#libera dar cu ce preț

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Fiara îblânzită

Leu cu sufletul ce-mi ești tu!!! de când ai început să mă îmbrățișezi fără colții să ți-ii mai înfingi, chiar te-am crezut îmblâbzită căci la pieptul meu ai crescut.   Ce ai să faci fiară. dacă mă ataci? de mine oricum nu poți nici luându-mi tot cuvântul, să mă dezbraci.   Măcar știu că minciuna ta s-a încheiat acum când din jugulara-mi ai mușcat iar căutarea ta de sânge neântinat pe tine te va…

[blogulluiadamoc-blog]

Cine nu cunoaște tainele iubirii, urăște...și ura n-are limite de pătruns precum iubirea!

Cine nu cunoaște tainele iubirii, urăște…și ura n-are limite de pătruns precum iubirea!

(nu pot desființa idul acesta de facebook nu mai am acces pe el, nu așteptați răspunsuri la comentarii sau mesaje.Voi face alt id identic și voi continua să scriu. Sper să meargă parolarea în 2 pași iar faceboo să rămână) Ca să nu-mi ratez arta suflării date să o duc amor pe vârf de peniță, îmi înmoi tocul în altă identitate pe piatră purificată de lacrimi să descopăr realitatea și din aer fac…

[sunkissed-dew-drop]

#5

“De ce doare atât de mult? De ce și cum am reușit ca 6 zile sa fiu fericită și să îmi meargă totul bine și azi, din nou, vechea poveste? Vechea poveste care îmi stoarce stomacul și îmi zbuciuma inima. De ce ai făcut totul în așa fel încât să pară că e fost vina mea? Ce ți-am făcut eu? CE ți-am făcut eu?” i se rupse vârful creionului când făcu punctul de la semnul întrebării. Se sprijini de speteaza scaunului și încercă să se liniștească. Dar nu-i reuși, căci începu să plângă. La început ca un copil, șiroaie de lacrimi rostogolindu-i-se pe obrajii arși de soare. Apoi plânsul se transformă în ceva cu totul nefiresc și sfâșietor.

Se auzi brusc sunetul unei chei descuind o ușa și tresări. Se uita năucă in jur preț de câteva secunde apoi fugi spre ușa de la baie. Intra, iar mirosul puternic de lavanda al odorizantului o făcu să amețească. Își sprijini palmele de marginile chiuvetei și privi în oglindă. Tresări. Deschise robinetul și se apleca. Își lăsă chipul sub jetul de apa rece preț de câteva secunde apoi privi din nou oglinda. Spre mirarea ei, nu se vedea o îmbunătățire prea mare. Repetă gestul. Puțin mai bine. Se șterse de surplusul de apa și ieși în salon.

-Și mă gândeam ca in zona aia sa vina pus raftul, ce spui, D? întreba femeia cu fermitate in glas.

Dar înainte ca D sa îi poată răspunde, cele două își întoarse capetele spre ușă, auzind pași.

Un chip slabit și obosit, niste șuvițe de păr castaniu puțin cam ciufulite decât de obicei, in rest nimic ieșit din comun.

De ce un vis îți poate face atât de mult rău? Sau poate nu era doar din cauza acelui vis?

-Sârut mâna! o saluta ea entuziasmata pe femeia care tocmai îi vorbea lui D despre noile achiziții ale garsonierei in materie de mobila.

Încercă să își mascheze starea, prin tonul entuziasmatic, dar nu îi reuși prea mult.

-Buna, dragă! Ce faci? o întreba femeia pe aceeasi tonalitate ferma ca mai devreme. Îi privi chipul, apoi se apropie de ea, focalizandu-i atent ochii.

-Sunt bine, mai devreme m-am întors din oraș, îi răspunse, facand încet un pas în spate. Atât de încet, încât să nu o facă pe femeia din fata ei să își dea seama de gestul ei poate lipsit de respect. Nu îi plăcea felul în care o privea. O analiza prea mult. O privea în așa fel încât parca ar fi bănuit-o de ceva și aștepta oarecum sa ii spună ce. Ura lucrul asta cel mai mult. Ca cineva sa o bănuiască de ceva pe nedrept. Ura din tot sufletul ei.

După ce pleca, fata se cuibări in pat, strecurandu-se sub o pătură moale și caldă care o liniști.

-Te culci? o întreba D in șoaptă.

-Da, îi răspunse pe un ton răgușit, fara sa o privească pe D care tocmai ce înfuleca dintr-un burrito.

Dar în loc să doarmă, începu să privească în gol spre acea nuanța de gălbui depresiv a peretelui. I se strânse stomacul și închise ochii. Apoi fara sa se poată controla, izbucni în lacrimi.

De ce un vis îți poate face atât de mult rău? Sau poate nu era doar din cauza acelui vis.

Suflă greoi, încercând să își controleze emoțiile. Apoi își aminti. Visul.

Își lipi capul de abdomenul sau și oftă, fara să spună nimic.

Începu să îi simtă inima tresărind cu putere și i se strânse stomacul. Îi cuprinse gatul cu degetele fierbinți si tremurânde și închise ochii.

Își împletici degetele subitiri in parul lui atât de moale și delicat și il sărută vesela pe nas. Era precum un copil lipsit de griji și de frământări interioare. Se simtea libera. După atâta timp, in sfârșit se simtea liberă.

Dintr-o dată, se auzi bătând cineva la ușă.

-Ceau! Ce mai faci? se auzi o voce dinspre hol.

Se ridica în capul oaselor năucă, trezindu-se parcă dintr-un vis frumos. Acea voce. Acea voce care venea dinspre hol o știa prea bine. Atât de bine încât prevedea că venirea acestui oaspete va fi una de-a dreptul regretabilă.

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2td2Wxh

Radio Europa Libera : „În R. Moldova carul nu se mișcă deloc din loc,...

„În R. Moldova carul nu se mișcă deloc din loc, viața noastră devine tot mai grea, de abia mai supraviețuim”

Jurnalul săptămânal cu Maria Tonjoc.

Născută în 24 decembrie 1951, la Cartal, raionul Reni, regiunea Odessa (Ucraina). A absolvit Colegiul de Comerț din o Chișinău. A activat ca merceolog la Depozitul de produse alimentare din Cahul și ca inginer-cadastru la Primăria din satul Vadul lui Isac. Pensionară.

Luni

Vara este o fericire pentru noi, adormim cu cântecul broaștelor și ne trezim sub ciripitul plăcut al păsărilor. În fiecare zi ne trezim la ora 4, este foarte plăcut să începi toate treburile gospodărești pe răcoare, atunci când răsare Soarele. Viața la sat e pe cât de frumoasă pe atât de grea, mai ales în aceste vremuri de turbulențe politice. Parcă în fiecare zi facem unele și aceleași lucruri, dar nu se observă prea multe, totuși, păsările și animăluțele de pe lângă casă cresc văzând cu ochii. Reușesc să ajung și în grădină azi, după o ploaie bunicică iarba a crescut odată cu ceapa, pătrunjelul, usturoiul. Observ ce frumoase s-au făcut vișinele, așa că hotărăsc să strâng o căldare de vișine pentru a face dulceață, copiii o preferă cu clătite. În timp ce scot sâmburii de la vișine, ascult, ca de obicei, radioul și anume Radio Moldova, de vreo 25 de ani în casa noastră răsună acest post de radio, a devenit o tradiție. De la un timp nici nu-mi mai este interesant să ascult, s-au politizat și jurnaliștii, iar la fiecare 15-20 de min trebuie să asculți publicitatea despre votul uninominal sau mixt. Nu cred că mai ajută la ceva atâta publicitate, pe noi ne-au dezamăgit și politicienii și sistemele lor electorale. În Republica Moldova carul nu se mișcă deloc din loc, viața noastră devine tot mai grea, de abia mai supraviețuim. În fiecare seară urmărim știrile de la Pro TV, dar de vreo 3 zile acest post este închis, suntem nevoiți să urmărim știrile manipulatorii de la alte posturi TV, capturate de unii politicieni. Suntem noi oameni de la țară, dar le înțelegem pe toate. Trăim cu speranța, suntem o națiune răbdătoare.

Marți

Superstițioșii sunt de părere că 13 e număr ce aduce ghinion. O fi. Nu cred în superstiții. După ce fac „gimnastica” de dimineață, adică trec prin ocolul tuturor păsărilor din gospodărie, mă duc la primărie, trebuie să achit impozitele, iar până în data de 30 iunie se face o reducere de 15%. Sunt 10 persoane în rând, așa că stau și mă gândesc dacă n-or avea dreptate superstițioșii. Am stat în rând o oră jumătate, suficient timp ca să mai aud ce vorbește lumea și cum trăiește. Oamenii sunt revoltați că sunt impuși să achite taxă pentru salubrizare în timp ce în sat nu găsești nici o urnă de gunoi, iar problema gunoiștii neautorizate e la ordinea zilei, ca și în alte localități, de altfel. Îmi vine rândul, iar perceptorul fiscal mă anunță că trebuie să achit impozit și pentru lotul de pământ de pe lângă casă, chiar dacă eu cu soțul suntem pensionari, cică e lege nouă, de la 1 ianuarie 2017. Adică despre votul uninominal sau mixt se poate vorbi toată ziua la radio, dar despre introducerea impozitului cetățenii nu pot fi informați. Guvernanții se laudă că au majorat pensiile de la 1 aprilie cu 6,7%, dar în schimb ne obligă să achităm taxe în plus. Probabil nu mai știu cum să întoarcă banii furați, tot de ei, din haznaua statului. În țara noastră schimbările care se fac nu sunt pentru bunăstarea cetățenilor, ci pentru buzunarul politicienilor.

Miercuri

Ziua de miercuri începe ca și celelalte, dimineața la 4. De dimineata merg și în oraș, după cumpărături, la Cahul. În drum spre bancomat, în oraș, observ cât de necăjiți sunt oamenii. Afară sunt vreo 25 de grade, dar multă lume vezi pe străzi încearcând să vândă ce are pe lângă gospodărie: păsări vii sau/și tăiate, fructe, legume, zarzavaturi etc. Nu este igienic, dar oamenii speră să vândă marfa la un preț mai bun, iar cumpărătorii să o ia la un preț mai avantajos. Acest lucru schimbă imaginea orașului, administrația publică locală ar trebui să acționeze într-un fel. Autoritățile încă nu au conștientizat că cea mai mare bogăție a țării rămân a fi oamenii.

Noi ne străduim să facem cumpărăturile în Cahul, sunt prețuri puțin mai mici decât la magazinele din sat, iar, uneori, și mai calitative. Reușesc să iau tot ce mi-am propus și merg spre casă. Desigur că din pensia pe care mi-o dă statul nu reușesc să iau prea multe, abia de-mi ajunge pentru un sac de făină și unul de zahăr. Vremuri grele am ajuns.

Joi

M-am trezit și mai dimineață decât de obicei, am copt pâine. În familia noastră se mănâncă bine pâinea, așa că nu e rezonabil pentru noi să o luăm de la brutărie. După ce scot pâinea din cuptorul cu lemne mai culeg două căldări cu vișine ca să fac compot pentru iarnă. Astăzi am grijă și de floricele din curte, dar și de cele din ghiveci, e o îndeletnicire frumoasă. Florile sunt ca și oamenii, necesită multă îngrijire și atenție. Eu le-o ofer o dată în săptămână, de când sunt la pensie îmi permit. Timpul a fost posomorât astăzi, meteorologii au anunțat ploi, dar ele nu au mai ajuns. Bine că avem fântână și avem posibilitatea să udăm zarzavaturile din grădină, de altfel nu ar crește atât de bine. Spre seară discut pe skype cu sora mea, care de jumătate de an stă acasă cu nepoțelul de 2 ani în Canada. Curând vine în Moldova. Va fi mai ușor de comunicat. Or fi bune tehnologiile moderne, dar nu pot transmite la depărtare adevăratele emoții și sentimente.

Vineri

Merg la Oficiul medicilor de familie din localitate, nu avem medic de familie în sat, dar de două ori în săptămână vine acela din satul vecin, Colibași. Tensiunea ne mai dă bătăi de cap la vârsta asta, și în sens direct, și în sens indirect. Și deoarece sunt la evidență cu această problemă, asistenta medicală îmi scrie o rețetă pentru a mi se elibera medicamente compensate. Mai târziu, trebăluiesc prin curte, mereu este ceva de făcut. Așteptăm să vină fiica, Angelica, de la Chișinău. Întotdeauna mă strădui să aștept copiii acasă cu zeamă, sarmale, plăcinte, dar în această perioadă a anului ei preferă mai mult fructele și legumele ecologice din grădină. Tare e bine de trăit la sat, dar încă nu avem toate condițiile necesare pentru un trai decent, nici apă potabilă în localitate, nici canalizare. În perioada următoare nu cred că se vor schimba multe. Dar, iarăși revin la speranță, că ea tare ne mai este dragă.

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Tu știi ce-am auzit tăcând???

Oh tu, cred că înțelegi că mă port după obicei, în legea mea lutul din mine , dezbrăcat de arsurile timpului , stă așteptând să-l scuturi de sine De scoarţa uscată.  încă o iarnă să nu-mi înghețe trupul  privind sărbătorile, cu singură bucurie  a arderii în trunchiul meu în trunchiul tău. Oh tu, rod al iubirii, taină ce nu puteam în cuvinte s-o dezleg înmiresmat mă înconjoară   îmbrățișează-mă…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Pasiuni se leagă

…nu  se taie ce e veșnic cu nici o armă albă și nici un asfințit, această pasiune n-o să destrame și nici iubirea să-mi condamne   vreodată!   Indiferent ce-i pe urmă, binele rămâne bine…pentru totdeauna DINCOLO DE AMORUL DIN  PLĂCERI vine pasională cinstea tot ce doare vindecând, dinceea ce trăiesc, rămânând   un ieri!   Las gânduri impunătoare să dovedească cum trăiesc dincolo de imagini…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Idolii demonici ai vieții

Când visele țes plasă trecutul de-o clipă transformându-l să rămână amar doar în gând, încât destrămate, pe fruntea-mi fără scut, toate stelele se lasă și să-mpletesc cuvânul, nici nu-mi mai aduc aminte.   Am început să mergem pe câmpul înflorit și frumusețea rozelor ne-a vrajit scrisori de dragoste din petale făcând, la început niciunul că avem tălpi însângerate neobservând.   Probabil bucățile…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Prin transluciditatea pleopelor închise ne văd îndepărtați și întrevăd cum se scurge lacrima de amar, până în colțul buzelor. Iau sarea cu limba înfiorată să simt trădarea, să știu atingerea mâinii tale să nu vină prea târziu. Odață decimată zarea cu toate visele ce ți senchină, abia atunci voi fi pregătită să-ți stiu inima și trăirile. Închid flăcările în suflet și las tăceri să treacă vindecare…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Cât nu ești

……sap cu pumnalul tãu Adânc univers în inima mea, Ca zece iaduri îngrozitor hãul mã roade Dar de el nu vreau sã pot scãpa.                  Tu, care poţi salva sãlbatice fiare                  Închise în jungle întunecate ca noaptea,                  Pe ceea ce-ţi este încrustatã cu fier roşu în vene,                  Din laţul strâns ce a cuprins-o, n-o poţi elibera. O furtunã de sentimente…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Cortina

Poate toată natura să ne trădeze eu știu că dorul meu te va ocroti un bulb ce va înflori, precum sânului terrei nu-i face rău  înghețul iernii. Fără să scuturăm lacrimi suspine. innecate-n șoapte, hrănim epopee de povești sorbindu-ne doar culorile dinlumina iubirii acestei toamne. În zbor tulbure și dulce să ador cotina sa nu cadă De vorbă cu iubirea stau încă o dată spunându-i Dezgheață-mă tu!…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Ignoranța

descrețește fruntea ce-i mai bun deabia urmează, căci viața… viața întorace sferic, ceea ce contează! mult mai deșteaptă e imaginea dreaptă cea informată și fără răutate. să lovească toate numai indiferența poate, socoate că să ridici colțurile buzelor în zâmbet e sfidătoare mască în totalitate. ca o floare  atragi sori inimă, deacum tot timpul cojind cerul de norii care oricum trec ca vântul.…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Sinistră mireasă

Văl cernit au ochii care s-au pierdut și nu s-au văzut demult  cuvântul plângând răsună rostogolind depresie decolorată, în buze-mi adună să fiu mireasă…e sinistru în valea decăderii din lume…. iar tratamentul să mi-l injectez în cuvinte vioaie, pline de speranță nu am de unde. UniVersdeVersCartedeIubireღAD

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Măgura alungată

Trandafiri, dumitrițe și crizanteme poartă măguri înfiorate, dureri mucegăite de frunze scuturate în panoplie umedă și colorată, petale care zâmbesc și fără soare ca într-un tablou de artă. Mă uit în timpanul vremii printre crengile deacum aproape dezbrăcate și întind mânaț cu vârgul peniței să cuprind tot ciumafaiul să-l alung cu tristețea din amurg. UniVersdeVersCartedeIubireღAD  

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Glasul sângelui

Enter a caption Pe orice braț ai pune, timpul fie la mine sau la tine, curge la fel ceasul ticăie incandenscent în amurg și nețărmuit nicăieri, nici aici în ale mele vene, clipele nu trec tăind clipe n-am sângele îndepărtat de al tău cum de vede în tandem! UniVersdeVersCartedeIubireღAD Cum visul meu e pe cale să fie susținut financiar voi povesti și întâmplarea care m-a  făcut să descopăr -glasul…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

După eșec

Mai rămâne vreun rezultat o clipă, o idee, un gând, de înainte care nu s-a pierdut în disperare? Distrugătoare e durerea de  după eșec, dar tocmai ea trebuie să-ți dea cale, să confrunți furtuna ce-ți stă ca  un ghimpe în piept. Când puful de păpădie zboară topind în neant fericirea dulce, ce să mai aduce valul, orice… e îmbrățișare în sufletul ce amar plânge. Chiar atunci puterea   interioară…

[scrumptiouslydelicioustrage-blog]

Defectul perfect

O piatră de hotar, acest perfect defect stă așezat înte cuvinte, la granița inimii cu teamă entraordinară, ca le clipa  ce vine preplinu-i pe stradă să nu-l pierd Și de-atâtea ori în calea sa, am pus plopii dorului, să-și scuture frunza am cuprins de-atâtea ori, dorul să îmi fie amor prin ani  nestins, în nopțile ca smosla aripi de bijuterii. Să mă ascult, inimii să-i mai răspund ar fi prea…