#identitate națională | Explore Tumblr Posts and Blogs

fluidbydigitalcanvas · 1 year

Text

Pixel Lights

Expoziție de artă digitală

[RO]

Expoziția Pixel Lights oferă o perspectivă sumară asupra realității digital(izat)e a unei tinere generații de artiști. Acceptând provocarea de a arăta cum 1 și 0 le modelează lumi, cele 8 lucrări selectate vorbesc despre un schimb continuu între fizic și virtual, dar și între trecut și prezent, memorie și realitate, emoționalitate și raționalitate.

Pixelii, mai mult decât un instrument de exprimare, devin un instrument de distorsiune și mutație, exprimă vise și anxietăți legate de realitatea post-digitală a artiștilor și spun povești codificate despre anticipare, luptă, conexiuni.

Lucrările creează un dialog coerent, un context fluid în care publicul este încurajat să intre în dialog, să înțeleagă această nouă realitate și să ia o poziție activă. Mai mult decât o concluzie finală, expoziția dezvăluie un proces în devenire, construit pe baza întrebărilor tinerilor artiști despre identitate digitală, despre reflectarea trecutului în imaginarul colectiv actual, despre relațiile post-digitale și despre modul în care se conectează unii cu celălalți sau despre cum să-și navigheze anxietățile digitale.

Artiști selectați:

Teodora Cernescu

Diana Chiru

Dragoș Dogioiu

Alexandru Daniel Florea

Denis Flueraru

Nicoleta Mureș

Mara Oglakci

Adrian Oncu

Pixel Lights este parte din Fluid, proiect organizat de artouching în colaborare cu Marginal, în cadrul programului cultural național Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în anul 2023 și finanțat prin programul Opening+, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.

artouching (www.artouching.com) este un studio de artă și design din Timișoara, de tip artist run space, creat de Livia Mateiaș și Marius Jurca. Are ca obiectiv crearea de experiențe Heartouching, mai exact experiențe care să atingă sufletul participanților. Folosim arta și designul ca forme de expresie pentru a aduce valoare oamenilor, produselor și societății.

DIGITAL:CANVAS\ este un spatiu alternativ, dezvoltat în cadrul studioului artouching. Găzduiește evenimente de tip one day show - expoziții solo, expoziții de grup, artist talk-uri, workshop-uri sau performace-uri audio-vizuale în care arta, tehnologia și știința se întrepătrund într-un mod inedit.

Marginal (www.marginal.ro) este o organizație non-profit din București, care funcționează ca o platformă transdisciplinară pentru susținerea, promovarea și extinderea rețelelor de colaborare între artiști și agenți din alte domenii, cu accent pe științe umaniste și cu implicații din zona științei și tehnologiei în structurile social-culturale contemporane.

Parteneri: Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest Timișoara; UNArte - Universitatea Națională de Arte București, Uniunea Artiștilor Plastici Filiala Timișoara

Parteneri Media: Ornella Studio Design, Vivo Media, Propagarta, Radio România Cultural, Tvr Timișoara, Radio Timișoara

[EN]

The Pixel Lights exhibition offers a glimpse into the digital(ized) reality of a young generation of artists. Taking on the challenge of showing how 1s and 0s shape their world, the 8 selected works talk about a continuous exchange between physical and virtual, but also between past and present, memory and reality, emotionality and rationality.

Pixels, more than a tool for expression, become a tool for distorsion and mutation, expressing dreams and anxieties related to their post-digital reality and telling coded stories about anticipation, struggle, connections.

The works create a coherent dialogue, a fluid and blue-tinted context where the public is encouraged to come into dialogue, to understand this new reality and to take a stace. More thanthen a final conclusion, the exhibition reveals a process in the making, built upon the young artists' questions about digital identity, about the reflection of the past in their collective imaginary, about post digital relationships and how they connect to each other or about how to navigate their digital anxieties.

Selected artists:

Teodora Cernescu

Diana Chiru

Dragoș Dogioiu

Alexandru Daniel Florea

Denis Flueraru

Nicoleta Mureș

Mara Oglakci

Adrian Oncu

Pixel Lights is part of Fluid, project organised by artouching in collab with Marginal, in the framework of Timișoara - European Capital of Culture in 2023 and funded through the program Opening+, run by the Projects Center of Timișoara, with amounts allocated from the state budget, through the Ministry of Culture.

artouching (www.artouching.com) is an artist-run studio from Timișoara RO, created by Livia Mateiaș and Marius Jurca. Its main objective is to create hearttouching experiences, more precisely experiences that touch the soul of the participants. We use art and design as forms of expression to bring value to people, products and society. DIGITAL:CANVAS\ is an alternative space, developed within the framework of artouching. It hosts one day show events - solo or group exhibitions, artist talks, workshops or audio-visual performances where art, technology and science intertwine in a unique way.

Marginal (www.marginal.ro) is a non-profit organisation from Bucharest RO, that functions as a transdisciplinary platform to support, promote and expand collaboration networks between artists and agents from other fields, with focus on the humanities and the implications of science and technology in contemporary social-cultural structures.

Partners: The Art and Design University (within UVT - The West University Timisoara), UNArte - the National University of Arts Bucharest

Media partners: Ornella Studio Design, Vivo Media, Propagarta, Radio Romania Cultural, Tvr Timișoara, Radio Timișoara

#Timisoara2023 #OpeningPlus #Fluid #Fluidbydigitalcanvas #pixellight

0 notes

bartholomaus · 4 years

Text

Cu câteva statui, cu citate scoase din context, cu date selectate și interpretate după ureche nu clădești istorie și identitate națională. Ba mai mult, ce spune despre demnitatea noastră națională dacă e nevoie să apelăm la astfel de tertipuri ca să ne simțim bine în pielea noastră? Aș găsi chiar insultătoare sugestia că avem nevoie de o istorie trasă de păr pentru a deveni “cineva”, în viitor.

2 notes · View notes

stiriarges · 3 years

Text

Simona Bucura: De dreapta și fără #Identitate #Națională.

❗️Pierderea treptată a fundamentelor naționale este parte din agenda pe termen lung a actualului Guvern. O dovedesc Continue reading

View On WordPress

0 notes

dininimapentrumine · 3 years

Text

Mâna Domnului fie peste toți copiii care au azi Examenul de Capacitate! Multă inspirație dragii noștri.

Sfaturi pentru ziua examenului de Evaluare Națională 2021: Asigură-te că ai la tine: actul de identitate, stilou/pix de culoare albastră, creion, gumă de șters, riglă, apă, șervețele. Când primești broșura, citește subiectele pentru a te familiariza cu ele, apoi citește din nou, în întregime, toate subiectele și folosește cel puțin 5 minute pentru a te obișnui cu cerințele Identifică tipul de…

View On WordPress

0 notes

alenapolyn · 4 years

Link

Lumina Primară, care a apărut pe Pământ. Nu are nici o legătură cu nici un Dumnezeu religios. Apoi au apărut primii oameni Luminoși, încă fără corp. Ra, atingând Z (Zemli-Земли russo), dobândește o formă Luminoasă și este desemnat în numărare ca Raz sau Odin (Odin — Zeu în tradiția scandinavă), în Alfabet — Azi (Aзъ) R s-a pierdut, și apoi A. Dumnezeul Luminos Raz nu are identitate religioasă sau națională. El este unul pentru toți. Imaginea completă poate fi descărcată de pe Link.

0 notes

uniuneapolitica · 1 year

Text

Salut, comunitate Tumblr! Vă invităm să descoperiți un articol interesant despre importanța promovării valorilor și culturii românești într-un context internațional. Într-o lume globalizată, este crucial să ne facem vocea auzită și să împărtășim cu ceilalți frumusețea și bogăția tradițiilor, artei și istoriei noastre.

Articolul explorează diverse modalități de a celebra și promova valorile și cultura românească în străinătate. Veți descoperi cum evenimentele culturale, colaborările internaționale, educația și implicarea diasporei joacă un rol esențial în acest demers. De asemenea, veți afla despre elementele definitorii ale culturii românești și despre modul în care acestea contribuie la identitatea noastră națională.

Dorim să subliniem rolul vital al literaturii române în promovarea culturii și identității noastre. Scriitorii români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și Liviu Rebreanu au creat opere care au influențat atât literatura, cât și cultura și istoria românească. Aceste opere au fost și continuă să fie o sursă de inspirație și mândrie națională.

În plus, articolul explorează modalități prin care putem promova cultura românească în străinătate, cum ar fi organizarea și participarea la evenimente culturale, stabilirea de parteneriate cu instituții internaționale și implicarea în proiecte educaționale și de cercetare. Totodată, diaspora românească joacă un rol crucial în promovarea valorilor și culturii noastre, prin evenimente culturale organizate în comunitățile locale.

Promovarea culturii și valorilor românești într-un context internațional necesită mândrie națională și solidaritate. Prin susținerea creatorilor și artiștilor români, participarea activă la evenimente culturale și promovarea valorilor și tradițiilor noastre, putem construi o imagine puternică și unitară a României în lume.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cum putem promova valorile și cultura românească într-un context internațional, vă invităm să citiți articolul complet pe UniuneaAPolitica.ro. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu lumea!

Experiența românească este una bogată și diversă, iar prin promovarea culturii și valorilor noastre putem inspira și influența întreaga lume. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu toți cei din jurul nostru. Uniți în diversitate, putem construi un viitor în care cultura românească să strălucească în întreaga lume.

Vă invităm să citiți și să distribuiți acest articol pentru a promova valorile și cultura românească în lumea întreagă. Să ne bucurăm de bogăția și frumusețea patrimoniului nostru cultural și să aducem mândrie și recunoaștere identității noastre naționale.

#cultura românească #identitate națională #valorile românești #promovare culturală #tradiții românești #arte românești #literatură română #mândrie națională #solidaritate #educație #diaspora românească #promovare culturală internațională

1 note · View note

turistprinro · 5 years

Text

Mai mult decât oricare alt oraș din România, Alba-Iulia ne vorbește despre cultură, despre istorie, amintind la fiecare colț de stradă, parcă, momentele importante ale trecutului românesc și implicarea cetățenilor orașului.

O istorie zbuciumată și glorioasă, scrisă de cei care au cultive idealuri de unitate și identitate. Înainte de orice, Alba-Iulia este sinonim cu România Mare.

Turiștii prin Alba-Iulia au șansa să călătorească prin istoria scrisă de-a lungul a două milenii, în trei epoci diferite. Astfel, principala fortificație a Transilvaniei, celebra Cetate Alba-Iulia, a fost construită la ordinul principelui Eugeniu de Savoia. A fost ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în timpul împăratului Carol al VI-lea.

În prezent, Cetatea Alba-Iulia este monument istoric. A fost construită pe locul altor două fortificații, Castrul Roman (anul 106 d.C.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Vestigii ale acelor vremuri se păstrează până azi.

Și totuși, sunt câteva lucruri puțin știute despre Alba-Iulia. Iată o listă cu cele mai relevante:

Alba-Iulia – Orașul morții

Alba-Iulia a cunoscut unul dintre cele mai negre episoade din istoria sa, în timpul invaziei tătare dintre 1241 și 1243. Acest episod a fost descris de călugărul italian Rogerius. El povestește cum, fugind din calea tătarilor, s-a refugiat la Alba-Iulia.

Rogerius descrie Alba-Iulia ca fiind un oraș plin de oase și de capetele celor uciși, în care zidurile bisericilor și palatelor erau stropite cu sânge din belșug. Alba-Iulia era un oraș gol, din care populația dispăruse. Tabloul acesta cu descrierea amănunțită apare în lucrarea sa, denumită „Carmen Miserabile” (Cântec de Jale).

Rândul Sibiului să fie atacat şi cucerit a venit la 11 aprilie 1241. Apoi, rând pe rând, au căzut în mâna mongolilor Sebeşul, Orăştia şi Aradul. De aici, o parte dintre mongoli au plecat mai departe spre Ungaria, iar o parte au trecut în Muntenia.

Marea Unire de la 1918 – imortalizată în doar 5 fotografii

Fotograful Arthur Bach, angajatul oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele din 1918.

Dintr-o întâmplare, Samoilă Mârza a ajuns “fotograful Unirii” și a realizat singurele fotografii ale Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918. Din cauza tehnicii de fotografiere și a vremii, Samoilă Mârza a reușit să realizeze doar cinci fotografii.

Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea permisul de acces la adunarea din Sala Unirii şi din sală nu există nicio fotografie. Celebrul aparat cu burduf care a imortalizat Marea Unire face acum parte din colecția expozițională a Muzeului Național al Unirii.

Mișcarea feministă din Transilvania, contribuție importantă la realizarea Marii Unirii

Născută după revoluția pașoptistă, respectiv, în anul 1850, a avut loc prima reuniune a femeilor române în Transilvania. Scopul mișcării a fost lupta pentru libertate și unitate națională, nu așa cum a fost în Europa, lupta pentru a obține drepturi egale cu cele ale bărbaților.

Maria Baiulescu, președinta Uniunii femeilor române din Ungaria, spunea că „Numai femeia este capabilă să păstreze tezaurului naționalității”. Se considera că „emanciparea reală a femeii poate fi realizată numai după emanciparea deplină a națiunii”. Mișcarea feministă a avut 61 de reprezentante la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii și sursa informației https://www.vice.com/, http://romaniainterbelica.memoria.ro/

3 lucruri puțin știute despre Alba-Iulia Mai mult decât oricare alt oraș din România, Alba-Iulia ne vorbește despre cultură, despre istorie, amintind la fiecare colț de stradă, parcă, momentele importante ale trecutului românesc și implicarea cetățenilor orașului.

0 notes

news24hrou · 5 years

Text

Secția pentru Investigarea Magistraților: Kovesi e urmărită penal pentru constituire de grup infracțional organizat

Secția de anchetă a magistraților a publicat, vineri, acuzațiile care i se aduc Laurei Kovesi, fostul procuror-șef DNA fiind cercetat, printre altele, pentru că ar fi determinat un procuror-șef de secție să confirme un rechizitoriu nelegal prin care au fost trimise în judecată cinci persoane.

Procurorii din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție anunță, vineri, prin intermediul unui comunicat de presă remis MEDIAFAX, că au dispus urmărirea penală față de Laura Codruța Kovesi, pentru constituire de grup infracțional organizat și cinci infracțiuni de complicitate la represiune nedreaptă sub forma participației improprii.

“Faptele cercetate constau în aceea că, pe durata exercitării mandatului de procuror șef la Direcția Națională Anticorupție, în perioada 2015-2016, ar fi coordonat, prin activitatea efectiv desfășurată, prin ordine si dispoziții date, grupul infracțional inițiat de doi procurori și un ofițer de poliție judiciară, la care au aderat alți trei procurori și un alt ofițer de poliție judiciară, iar aceștia ar fi acționat, în mod coordonat, în scopul comiterii infracțiunilor de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, influențarea declarațiilor, inducerea în eroare a organelor judiciare, fals intelectual și uz de fals”, arată reprezentanții Secției de investigare a infracțiunilor din justiție, într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.

Procurorii Secției de anchetă arată că ordinele și dispozițiile avute în vedere constau într-o circulară prin care a admis posibilitatea audierii pe parcursul urmăririi penale a aceleiași persoane, atât în calitate de martor cu identitate protejată, cât si în aceea de martor cu identitate reală. Totodată, a fost admis și un ordin, privind adoptarea unor practici unitare în administrarea probelor audio/video la nivelul Direcției Naționale Anticorupție, ordin prin care ar fi fost încălcate dispozițiile art. 143 alin. 2 si 4 Cod procedură penală, întrucât s-a dispus transmiterea către instanțele de judecată numai a suporturilor care conțin convorbirile relevante în cauză.

Totodată, prin conduita sa de procuror ierarhic, prin dispozițiile pe care le-a luat cu privire la un act de sesizare al instanței prin ignorarea referatelor procurorilor cu funcții de conducere din cadrul Direcției Naționale Anticorupție — Structura Centrală, Laura Codruța Kovesi l-ar fi determinat pe un procuror șef secție să confirme, fără vinovăție, un rechizitoriu nelegal și netemeinic.

Astfel, au fost trimise în judecată cinci persoane, despre care un număr de patru procurori au precizat în scris că nu se impune trimiterea în judecată.

Joi, procuroii Secției de anchetă i-au adus la cunoștință fostului procuror-șef DNA acuzațiile.

https://ift.tt/2NzE64U https://ift.tt/2EI6AFQ

0 notes

bartholomaus · 4 years

Text

Care cronicari? Cei din sec 17 si 18? Care mai citisera si ei ceva Istorii Romane? Vorbeam de ”talpa țării” care habar nu mai avea de daci. Și de mult nu mai avea habar...

https://maxxyblog.wordpress.com/2012/04/14/planuri-dacice/

Asta este forma de istoriografie construită de istoricii romantici din sec 19. Suntem doar urmași de romani (conexiunea cu occidentul) și de daci (curentul autohtonist). Restul, bulgari, slavi, cumani, maghiari ne încurcă teribil la mitologia națională, la ”puritate” dar și (nu în ultimul rând) la problemele atât de sensibile ale revendicărilor teritoriale de care se tem atât de tare românii. .Așa că mai bine nici nu se mai discută despre conexiunile istorice cu vecinii. Rămânem la romani (italienii sunt departe și până una-alta i-am cucerit noi pe ei) iar dacii au dispărut (dacomanii ar spune că dacii sunt printre noi, adică ei)...

Românii nu sunt siguri pe ei și au prea multe complexe de inferioritate. Din cauza asta, pseudo-istoria naționalista cu dacomanismele și alte ”isme” va avea încă succes până când România va avea o cultură suficient de solidă încât să ne facă să ne simțim mai siguri pe noi. Fara sa facem apel la fantezii istorice

Momârlanii au o identitate relativ modernă (sec 18-19) iar faza cu ”urmași de daci” este o construcție și mai modernă, apărută în sec. 20. Îl cheamă pe vreun momârlan Decebal? Nu orice bărbos, în ie, cioareci și opinci care stă la munte e musai pui de dac. Am discutat asta în articol. Mediul formează aspectul si habitatul oamenilor. Oameni care locuiesc în acelasi mediu ajung sa aiba acelasi tip de cultura, fara sa fie neaparat unii urmașii celorlalți.

Nu există pierderi selective in secolele13-14. Nu există NIMIC. Doar că primele urme de crestinism (ca instituție organizată; nu vb de 3 cruci scrijelite pe un ulcior) de la noi apar in același secol cu explozia politică si culturală și a țaratului bulgar al Asăneștilor. Deloc întâmplător toate cuvintele legate de organizarea bisericească provin din slava bulgară. http://www.medievistica.ro/.../Inceputurile1000Rusu.htm

Uite asta e o carte ff buna. In prima treime a cartii sunt comentarii istorice despre subiect scrise excelent de catre autorul compilatiei: http://www.editura.uaic.ro/fisa-carte.php?id_d=d04&id_c=714 Fiindca colecteaza toate izvoarele atat antice cat si medievale legate de Zamolxe. Si fiindca introducerea, ff grasa (peste o treime din carte), comenteaza foarte pertinent asupra subiectului. Dan Dana e un tanar istoric de la Paris foarte bun, cu o viziune foarte proaspata asupra antichitatatii getice si a izvoarelor legate de ei.

Sunt dovezi ca existau pe aici comunitati crestine încă din sec 4-5 (ca de exemplu gepizii din Ardeal care au stat pe acolo peste 150 ani sau comunitățile de la Bratei). Dar teribil de rare. Cuvintele legate de crestinism din limba latina puteau fi folosite si de necrestini (biserica, Dumnezeu). Lipsesc cuvintele legate de organizare (care sunt venite din slavă pe filiera bulgara). Asa că e posibil ca oamenii să fi avut cuvinte latine pt a desemna anumite elemente esentiale din crestinism, dar asta nu inseamna ca il si practicau. Peste tot unde s-a practicat crestinismul in Europa primului mileniu au rămas urme. Mai multe decat cateva opaițe cu o cruce pe ea. Vezi Dobrogea de exemplu. La nord de Dunăre lipseste cu DESĂVÂRSIRE orice dovadă de organizare ecleziastică (românească) înainte de sec 13!!!! Deci..Despre ce vorbim?

Crestinismul in Dacia in sec 7? Inexistent. Fara organizare, fara episcopii, fara monumente, fara scris, doar cu trei cruci de metal si alte doua incizate in lut pe niste ulcele... Ala nu e crestinism. Compara cu Dobrogea.

Pai sunt 700 de ani distanta intre Tihomir si realitatile hartii de mai sus... Ce vorbim aici?

Nimeni nu a negat latinizarea Balcanilor si Carpatilor. Iar a folosi cuvinte legate de crestinism nu inseamna ca erai crestin. Daca folosesc cuvantul geamie, moschee, minaret, mihrab etc nu inseamna ca-s musulman.

http://www.medievistica.ro/.../Inceputurile1000Rusu.htm

ar trebui sa vezi si traditia originii dacice a sasilor din Transilvania din istoriografia baroca a acestei regiuni (sec 16, mai ales 17). Daca maghiarii isi gasesu origini glorioase in hunii lui Attila, sasii, fructificind Gothica (Getica) lui Iordanes, au considerat ca sunt urmasii gotilor-getilor-dacilor. Aceasta viziune, utilizata ideologic si politic, a fost modificata odata cu patrunderea austriecilor in Ardeal. Cum noii stapini ai regiunii erau vorbitori de germana, era mai convenabil sa "dezgroape" diploma medievala (cred ca Andreanum, dar nu mai tin minte acum) prin care sasii au fost colonizati si au primit privilegii in Ardeal. asa ca originea unui popor "se inventeaza" si apoi "se discuta" sau nu.

Am mai citit despre faptul ca sașii se credeau urmași de daci/geți-goți. E interesant că sașii au avut cărturari procupați de Istorie si care au avut acces la izvoarele antice (publicate) încă din veacul al 16-lea..

Sașii nu-și cunosteau la 1500-1600 istoria reală (cine să le-o fi scris?). Ei chiar s-au crezut autohtoni, după cele câteva sute de ani de locuire în Transilvania. Și au încercat să isi găsescă strămoși străvechi. Si i-au găsit si ei pe daci.

nu este o aberație. În Renaștere și pana spre sec 18, sașii s-au crezut daci! E normal să nu stiti asta, căci nimeni nu a popularizat istoriografia sașilor. Abia in sec 19 au apărut istorici sași seriosi care au demontat aceasta teorie

-----

Amintirea majoritatii popoarelor invinse si asimilate de romani a disparut din memoria istorica a popoarelor "succesoare". Ce mai stiau taranii spanioli despre (celt)iberi in Evul Mediu? Dar taranii francezi (care francezi?) despre gali? O carte care m-a marcat, in format de buzunar, dar superb ilustrata si tiparita, este aceasta La Gaule retrouvee, aparuta prin anii 90. Despre galomania care a aparut in Franta epocii romantice si care a evoluat pina incoace, la benzile desenate cu Asterix si Obelix.

------

Nu comparati Dacia cu ce a fost la sudul Dunării. Provincia romană Dacia nu a avut timp să se dezvolte precum marile orase din Tracia si Moesia. In Dacia, in afara de mineritul aurifer nu s-a făcut mai nimic. Nimeni nu venea sa investească in Dacia. Asezari urbane putine, sărace, majoritatea în jurul Apusenilor. In plus o populatie majoritar militara.

Emil Cioran avea o vorba "Am mostenit o limba si nu un popor". Sa afirmi ca suntem urmasii directi ai legiunilor romane si ai dacilor ignorand practic zecile de invazii pe care le-am suferit tine de comic si absurd: e ca si cum americanii ar sustine ca se trag din John Smith and Pocahontas.

---

Am găsit info neclare si controversate cu privire la autorii pozei ăleia. E Vuia, iar englezul nu are nici o treabă. Dar nu încerca să mă convingi că poza nu a fost regizată iar țăranii ceia nu poartă ”cășula” aiurea, doar ca să semene cu pelerinele barbare de pe Columnă. Se vede și în poziția nefirească a mâinilor, aranjate la fel ca în relieful Columnei. Cu privire la crestinism. Sunt mult prea multe dovezi că românii erau majoritar păgâni până după anul 1000, dar a fost un subiect tabu... Asta cu vechimea crestinismului la noi e un mit. Pe la 1200 românii stateau cu pecenegii în Țara Făgărașului. Și ambele neamuri erau păgâne sau aveau un soi de crestinism barbar, primitiv, fara carti, citit sau organizare ecleziastică...

M-am uitat cu atenția la cum poartă țăranii mantăile alea. Este nepractic si absurd. Sunt puse special spre a face niste cute si falduri spre a semăna cu cele de pe Columnă. Desenul trimis e interesant dar nu seamănă decat la prima vedere cu mantia din poza. Oricum, chiar dacă poza e corectă, nu schimbă cu nimic concluzia articolului meu. Cu toate astea, eu nu pot avea încredere în corectitudinea etnografică a acelor poze... Nu pot!

ȘI în cazul tău e tot disonanță cognitiva. Mi s-a întâmplat de multe ori ca in urma unor argumente solide să imi schimb părerea cu 180 grade. tOT TIMPUL AFLU CEVA NOU. nIMIC NU E BATUT IN CUIE... Accept multe schimbări. Dar am motive solide să cred că etnografii sunt foarte talibani în multe privințe (legate de argumente naționaliste). Nu a existat etnograf sau folclorist care să nu forțeze datele colectate în direcții care să susțină teorii puternic naționaliste. În plus am o mare încredere în propria judecată. Sunt foarte atent la detalii, colectez muulte informații înainte să am o părere și nu am gresit de prea multe ori. Dacă am gresit, am recunoscut imediat, dar după o argumentație temeinică. Nu cred că e cazul acum.

Eu nu am negat existența vesmantului (ala cu gluga) ci felul dubios in care era purtat in poza aia a lui Vuia. E purtat aberant ca să creeze faldurile din relieful Columnei lui Traian. Ce naibii?! Este atat de evident! Tăranii din poza lui Vuia au mantiile prinse - fals - cu fibule sau ceva de gen. De ce nu apar asemenrea purtări si în alte poze? Eu am o poza in care matiile cu glugă se poartă norma, firesc. Nicăieri nu apar ca în poza lui Vuia

---

Da-mi un exemplu de toponim antic ne-latin păstrat până azi. Eventual mai putin controversat. Eu nu am găsit, dar nu fac pe deșteptul și zic le stiu pe toate. Dacă aflii ceva sa imi spui si mie si completez(nuanțez) la articol...

Nu ai citit articolul meu... Menționez si eu cateva din acele râuri. Altele nu-s dacice. Multe din alea sunt controversate...Iar alte toponime ne-acvatice nu-s... Păi ce facem aici? Nu ai venit cu nimic nou.

Și de ce crezi tu că ar fi mărțișorul ceva dacic? Când poartă numele lunii martie, care la rândul ei poartă numele unui zeu roman-Marte... Plus că e serbat în toți Balcanii iar numele sună foarte slav (Mărțișor-Martenița la bulgari) . Citeste si aici https://bg.wikipedia.org/.../%D0%9C%D0%B0%D1%80%D1%82%D0...

Nu au lăsat nimic, în afara urmelor arheologice, îngropate. Tot ce stim scris e de la alții, romani si greci mai ales. Si nu ma refer la Decebalus per Scorilo.

un peisaj precum cele din munții aia se schimbă total in mai putin de 60-70 de ani. Poate trece usor de la pădure deasa la păsune si inapoi. Asta nu e argument. Am spus ca zona montană a fost ocupată de țărani în sec 18. Adica după 1700. Există informații... De la istorici. De atunci pana acum e drum lung

toate mantiile sculptate de romani arată la fel. Mai toți barbarii erau sculptați la fel. Era un clișeu propagandistic. Și parții, și galii, si goții aveau mantiile așa. Iar în poza aia, oamenii sunt aranjați TOCMAI ca să semene cu o scenă de pe Columnă. Cu statuile astea nu dovedim nimic. Statuile de daci romane nu-s documente etnografice prea exacte.La fel se îmbrăcau și vikingii si celții si toate neamurile barbare. Dacă ati fost atent ați fi observat că am spus că mediul în care trăiesc oamenii creează același tip de cultură, vesminte, alimentatie, habitat... De aceea țăranii nostri din Carpați, crescători de animale au în linii mari asemănări cu dacii (asa cum ni-i imaginăm noi). Datorită aceluiași mediu de trai.

Noi iubim clișeul ăla romantic al ”bunului barbar”, pur, neprihănit, aproape de natură versus romanul civilizat dar decadent, pervers și imperialist.

Dar stii care e originea cuvantului vlah? Vlah nu este un etnonim ci un cuvant care desemna in antichitatea târzie pe barbarii latinizați ce trăiau în apropierea frontierelor Imp Roman. Și prin extensie un latinofon. Aceeasi origine au si termenii de walles, velși, valoni etc. https://ro.wikipedia.org/.../Etimologia_cuv%C3%A2ntului_vlah Vlah însemna latinofon. Nu orice populatie numita vlahi au legatura cu locuitorii de la Dunăre și Carpați.

Dar nu vă e de ajuns că sunteți român? Francezii sunt francezi, nu gali. Englezii pot spune eventual că au stramosi normanzi sau saxoni, dar celtomanii sunt si la ei niste ciudati paranoici. Chestia asta cu ”...de ce vor atatia sa ne convinga ca noi suntem altceva ” sună ff ciudat... Păi fiindcă chiar nu avem nici o treabă cu dacii.

Mitul Național ne duce catre daci, Istoria, lingvistica si arheologia ne duce catre latini și slavi (si altii cativa). Făcând o analogie, Mitul Național e Religia, iar Istoria este Știința. Deseori Religia nu suportă ca dogmele să îi fie negate de Știință.

NU, gresit! Fără ROMANI nu ar fi existat Tropaeum sau Columnă. Fără Traian, fără Apolodor din Damasc.. Dar nu fara daci. Dacă nu ar fi fost dacii, ar fi fost alt război care să fie glorificat...

Genetica nu este un argument în această discutie. Ce naibii dle Georgescu, sunteti om citit! Aici vorbim despre mosteniri culturale nu despre cromozomi. Ceea ce ne identifica ca apartinând unui grup social este cultura (limba, interese, dorinte, religia, obiceiuri etc) nu genetica. Suntem români fiindcă am crescut în acest mediu și ne-am transformat în români. Daca iei un bebelus de chinez si îl cresti in Berceni, el va deveni un bun bucureștean, chit că genetic el se înrudeste genetic cu vechii împărați chinezi...

rebuie să fi și mai explicit. Știu, te întrebi, cât de ”mai explicit” să fi? Pentru cineva care are cultura generală istorică formată în anii 70 si 80 numai din Magazin Istoric și Istoria Poporului Român de Giurăscu, e foarte greu să explici că studiul istoriei a evoluat, că latina românească care ar putea veni din vestul Balcanilor nu mai e neapărat ”teorie Roessler-iana”, plus multe, multe alte informații care nu existau sau nu erau discutate la noi în cheie ne-naționalistă

Nu ”s-a format” nimic la sud de Dunăre înainte de....Pur și simplu, Balcanii au fost sub romani muuult mai mult timp. Iar Balcanii au fost un ”rezervor” de latinitate peste 7 secole! Din vremea lui Augustus si pana hăt după Justinian cel Mare. E normal că latina era o lingua-franca pentru toată lumea din zonă, mai ales pt diversii barbari, care vorbeau tot felul de dialecte si limbi ciudate. Si e aproape firesc ca din sudul Dunării să fi venit în nord, la noi, în permanență aport de limbă latină (comerț, război) chiar și după plecarea romanilor din Dacia romană. Reține acest concept: latina, o ”lingua-franca” a întregii regiuni Balcano-Carpatice. Asa vei înțelege mai bine răspândirea acestei limbi. A fost înlocuită mai târziu de slavonă, însă destui latinofoni conservatori (bănuiesc mai ales muntenii din Balcani si Carpați) au rămas ”credincioși” latinei. In sec 13 există documente bizantine care spun că între Dunăre și până în munții Balcani (Haemus) (azi zona Vidin, Plevna, Târnovo, Nicopole, Ruse) era locuită de vlahi latinofoni. În mod misterios în secolul următor, după căderea Țaratului Asănestilor apare biserica românescă, cu Mitropolia Ungrovlahiei, copie a celei bulgăresti, cu limba de cult slavona, apar comunități masive de români ortodocși îm Brașov și Râșnov în cartiere denumite în epocă ”Bulgaria”. Ne e groaznic de frică de teoria lui Roessler care vb de o migratie de latinofoni din sudul în nordul Dunării prin sec 13-14... Dar dacă, totuși e ceva adevarat acolo...Prea se ”pupă” multe...

La 1554 se publicasera destule documente latine despre daci. E Renaștere, iar mulți ardeleni erau conectati la aceste informatii. Informatiile despre daci si geti apar în zona datorata cartilor occidentale si interesului pentru antichitatea romană. În plus, cum a spus cineva mai sus, apăruse în sec 16 o istoriografie săsescă care specula că sașii ardeleni erau urmașii goților/geților/dacilor, teorie bazată și pe confuzia lui Iordanes geți-goți. Sa stii, lucrurile sunt muuuult mai nuanțate decât ”vrei” tu să crezi. Pe când un studiu pertinent? Dacă nu fac alții de ce nu faci tu? Si DA! Dacii reapar în interesul oamenilor de cultură în Renastere. la pachet cu interesul pentru romani. Pur si simplu, oamenii (aia din țările serioase) incep sa citeasca arhivele vechi, sa scoata și să publice vechile istorii ale antichitatii.

Pt a înțelege mai bine chestiile astea ar trebui sa stii mai multe. De exemplu ca in sec 15 zonele de câmpie ale Munteniei, cu exceptia catova localitati de pe unele râuri erau complet nelocuite. Grosul populatiei se afla in zona colinara-sub-montană. Bărăganul a fost populat si mai recent, in sec 19-20

Dacă vă imaginați că din secolul 1 si până în evul mediu (hai, după anul 1200), locuitorii din Muntenia, autohtoni și alogeni, goți, ostrogoți, sub Anthanaric, apoi sub huni, arși de expedițiile lui Constantin cel Mare, apoi măcelăriți de romanii lui Justinian, apoi de atacurile avarilor, apoi sub simbioza cu slavii, apoi cu bulgarii, apoi după invazia mongolilor, apoi împreună cu pecenegii, apoi cu cumanii ei tot jucat călușarii cu mutu cu p..a mare... Eu nu îmi imaginez chestia asta. Nu ”face” sens...

Generatiile pot trai foarte decent indiferent daca se gaseste alfabetul dacic sau nu in tunelurile de sub Bucegi. Chestia asta nu opreste in nici un fel progresul. Oricat ar insista Daniel Toxin ala ca niste supermisteriosi vor sa ne ascunda istoria ca sa ne tina in coada Europei. Practic nu suntem in stare sa punem un capac de canal la nivelul asfaltului din cauza ca nu stim clar ce e cu Deceneu.

Exagerarile sunt inclusiv in istoria oficială. De fapt nu atat exagerări (multe venite pe filiera naționalismului de dreapta interbelic, via protocronismul național-ceaușist) cât lipsa acută a unor cercetări serioase serioase, făcute de oameni responsabili și fara capul îmbuibat de reflexe patriotarde. Cât timp esti sclavul clișeelor și obsesiilor naționaliste, nu vei putea face bine istorie. Caci creierul tău va refuza să proceseze informațiile care infirmă teoriile tradiționale.

Ce toți vorbiți acolo??? Ce-i aia : ”cine sa stabileasca daca este ceva cliseu patriotard” ?? Nu trebuie să le ”stabilească” nimeni! Chestiile astea pot fi identificate imediat, chiar și de un amator în ale istoriei. E nevoie de un pic de cultură istorică și îți vor sări imediat în ochi. Trebuie să fi foarte incult sau îngust la minte să nu identifici răstălmăcirile, clișeele, tabuurile, aiurelile, dogmele din Istoria Patriei...

În vremea lui Decebal, mai ales dupa victoriile si tratatele cu Domițian, dacii devenisera o forta militara bine organizata. Probabil ca Decebal chiar avea autoritate mare asupra tuturor triburilor si altor regișori (inclusiv sarmați sau de alte neamuri) din zonă. Ba eu cred ca Decebal avea o autoritate in genul lui Vercingetorix la celți.

”celtii (galii) avea o structura statala mult mai avansata decat dacii” ...Nici vorba! Erau ff asemanatoare in multe privinte...

Obiectivitatea noastra e bazata in primul rand pe capacitatea fiecaruia de a depasi orice forma inerenta de subiectivism afectiv.

0 notes

vovvakalantyev-blog · 6 years

Text

IMPRUMUT RAPID TOP

Un împrumut rapid este o formă de credit foarte accesibil și ușor de obținut care devine din ce în ce mai popular pe piața din România. Prin acest termen definim practic orice tip de credit nebancar, acordat de o companie care nu este o bancă în sensul clasic al cuvântului. Instituțiile financiare nebancare (IFN) sunt firme care au dreptul de a oferi anumite tipuri de împrumuturi, în mod 100% legal și transparent. Ele sunt autorizate și reglementate permanent de Banca Națională a României însă nu sunt obligate să respecte toate regulile foarte stricte impuse băncilor normale. Asta le permite să fie mult mai relaxate în relația cu clienții și să introducă produse de credit flexibile și inovative, perfect adaptate situației de azi. Lumea în care trăim se mișcă din ce în ce mai repede și vechile produse bancare nu au reușit să țină pasul cu ea, creditul rapid este o soluție modernă care se dovedește utilă în foarte multe situații. finante.net În limba engleză, împrumutul rapid se mai numește și payday loan, după scopul său inițial. A fost gândit ca o metodă rapidă de finanțare doar până la încasarea următorului salariu, moment în care banii erau rambursați direct din cont sau printr-un cec pre-datat. Principalul motiv pentru a alege un împrumut rapid este accesibilitatea. Criteriile de acordare sunt foarte permisive, de aceea birocrația este minimă și aprobarea vine foarte rapid. În unele cazuri, banii intră în contul tău la doar câteva ore după ce ai trimis aplicația. Este practic cea mai scurtă cale atunci când ai nevoie de bani, ca și când ai cere un împrumut unui prieten. În plus, acest tip de credit este foarte personalizabil, poți alege atât suma dorită și perioada de rambursare dar și numărul de rate sau frecvența acestora. Un alt mare avantaj este că o IFN nu face verificări la Biroul de Credit. Ești eligibil pentru finanțare chiar dacă mai ai și alte credite, ești restanțier sau figurezi ca rău-platnic. Nu este nevoie de nici un fel de garanții, așa că nu vei fi stresat că rămâi fără locuință sau alte bunuri de valoare. Spre deosebire de bănci, care au de regulă tot felul de clauze și comisioane ascunse, o IFN lucrează complet transparent. Știi de la început toate costurile și mai toate firmele oferă pe site un fel de calculator virtual care îți spune exact suma totală pe care trebuie să o rambursezi. Numărul instituțiilor nebancare autorizate a crescut permanent în ultimii ani. Concurența de pe piață a avut un efect benefic și a forțat aceste companii să introducă produse noi, să încerce să se poziționeze cât mai bine pe anumite nișe sau să ofere servicii specializate. Pentru clienți, este o situație foarte avantajoasă. Dacă te documentezi puțin, vei descoperi toate tipurile posibile de împrumuturi rapide și poți alege produsul care răspunde cel mai bine nevoilor tale. Găsești firme care îți dau sume mici, chiar și numai 100 de lei, dar și unele care te pot finanța cu până la 10000 de lei. Poți alege să dai banii înapoi peste patru ani sau chiar a doua zi, dacă ți-ai rezolvat treburile. Studiază bine termenii, firmele care își fac publicitate agresiv nu sunt neapărat și cele mai bune. Există site-uri care compară oferte de la mai multe companii, folosește-le ca să vezi care sunt diferențele. Nu există credit bun sau credit prost, ci doar unul de care ai nevoie în situația actuală și altele care nu se potrivesc. Condițiile pentru a primi un împrumut rapid sunt mult mai relaxate decât cele impuse de bănci și aproape toate cererile sunt aprobate. Există desigur câteva cerințe minime pentru a fi eligibil. Ai nevoie de un act de identitate valabil și de dovada unui domiciliu stabil. Un buletin de tip nou sau vechi este suficient, vei fi însă refuzat dacă nu ai decât pașaport sau act de identitate temporar pentru că acestea nu arată o adresă permanentă. Pentru a te finanța, firmele trebuie să știe că ai posibilitatea să le returnezi banii. Din fericire, nu vei avea nevoie de o adeverință de salariu, acte de la ANAF sau alte documente greu de obținut. Orice act care dovedește un venit constant este foarte bun, poți aduce fluturașul de salariu, talonul de pensie sau un contract de închiriere. O altă soluție foarte simplă este să scoți un extras de cont din care să reiasă faptul că ai venituri permanente, indiferent de sursa acestora. Sunt acceptate și încasările din dividende, dobânzi sau chiar și activități independente care se repetă suficient de des. Desigur, mai sunt câteva condiții de bun-simț cum ar fi să ai rezidența în România sau vârsta minimă de 18 ani împliniți. Unele firme au și o vârstă maximă până la care acordă finanțare, aceasta poate varia între 55 și 75 de ani. Împrumuturile rapide se obțin foarte ușor și ai la dispoziție câteva metode foarte comode de a aplica pentru ele. O poți face direct la o sucursală a firmei, telefonic, prin fax sau prin e-mail. Dacă vrei, un consultant de la IFN poate veni la tine acasă. Cele mai populare în ziua de azi sunt creditele online, în care tot procesul este virtual și accesezi banii aproape imediat, din confortul de acasă. Nici măcar nu mai este nevoie să ai un calculator sau laptop, poți folosi tableta sau chiar telefonul mobil. Toată procedura durează doar câteva minute, ai scăpat de drumurile la bancă și de completarea unor formulare interminabile. finante.net/ferratummoney/ Ce faci cu banii? Asta este numai problema ta, instituția nebancară nu pune întrebări. De cele mai multe ori, creditele rapide sunt folosite pentru a rezolva probleme neprevăzute, cum ar fi boli, operații sau accidente. Viteza cu care sunt procesate cererile le face ideale și pentru refinanțarea altor datorii sau acoperirea unei lipse temporare de fonduri în afacerea personală. Poți lua un împrumut rapid chiar dacă nu ai necazuri, oricând simți nevoia să cheltui niște bani ca să te simți bine. Serbează-ți ziua de naștere, mergi la cumpărături, fă o bucurie unei persoane dragi sau pleacă în vacanță, posibilitățile sunt nelimitate!

0 notes

dininimapentrumine · 4 years

Text

DULCE ROMÂNIE, ASTA ȚI-O DORESC

O sută doi ani de identitate națională. Mult, puțin? Destul ca să Îi fim recunoscători lui Dumnezeu pentru dPastoulcea noastă patrie. E păcat și dureros atunci când pentru noi ea-i pelin…S-ar prea putea ca această amărăciune să vină dintr-o stare personală a inimii și-a minții. Fă-ți bucurie în suflet și vei trăi bucuros, învață mulțumirea și vei fi tare împlinit, umple-te de speranță și vei…

View On WordPress

0 notes

alex-ciorogar · 6 years

Text

Istoria literară de la Herder la Rousseau

Radu Pavel Gheo, Străin în țară străină. Literatura română și granița identitară în proza Hertei Müller și a lui Andrei Codrescu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017.

Text apărut în Revista Steaua, LXIX, nr. 4, 2018.

Se poate observa destul de ușor că, în extrema noastră contemporaneitate, studiile literare românești au reușit să se alieze curentelor de cercetare occidentale, dovedind că discursul literar autohton are șanse reale de a se integra în mod profitabil și, de ce nu, onorabil, în circuitul cultural mondial. Puțin defazat se arată în acest sens efortul lui Radu Pavel Gheo care își propune, destul de bizar, nu deschiderea unor figuri locale către angrenajele planetarismului, ci, din contră, indigenizarea unor prozatori cu reflexe identitare sau, mai exact, recuperarea unor nume deja renumite pe meleagurile străinătății alienante și reintegrarea lor în perimetrul retro-generativ al literaturii române.

Proiectul se salvează, totuși, prin aceea că face corp comun cu lucrările „tradiției” noastre demitologizante inaugurată de Mircea Martin și prelungită apoi de Eugen Negrici ori de Ion Simuț. Plecând, așadar, de la problematizarea conceptului de istorie literară, autorul ajunge să interogheze însăși înțelegerea ideii de identitate națională, depistând nu mai puțin de patru criterii de constituire a literaturii naționale: lingvistic, etnic, teritorial și cultural. Dacă primele două fac parte din modelul herderian al națiunii, cele din urmă aparțin modelului rousseuist. Folosind criteriile enumerate, autorul investighează modul în care majoritatea istoriilor și a dicționarelor literare românești definiseră, atât înainte de 1989, cât și după schimbarea de regim, noțiunea de literatură națională sau, inversând argumentul, felul în care anumite principii cu încărcătură ideologică fuseseră utilizate în procesele de construcție a tipologiilor național/iste.

Ceea ce înseamnă că, în funcție de criteriul ales, se poate vorbi nu de una, ci de mai multe literaturi naționale. De unde miza cercetării părea a fi relativ minoră, ambițiile autorului se adeveresc, în fapt, a fi de-a dreptul paradigmatice. Și asta pentru că, în ultimul capitol, Radu Pavel Gheo ajunge să contureze un veritabil model de istorie literară. Pentru a-l parafraza pe Latour, aș spune că, în subtextul analizelor sale, autorul își propune să demonstreze că literatura română a fost dintotdeauna transnațională sau, dacă vreți, că aceasta nu fusese niciodată (doar) națională. Paradoxal e însă faptul că, așa cum freudienii văd peste tot complexe oedipiene ori așa cum marxiștii identifică pretutindeni lupta de clasă, și Gheo ajunge să scoată la iveală—fie că e vorba de motive, referințe ori aluzii culturale—exact ceea ce și-a propus: românitatea textelor celor doi autori. Și asta fiindcă, oricât de mult s-ar fi străduit s-o relativizeze, însăși ideea de națiune rămâne cea care-i dirijează close-reading-ul. Astfel, într-un soi de comparatism vicios al influențelor, ipotezele lucrării sale sunt confirmate numai pentru că—împotriva deschiderilor pe care le operează—adevăratul obiect al investigației sale rămâne „vechea” cultură națională.

Ceea ce nu exclude ingeniozitatea de care dă dovadă atunci când formulează sintagma „apartenenței prin respingere”, sintetizând ansamblul oximoronic al strategiilor prin care autoarea de limbă germană refuză cristalizarea oricăror relații între identitatea sa personală și cea socială. Cercetătorul stabilește, fără doar și poate, că literatura Hertei Müller nu se dezvoltă decât în urma unor crize existențiale și că distanțarea joacă rolul, deloc surprinzător, de fidel catalizator al „întoarcerii acasă” (reveniri, bineînțeles, imaginare, spre deosebire de concretețea călătoriilor codresciene). Dincolo de sublinierea „ambivalenței constitutive” (termen preluat de la Sanda Cordoș), autorul procedează și la cartografierea geografiilor conturate de așa-numita „dublă privire a străinului” ce face pandant cu viziunea lingvistică la rându-i îndoită. De remarcat, în această privință, observația conform căreia construcția narativă reprezintă o problemă de montaj sau de reprezentare a sensibilului, acolo unde, în ciuda desuetudinii lor, Gheo semnează, totuși, câteva dintre cele mai captivante pagini de critică tematistă ale ultimului deceniu românesc.

Acolo unde Herta Müller refuză orice identitate, Andrei Codrescu pare să adopte un alai întreg de identități alternative. Dacă în capitolul dedicatei autoarei de limbă germană Gheo își dăduse măsura talentului critic, aș spune că finețea cu care recompune migrațiile lui Codrescu nu sugerează altceva decât faptul că radiografierea acestor circumvoluțiuni ar putea constitui materia primă pentru un viitor roman desprins din sfera life-wrinting-ului, à la David Lodge. Și știm bine că repertoriul romanesc îl recomandă. Mai curajos din punct de vedere critic se dovedește în părțile de final, căci numai acolo își probează abilitățile de sistematizator: disoluția frontierelor cultural-politice, transculturalismul și rescrierea ideologică a canonului literar sunt doar câteva dintre principalele cauze ce au condus—ne asigură Gheo—la posibilitatea reconsiderării unor „autori de interval”, precum Müller și Codrescu, la fel cum factorii culturali gravitaționali, existența superpoziției și a granițelor fluide reprezintă nu doar elementele ce au favorizat elaborarea unei imagini coerente privind interstițiile globale ale literaturii naționale, ci și câteva dintre cele mai convingătoare invenții conceptuale.

Deși studiul rămâne în mare parte redundant și, culmea, stângaci în formulări, sunt absolut convins că, de aici încolo, orice cercetare asupra literaturii „române” va apărea pur și simplu incompletă dacă nu va reuși să integreze în ansamblul demonstrațiilor sale proteismul și fluiditatea noilor construcții identitar-naționale de care dă seama Gheo aici (veritabile prolegomene ale unui viitor proiect civic-rousseuist), cu atât mai mult cu cât spețele discutate apar simptomatice nu doar pentru situația autohtonă, ci, mai curând, pentru statutul istoriei literare în epoca globalizării digitale.

Radu Pavel Gheo – străin în țară străină Istoria literară de la Herder la Rousseau Radu Pavel Gheo, Străin în țară străină. Literatura română și granița identitară în proza Hertei Müller și a lui Andrei Codrescu…

0 notes