#slanic moldova | Explore Tumblr Posts and Blogs

dinviataunuitiptrans · 4 years

Text

http://www.t-jobs.org/transcendent-blog#

#sashaichimnutace

Cu ce gen te identifici?

Sunt un barbat trans

Ce varsta ai?

Consider ca varsta este un construct social care nu spune absolut nimic despre intelepciunea persoanei, asa ca, dupa lungi consultari cu sfetnicii regatului sufletului meu, si avand ca inspiratie recenta abdicare de la "ce bine c-am crescut ca un print" din Regat, acum doua luni am decis sa abdic si io de la varsta. Dar daca e musai sa se stie atunci am la curent 7 ani de HRT.

Ce studii ai?

SCOALA VIETII imi vine sa strig din toti plamanii da' n-o fac ca trebuie sa-i tin protejati, mai ales pe vremurile astea de Covid-19, desi cred cu tarie ca sistemul educational este mult prea depasit de starea actuala a lumii in care traim ca sa te mai poti lauda VERITABIL cu studiile si diplomele de carton. Dar am facut 12 clase la o scoala care avea si cinematografia ca profil deci sunt un fel de operator in tehnici cinematografice ca unica diploma, si dupa m-am apucat de Inginerie Aerospatiala ca sa ma las si sa mai incerc si la Asistenta Sociala, ca poate voiam sa am doua facultati abandonate nu doar una ca toti sarakii.

Cu ce te ocupi si de cand?

De cand m-am nascut ma ocup cu creșterea, in special a mea. Iar cand vine vorba de mine e ca si cum as avea doua joburi full time, trei copii acasa, caine si o amanta, atat de dificil sunt. Pe zi ce trece ma tot cresc emotional, spiritual, intelectual, uman, si am o vaga impresie ca o sa ma cam tina asa pana mor (dhuamneajuta).

Asa, pe bani, ca job, am facut si fac o mulțime de lucruri. Am inceput sa fac bani in 2005 ca Game Tester dupa o răsunătoare cariera de cateva zile in curierat, apoi dupa vreo doi ani am fugit dupa o fata pana in Argentina unde am invatat sa fac bijuterii goth, tatuaje si body piercing, skilluri care m-au ajutat sa mananc o paine desenand tatuaje temporare (nu, nu d-alea cu fake hena "neagra" care sunt niste bombe toxice bleah-no-no) pe-o plaja din Valencia unde am aterizat dupa ce ne-a lovit El Paro del Campo feat Argentina editia din 2008. Cand m-am intors in tara am gasit de lucru la vandut vacante pe viata pe-o insula din Spania; eram mic si prost si prost si prost si vindeam multe vacante si faceam la bani din bonusuri de performanta de ziceai ca m-am nascut cu mir in frunte smr, dar ne-am despartit de indata ce am aflat ca vindeam minciuni asa ca mi-am luat spaniola si de frica sa n-o pierd m-am angajat la un Helpdesk. Suport tehnic in studii clinice faceam io la birouasul meu corporatist din mijlocul hangarului ala imens de la un anume etaj 4 din zona crepusculara Pipera. Si ofeream suport si in engleza, si in romana dar mai ales in spaniola. Odata am reusit sa ajut chiar si in franceza o doamna asistenta care avea nevoie de un password reset; norocu meu ca era din Quebec deci nici ea nu vorbea mare branza de franceza asa c-am furculiționit-o pe femeie de mi-a zis chiar si mulțumesc "bocu" la sfarsitul apelului. Si ajutam doctori, asistente, pacienti, pe Pfizer, pe Sanofi Aventis, dar mai ales pe CRF care era un proiect mediocru de care fugeau toti ca cica e urat si naspa si greu si pieidracesanutemaivad. Da io de fel sunt milos asa ca l-am luat sa-l cresc mare si frumos si-asa am ajuns ce-l mai bun 2nd level si trainer pe care l-a vazut vreodata CRFu' in toata viata lui si nici nu cred ca a mai văzut de-atunci, jur. Pai cand ieseau copiii epuizati din zecile de ore de 'jdemii de traininguri si-i intrebau care proiect le-a placut cel mai tare ziceau toti, in cor, "- trainingu pe CRF cu Sasha* (pe-atunci nu mi se spunea inca asa) e cel mai misto". Si eu l-am facut sa fie pentru ca sunt prea creativ si chiar ma pricep la oameni. Dar apoi m-au cam dat afara. Asta s-a datorat in mare parte faptului ca eram "lezbianca" open si am indraznit sa cer sa mi se adreseze direct colegul care s-a plans ca prea-s io "lesbi" cu iubita mea pe la munca. In fine, ei au terminat cu mine in 2012 iar eu am terminat cu ei in 2016 cand am castigat procesul in instanta si m-am umplut de bani.

Dupa o pauza de cateva luni am incercat un restart cu Corporatia c-am zis ca n-or fi toti atat de jalnici precum Stefanini, asa ca m-am dat umpic la HP, la HP i-a placut si lui de mine chiar daca eram un trans la inceput de tranzitie (jos palaria pentru toti oamenii de acolo, de la colegi pana la manager/mangera au fost superbi, nota 10000000000 pentru omenie, empatie si acceptare) si ar mai fi tinut umpic romanta, cred, dar a fugit in Spania si a trebuit sa divortam. Era printr-un tarziu de 2014. Atunci am decis ca oricum sunt sarac si in Corporatie deci n-am nimic de pierdut asa ca mi-am indreptat sufletu catre singura mea mare dragoste adevarata, adica sa incerc sa-i ajut pe oameni sa fie mai umani ca poate asa vindecam planeta de boala capitalismului si-a goanei dupa imbogatire cu orice cost (cum ar fi cei peste trei milioane de copii care mor anual din lipsa de hrana). Si m-am dedicat dupa cum m-am priceput si eu, prin activism trans, voluntariate, proiectele mai mici sau unele chiar si mai mici, grassrooting, carte vie, traininguri pe identitati de gen, pe diversitate, pe antidiscriminare; asa s-a facut ca am ajuns cu vorba si la copii din comunitati marginalizate (se stiu ei care sunt copiii aia din Slatina care mi-au oferit de depaaaaaaaaarte cea mai frumoasa lectie de umanitate si iubire), si la gabori, la psi(hologi, hiatri, hoterapeuti), la studente si studenti, la oameni random din viata mea.

M-am intors umpic la munca pe "salariu" in proiectul București 2021 Capitala Culturala de la ArCuB, iar de acolo m-au dus pasii la copiii de la Clubul de Educatie Alternativa 141, cel mai frumos loc unde mi-am lasat vreodata energia, care apoi a fost ingropata sub plafonul scolii pe care l-a prăbușit coruptia si furtul din banu public. End of story.

Am mai castigat bani ca ajutor de bucatar, șofer pe uber, am si ospatarit, iar ca emigrant in tari straine am facut curat prin hotel si de mancare prin bucatarii.

Unii oameni au zis despre mine chiar si ca sunt artist si-au dat si la gazete despre performance-ul meu, altii vor sa ma vada publicat pentru ca le place cum scriu, iar eu vreau decat atat, sa-i invat pe oameni cum se construiește iubirea si sa fac picturi in lumini si desene cu gel auriu pe lemn pictat in albastru de Grecia si sa fac origami sa impaturesc sute de fluturi pe care sa-i adun in ganduri si sa-i lipesc cu sau fara voie pe pereti de muzee.

Am ales sa scriu umpicut mai mult pe subiectul asta pentru ca vreau sa atrag atentia asupra faptului ca "ocupatia" - sau "jobul" - nu mai sunt de mult lucruri care sa ne defineasca aptitudinile, capacitatile, talentele, visele si dorintele.

Cum ai descrie copilaria ta?

Fericita pentru ca pe vremea aia exista libertatea de a explora si de a te juca pe-afara cu ceilalti copii (si eram o droaie nu gluma) fara frica ca ne calca masina sau ca ne rapeste careva, si foarte trista pentru ca mi se reamintea zilnic ca nu se poate sa fiu cine sunt eu cu adevarat.

Un exemplu de moment foarte fericit din copilarie.

Peietenia cu surioara mea cea mica, cu ea am invatat despre cum se construieste iubirea si cat de misto se simte olidaritatea (exceptie momentul ala cand si-a facut un coven cu prietena ei si m-a blestemat sa nu intru la liceu pentru ca faceam misto de incantatiile ei vrajitoresti. si asa a fost, n-am intrat la liceu in sesiunea din vara si m-am suparat o vreme pe ea dar macar am invatat ca nu e o idee buna sa razi de vrajitoare chiar daca sunt clasa a 6-a si au 12 ani, mai ales daca esti praf la română. ps: in realitate nu vom stii vreodata cam cat de varza am făcut lucrarea aia de examen pentru ca nu s-a reusit descifrarea scrisului meu, intru disperarea lu taica-miu)

Un exemplu de moment foarte dificil din copilarie.

Copilaria mea toata a fost un moment foarte dificil, era greu sa fii si trans si copil si mega sensibil si in romania anilor 90 si sa cresti si cu atata bataie de-am tot primit de-acasa.

Iar daca ar fi sa aleg un moment si doar unul singur, atunci am sa aleg sa trec peste bataile lu taica-miu si-am sa ma opresc in vacanta de la Slanic Moldova din vara lui '91, atunci cand m-am rugat de tata o zi intreaga sa ma ajute sa construim o motocicleta din caramizi dar el l-a ales pe copilul unei prietene de familie pentru ca el era baiat, iar eu nu.

Ce inseamna familia pentru tine?

Familia mea sunt toti oamenii care s-au bagat cu tot dragul si cu toata inima sa construim iubire unul pentru altul

Cum este/a fost experienta ta in scoala?

Skip. Lol. Horror. Pana intr-a 4-a traumatizanta ca purtam uniforma cu fustita si guler alb si bentita. Intre a 5-a si a 8-a si mai traumatizanta pentru ca acolo s-a simtit cel mai tare ca incepem sa ne respingem unii pe altii in functie de ce avea fiecare in chiloti. La liceu mega horror ca eram deja in adolescenta si voiam si io o iubita dar nu eram baiat si mai eram si indragostit de doua fete.

Cum sunt/au fost interactiunile tale cu sistemul medical din Romania?

Ca persoana trans lamentabile, jignitoare, lipsite de empatie, umanitate, compasiune, grija, atentie, knowledge si know-how. Am venit operat de la Chisinau dupa vreo 10 zile si-am ajuns la urgente cu o durere foarte mare in zona pieptului iar individa (nu pot sa-i zic medic, sa-si zica ea asa, pentru mine a fost o amatoare de joasa speță) m-a trimis la Chisinau ca nu mi-a facut ea operatia, sa ma duc la medicul care m-a operat daca ma doare ceva.

Pe cine admiri?

Era 2018 cand universul mi l-a adus in cale iar pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Ne-am vazut in fata blocului la el, a urcat in masina, am facut cunostinta si aia a fost, am stiut ca viata mea s-a imbogatit brusc cu cel mai bun si grijuliu si bland si cald si uman suflet.

Era acolo ca sa ma ajute pentru ca nu mai aveam testosteron asa ca a venit inarmat cu zambetul lui de om dulce si-o seringa cu 1 ml de T ca sa-mi pot continua tratamentul. Pe barbatul asta minunat il cheama Rami si este fratele meu pe care il admir enorm pentru caracterul lui frumos cu principii si valori izvorate din respect, cumpatare si modestie. Rami nu urăște si lui nu-i sare tandara, Rami are mereu la el cate o vorba buna in caz de nevoie si e nelipsit de la orice activitate a comunitatii pentru ca vrea sa fie solidar cu munca persoanelor trans out, activiste, caci stie cat de important e sa fim together in this. Rami e stealth si nu face activism dar m-as bucura sa afle totuși, cat de mult bine ne face prezenta lui in comunitate.

Un vis important.

Eu cred ca este o crima impotriva umanități sa tii copii inchisi ca pe niste animale in centre de plasament sau orfelinate si sa-i privezi de caldura sentimentului de acasa, asa ca cel mai mare și important vis al meu e sa pot sa adopt macar toti copiii dar daca nu se poate pe toti atunci ma multumesc si cu 100.

O teama mare.

Error: File to large.

Please upload a smaller fear

O situatie dificila cu care te confrunti adesea - si ce strategii/solutii folosesti.

Depresia si gandurile suicidale.

Prima strategie e sa hang in there ca sigur acus apare miamor cu telefonu sa-mi dea iubire si drag si moral support si povete si discuții filozofice cu gust de ceai in curtea unicornilor dar fara harfe de 'telectuali, si sa ma faca sa rad in hohote cu glumele noastre de bosorogi vesnic tineri. Iar daca intarzie sa apara si simt ca ma duc la fundul prapastiei atunci imi derulez vocea ei in cap care-mi spune "- hai, mai baga o fisa miamor, ca stiu ca poți, ca tu esti puternic" sau ma pun si ascult vreuna din înregistrările cu discutiile noastre din curte, pe care le-am facut cu nesimtire pe ascuns pentru ca atat de imens imi este dorul de ea chiar si cand locuim sub poluarea aceluiași oras.

A doua strategie e sa fiu aproape de fratiorii mei, adica baietii din comunitate, pe care ii ador de mor pentru toata frumusetea si solidaritatea cu care ingrijesc mica noastra comunitate T4M, dar mai ales pentru tot dragul si prietenia cu care ma inconjoara. Asa ca ne sunam, ne vedem pe camera, ne auzim, povestim, ne mai tinem umpic în brate virtual, mai un sfat, mai o vorba de incurajare, din cand in cand ne scoatem chiar si "avutiile" de prin sertare daca achizitia e recenta... si la final raman cu zambetele si moacele lor adorabile intiparite pe retina and that's pure medicine smr, sa imi vad fratii zambind si razand. Chiar m-ajuta

La a treia strategie ii spune origami si de cele mai multe ori ia forma de fluturi sau cocori, dar strategia asta functioneaza doar cand am foi colorate.

"A patra strategie"... it's locked. To unlock this feature you need the access key.

#TDoV2020 #TNuTace

6 notes · View notes