ccristine

[ccristine]

rupi din mine

bucăți

de poezie și dor

rănile pe care

mi le lași -

deschise

ca niște ferestre

din lemn vechi

în mijlocul

iernii

damnate.

și, dacă ninge,

zapada strivită

de noi

sub pași

nu e decât

doliul alb

al ultimei speranțe

moarte.

[ccristine]

cadența ploii

vii

și străzile

moarte.

cât de pustii

sunt pașii

pe care

mi-i lași

în spate..

[ccristine]

sub pleoapele cusute geană cu geană,

visele mărunte păstrează doruri străine.

când somnul imploră realitatea să dispară,

visez că mă trezesc lângă tine.

[ccristine]

uită-mi

raze reci

de soare

printre gene

atunci când

îmi cauți

privirea.

ai uitat

săruturi lungi

pe buzele mele,

sperând că

le ucizi

amintirea.

[ccristine]

ochii mei

sunt doar

o lume

reflectată diform

la care visez

când

sunt trează

și pe care

o uit

când adorm.

[ccristine]

pe-un scaun stă moartea privind infinitul,

cu oasele reci sfidând nesfârșitul.

tăcerea e apă și valul e timp,

iar cerul apasă ca un blestem cumplit.

a fost cândva viață — acum e doar vânt,

un suflet uitat legat de pământ.

nimeni nu vine, nimeni n-a fost,

doar moartea rămâne singurul rost.

[ccristine]

otravă

dulce / dulce

apărare.

dacă viața

e amară,

oare moartea

ce gust are?

sublim -

gustul de

sub limba care

te sărută

cu venin.

[ccristine]

nu știu cum

sau de unde

să te-apuc.

nu știu de ce

să mă țin…

nu știu dacă

am loc să

mă-mpiedic

sau să respir.

nu știu când

plec sau

când revin.

[ccristine]

Pleacă,femeie...

Pleacă, femeie, când nu mai e loc de tine. Deschide ochii,nu doar privi ,vezi. Vezi când nu mai ești dorită, când ești degeaba undeva unde erai totul. Vezi când nu mai ești văzută, auzită sau simțită de omul de lângă tine.

Pleacă,femeie, când bărbatul tău nu se mai simte al tău. Când bărbatul de lângă tine nu te mai vede la fel de frumoasă, la fel de capabilă ,la fel de bună ca altădată. Când nu te mai vede deloc prin casă. Când nu mai vede dacă te-ai tuns sau te-ai vopsit sau că îți vine superb noua rochie. Când ochii lui nu îți mai spun te iubesc. Când nu mai știe dacă ai mâncat sau ce cafea îți place dimineața. Când uită de ziua voastră . Când uită de tine și te rătăcește într-un colț de pat.

Pleacă,femeie atunci când nu mai ai pentru ce să lupți, când ai obosit să o faci singură. Întoarce spatele când oricum singură ești tot timpul, când prezența ta nu este simțită, când nu-ți mai rămâne nimic de salvat...

Fă-ți curaj și pleacă. Nu pierzi nimic,oricât de mult ai iubi, o faci degeaba dacă iubești singură.

Nu te pierde pe tine! Ești tot ce ai!

Pleacă, femeie...

[ccristine]

zile care trec

și vin

ca niște

asimptome

în sistemul meu

cartezian,

ca niște

sincope identice

în blestemul

cotidian.

viața care crește

în cercuri

concentrice

ca niște

unde

de apă

în jurul meu,

ca niște

goluri

de memorie

aflate

la apogeu.

[ccristine]

țin mereu,

în buzunare,

monede și

speranțe goale -

cumpăr

dezamăgiri

la bucată,

mai proaspete

ca niciodată.

dintre

cele mai dulci

pentru

nopțile lungi

cu insomnii,

dintre

cele mai amare

pentru

zilele în care

mă mint

că ai să mai vii.

[ccristine]

plătim

cu prețul vieții

să gustăm

din moarte.

cum anii

nu-s de-ajuns,

mai punem

deoparte.

cum timpul

nu are răbdare,

primim moartea

în rate -

disociere,

depersonalizare

și alte “păcate”

ale conștiinței

traduc

reprezentări

diforme

ale suferinței.

[ccristine]

[ccristine]

mă gândesc

să pun ani la presat -

ca florile trecute.

între paginile minții,

timpul putrezește

în forme neștiute.

golurile memoriei -

se umplu cu flori

de mucegai.

golul sufletesc

se umple numai cu

ce n-ai.

[ccristine]

coastele noastre

rupte

de singuratate

să le coasem

cu săruturi lungi

ca drumul

ce ne desparte.

[ccristine]

Plouă afară, dar inima îmi e uscată ca deșertul.

[ccristine]

caut.

și tot ce găsesc

e căutarea asta

goală,

în miezul căreia

am loc

să mă pierd

pe mine.

caut

și (re)găsesc

o pierdere

ordinară,

o lipsă

crescută între

singurătăți

și douri străine.