#rugăciune

[pelerinulcosmic]

Tatăl Nostru – Rugăciunea Domnească a Credinței și Iertării !

[alexsavescu]

Racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou poposeşte astăzi la Fălticeni

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, moaștele Sfântului Ioan cel Nou sunt aduse în cele cinci protopopiate din cuprinsul Eparhiei Sucevei și Rădăuților în zilele de 23 și 24 octombrie 2023. Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților organizează pentru al patrulea an consecutiv o procesiune cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Aceasta a început în…

[atitudini]

Părintele Arsenie Papacioc: Cuvinte de folos

Ascultați un interviu cu Părintele Arsenie Papacioc, realizat de maicile de la mănăstirea Paltin, în chilia Părintelui din mănăstirea Techirghiol.

[cristianpaduraru]

Geneza Explicata la Eforie pentru Evanghelizarea Europei

La început Dumnezeu a creat cerul și pământul. Apoi Dumnezeu a spus: Să fie lumină și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și Dumnezeu a separat lumina de întuneric… Geneza explicata RO SP EN Bereshit (EV) Geneza (GR) Facerea (RO) ne arată începuturile istoriei ca fiind creația lumii și multiplicația națiunilor, potopul, legământul cu națiunea ebraică, profețiile și prefigurările…

[autopsiedeganduri]

Pleoapele îmi erau plumburii, iar ceața se așternea deasupra pământului precum un voal de mătase. Luminile stradale începeau să se asemene unor licurici, iar ochii mei începeau să devină înșelători, la fel și celelalte simțuri. Țineam volanul cu degetele încleștate, asigurându-mă că somnul nu are să mă fure încă. Destinația îmi era necunoscută, însă știam ce avea să mă aștepte. Cu fiecare minut mă aflam mai aproape de ea, și puteam parcă să o simt, de parcă nu ar fi fost întâia oară când o vedeam. Mă las purtat de reverii, iar cutia de metal în care mă aflam se leagănă brusc în stânga și în dreapta. Îmi scutur capul și reduc viteza. Drumul îl știam, îl mai parcursesem de atât de multe ori, însă oboseala îmi îngreuna fiecare mișcare. Nu eram un om credincios, dar înaintasem o rugăciune printre buze, care era menită să ajungă la urechile oricărei zeități avea să mă asculte:”Te rog lasă-mă să ajung la ea, să o strâng măcar o dată în brațe, iar apoi pot să mor fericit.”

Înaintam grăbit, încercând să scurtez multitudinea de curbe, ignorând din răsputeri asemănarea izbitoare cu un carusel pe care o căpătase brusc drumul. Brusc munții nu mă mai sugrumă, lumina orbitoare a orașului străpungând-mă până în orbitele ochilor. Mai aveam atât de puțin și puțin a fost într-adevăr. Parchez în primul loc pe care îl zăresc liber și oftez prelung. O parte din mine și-ar fi dorit să o găsească la scară, așteptând să mă vadă la fel de mult precum așteptam și eu. O sun și realizez că am trezit-o din somn, dar izbutește să mă îndrume către scara blocului ei. Sun la interfon, îmi răspunde, dar nu mă așteaptă, nici în capul scărilor, nici în pragul ușii. Nimeresc ușa ei și pătrund în apartamentul întunecat, aproape împiedicându-mă. Intru în cameră și mă așez pe canapea, la picioarele ei, iar ea continuă să doarmă. Dacă ar fi fost altcineva, aș fi luat-o ca pe un afront, aș fi făcut un întreg scandal și probabil că, deși răpus de oboseală, m-aș fi întors în mașină și aș fi plecat. Acela trebuia să fie semnul meu “Nu se bucură că ești aici. Ești un intrus și așa vei rămâne.” îmi șoptea constant mintea, dar nu mă puteam mișca din loc. Stăteam pe întuneric și o ascultam cum respiră, așa cum am ascultat-o nenumărate nopți atunci când adormea la telefon. Am încercat delicat să o trezesc, deși îmi doream să se odihnească, îmi doream totodată să pot să o strâng în brațe.

Am întrebat-o unde este baia și m-am ridicat, tot pe întuneric, să o caut. Ajuns într-un final în fața oglinzii ei, mă blamam cumplit. Ochii mei căprui, brăzdați de cearcăne, mă cercetau aspru. “De ce nu pleci? Este cât se poate de clar că nu ești dorit aici.” mă mustra iarăși mintea mea. Mă spăl pe mâini și pe față și mă bucur când văd primele raze ale soarelui luminând încăperile străine mie. Ies pe coridor și aproape că mă rătăcesc iarăși, dar reușesc cumva să îmi găsesc calea înapoi spre ea. Mă întind lângă ea, dar nu aveam loc amândoi, așa că o cuprind cu o mână, mă agăț de ea ca să nu cad și cumva o caut prin așternut, prin perne. “De ce te temi atât de tare de femeia aceasta?” ma gândeam în timp ce încercam să o trezesc, să o fac să realizeze că sunt acolo. Căutam un soi de validare? Nu neapărat, dar știam în sinea mea că dacă ea ar fi venit, eu aș fi așteptat-o și mi-aș fi petrecut fiecare secundă alături de ea. Greșeam eu să simt așa? Pusesem eu prea multă presiune? În fond, o vedeam pentru prima oară? Dar cum puteam să spun că o văd pentru prima oară? Ne petreceam fiecare moment împreuna, chiar și așa de la distanță, ne cunoșteam unul pe celălalt mai bine decât oricine.

Într-un final se trezește, dar nu bucuria venirii mele o ridică de pe canapea, ci nevoia de cofeină. O urmez în bucătărie și nici nu îndrăznesc să mă așez undeva până nu îmi indică ea. Voiam să o am aproape, dar eram singur în dorința mea. Nu puteam să nu mă gândesc că poate îi eram respingător, că poate voia să mă îndepărteze în sfârșit prin acțiunile ei, că poate nici nu își dorise cu adevărat să vin. Ne-am băut cafeaua împreună, am fumat, am încercat să îi dau spațiu să își facă rutina, dar părea mult mai îndrăgostită de propriul telefon decât de mine. Totuși nu puteam să nu o observ. Încercam să nu mă uit într-atât de insistent, dar simțeam nevoia să o memorez așa cum era în acea dimineață, cu părul ciufulit, ochii încă tulburi de după somn, cu halatul ei roz, atât de rece și intangibilă și poate că acolo greșisem. Poate că ar fi trebuit să o cobor chiar atunci de pe piedestalul pe care tot eu i-l construisem, poate că greșeala mea fusese că nu m-am iubit pe mine înainte să o iubesc pe ea și de aceea am fost mereu nimic în ochii ei. Mi-aș fi dorit să îi citesc gândurile, să pot cumva să știu cu claritate că temerile mele erau nefondate. Ea nu avea să mi le alunge niciodată.

Și totuși am ales să o cer în acea zi. Poate că pentru ea nu a fost nimic profund, nimic special, dar eu simțeam cu toată ființa mea să îmi leg destinul de al ei. Mă așteptam, luni mai târziu să îmi regret gestul, să mă blamez că m-am grăbit, dar cum mă puteam blama, atunci când eu fusesem atât de sigur? Cum să fi alungat acel sentiment de liniște pe care îl dobândisem alături de ea. Sentiment ce nicio altă femeie nu mă mai făcuse să îl simt până atunci și nici de atunci. Cum puteam eu să îmi neg atât de brutal sentimentele și să fi plecat așa cum am venit? O parte din mine regretă că nu am luat-o cu mine. Am fi putut să fugim împreună undeva. Poate povestea noastră ar fi avut alt final, ori poate că finalul era același, ba chiar mai trist. Dar ce poate fi mai trist decât faptul că acum nu o mai am în viața mea? Că femeia căreia sunt atât de pregătit să îi ofer tot ce reprezint, ar prefera orice altceva? Încă aștept să se întoarcă. Încă aștept. Și n-ar fi nevoie de un gest măreț din partea ei, nu ar fi nevoie de scuze, ori de cine știe ce sacrificii, doar să se întoarcă și să nu mai plece.

Încep totuși să cred că nu se va întâmpla, că toată această iubire mă va consuma și mă va arde până nu va rămâne decât scrum în urma mea, că oricât aș iubi-o de mult, nu suplinește nimic altceva, iar eu nu sunt decât un om ce nu are nicio putere asupra ei, nu că mi-aș dori să am. Nu pot decât să o aștept și să o rememorez noapte după noapte, blocat în acest purgatoriu al proprie-i iubiri, pășind de mult pragul nebuniei, așteptând în van cu ușa ferecată în urma mea. Devotamentul meu este deopotrivă admirabil și condamnabil, dar altfel nu am să știu nicicând să fiu.

În lipsa ei privesc răsăritul și mă rog să se îndure soarta de mine, iar poate dacă adorm, am s-o întâlnesc în vise.

[ioana-emilia]

Pentru tot ce nu a fost și nu va avea să fie

Într-un final am să-ți păstrez un loc în universul meu, de-a pururi necălcat de tine, în care am să-ți venerez fantoma iubirii pe care o credeam reală. Și nu, știu că  nu a fost iubire, a fost mai puțin...mai puțin și de-o prietenie. Am fost doar doi oameni care s-au întâlnit întâmplător, printr-o coincidență, și care au încercat să forțeze iubirea.  

Am încercat să scriem în creion peste ceea ce destinul ne-a scris în pix. Neinspirată alegere, căci tot ce am scris s-a șters, în lacrimi și de destin. Sau poate am încercat să arătăm lumii că există și varianta unei ecuații de genul persoana nepotrivită la timpul potrivit. Poate că așa a fost să fie, să nu fie nimic mai mult decât  dorință și rugăciune.

Te numesc fantoma iubirii mele, deoarece în ciuda prezenței tale fizice în fața mea, mintea și sufletul tău străbăteau poteci prin păduri sau poate căutai macul înflorit în lanurile de secară. Poate erai plecat la mare, cu soarele luminându-ți fiecare centimetru al feței – ouh, acel chip angelic de care mi-e greu să-mi rup amintirea. De-a lungul anilor am văzut oameni ce aveau o înfățișare frumoasă, zâmbete dragi, ochi pătrunzători care să-ți traverseze toți kilometri trupului până la suflet. Însă nu am văzut oameni care să aibă frumusețea sufetului imprimată pe chip, până la tine. Tu erai oaza mea de liniște, dar după cum am mai spus – mă sufoca liniștea ta. Mă sufoca pentru că în mintea mea vorbeam cu tine iar tu nu-mi răspundeai, nu aveai cum, chiar dacă ți-aș fi adresat acele întrebări în cuvinte reale, rostite cu glasul aproape stins, tu nu ai fost capabil să spui ceva.

[uclcx94mvfdhqjojqtjyrmea]

ÎNDEPLINIREA DORINȚELOR PRIN RUGĂCIUNE.

[curierul]

Cine vă zice altceva în afară de ce v-am zis eu, duce o viață extrem de tristă și e programat să fie limitat din toate punctele de vedere Multi nu mai vor să tragă cu familia, voi vreți doar să vă Distrați cu cât mai mulți/multe să trăiți anii 20+ ca niște degenerați și după vă așteptați ca la 30+ să primiți un “om bun” așa dintr-o dată că ați decis voi că vă liniștiti. Nu merge așa, trebuie să plătiți pentru tot ceea ce faceți, nota de plată e mereu plătită. E dureros să văd copii care se întreabă săptămânal “săptămâna asta stau la mami sau la tati” și automat rămân cu traume care li se vor declanșa mai târziu, toate astea din cauza că nu ați putut voi să vă vindecați personal și ați sărit din relații în relații în speranța că veți găsi pe cineva care să vă facă să vă simțiți nu știu cum. Tot ceea prin ce treci acum în viața ta, meriți să treci, datorită alegerilor tale din trecut/prezent și tot ceea ce faci azi, acum va avea un impact major în viitorul tău Viața e super simplă, Dumnezeu ne pune special un gol în noi și nimeni și nimic nu îl va putea cândva vreodată să îl umple, cu excepția LUI Dumnezeu. Sufletul pereche îl vei găsi doar când te rogi la Dumnezeu zilnic și îi ceri să-ți trimită pe cineva care și el la rândul lui te cere prin rugăciune! E simplu! ♥️ https://www.instagram.com/p/CodSb58Lmw0/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[reasonoptional]

Acatist pentru Blorbo, din filmele tale

Slăvit să fii, Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai binecuvântat cu prieteni și familie care ne fac viața mai dulce și mai frumoasă. În această rugăciune umilă, Îți aducem mulțumirea noastră pentru Blorbo, prietenul nostru drag din filmele noastre, și Te rugăm să-i pui sub ocrotirea Ta toată inima lui bună și toate talentele sale.

Doamne, binecuvântează-[l/o] pe Blorbo cu mai multă înțelepciune pentru a-și exprima creativitatea și talentul său actoricesc. Fii alături de [el/ea] în toate eforturile sale și conferă-i răbdarea și perseverența de care are nevoie pentru a-și atinge visele.

Dumnezeule, binecuvântează-i și pe ceilalți prieteni și membri ai familiei noastre, [numele lor aici]. Fii cu fiecare în parte și ajută-i să aibă împliniri în dragoste, carieră și familie. Da-le sănătate și fericire în viața lor și îi rugăm să rămână mereu aproape de noi și să ne aducă bucurie în fiecare zi.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai arătat iubirea Ta necondiționată prin acești oameni minunați din viața noastră și ne-ai permis să ne bucurăm de prezența lor în această lume. Doamne, ajută-ne să fim oameni mai buni prin iubirea și bunătatea pe care o dăm celor din jurul nostru.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate binecuvântările pe care le-am primit prin prieteni și familie. Amin.

[spiritual123]

LECTIO DIVINA (asupra unor metode de studiu eficient și aprofundat)

LECTIO DIVINA (lecțio divina) - un mod tradițional de a studia și ruga, încât Lectura să poată penetra în inimi și să facă să crească relația noastră intimă cu Divinul. Este un mod descoperit și practicat de călugări. Din latină „Lectio Divina” înseamnă „Lectură Divină”. Se spune că în sec. XII un călugăr certozin, numit Guigo, descria etapele cele mai importante ale „lecturii divine”. Prima treaptă este LECTIO (lectura, citirea): citim în mod lent și atent. A doua treaptă este MEDITATIO (meditarea): se reflectează la text.  A treia treaptă este ORATIO (rugăciunea): este momentul de a lăsa modul nostru de a gândi și permitem inimii să vorbească cu Divinul; rugăciunea este inspirată de meditație. Ultima treaptă este CONTEMPLATIO (contemplarea): ne deschidem tăcut în liniște și ascultare lumii spirituale, harului divin, vocii divine. LECTIO DIVINA poate fi practicată individual sau în grup.

Astfel, Lectio Divina este o practică de spiritualitate creștină care își are rădăcinile în tradiția monastică a bisericii catolice și în tradițiile ortodoxe. Aceasta este o metodă de citire și meditație. Să-i repetăm etapele:

1. Lectio (Lectură): În această etapă, se citește un pasaj sau un verset cu atenție și răbdare. Scopul nu este de a înțelege întregul text, ci de a permite unui anumit verset sau idee să rămână în inimă și minte. Cititorul poate citi pasajul de mai multe ori până când acesta începe a rezonă cu el.

2. Meditatio (Meditație): În această etapă, credinciosul reflectează și meditează asupra cuvintelor sau a ideii care l-au atras în timpul lecturii. Cititorul se concentrează pentru analiză și înțelegere, cât și a găsi relevanța conținutului pentru propria-i viață.

3. Oratio (Rugăciune): După meditație, se trece la rugăciune. Credinciosul poate adresa lui Dumnezeu gândurile, sentimentele, întrebările și aspirațiile care au venit în timpul meditației. Este un moment de dialog spiritual bazat pe ceea ce a fost descoperit în pasajul citit și meditat.

4.Contemplatio (Contemplare): În această etapă, se lasă deoparte cuvintele și gândurile și se deschide la prezența Divinului. Este un timp de tăcere și contemplare, în care individul se predă în liniște în fața Divinului și încearcă să-l simtă și să-l asculte. Acesta poate fi un moment de intimitate spirituală profundă.

Conform altor date, Lectio Divina are origini în tradiția monastică creștină timpurie, în special în mănăstirile benedictine. Sfântul Benedict, fondatorul ordinului benedictin, a promovat această practică ca parte integrantă a vieții monastice.

Lectio Divina nu este o lectură rapidă, ci o practică meditativă și contemplativă.

Practicanții Lectio Divina pot alege diferite pasaje sau versete biblice sau altor scripturi spirituale pentru a le medita. Acestea pot fi pasaje alese la întâmplare sau selectate în mod conștient pentru o anumită perioadă sau temă spirituală.

Lectio Divina poate fi practicată în orice moment și în orice loc potrivit pentru practicant. Unii oameni preferă să o facă dimineața sau seara, în timp ce alții o practică în timpul zilei, într-un locaș sfânt, în liniște sau într-un loc liniștit acasă.

Lectio Divina poate fi adaptată la preferințele individuale și poate include sau exclude anumite etape, în funcție de ceea ce se potrivește cel mai bine cu nevoile și experiența personală.

Practicarea Lectio Divina poate aduce numeroase beneficii, inclusiv o creștere a înțelegerii profunde a celor lecturate, o relație mai profundă cu Divinul, o mai mare pace interioară și o creștere a vieții de înțelegere spirituală.

Lectio Divina poate fi practicată într-un context individual, comunitar, în grupuri mici sau mari, unde practicanții pot citi și medita asupra aceluiași pasaj și apoi împărtăși ceea ce au descoperit cu ceilalți.

Lectio Divina este o modalitate de a merge dincolo de înțelegerea intelectuală a scripturilor și de a trăirii prezenței Cuvântului divin.

Iată un exemplu simplu de aplicare a metodei Lectio Divina folosind un pasaj evaghelic:

Lectio (Lectură): Alegeți un pasaj biblic, cum ar fi o scurtă parabolă sau o învățătură a lui Isus din Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetul 25-34:

”25. De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?

26. Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?

27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?

28. Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes;

29. totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

30. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?

31. Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’

32. Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.

33. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

34. Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”

Meditatio (Meditație): După ce ați citit pasajul, luați-vă timp să meditați asupra cuvintelor și ideilor din acesta.

Oratio (Rugăciune): În această etapă, lăsați gândurile și reflectările să se transforme în rugăciune.

Contemplatio (Contemplare): Rămâneți în tăcere și liniște. Ascultați cu atenție în liniște.

Cu timpul și practică, Lectio Divina poate fi personalizată și adaptată pentru a vă potrivi nevoilor și experienței spirituale individuale sau de grup.

[zillongoesup]

greșeală

de fiecare dată când greșesc

mă-nclin parcă spre deșertăciune

și car pe creștet păcatul strămoșesc

nespălat de a mea rugăciune.

de fiecare dată când greșesc

cad parcă din înălțime

și nici de cum nu reușesc

să mă pot susține.

[editura-pazitorul-adevarului]

DUMNEZEU AŞAZĂ FACEREA DE BINE ALĂTURI DE RUGĂCIUNE

Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu. (Faptele apostolilor 10:4) Adevărata facere de bine creştină izvorăşte din principiul iubirii pline de recunoştinţă. Iubirea faţă de Hristos nu poate să existe fără o iubire corespunzătoare faţă de aceia pentru care El a venit în lume ca să-i răscumpere. Iubirea faţă de Hristos trebuie să fie principiul călăuzitor al fiinţei,…

[atitudini]

16 IUNIE - ADORMIREA CUVIOSULUI PĂRINTE JUSTIN PÂRVU

  Să avem rugăciunile Părintelui nostru, Justin! Ascultați o emoționantă rugăciune rostită de Părintele Justin, în capela Memorialului închisorii politice Sighet, pentru toți cei adormiți în temnițele comuniste. La finalul parastasului, Părintele adresează un scurt cuvânt de întărire duhovnicească.

[cristianpaduraru]

Apocalipsa Explicata la Eforie

Apocalipsa explicata RO SP EN Binecuvântat sunt cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate. Duhul şi Mireasa zic: Vino. Şi cine aude să zică: Vino. Şi celui ce îi este sete să vină, cine vrea să ia apa vieţii fără plată. Apreciem participarea ta! Cine cere să fie botezat de data…

[dianapopescu]

10 septembrie: Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora

Sfintele Fecioare Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora (305-311) au fost surori din Bitinia (Asia Mică). Evidențiate prin pietatea lor deosebită, au vrut să-și păstreze fecioria și să evite asocierile lumești. Au ales un loc solitar în sălbăticie și și-au petrecut acolo viețile în postire și rugăciune. https://www.diane.ro/2024/09/10-septembrie-sfinte-minodora-mitrodora-nimfodora.html

[euvincurand1]

Momentul dintre Rugăciune și Rezultat

CHEIA PENTRU A-I VEDEA MINUNATIILE SALE : NOI Binecuvântări îți vor invada viața ÎN TIMP CE ÎTI AMINTESTI și ÎI  MULȚUMESTI Unele situații pot părea atât de teribile și fără nici o ieșire încât dezamăgirea și durerea ar vrea sa ne copleșeasca. Dar tocmai acela este momentul să ne amintim că Domnul a făcut întotdeauna lucruri mari, și le va face din nou, chiar și mai mari: nu a încetat niciodată să le facă, nu a uitat cum să le facă și nu va înceta niciodată să facă pentru tine miracole peste miracole. În perioada de timp de la momentul în care ne-am rugat și până la momentul în care vedem rezultatul transformând situația, izbucneste în mintea noastră  bătălia în care inamicul vrea să insinueze orice  fel de îndoiala, descurajare, minciuna, înfrângere, capitulare, dezamăgire, imagini distructive. @Cristina Ricci Ministries montaj: Any Petrov