ajarofstuff

[ajarofstuff]

Moș Nicolae 2021

[ajarofstuff]

Today's working session starts with chinese-cowboy vibes 😎

[ajarofstuff]

”Și, așa cum îți ia numai o clipă să mori, tot atât îți ia ca să trăiești. Închizi ochii și lași fiecare teamă inutilă să se risipească. Apoi, în această nouă stare, eliberat de spaimă, te întrebi: cine sunt eu? Dacă aș putea trăi fără îndoială, ce-aș face? Dacă aș putea fi bun fără să mă tem că voi fi distrus iar? Dacă aș putea iubi fără să mă tem că voi fi rănit? Dacă aș putea gusta dulceața zilei de azi fără să mă gândesc că mâine voi duce dorul acestui gust? Dacă aș putea să nu-mi mai fie frică de trecerea timpului și de faptul că oamenii îl pot fura? Da. Ce-aș face? De cine mi-ar păsa? Ce lupte aș duce? Pe ce drumuri aș alege să pășesc? Ce bucurii mi-aș permite? Ce mistere interne aș rezolva? Pe scurt, cum aș trăi?”

[ajarofstuff]

[ajarofstuff]

Non-inspiration.

[ajarofstuff]

Dragii mei, am scris și spus de nenumărate ori că întâlnirile cu tinerii sunt mereu, pentru mine, prilej de bucurie. Copiii au – nealterate și nedisimulate – curiozitatea, grația, sensibilitatea. Dacă, odată intrați în adolescență, reușesc să adauge acestor însușiri capacitatea de a admira, iar apoi, la vârsta adultă, să le păstreze pe toate, vor fi cu siguranță oameni împliniți. Poate că nu-și vor atinge visul copilăriei, în toată „concretețea“ lui de vis, poate că însuși destinul le va fi deviat, dar grația, sensibilitatea (deci înțelegerea empatică a Celuilalt) și dispoziția spre admirație îi vor salva: îi vor ajuta, în orice împrejurări, oricât de grele, să rămână o a m e n i. Pentru că un om scos din destinul lui firesc și aruncat într-un cu totul altul, aspru, copleșitor, nu își pierde neapărat omenia.

De la tinerii din imagine am aflat ieri că sunt preocupați de felul în care erau așezate lucrurile odinioară, de ritmul în care curgeau evenimentele și îți croiau (sau împrăștiau) viața. Este adevărat că tempoul s-a modificat, că lumea tinereții mele nu se mișca atât de vioi de la o informație la alta, de la o știre (falsă ori adevărată) la alta, dar – și atunci, ca și acum – regula principală era aceeași: cadența ta interioară îți aparține; numai tu ar trebui să fii stăpânul ei; iar – dacă alegi să dansezi după ritmul unei muzici exterioare propriei făpturi și nu ești mulțumit de pașii tăi de dans ori găsești că ți s-au tocit condurii prea devreme – nu este vina muzicii.

Și am mai aflat ceva: mulți dintre tineri se întreabă dacă are sens să rămână în România. Răspund mereu la fel: are sens, fără îndoială. Este cât se poate de firesc să-ți pui problema viitorului tău, însă punând-o doar în termenii unei salvări punctuale, individuale, s-ar putea să ratezi tocmai întâlnirile importante ale vieții.

Astăzi poți studia în orice colț de lume, poți circula cu ușurință de-a lungul și de-a latul Pământului. După cum poți avea acces la celebre biblioteci, la tezaure întregi de cunoaștere, la minunății cărturărești ori artistice, chiar fără să ieși din cămăruța ta: printr-o simplă, banală tabletă. Ani la rând, am cărat în spate sute de cărți, ediții din tot felul de învățați, platoni, aristoteli, augustini, kanți, pascali, descarți… Pe unii, mai greu de achiziționat, i-am copiat cu minuție în caiete, – și acelea grele… Dar biblioteca virtuală, biblioteca aceea care stă în câțiva centimetri pătrați și poate fi plimbată oriunde, care poate fi luată în bagaj cum iei un pieptene ori periuța de dinți, ei bine, această bibliotecă este privilegiul, formidabilul câștig al generației de azi. Dacă faci ca paginile marilor cărturari ai lumii să ajungă din tabletă între circumvoluțiunile tale, dacă deschizi bine ochii, învățând ceva din ceea ce citești, nu vei fi niciodată un om fără rost. Și vei descoperi că nu există salvare individuală în absența omeniei, că tu însuți ești parte a țării tale, că trebuie să pui umărul la ridicarea ei și că apar momente, în istorie, când – dacă mintea și umărul tău nu sunt prezente – țara aceea care este țara ta se prăbușește.

Mihai Șora (într-o zi ploioasă din luna martie a anului 2018)

[ajarofstuff]

De ce “Nu vreau sa muncesc 8 ore pe zi” nu e pentru oricine

Cand iesi din sistem, cand renunti la a fi un angajat care vine la program fix, totul devine incert si totul tine de tine. Toti ochii se indreapta asupra ta si nu toti pot suporta aceasta privire. Dai din mana toata predictibilitatea. Iti asumi ca tu esti stapanul vietii tale si iei in mana tot ce inseamna cariera ta. Libertatea vine la pachet cu foarte multa responsabilitate si nu, nu e pentru oricine. Pentru ca este infricosator.

Sa fii liber, presupune sa fii singurul raspunzator in fata tuturor rezultatelor tale. Sa nu te mai ascunzi in spatele unei echipe sau al unui sef.

Sa fii liber, inseamna sa fii stapan pe timpul tau si sa stii sa ti-l gestionezi. Sa poti suporta faptul ca poti aranja lucrurile oricum. Chiar daca suna dezirabil, poate fi infricosator sa ai atatea optiuni. Cand esti angajat, stii ca poti sa faci lucruri pentru tine doar dupa 6 seara. Ai un perimetru mult mai mic de actiune 🙂

Sa fii liber inseamna sa poti tolera incertitudinea, sa poti gestiona inconfortul de a nu sti daca maine vei mai avea pe ce proiect sa lucrezi.

Sa fii liber presupune sa inveti in continuu si sa lucrezi mereu cu tine. Sa ai o incredere incredibila in cine esti si ce poti sa oferi oamenilor. Sa fii cel mai mare fan al tau si sa te sustii pe tine orice ar fi

Sa fii liber presupune sa iesi din triunghiul victima-agresor-salvator si sa-ti asumi rolul de creator. Sa-ti asumi responsabilitatea pentru cine esti, ce creezi si cum vrei sa arate viata ta.

Sa fii liber presupune foarte mult curaj si foarte multa incredere in viata.

Chiar daca ai iesit din ACEL sistem, vei simti nevoia sa-ti construiesti tu un ALT sistem. Nu exista un manual pentru acest nou sistem, iar asta o sa te aduca la disperare de foarte multe ori – manualul il vei scrie chiar tu. Fara sa stii daca o faci bine sau nu, avand doar incredere ca punctele se vor conecta atunci cand te vei uita inapoi.

Articolul integral aici.

[ajarofstuff]

NIKE - WHAT ARE GIRLS MADE OF?

[ajarofstuff]

[ajarofstuff]

Le Clitoris

[ajarofstuff]

“The notion of doing nothing but spending time in each other’s company has, in a way, become a lost art,” replaced by volleys of texts and tweets, Mr. Sharp said. “People are so eager to maximize efficiency of relationships that they have lost touch with what it is to be a friend.”

By his definition, friends are people you take the time to understand and allow to understand you.

[ajarofstuff]

Michelle Obama full speech at Democratic National Convention 2016 

[ajarofstuff]

Scrisoarea adresată de către Alexandru Vlahuță, fiicei sale Margareta

Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună,  să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea… al doilea… de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţia cât merită.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nicio faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă

Când ai împlinit şaptesprezece ani

[ajarofstuff]

less than half a year until Christmas! :)

made by Chuan

[ajarofstuff]

29 ways to stay creative