, beată de noi.

Tu azi ești marea, eu sunt ale tale valuri.

Mă sparg de stânci și iar vin înapoi

Să fim în doi.

( Carla’s Dreams - Înapoi )

[unanonimcelebruu]

Spun adio, adieri de vânt,

Când orașul rămâne în urmă,

Zilele ce ne mai rămân,

Să mă ții cât mai strâns de mână,

Ce povești o să avem de spus,

Am dus iubirea noastră la extrem,

Că am luat totul de la început

Și am știut cum ne vedem…

Doi proști și nebuni, dar tineri și liberi.