#mândrie națională

[uniuneapolitica]

Salut, comunitate Tumblr! Vă invităm să descoperiți un articol interesant despre importanța promovării valorilor și culturii românești într-un context internațional. Într-o lume globalizată, este crucial să ne facem vocea auzită și să împărtășim cu ceilalți frumusețea și bogăția tradițiilor, artei și istoriei noastre.

Articolul explorează diverse modalități de a celebra și promova valorile și cultura românească în străinătate. Veți descoperi cum evenimentele culturale, colaborările internaționale, educația și implicarea diasporei joacă un rol esențial în acest demers. De asemenea, veți afla despre elementele definitorii ale culturii românești și despre modul în care acestea contribuie la identitatea noastră națională.

Dorim să subliniem rolul vital al literaturii române în promovarea culturii și identității noastre. Scriitorii români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și Liviu Rebreanu au creat opere care au influențat atât literatura, cât și cultura și istoria românească. Aceste opere au fost și continuă să fie o sursă de inspirație și mândrie națională.

În plus, articolul explorează modalități prin care putem promova cultura românească în străinătate, cum ar fi organizarea și participarea la evenimente culturale, stabilirea de parteneriate cu instituții internaționale și implicarea în proiecte educaționale și de cercetare. Totodată, diaspora românească joacă un rol crucial în promovarea valorilor și culturii noastre, prin evenimente culturale organizate în comunitățile locale.

Promovarea culturii și valorilor românești într-un context internațional necesită mândrie națională și solidaritate. Prin susținerea creatorilor și artiștilor români, participarea activă la evenimente culturale și promovarea valorilor și tradițiilor noastre, putem construi o imagine puternică și unitară a României în lume.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cum putem promova valorile și cultura românească într-un context internațional, vă invităm să citiți articolul complet pe UniuneaAPolitica.ro. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu lumea!

Experiența românească este una bogată și diversă, iar prin promovarea culturii și valorilor noastre putem inspira și influența întreaga lume. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu toți cei din jurul nostru. Uniți în diversitate, putem construi un viitor în care cultura românească să strălucească în întreaga lume.

Vă invităm să citiți și să distribuiți acest articol pentru a promova valorile și cultura românească în lumea întreagă. Să ne bucurăm de bogăția și frumusețea patrimoniului nostru cultural și să aducem mândrie și recunoaștere identității noastre naționale.

[melidonium]

MIHAELA FĂȘIE CUDALBU – CULTURA ROMÂNĂ ÎN DIASPORA CANADIANĂ

În peisajul multinațional al Canadei fiecare comunitate și-a revendicat locul binemeritat prin prezervarea tradițiilor pământurilor natale. O abundență de multiculturalitate (într-o societate care și-a făcut o politică din promovarea acesteia și  în același timp o mândrie națională) definește Canada de azi și  implicit cel mai mare oraș al ei, Toronto. Iar în inima acestei bogății etnice, o „oază…

[stiriarges]

Sărbătoare națională: Mica Unire cinstită cu mândrie

Sărbătoare națională: Sărbătoare naționalăÎn întreaga țară, românii celebrează astăzi, la 24 ianuarie, Mica Unire, marcând astfel un moment deosebit în istoria Continue reading Untitled

[romanasuloriginal]

Ziua Națională a României, sărbătorită p... #Romania https://romanasul.ro/cantece-patriotice-o-celebrare-muzicala-a-zilei-nationale-a-romaniei/?feed_id=67&_unique_id=655184bb2686a

[infotulcea]

Ziua Națională a Drapelului să fie despre iubirea de țară, despre istorie și unitate

Îl purtăm în suflet și îl prețuim necondiționat. Este simbolul unității noastre naționale. În cinstea tuturor celor care l-au apărat cu prețul vieții și a libertății, astăzi și în fiecare zi, să îl onorăm cu mândrie! La mulți ani de Ziua Drapelului Național al României! Eugen Tomac,  președinte Partidul Mișcarea Populară

[academiadepolitie]

“Mă simt onorat că am fost selectat să conduc blocul de paradă al Ministerului Afacerilor Interne. Îmi aduc aminte și acum cu emoție, de prima defilare la care am participat în calitate de student al Academiei de Poliție. După aproape 30 de ani de experiență ca militar trăiesc acum cel mai important moment al carierei mele...să trec pe sub Arcul de Triumf, de Ziua Națională. Va fi un sentiment de mândrie, de apartenență și de încredere în viitorul nostru.” Blocul de paradă al Ministerului de Interne este condus de generalul de brigadă Liviu UZLĂU, prim-adjunct al inspectorului general şi Şef al Statului Major al Jandarmeriei Române. Absolvent al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Arma Jandarmi - Promoția 1997, ofițerul are multiple specializări în domenii precum: scafandri, parașutism, alpinism și pirotehnie. De-a lungul carierei a coordonat misiuni importante în care au fost implicate structurile Ministerului Afacerilor Interne, printre care amintim: Vizita apostolică în România a Sanctității Sale Papa Francisc, Reuniunea informală a șefilor de stat și Guvern cu ocazia Consiliului European care a avut loc în România la Sibiu, cele mai importante evenimente cu public numeros, precum Festivalul de muzică electronică ”Untold” și a condus numeroase delegații ale Jandarmeriei Române cu ocazia desfășurării unor forumuri și întâlniri de lucru în plan internațional. #academiadepolitie #scoaladepolitie https://www.instagram.com/p/Cl54Jx3oUHy/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[visitkezdi]

Mândrie națională. Premiul Nobel Junior a fost câștigat de un român. https://bit.ly/3PptGEn

Mândrie națională. Premiul Nobel Junior a fost câștigat de un român. https://bit.ly/3PptGEn

— Kézdi TourInform (@GoBeTraveler) Jul 20, 2022

from Twitter https://twitter.com/GoBeTraveler

[romanian-aesthetics]

La mulți ani, România!

Happy birthday, Romania!

[bartholomaus]

La Targul de carte fiind am fost intrebat de 2 persoane ce parere am de studiul de paleogenetica de care a zis Roxin. Habar nu aveam... Am aflat ca e vorba de o carte (Genomul Uman)  publicata de 2 savanti reali:   dna. "Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică"  si inca unn tip "Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg" (neamt din Dobrogea, de origine http://www.aos.ro/…/CV-uri/Membristr…/Alexander-Rodewald.pdf ) . Am gasit ca au facut ceva studii pe niste schelete de ep bronzului. Asta era  pe Academia EDU: "Rezumat: Studiul nostru a fost focalizat pe analiza ADN-ului vechi din ramǎşite scheletice (oase si dinţi) fosile ales 6 indivizi din Epoca Bronzului, descoperite la Costişa, Romania. Am analizat ADN mitocondrial (regiunile HVR Isi HVR II) si ADN nuclear (markerii Hum VWA31A, DYS392 si DYS393) pentru a întelege relatiile lor de înrudiregeneticǎ şi am amplificat o secvenţǎ a genei Amelogeninei pentru a identifica sexul genetic al acestor indivizi.Rezultatele noastre au relevat prezenţa de ADN amplificabil prin PCR din dinţii a 3 dintre indivizii luaţi în studiu,toţi cei 3 fiind de sex feminin la nivel genetic, în acord cu studiul antropologic. Analiza markerilor de ADN nuclear si mitocondrial a relevat înrudirea geneticǎ dintre indivizii studiaţi, dar şi cu indivizi din alte populaţii umane vechi de pe teritoriul Romaniei, din Epoca Bronzului şi a Fierului." Pana aici nimic surprinzator. Grav e ce au scos de aici dacomanii precum Savescu si Roxin in special... Astfel, am citit aiurelile spuse de Roxin sau alte gazete care urla ca "s-a dovedit astfel, ceea ce el ne spunea demult!! ca latinii sunt urmasii nostrii". Iata ce cretinisme spune : " 1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedește a fi continuatorul populațiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani și locuitorul de drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretențiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice. 2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă și nu s-a produs, că suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie națională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeile dace cu un amestec multietnic de coloniști și soldați ai Imperiului Roman. 3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească și mai mult respectul față de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea și mai mult demnitatea națională furată!"  Absolut jenant!! Partea proasta e ca bizonul crede...Crede fara sa aiba spirit critic, fara sa se-ndoiasca, fara sa gandeasca... N-am energia acum sa-l desfiintez dar ar merita un sut in fund!!

--

Vă surprinde foarte mult că au fost făcute cercetări genetice similare și în Ungaria încă în perioada comunistă  și rezultatele erau similare?! Pe baza geneticii se poate dovedii că populația actulă a Ungariei este acolo de mii de ani. Na de aici pseudoistoricii maghiari tip Săvescu et alii au scos fantezii similare. Mai pe linia științifică,  Dr. Czeizel Endre cercetătorul de renume mondial, academician, a ținut o prezentare pe tema geneticii  în Secuime și a concluzionat că majoritatea maghiarilor de astăzi este înrudită la nivel genetic cu popoarele din jur, mai ales cu slavii (polonezii) și germanii. Pe baza cercetărilor s-a aflat că de exemplu nu avem aproape nimic în comun cu finlandezii, iar ceea mai veche parte a maghiarimii sunt secuii (adică eu și cam 600000 de alți inși cu privire serioasă) și ceangăii din Moldova care au marcăre iraniene și uralice. Ceilalți cum am mai zis provin dintr-un bazin genetic prezent în zonă de 27800 de ani (femeile) și 16000 de ani (bărbații). Ca istoric nu sunt surprins, fiindcă ne-am amestecat întotdeauna cu oricine, cum au făcut și alte popoare, de aceea este o prostie purismul național bazat pe niște fantezii de secol XIX. Fiecare popor migrator eventual se amestecă cu cei care se află deja acolo (surprise: nu prea avem gene ”române” dacă nu o luăm cele slave ca fiind acela) iar ultimul venit dă numele mixului (Gyorffy Gyorgy spunea de mult asemenea impurități rasiale). Și să nu uităm că genetica nu are nimic de a face cu bagajul istorico - lingvistic moștenit!!! Și acum o să vină cineva mult mai deștept și o să mă corecteze.

--

Eu m-am certat cu un domn la Targul de Carte cand i-am spus ca genetica nu are relevanta in cazul acesta ci (exact ce spui tu) CULTURA... Cultura e cea care te defineste si de care poti fi mandru sau dezamagit. Trebuie sa fi extrem de primitiv sa te autoidentifici genetic cu o populatie din epoca bronzului care e intalnita-vezi Doamne- in toata Europa (adica stramosii TAI au colonizat Europa; nu conteaza ca au mai fost valuri de colonizari si in paleolitic si in neolitic), si sa fi mandru din cauza asta, chit ca esti un "looser" azi.

--

V-am citit articolul cu regii traci. E varza, scuze! Are greseli grave si o documentare facuta la cel mai mare misto.  Cateva exemple luate la intamplare, mormantul de la Kazanlak nu se stie al cui e si nimeni n-a speculat  al cui ar fi putut fi. In anii 90 a fost descoperit mormantul lui Seuthes al II-lea (nu al IIIlea cum spui tu), la o departare de vreo 45km. Chipul lui e cunoscut atat din capul de statuie de bronz care seamana cu moaca lui de pe monezile emise de el, dar si datorita faptului ca in mormant avea coiful de bronz pe care era scris numele lui. Amestecati poze cu fresca mormantului de la Kazanlak cu cel de la Alexandrovo (cu totul alt mormant). In plus tezaurul de aur reprodus e din alta parte, de la Panaghiuriste, fara legatura cu Kazanlak. Iar "bijuteriile" sunt din situl neolitic de la Varna...nu, sunteti varza...Ma opresc aici...Nu am ce discuta cu dvs

--

Dar ce facem cu lipsa acestor modele  pe teritoriul Romaniei timp de vreo 5000 de ani...Unde au disparut aceste modele pana au ajuns pe cojoacele romanesti din sec 19? (apropo, acolo scrie cojoc din secol 17; nu cred ca exista asa ceva in vreun muzeu din Rom) Eu nu vad nici o continuitate aici, daca vrei sa insinuezi asta. In plus eu iti gasesc modele de astea si la bosimani si mongoli si la azteci. Probabil ca toti isi trag obarsia din neoliticul romanesc.

Apropo, martisorul exista ff puternic si la bulgari. iar cuvantul e de origine slava...Dacic? Mai curand import tracic din sud. vezi poze de martisor bulgaresc

--

In Ardeal predomina mai mult R1a (specific mai ales slavilor, dar nu numai), cu ceva R1b (specific celtilor - adica ibericilor, francezilor, britanicilor, italienilor din nord si celor din zona alpina), mai rar I1; în sudul tarii, sunt la egalitate I1, gena veche paleolitica, preindoeuropeana, tipic balcanica dar amestecata copios cu J, gena semitica venita din Orient, adusa de agricultorii neolitici, la care se adauga ceva R1a si R1b dar chiar si oleaca de E (gena elenica asa numita, mai veche decat I1) sau chiar...Q, gena tipica pentru dravidienii din India, se intelege de la cine a ajuns...; in Moldova, interesant domina o varianta a I1 net, atat la vest cat si la est de Prut, cu un aport important de R1a, mai ales spre nord si de J, mai ales spre sud. Din acest punct de vedere Moldova seamana mai degraba cu Croatia si Bosnia ca profil genetic doar ca acolo este dominanta alta varianta de I. Cum Bulgaria si Macedonia au un profil identic cu cel din sudul tarii iar grecii nu sunt departe, raman doar ungurii care se disting net, printr-un profil net central-european, se confunda practic cu cehii si slovacii si se apropie de polonezi iar sarbii seamana mai bine cu ucrainenii, fiind cei mai diferiti dintre slavii sudici alaturi de sloveni care se confunda practic cu austriecii, similari italienilor din nord (R1 b dominant). Turcii sunt mai diferiti pentru ca au masiv gena G, tipic caucaziana si urme de gene K, tipic turanice (care sunt foarte frecvente si la rusi, baltici si finlandezi sau chiar scandinavii din nordul extrem), foarte masive sunt la ei si genele J, tipic semite sau L, tipic irano-afgane. Pe linie masculina, ca feminin situatia este ceva mai simpla, in mai toata tara, gena paleolitica N domina. (câteva concluzii desprinse de un universitar care a citit L.L. Cavalli - Sforza, plus ceva articole din Human Genetics).

--

Cum ziceau prusacii: nu te duela cu acela care nu ştie scrimă că te omoară! Ori nu te polemiza cu proştii că te înving cu rutina lor! Eu de aceea nu intru în astfel de discuţii că mă enervez prea repede şi ajung prea repede trădător de neam şi ţară.

--

deci cine sunt cei mai vechi este o întrebare superfluă bună pentru excitat babe și oligofreni intoxicați ca dacomanii. Dacă mă gândesc mai bine nici faptul rudeniei mele cu Adam și Eva genetic nu mă aruncă la culmile mândriei naționale. Eu cred în bagajul cultural-istoric ca mărturie a existenței unui popor iar nu în niște împerecheri timpurii între omul de cro-magnon și cel de neanderthal!

[albacarolinatv]

“Ziua națională a produselor agroalimentare românești”

Agricultorii din județ s-au întrecut prin roadele muncii lor

Anul 2019 a fost un an bun pentru majoritatea producătorilor agricoli din județul Alba. În data de 10 octombrie, cu ocazia ”Zilei naționale a produselor agroalimentare românești”, gospodarii au umplut tarabele din piețele Aiud, Blaj și Sebeș cu produse agroalimentare autohtone, pentru care au muncit de dimineața și până seara.

Vezi WEINGUT – Vin românesc, cu bani nemţeşti Cultivatorii și-au așezat cu mândrie legumele și fructele și au servit cu drag cumpărătorii ademeniți de frumusețea și parfumul roadelor pământului. Printre cumpărători s-au aflat subprefectul județului Alba, Nicolae Gheorghe Mera, primarul orașului Blaj, Gheorghe Valentin Rotar și Gheorghe Lazăr, directorul Direcției pentru Agricultură Alba.

Oficialii au stat de vorbă cu producătorii aflați în piețele agroalimentare și au cumpărat legume și fructe pentru calitatea și frumusețea lor. Potrivit directorului Gheorghe Lazea, acțiunea a fost organizată de către Direcției pentru Agricultură Alba și primăriile municipiilor Aiud, Blaj și Sebeș, iar scopul principal a fost promovarea produselor agroalimentare românești pentru susținerea producătorilor agricoli autohtoni, valorificarea muncii lor și dezvoltarea economiei locale. Read the full article

[turistprinro]

Un colț de țară inedit, definit de trecutul glorios, dar și de natura generoasă, Curtea de Argeș ni s-a arătat în toată frumusețea ei la început de august, când am hotărât să petrecem ceva zile în acest adevărat leagăn al istoriei românești.

“Descălicătorii de țară, dătătorii de legi și datini” au stabilit aici scaun domnesc astfel, Curtea de Argeș devenind prima capitală a Țării Românești. Locul acesta ocupă o filă importantă din istoria României iar trecutul său abundă de dovezi de glorie. În prezent, Curtea de Argeș este o sursă de comori nebănuite pentru iubitorii de istorie, artă populară, dar și pentru iubitorii frumuseților naturii.

Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

Gazda noastră în “orașul regilor“, cum i se mai spune orașului Curtea de Argeș, a fost Pensiunea Casa Domnească. Se află într-o zonă favorizată de proximitatea centrului orașului, la doar 150 de metri de piața publică din fața Curții Domnești, și de verdele colinei pe care este amplasată. Într-adevăr, este o locație unică, un loc unde istoria și natura bat la ferestrele pensiunii.

Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

De la intrare ești impresionat de ținuta elegantă a Pensiunii Casa Domnească, silueta impunătoare fiind susținută și completată de imaginea vie a curții verzi și a grădinii înflorite. Un ochi de specialist ar vedea amprenta unui maestru grădinar, care a dispus elementele vii: pomii, florile din ghivece, mușcatele atârnătoare, arbuștii ornamentali într-o perfectă armonie cu celelalte elemente: aleile pietruite, balansoarele, băncuțele și, nu în ultimul rând, toboganul, căsuța pentru pitici și trambulina, adică locul pentru zbenguiala celor mici.

Curtea Pensiunii Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

Locul și amplasarea pensiunii, centrul istoric al primei capitale a Țării Românești de la Curtea de Argeș, au inspirat numele Casei Domnești și, de asemenea, standardul ridicat al serviciilor oferite oaspeților săi. În imediata apropiere a Casei Domnești, prezența Bisericii Domnești și a ruinelor domnești Sân Nicoară aduc un tușeu de istorie, de mândrie locală dar și națională.

Ruinele Bisericii Sân Nicoară, Curtea de Argeș

Despre Casa Domnească

Această pensiune a fost categoric construită și amenajată pornind de la ideea creării stării de relaxare. Aici, de la intrare, ai senzația că ești acasă, o casă elegantă, intimă și caldă.

Recepția Pensiunii Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

Decorurile, accesoriile, iluminarea și materialele care au fost folosite la amenajarea interioarelor se completează, se îmbină armonios creând atmosfera de căldură, de intimitate.

Cameră la Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș

Camerele Casei Domnești sunt elegante, spațioase și îți vorbesc doar despre relaxare și eleganță. Mobilierul din lemn masiv ce se joacă cu câteva nuanțe de maro este într-o armonie vizuală perfectă cu celelalte elemente de decor: perdelele, cuvertura, covoarele.

În camerele Casei Domnești amenajările în stil clasic sunt completate de dotările moderne.  Minibar, telefon, televizor, aparate de aer condiționat, conectare la internet wireless sunt doar câteva elemente ale modernității care susțin șederea confortabilă în această elegantă locație.

Cameră la Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș

  Decorurile clasice, prezența șemineului dar și iluminarea odihnitoare și muzica ambientală creează în Casa Domnească o atmosferă de rafinament și eleganță. Sunt disponibile 4 camere twin, 6 camere duble, o garsonieră și un apartament.

  Restaurantul Casa Domnească

Restaurantul Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

În același ton de eleganță și rafinament, restaurantul mobilat și accesorizat clasic este un spațiu care oferă clienților săi o atmosferă ușor boemă întreținută de muzica ambientală și, nu în ultimul rând, de profesionalismul personalului. Discret și totuși mereu prezent, personalul care deservește restaurantul Casei Domnești este oricând la dispoziția clienților îndrumându-i cu privire la preparatele din meniu sau cu privire la alegerea băuturilor.

Restaurantul Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

  Gama preparatelor oferite de restaurantul Casei Domnești sunt inspirații din bucătăria tradițională românească argeșeană, dar și din bucătăria internațională.

Terasa Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

Masa se poate servi și pe terasa restaurantului Casei Domnești, un alt spațiu elegant ce continuă, în aceeași notă de rafinament, să completeze atmosfera de excelență a locației.

Despre relaxare la Casa Domnească

Piscina Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

Cum altfel ar putea fi relaxarea minții și a trupului, aici, la Casa Domnească?

Elementele eleganței și ale rafinamentului le regăsim și la acest capitol. La dispoziția clienților săi, Casa Domnească oferă posibilitatea relaxării în jacuzzi, la piscină, în sala de masaj, sala de fitness, în cabina cu hidromasaj sau în saună.

  Curtea Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

La cerere se pot organiza excursii în zonă: Curtea de Argeș – Lacul Vidraru – Transfăgărășan – Bâlea Lac, care cuprind și vizitarea mănăstirilor din Aninoasa, Slănic, Nămăiești, Robaia, Corbii de Piatră, Văleni, Cotmeana.

Recomandăm din toată inima vizitarea “orașul regilor“, Curtea de Argeș, a împrejurimilor și, bineînțeles, cazarea și masa la Casa Domnească care oferă eleganță, rafinament și profesionalism.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru

Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș Un colț de țară inedit, definit de trecutul glorios, dar și de natura generoasă, Curtea de Argeș

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

PSD, PNL şi UDMR, onoarea pătată de umbrele trecutului

Vezi galeria foto

De la fostul preşedinte Ion Iliescu, la seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus, onoarea partidelor din România este scăldată în lumini şi umbre. Oamenii desemnați să reprezinte cu mândrie cele mai importante formaţiuni politice postdecembriste sunt urmăriţi, la vârsta senectuţii, de păcatele de neiertat ale trecutului. De la crime împotriva umanităţii, la acuzaţii de colaborare cu Securitatea, toate măsoară astăzi „onoarea” partidelor care şi-au împărţit puterea după Revoluţie.

Ion Iliescu (87 de ani) este preşedintele de onoare al PSD din 2006. Acum mai bine de zece ani, pe 10 decembrie 2006, fostul lider al Frontului Salvării Naţionale era ales în unanimitate să poarte pe umeri onoarea pesediştilor. Propunerea i-a aparţinut fostului lider PSD Mircea Geoană la Congresul extraordinar al partidului de la acea vreme. Pe site-ul PSD, chipul lui Ion Iliescu apare la loc de cinste, alături de cel al lui Liviu Dragnea sau al Gabrielei Firea, iar pesediştii se mândresc cu trecutul primului preşedinte al României scăpate de sub jugul comunismului: lider fondator al FSN şi preşedinte al ţării în perioadele 1990-1996 şi 2000-2004. „În timpul mandatelor sale de preşedinte a început procesul aderării la NATO şi finalizarea negocierilor de aderare la UE”, arată istoria cosmetizată. Din decembrie anul trecut, „onoarea PSD” poartă cu sine acuzaţia de crime împotriva umanităţii, pusă de procurorii militari în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Potrivit procu­rorilor, Iliescu ar fi coordonat reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aproximativ o mie de persoane. La acea vreme, liderul FSN era președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională şi preşedinte ales al României postdecembriste. Iliescu este considerat suspect şi în dosarul Revo­luţiei, fiind audiat luna trecută la Parchetul General. Răspunsul său pentru jurnaliştii care l-au întrebat dacă se consideră vinovat pentru morţii Revoluţiei: „Pentru ce? Pentru Revoluţia română? Trebuie să aveţi cât de cât discernământ!”. De-a lungul timpului, chipul lui Iliescu a fost motiv de zâzanie între liderii PSD. Le-a adus pesediştilor eticheta de „comunişti” şi „urmaşii lui Iliescu”, o problemă de imagine dezbătută în partid după pierderea alege­rilor prezidenţiale din 2014. „Într-un fel, tinerii au dreptate: cât timp Ion Iliescu se aşază la fiecare şedinţă lângă preşedintele PSD, avem o problemă de percepţie. Că noi, cei tineri din PSD, suntem la fel ca Ion Iliescu şi generaţia sa. Cred că e momentul că Ion Iliescu să se retragă. Nu mai poate fi un simbol al PSD”, spunea fugarul Sebastian Ghiţă, la acea vreme deputat PSD. Un moment simbolic s-a petrecut la Congresul PSD din octom­brie 2015, atunci când noul lider proaspăt ales, Liviu Dragnea, le-a propus pesediştilor un moment de reculegere pentru a condamna crimele dictaturii comuniste, dar şi greşelile FSN în primii ani de după Revoluţie, cu referire la Mineriada din iunie ’90. Printre cei ridicaţi în picioare, preşedintele de onoare al PSD – Ion Iliescu. În ciuda momentului istoric, Iliescu a rămas şi astăzi cea mai onorabilă figură din istoria partidului.

Eu îi înțeleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! La noi a fost o mișcare radicală de înlăturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stăm să tot… plângem morții… Ion Iliescu, februarie 2016

Quintus, legenda şi Securitatea

Liberalii l-au sărbătorit recent pe seniorul Mircea Ionescu Quintus (100 de ani). Ajuns la vârsta centenarului, fostul lider PNL din anii 90 a fost decorat la Cotroceni cu Ordinul Steaua României în grad de ofiţer. Născut în 1917, preşedintele de onoare al liberalilor s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani şi i-a avut drept mentori pe Nicolae Iorga şi Gheorghe Tătărăscu. A luptat pe frontul de est în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în lagărele comuniste, iar după Revoluţie, preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator. „Şi-a dedicat viața liberalismului, a îndurat temnițele comuniste și munca silnică la Canal. Nu a încetat, în ciuda presiunilor regimului comunist, să fie atașat valorilor liberale. A fost liderul care a contribuit major la unificarea tuturor facțiu­nilor liberale de după 1990”, este versiunea parfumată a istoriei în viziunea liberalilor. Realitatea aruncă însă lumini şi umbre asupra legendei. În 1954, M.I. Quintus era eliberat de la Canal şi racolat imediat de fosta Securitate. Seniorul liberal nu a avut puterea să refuze fosta poliţie politică a regimului comunist, dar s-a apărat spunând că a dat doar declaraţii, nu şi note informa­tive. Cercetătorii au desco­perit în arhivele Securităţii 188 de note informative semnate de Mircea Ionescu Quinus, „iar astea sunt numai cele care s-au păstrat”, preciza în 2006 Ticu Dumitrescu. Membru în Cole­giul CNSAS, acesta îl descria pe seniorul liberal drept „un informator de renume al Securităţii”. În 2000, pe vremea când Quintus era preşedintele Senatului, CNSAS a făcut public faptul că fusese informator al Securităţii. A contestat decizia, iar doi ani mai târziu instanţa a decis că liberalul nu a făcut poliţie politică. Înfrângerea trecutului s-a bazat însă pe un viciu de procedură. „Am avut destule momente puţin favorabile mie, dar am izbutit şi aceasta e mândria mea că am izbutit să refac Partidul Naţional Liberal. Partidul ăsta nu moare. Eu am să mor, dumneavoastră o să muriţi, partidul acesta nu poate să lipsească ţării româneşti”, a spus Quintus la aniversarea centenarului

Tökes, 13 ani mândria UDMR

Maghiarii din UDMR au avut şi ei un preşedinte de onoare. În aprilie 1990, la primul Congres din istoria UDMR, desfăşurat la Oradea, episcopul reformat Laszlo Tökes (65 de ani) era ales în funcţia de preşedinte de onoare al partidului. Tökes a purtat onoarea maghiarilor până la Congresul din 2003, când UDMR a eliminat din Statut funcţia onorifică. Anul trecut, Tökes a rămas fără Ordinul Naţional „Steaua României”, după ce i-a cerut premierului Ungariei, Viktor Orban, ca Guvernul de la Budapesta să ofere „protectorat” Transilvaniei, „aşa cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud”. Relaţia dintre Laszlo Tökes şi UDMR s-a degradat constant, europarlamen­tarul acuzând recent că UDMR „a trădat cauza autonomiei”, folosind tema Ţinutului Secuiesc doar în campa­niile electorale, pentru a culege voturi. Figură centrală a Revoluţiei din 1989, Tökes a fost acuzat de colaborare cu Securitatea şi de spionaj în favoarea unei puteri străine. „Acest cetăţean român nu acţiona în interesul Româ­niei, care era patria lui prin naştere, ci în interesul unei puteri străine. Culegea informaţii de orice natură pe care le transmitea în afară. Ceea ce are o denu­mire pentru un străin, «spionaj», pentru un român este trădare de ţară. Au fost dovezi, un dosar întreg”, a susţinut fostul șef al Departamentului Securi­tăţii Statului, generalul Iulian Vlad, în faţa Comisiei senatoriale pentru eveni­mentele din decembrie 1989.

PMP, ALDE şi USR nu au deocamdată un preşedinte de onoare. Fostul preşedinte Traian Băsescu ar putea păstra o funcţie onorifică după ce îşi va încheia misiunea în fruntea Mişcării Populare.

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol https://blogville.ro/psd-pnl-si-udmr-onoarea-patata-de-umbrele-trecutului/

[rudyroth79]

Japonia și, de fapt, întregul Orient îndepărtat au reprezentat încă din secolul al XIX-lea de când și-au redeschis porțile spre Occident o continuă ”ispită” pentru creatorii și artiștii din Vest. Și acest lucru s-a întâmplat datorită misterului în care a fost, este și va fi învăluită acea zonă a mapamondului. Căci, contrar a ceea ce am vrea să credem, noi, occidentalii, nu vom reuși niciodată să înțelegem cu adevărat cultura orientală, atât de avansată și diferită de cea a noastră.

Și totuși, așa cum am spus deja, artiștii occidentali au fost mereu atrași de China și Japonia. S-au creat lucrări de arte vizuale inspirate din caligrafia și stampele japoneze. S-au scris tomuri întregi despre viața de acolo, de peste mări și țări, unele mai documentate, altele mai romanțate. Și, nu în ultimul rând, s-au compus partituri întregi de muzică inspirate din acordurile atât de exotice ale acelor țări unde Soarele zâmbește în fiecare zi pentru prima oară. Unul dintre compozitorii cei mai îndrăgostiți de acea zonă a fost Giacomo Puccini , care nu doar că a creat două opere a căror acțiune se petrece în China (”Turandot”) și Japonia (”Madama Butterfly”), dar și-a ”asezonat” mai toate operele cu influențe muzicale orientale. Cu toate acestea, astăzi o să ne îndreptăm atenția doar spre una din compozițiile lui, ”Madama Butterfly”, una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite opere din istorie, și spre spectacolul cu această creație ce a avut loc pe scena Operei Române din București, în data de 11 aprilie 2019.

Incredibil cum o montare veche de câțiva zeci de ani reușește să nu fie prăfuită și să-și mențină parfumul specific. Bineînțeles, acest lucru se datorează și soliștilor, însă este și un semn că regizorul și scenograful au avut o viziune etern și general-valabilă, astfel încât producția lor să rămână valabilă și după trecerea timpului. Așadar, varianta bucureșteană a cărei regie este semnată de maestrul Jean Rânzescu și scenografia este creată de Theodor Kiriakoff Suruceanu este încă viabilă – probabil nu pentru mult timp, dar chiar și așa, merită văzută și apreciată la adevărata-i valoare. Chiar dacă decorul primului act poate părea puțin artificial și scena puțin lipsită de personalitate – în special din cauza fundalului pictat și a pânzei de lumini ce coboară pentru a înfățișa cerul înstelat (cred că se poate găsi o soluție mai modernă aici) – se păstrează totuși o atmosferă îmbibată de orientalism, în special în cea de-a doua parte a spectacolului, unde sunt relevate toate detaliile și toată frumusețea interiorului unei case japoneze autentice.

Protagoniștii serii s-au dovedit a fi la fel de autentici, atât din punct de vedere actoricesc, cât și vocal. În primul rând, am descoperit o nouă Irina Iordăchescu (o soprană pe care, de altfel, o admir foarte mult). De data asta însă, mi s-a revelat o voce plină, puternică, aptă să zboare peste orchestra uneori cam prea puternică și care a riscat să acopere soliștii de prea multe ori. De asemenea, am descoperit profunzimi nebănuite, prin gravele impresionante, rotunde, pline și catifelate ale sopranei pe care mi-o amintesc cu plăcere din roluri ca Gilda, Lucia sau Norina. Dar iată că orice artist evoluează, iar evoluția Irinei Iordăchescu este una cu adevărat impresionantă și demnă de toate laudele. În plus, așa cum o cunosc și cum mă așteptam deja, artista a dat o maximă importanță și dimensiunii actoricești a rolului și a studiat îndeaproape detaliile gesticii japoneze, căci pe parcursul spectacolului am avut impresia că asist la un mic fragment de teatru Kabuki sau Nô – soprana a creat un întreg micro-univers de imagini și emoție doar cu ajutorul privirii, al capului și al mâinilor.

Alături de Irina Iordăchescu, s-a remarcat Antonela Bârnat, o Suzuki cu adevărat impecabilă, atât vocal, cât și ca prezență scenică. Având o interesantă paletă a ambitusului, mezzo-soprana a demonstrat încă o dată că este unul din marile atu-uri pe care opera bucureșteană le are și pe care ar trebui cu mândrie să le arate publicului mult mai des decât o face. Asemenea Irinei Iordăchescu, și Antonela Bârnat a alăturat unei voci somptuoase și pline, o parte actoricească la fel de bine studiată, dar naturală. Apoi, tenorul Liviu Indricău, în rolul lui Pinkerton, s-a dovedit o surpriză plăcută a serii (cel puțin, pentru mine). Am descoperit o voce frumoasă, un tenor cu capacități și abilități vocale-interpretative la care nu mă așteptam, dar care m-au surprins în mod plăcut. Bineînțeles, ținând cont că a debutat în acest rol nu demult, mai încape loc de perfecționare, atât vocal, cât și actoricește vorbind (i-a lipsit oarecum o doză de naturalețe). Cu toate acestea, Liviu Indricău a realizat un rol bine conturat. Nu în ultimul rând, trebuie aplaudată performanța extraordinară a baritonului Dan Indricău, debutant în rolul consulului american Sharpless. Spun acest lucru, deoarece cu toate emoțiile inerente unui debut, artistul a făcut mai mult decât doar să se achite de o datorie artistică. A încercat, pe cât posibil, să-și mascheze emoția puternică prin forța vocii și printr-un joc scenic cât se poate de firesc. Îi doresc și îi prevăd un viitor frumos în rolurile principale de bariton pe scena Operei din Capitală (și nu numai). Nu trebuie uitat nici Andrei Lazăr, unul dintre cei mai buni interpreți ai lui Goro din câți am văzut până acum. Privirile sale șirete, răutatea aspră, interesul pentru bani, toate acestea s-au îmbinat de minune cu vocea sa care a subliniat aceste trăsături de caracter. Alături de aceștia, s-au remarcat, bineînțeles, Cristina Eremia (Kate Pinkerton), Florin Simionca (Prințul Yamadori – care, în treacăt fie spus, ar merita un debut în Sharpless), Horia Sandu (Bonzo), Ion Dimieru (Comisarul Imperial – care, și acesta, ar trebui să primească roluri mai consistente, datorită vocii sale foarte frumoase și puternice) și Adrian Ionescu (Ofițerul stării civile).

Deși cu o apariție scurtă, corul Operei Naționale din București, a demonstrat încă o dată (dacă mai era nevoie) că este unul din cele mai bune ansambluri corale din lume la ora actuală și acest lucru se datorează atât regretatului maestru Stelian Olariu, cât și celui care îi duce mai departe moștenirea, maestrul Daniel Jinga. La pupitrul orchestrei operei s-a aflat maestrul Tiberiu Soare, probabil unul din cei mai carismatici și iubiți dirijori români din prezent. Ca de obicei, orchestra a sunat impecabil sub bagheta sa, deși (așa cum deja am menționat) au fost pe alocuri pasaje care au tins să acopere soliștii. Dar, bineînțeles, acest aspect ține și de acustica sălii care nu mai este cea ideală, de altădată, din pricini obiective pe care nu le voi discuta aici și acum.

În încheiere, nu pot decât să mă declar încă o dată fericit că Opera Națională București încă se află pe primul loc în preferințele mele și ale publicului și că ne delectează în continuare cu asemenea spectacole valoroase. De asemenea, îmi doresc și îi doresc instituției și, implicit, conducătorilor ei de azi și de mâine, să nu se dezică niciodată de la un crez artistic onorabil și lipsit de orice fel de compromis.

Vezi arhiva rubricii Cronica muzicală

”Despre iubire și onoare” de Tudor Sicomaș Japonia și, de fapt, întregul Orient îndepărtat au reprezentat încă din secolul al XIX-lea de când și-au redeschis porțile spre Occident o continuă ”ispită” pentru creatorii și artiștii din Vest.

[raulmalea]

Centenarul Marii Uniri - La Mulți Ani, ROMÂNIA!

Centenarul Marii Uniri – La Mulți Ani, ROMÂNIA!

“Numai ce se înalță cu trudă, prin jertfă, cu nenumărate greutăți, are un înțeles și un rost de durată.” – Gheorghe Brătianu

Centenarul Marii Uniri reprezintă un prilej de mândrie națională, simbolul demnității și identității neamului românesc. Centenarul României este momentul în care trebuie să ne amintim cu respect de cei care și-au jertfit viața pentru Țară.

 [youtube=https://www.youtube.com…

[stejarmasiv]

L-am surprins pe Adi Hădean azi într-un clip publicat recent folosind un feliator din lemn pentru trufe. Cred că de fapt el m-a surprins cu acest material video și am realizat că eleganța, indiferent de modul unde se manifestă stă în lucrurile mici, de detaliu, care fac diferența între un profan și un connoisseur . E de la noi, din Baia Mare și afirmă că ”Când ești de unde-s eu, o masa horror ți se potrivește ca usturoiul în tocănița de urechi” Intrigant, a trebuit să văd. Poate juca rolul Zânului la BT. Și dansează …

Dețin un feliator achiziționat dintr-un târg de vechituri din Danemarca, pe care n-am putut să mi-l refuz. Cel care mi l-a vândut mi-a menționat încântat numele producătorului, asigurându-mă că este o mândrie să folosești așa ceva. Cred că e ceva Nike sau Mercedes ori Hermes în lumea feliatoarelor.

Astfel de obiecte nu sunt deloc din gama electrocasnicelor cu care suntem obișnuiți, adică n-au nimic electric, nici plastic. Un feliator din lemn comun este cel folosit pentru varză, pe partea germană a online-ului veți găsi nenumărate forme – le spune – Holz Krauthobel. Italienii sunt dedicați construirii celui mai frumos feliator din lemn pentru brânză sau trufe, folosind de regulă lemn de măslin. Fiecare nație a acestei Europe care ține la mândria națională a îmbogățit prezentarea produselor tradiționale care-i reprezintă, cu ceva aparte, mai deosebit … Noi? … pe când?

Diverși artizani sau firme mici cu tradiție construiesc sub forma proprie câte un feliator din lemn pentru aproape orice e bun de mâncat – pâine, salam, măsline, usturoi, pizza … La noi n-am văzut, încă nu ne-am rafinat atât de mult încât să ne accesorizăm ca nație cu finețuri pentru de-ale gurii. Poate că e de bonton și pare rustic să mesteci cu făcălețul făcut dintr-o tijă din lemn cu cuie în mămăligă, dar aș prefera forme mai prelucrate.

Cu ocazia asta, de a găsi imagini cu produse ce reprezintă o formă de feliator din lemn am aflat și eu despre biltong. Carne de vită uscată și condimentată, provenită din zona Africii, care trebuie feliată subțire cu o unealtă aparte, altfel îți rupi dinții în ea. Se recomandă ca fiind o delicatesă, recomandată să înlocuiască chipsurile, bună și pentru copii și pentru cei mari. Chiar Emagul vinde astfel de produse, vidate și-s parcă mai puțin entuziasmat dacă am aflat că e ceva de volum imens, industrializat, ieftin. Aș prefera specialitățile originale.

Feliator pentru Biltong

Pentru brânzeturi, se construiesc tipuri diverse de feliator din lemn, cu fir metalic, parcă-i coarda de chitara, dar am văzut și variante pe placă de marmură. Pâinea se poate felia cu genul de ghilotină pe care o dețin eu ( fără să o folosesc efectiv). M-a surprins, eu i-aș fi atribuit destinații mai brute, de forță, având în vedere lama și robustețea.

Diverse forme pentru feliator din lemn

feliator de pizza

Feliator de paine cu lama curba

feliator de branza

Pe de altă parte cred că ar fi interesant de abordat această idee a unui feliator din lemn ca produs de artizanat, la care fiecare își poate aduce contribuția și care poate semnifica nota aparte din gama produselor din lemn fabricate la noi, de un mic atelier de tâmplărie. Le văd foarte bine ca produse de oferit, Give Away -uri cu sigla companiei. Toată lumea e disperată să imagineze ceva cu adevărat interesant, vine perioada sărbătorilor și-n companiile ce se respectă departamentul de achiziții deja a primit de la șeful însărcinare să găsească conținutul ideal al coșului de Crăciun pentru 2018.

Pentru cunoscători – Viata e mai buna la cabana – nu e sofism, ci dulcea realitate și Aranjamente de masa in stil natural, poate chiar rustic

Rafinamentul în bucătărie este azi un atribut de lux, antidotul fast food-urilor, timp efectiv de răsfăț, alături de prieteni care apreciază arta culinară, mai mult decât ghiftuiala.

platou de servire fabricat de Atelierul Strasnic

Voi aveți un feliator din lemn? Pentru orice …

Feliator din lemn pentru salam, pâine, varză, branză … sau trufe L-am surprins pe Adi Hădean azi într-un clip publicat recent folosind un feliator din lemn pentru trufe.

[stiri-noi]

Astăzi este ziua de naștere a celui mai bun primar din istoria Vasluiului. Să-i urăm „La Mulți Ani!”!

SĂRBĂTOARE… Vasluienii au, astăzi, un motiv de bucurie și mândrie locală, pentru că edilul votat de ei de atâtea mandate sărbătorește o frumoasă vârstă, fiind și înaintea unui examen electoral important. Vasile Pavăl împlinește, astăzi, 64 de ani și are destule motive să fie bucuros. Este adevărat, pandemia de coronavirus face ca o astfel de zi să fie sărbătorită cu multă reținere.

Născut pe data de 20 august 1956, primarul Vasile Pavăl este absolvent al Facultății de Construcții Industriale, Civile și Agricole, Universitatea „Gh. Asachi” Iași, promoția anului 1981. Primeste repartiția locului de muncă în municipiul Vaslui, în același an, fapt pe care îl acceptă ca pe o provocare, având de partea sa exuberanța tinereții și încrederea în forțele proprii.

Proaspătul absolvent avea să își perfecționeze, de-a lungul anilor, abilitatea comunicării, capacitatea de a organiza și coordona echipele de lucru. Timp de 5 ani a lucrat ca inginer în cadrul Serviciului de Gospodărire Urbană, subordonat Primăriei municipiului Vaslui.

Între anii 1986 și 1991, inginerul Vasile Pavăl este desemnat să ocupe funcția de șef Serviciu Arhitectură – Sistematizare în cadrul Primăriei municipiului Vaslui, ocazie cu care se ocupă de programele de organizare, dezvoltare urbanistică și de amenajare a teritoriului administrativ al municipiului Vaslui.

Numirea sa ca director al societății S.C. Goscom S.A. vine firesc, fiind de fapt o recunoaștere a aptitudinilor manageriale. Astfel investit, timp de 13 ani, ing. Vasile Paval se dovedește a fi un bun organizator, coordonator și expert al soluțiilor tehnice optime, astfel că, în perioada 2004-2008, este ales să ocupe funcția de viceprimar al municipiului Vaslui.

Pe durata celor patru ani de mandat, Vasile Paval s-a ocupat îndeaproape de organizarea, coordonarea, controlul și eficientizarea activităților serviciilor de gospodarie comunală, interventii edilitar-gospodărești (servicii de apă, canalizare-epurare, iluminat public, salubritate, spații verzi, mediu), Transport public local, Agricultură, Politie Locală.

În anul 2008, candidatura sa la funcția de primar al municipiului Vaslui este bine primită de cetățenii orașului, astfel că rezultatul alegerilor electorale din acel an marchează nu doar un nou început, ci și o recunoaștere a abilităților de manager și a încrederii în posibilitatea dezvoltării municipiului.

Proiectele care au luat naștere din anul 2008 și până în prezent au schimbat total aspectul Vasluiului. Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a municipiului Vaslui, proiecte cu finanțare europeană nerambursabilă, activități culturale de amploare națională (gen Festivalul internațional de folclor Hora din străbuni), modernizarea unităților scolare din municipiu și aducerea lor la standarde europene, crearea unor spatii verzi care surprind plăcut pe orice vizitator – Parcul COPOU, proiectul Curțile Domnești Vaslui, Parcul Tineretului, Parcul Movas, susținerea oferită sportului – sunt o mica parte din realizările actualului primar.

Urmează proiecte și mai mari, care vor face din Vaslui un oraș european. Acum, la zi aniversară, vasluienii îi transmit primarului Vasile Pavăl gânduri de bine, sănătate și îi doresc multă sănătate, pentru a-și crește nepoții și a duce proiectele pe care le creionează acum la final. Vasluiul este și trebuie să rămână un cămin primitor pentru toți vasluienii.