#EA ADMI | Explore Tumblr posts and blogs

thebestucollegeadmissions · 10 months ago

Text

When should you apply to college? Making sense of college admission deadlines.

As the school year begins throughout the US, college application season is in full swing! If you are wondering when you should submit those applications and what deadlines are right for you, we’ve got you covered.

Read on for what to know about admissions deadlines to plan for a smooth, low-stress, and successful college application process –

Application season has begun!

The official opening of the college application season is August 1st. This means students beginning their 12th grade year should be actively working on applications and essays now in preparation for upcoming deadlines.

College applications are now open for students to enter information, and prepare essays. If you haven’t yet, this is the time to request teacher letters of recommendation, reach out to your school counselor to make sure you understand all the steps to have required transcripts and counselor letters sent to your colleges, and schedule any final testing dates for the ACT or SAT in September or October of your senior year.

Most deadlines for application submission fall between October and February six to ten months before a student will enroll and begin their first semester of college. No matter when your deadline is, we recommend completing, reviewing, and submitting your application at least several days ahead of the official deadline to avoid technical and last minute issues that can arise.

Even if you haven’t finalized your college list, you can and should move forward with writing your essay and preparing your Common Application. In the month of September you want to finalize your college list as much as possible to be able to review the additional requirements and essays for the colleges you choose. This will help you plan for upcoming deadlines and prioritize your workload.

College decisions will be shared with applicants between December and April, and a final deposit to secure your spot at a college is due by May 1st.

When should I apply?

Colleges offer several types of submission deadlines, and they can have varying benefits to you as an applicant. Here are the most common types, timelines, and what to consider about each option:

Rolling Admission: (RA)

○ What it means: Applications are reviewed and decisions are made as they are received. In most cases, you can expect to hear back from a college several weeks after they have received all of your materials and reviewed your application, rather than waiting for a single notification date to notify all applicants of decisions at the same time.

○ What to know: If you can prepare a strong application, it may be to your benefit to submit as soon as you are ready at a Rolling Admission school. Colleges may fill spots, or distribute scholarships as they go, so it can be helpful to be earlier in their review process. This can be especially true if you are an out of state applicant to a public university in a different state. At a Rolling Admission college, applying in August-October will also give you the peace of mind of having a college decision sooner rather than later.

Early Action: (EA)

○ What it means: Early Action is a deadline on a specific date that is earlier than a college’s Regular Decision deadline. It is non-binding. This means you apply and will hear a decision earlier in the process, but you are not committed to attending or enrolling to that college. These deadlines typically fall between October 15th November 15th. Early Action Decisions are most commonly received between December 1st-February 15th. For this reason, students should move forward with preparing all of their other applications before hearing back from an Early Action college.

○ What to know: Applying early action can be a way of communicating your interest to a college. It shows you took the time to prepare your application and put yourself forward for this college ahead of some others, which can be useful. But note, early action admission pools do not typically have a higher acceptance rate than regular decision pools. If you are an out of state applicant to a popular public university, it can be essential to apply in their early action round, as they may accept nearly all of their out of state students from this pool.

Single Choice or Restrictive Early Action: (SCEA or REA)

○ What it means: Similar to Early Action, Restrictive or Single Choice admission plans are non-binding; however, they place restrictions on where else an applicant can submit applications. Typically SCEA or REA admission plans require students to refrain from applying to other restrictive early admission programs. In some cases, they even place limitations on a student’s options for applying non-binding early action to other colleges. Deadlines are typically in early November, and applicants will usually hear decisions back in December-January.

○ What to know: Applying SCEA or REA is a way of communicating a strong investment in a top-choice college, without committing to attending that institution. Many colleges that offer these plans are among the most selective schools, and students who are offered admission in these pools usually share the academic profile and credentials of the typical admitted student profile. It is important to carefully read a college’s policy on their early admissions plan to understand what restrictions are placed on submitting other applications.

Early Decision I and II: (ED)

○ What it means: Early Decision is a binding commitment to enroll in the college if admitted. Early Decision applicants, their parent, and their school counselor will all sign an agreement committing to these terms. If admitted, a student will pay the deposit, complete the enrollment steps, and conclude their admissions process. Students admitted through Early Decision will withdraw any applications that have been submitted to other colleges. Some colleges offer two rounds of Early Decision often called ED I and ED II. The policies are the same for both rounds, only the timing is different. ED and ED I Applications are typically due in November, and decisions are received in December. If a college offers ED II it is often due about the same time as the Regular Decision application in January or early February.

○ What to know: Because early decision includes a binding commitment to attend the college, admission rates in early decision pools tend to be higher than those in regular or early action pools. College admissions offices want the certainty of meeting their enrollment targets, and ED admission provides a great way to secure the candidates they wish to enroll. While a family can opt out of the ED commitment if the final costs of attendance are not feasible, this is not a situation any student or parent wants to experience. Instead, it is important for families to discuss the costs of college, complete a Net Price Calculator to estimate the cost of attendance, and reach out to the financial aid office to clarify any questions ahead of committing to ED. Like EA, SCEA and REA admissions, because decisions will be released close to other colleges’ deadlines, it is important for ED candidates to prepare all of their other essays and applications so that you are ready to submit applications if needed.

Regular Decision: (RD)

○ What it means: Regular Decision is the standard application plan. Applications are most commonly due in early January and, less commonly, as early as the end of November or as late as early February. An applicant who applies Regular Decision will typically receive a college decision in March to early April, though some colleges may notify students earlier.

○ What to know: Applying Regular Decision is probably what parents and grandparents are most familiar with, however as early action and early decision admissions have become more commonplace, a student may not always be best positioned with a regular decision application when other admission plans are available. It is good to know that some colleges, especially large university systems, often have only one application plan. These include the University of California and Cal State University systems which have applications that can be submitted anytime in the month of November, with a hard cut off at the end of the month. In 2024, that date is December 2nd, due to November 30th falling on a weekend. The University of Washington has a single application deadline of November 15th

Priority Deadlines:

○ What it means: When a college lists a Priority Deadline, this means that they will give priority to applications received before this date, and will offer admissions to applicants who submit after this date only if space remains available.

○ What to know: Carefully review the information a college posts to their website about priority deadlines. These can come up for both admissions and financial aid, and sometimes eligibility for certain merit scholarships, honors colleges, or other special programs may be tied to submitting by this deadline.

TBU Advisors are experienced in supporting students to navigate their college choices and personal best fit, and TBU Essay & Application specialists are experts at supporting students to craft their most compelling, authentic work. If you’d like to explore working with a TBU Advisor, now is the time. Get in touch here and we will look forward to connecting with you.

Looking for more insights like these? Join us on our Membership Platform for exclusive content, live webinars, and the resources and tools to unstick your college process. Not yet a member? Use code TBUWELCOME at checkout to receive your first month of TBU Membership free. Click here to join us.

#Admissions #College #College Admissions #College Admission Support #College Applications #Deadlines

0 notes

psihologdecartier · 3 years ago

Text

Ce este viata? Viata-i vinovata pentru durerea ta?

Sau poate ca e mediul?

In acest moment nu sunt psiholog, sunt doar un om obișnuit, obosit, un om căruia îi era dor să scrie. Un scriitor care a întâmpinat multe in ultimul timp, un om care a simțit mult timp un gol.

Știți care e problema cu adevărat? Golul nu pleacă pur si simplu la comanda unui om, nici mediul nu se schimba in ciuda dorintei tale arzătoare si nici tristețea nu pleacă pur si simplu.

Ce e de facut cand viata e un rahat?

Nu-i un limbaj potrivit pentru un psiholog, asa-i? Înainte de orice sunt om, apoi pot spune ca-s scriitoare, pictoriță etc. Nici macar rolul de fiica, ori prietena cuiva nu sunt fara principalul rol: #om.

Om esti si tu cel care citesti asta si e normal sa simti cum viata iti fuge de sub picioare, e normal sa tipi, sa urlii, sa fii trist, ba chiar sa vrei sa-ti bagi picioarele in ea de #Viata.

Viata-i vinovata pt tot, nu? Sau poate ca soarta, ori blestemele de acum 100 de ani de la celelalte neamuri.

Poți crede ce vrei tu, însă nu astepta sa se schimbe ceva stand ca o stana de piatră. Cauta ceva de care sa te agăți si ridica-te. Pana la urma rahatul turcesc e cel mai bun in cozonac, asa-i? #Nu mai vrem #lamai si #limonadă, eu cel putin urasc aceasta incurajare învechită.

Realitatea se poate vedea si in poza asta. Ce vezi uitându-te la ea, ce simti?

Initial pare o poza trista, rece, lipsita de viata, insa uita-te mai atent!

In poza e mai multa viata decat iti dai seama. Sunt animale, sunt oameni, e pana si o căsuță in spate, ascunsă cu o mica lumină care e de fapt speranța.

"Asta-i scriitoare... ba chiar psiholog pe deasupra, normal ca vorbește in metafore si sustine speranta".

Sa știi ca nu-i asa! 🤣 Am cautat o poza care sa descrie cel mai bine, am vazut multe, insa m-am intors la aceasta. Nu stiam de ce imi place, eu abia atunci am vazut ca poza are mai multa viata decat credeam inițial.

Unii psihologi sunt pt bani, altii pentru ca au fost obligati de părinți. Si mai există o categorie! "Asa a fost sa fie, nu am reusit la facultatea X, nu am fost admis si am venit aici".

Insa mai exista si psihologi buni, unii care sunt si ei nebuni la randul lor. De ce credeți ca psihologii îi inteleg pe ceilalți? Pentru ca si ei au partea lor de nebunie.

Iar in final nu am niciun sfat, nicio idee miraculoasă cum sa fie totul ok.

Cauta o modalitate sa schimbi #mediul si sa alungi #oamenii #rai.

#viata #durere #medium #citate #scriitor #beauty

12 notes · View notes

maryvolentir · 5 years ago

Text

Nuștiu, nu ca sunt derutată, dar confuză. Sincer......... Azi ducînd prințesa cea mare la Colegiu (grădiniță) am întîrziat putin pentru ca sincer nu doream azi să o duc, plouă și un vînt groaznic ca te ia de pe picioare. Mia facut un concert într-un act 🙄 ca vrea la grădinița și basta . Am întîrziat dar ne-am dus cu lacrimi și ploaie în două. Întorcîndu-mă acasă ma gîndeam ce o atrage atît de mult? . Și în genere la educația și sistema lor de învățămînt. Da sunt și eu profesor ( acuma în concediu de maternitate 🤪) și chear și acuma consider că mai bună sistema de studii ca acasă nu-i dar...... trebuie perfectată nu cu rapoarte și diferite dări de seamă. Ci cu educația părinților da anume , profesorul e o autoritate ,un prieten care îți ajuta copilul sa cunoască , să învețe , toleranță fermitate în decizii . Nu am să mă duc departe cu explicații , internetul e plin de sistema de învățămînt în europa ,Spania , Eu voi vorbi doar de ce vad la fiica mea în colegiu și la ce ma gîndesc eu . Deci , suntem cu familia de aproape 3 ani in Spania. Aici a apărut și cea de a doua prințesă. Tot ma abat de la gîndul principal 😉 . Educația a fost pe primul plan și cînd ne-am atemeiat stabil nici nu sa pus intrebarea ,am dat fata la creșă (guarderia) da e cu plata , pentrucă aici nu e obligatoriu pînă la 3 ani să dai copilul la creșe, de și concediu de maternitate la spanioli e de doar 4 luni. Fetita să integrat de minune , îmi aducea acasă diferite lucruri făcute cu mînuța ei :

După ce a împlinit 3 ani deja din timp am cautat unde se va duce mai departe, în regiunea noastră sunt 4 colegii primare, la fiecare din ele a fost ziua ușilor deschise , la care noi am fost , nu-i o noutate și la noi se face asa ceva , acuma eu ca părinte ma uitam la copilul meu cum reacționează , cum se implică un activități, ce face . Din toate noi , parerea ei a fost cea mai principală , dar și eu am văzut din prima să atașat de profesor și cum sa implicat în toate . În fine să dus acolo unde ia plăcut. Noi n-am fost informați că trebuie să depunem actele la macar 2 colegii pentrucă copii sunt multi daca se împlinește clasa copilul poate și nu fi admis acolo unde vrei . Noi am avut noroc . 😁Acuma sunt mulțumită de copil și de colegiu pe care l-am ales ,ea e fericită , îmi povestește într-o limbă română -spaniolă ce a făcut La grădiniță. Profesoara e Tais și nici cum" doamnă " în clasă sunt unele reguli ce copiii prin joacă le accepta și le respecta, sunt de serviciu și le place. Nu spun cred ca nimic nou , dar pînă nu a avea copii vedeam altfel, acum pentru mine e totul nou . Părinții întră în clasa doar la adunări și doar atît. Curiozitatea mea nu să oprit aici , de fire sunt comunicativă și mi-am facut prieteni de toate confesiunile, naționalitățile. Într-o discuție la o plimbare cu copiii în parc , o mămică, rusoaică îmi povestește despre cum învață copiii mai departe după grădiniță. Copiii sunt la grădiniță pînă la 6 ani apoi tot în acelaș instituție se duc în ciclul primar . Ce îmi povestea dumneaei nu imi pare straniu, dar neobișnuit, dacă copilul în cele 3 trimestre na acumulat nota 5 anual la mai multe obiecte, copilul repeta anul . La noi profesorul depune stăruința ca măcar un cinci să îl poată trece clasa , vorbesc cu părinții daca e fi bine sa mai pună mîna pe care odrasla și tot așa, aici din cîte am observat și eu nu se fac publice notele , da cum arată catalogul părintele idee n-are. La sfîrșit de trimestru părintele primește tabelul cu note și indicații la ce trebuie să atragă atenția în trimestru viitor. Pentru copiii ce nu reusesc la unele obiecte se mai fac și ore suplimentare copii vin după orele 4 seara la consultații cu profesorul . Păi după atîtea părintele e fără pretenții și foarte calm se atîrnă fără isterică. " La anul va învăța mai bine " Desigur asta o auzi de la spanioli , noi crescuți în uniunea sovietică nu acceptăm asta . Un gînd spre sfîrșitul gîndului . Fiecare stat ,țara, are ,educația sa, gîndirea sa, deprinderile, istoria ,religie în fine constituția sa. Noi cei veniți trebuie să acceptăm și să ne conformăm . Dar să nu uităm de unde ne sunt rădăcinile. O zi bună și gînduri pozitive .

1 note · View note

jurnaldeoltenia · 3 years ago

Text

Elena Udrea va fi trimisa in Romania! "Ea a fost condamnata pentru coruptie in Romania si nu are niciun obstacol in a-si ispasi pedeapsa acolo", a precizat Parchetul bulgar.

Elena Udrea va fi trimisa in Romania! “Ea a fost condamnata pentru coruptie in Romania si nu are niciun obstacol in a-si ispasi pedeapsa acolo”, a precizat Parchetul bulgar.

Un complet format din trei judecatori de la Curtea de Apel din Sofia a admis vineri cererea autoritatilor romane privind extradarea fostului ministru al Turismului Elena Udrea, care are de executat in Romania o condamnare de 6 ani inchisoare in dosarul “Gala Bute”. Conform documentelor din instanta bulgara, completul a fost format din judecatorii Plamen Datsov (presedinte), Dimitar Fikiin si…

View On WordPress

#Bulgaria #condamnare #Curtea de Apel Sofia #Elena Udrea #Inchisoare

0 notes

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years ago

Video

youtube

Cuvântul lui Dumnezeu „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerireˮ (4)

Ce înseamnă să fii desăvârșit? Ce înseamnă să fii cucerit? Ce criterii trebuie să fie îndeplinite pentru ca oamenii să fie cuceriți? Și ce criterii trebuie să fie îndeplinite pentru a fi desăvârșiți? Atât cucerirea, cât și desăvârșirea, servesc scopului de a-l face pe om complet, astfel încât el să poată să revină la asemănarea lui originală și să se elibereze de firea sa stricată satanică și de influența Satanei. Această cucerire se petrece devreme în procesul prelucrării omului; firește, este primul pas al lucrării. Desăvârșirea este cel de-al doilea pas și este lucrarea finală. Fiecare om trebuie să treacă prin procesul de a fi cucerit. Altfel, nu ar avea cum să Îl cunoască pe Dumnezeu și nici nu ar fi conștient că există un Dumnezeu, adică i-ar fi imposibil să-L admită pe Dumnezeu. Și dacă o persoană nu-L admite pe Dumnezeu, ar fi imposibil și ca ea să fie făcută completă de Dumnezeu, întrucât nu îndeplinește criteriile pentru această isprăvire. Dacă nici măcar nu-L admiți pe Dumnezeu, cum poți să-L cunoști? Cum poți să-L cauți? În plus, nici nu vei putea să-I fii martor, și cu atât mai puțin nu ai avea credința să-L mulțumești. Așadar, pentru oricine dorește să fie făcut complet, prima etapă trebuie să fie aceea de a trece prin lucrarea de cucerire. Aceasta este prima condiție. Atât cucerirea, cât și desăvârșirea, au scopul de a-i prelucra pe oameni și de a-i schimba, și fiecare este o parte din lucrarea de a gestiona omul. Ambele etape sunt necesare pentru a face pe cineva o persoană completă și niciuna nu poate fi omisă. Este adevărat că „a fi cucerit” nu sună prea bine, dar, de fapt, procesul cuceririi cuiva este procesul schimbării acelei persoane. S-ar putea să nu fi scăpat pe deplin de firea ta stricată după ce ai fost cucerit, dar o vei fi aflat. Prin lucrarea de cucerire, vei fi ajuns să-ți cunoști umanitatea de joasă speță, cât și o mare parte din neascultarea ta. Cu toate că nu vei reuși să te descotorosești de aceste lucruri sau să le schimbi în scurta perioadă a lucrării de cucerire, vei ajunge să le cunoști, iar faptul acesta va pune bazele pentru desăvârșirea ta. Ca atare, cucerirea și desăvârșirea sunt făcute pentru a-i schimba pe oameni și a-i scăpa de firile lor satanice stricate astfel încât să se poată oferi pe deplin lui Dumnezeu. A fi cucerit este doar primul pas în schimbarea firilor oamenilor, dar și primul pas prin care oamenii se dăruiesc pe deplin lui Dumnezeu, un pas mai mic decât acela de a fi desăvârșiți. Firea vieții unei persoane cucerite se schimbă mult mai puțin decât aceea a unei persoane desăvârșite. A fi cucerit și a fi desăvârșit sunt diferite conceptual una de cealaltă, deoarece sunt etape diferite ale lucrării și pentru că acestea îi țin pe oameni la diferite standarde; cucerirea îi ține pe oameni la standarde inferioare, în timp ce desăvârșirea îi ține la unele superioare. Cei desăvârșiți sunt oameni drepți, oameni făcuți sfinți și puri; ei sunt cristalizările lucrării de gestionare a omenirii sau produsele finale. Cu toate că nu sunt oameni fără cusur, ei sunt oameni care caută să trăiască o viață plină de înțeles. Deocamdată, cei cuceriți recunosc doar prin cuvânt existența lui Dumnezeu; ei recunosc faptul că Dumnezeu S-a întrupat și Cuvântul S-a arătat în trup și că Dumnezeu a venit pe pământ pentru a face lucrarea de judecată și mustrare. Aceștia recunosc și că judecata și mustrarea lui Dumnezeu și că lovirea și rafinarea Lui sunt toate benefice omului. Abia recent au început să aibă o oarecare asemănare umană. Au niscaiva perspective asupra vieții, dar, pentru ei, aceasta tot rămâne neclară. Cu alte cuvinte, ei abia încep să aibă umanitate. Acestea sunt rezultatele faptului de a fi cucerit. Când oamenii pășesc pe calea desăvârșirii, devine posibil ca vechile lor firi să se schimbe. Mai mult, viața lor continuă să se dezvolte și, treptat, ei pătrund mai mult în adevăr. Sunt în stare să deteste lumea și pe toți cei care nu caută adevărul. Se detestă mai ales pe ei înșiși, dar, mai mult decât atât, în mod clar se cunosc. Sunt dispuși să trăiască respectând adevărul și fac din căutarea adevărului scopul lor. Nu sunt dispuși să trăiască în gândurile generate de propriul creier și disprețuiesc neprihănirea de sine a omului, trufia și îngâmfarea acestuia. Vorbesc cu un puternic simț al corectitudinii, se ocupă de lucruri cu discernământ și înțelepciune și sunt loiali și ascultători față de Dumnezeu. Dacă ei trăiesc un moment de judecată și mustrare, nu numai că nu devin pasivi sau slabi, ci sunt recunoscători pentru această mustrare și judecată de la Dumnezeu. Ei cred că nu pot exista fără mustrarea și judecata lui Dumnezeu, că îi protejează. Ei nu caută o credință a păcii și bucuriei și a căutării pâinii ca să își potolească foamea. Și nici nu caută plăcerile trupești vremelnice. Asta se petrece în cei care sunt desăvârșiți. După ce oamenii sunt cuceriți, recunosc faptul că există un Dumnezeu, însă manifestările lăuntrice, din clipa în care recunosc existența lui Dumnezeu, sunt limitate. Ce înseamnă cu adevărat arătarea Cuvântului în trup? Ce înseamnă întruparea? Ce a făcut Dumnezeu întrupat? Care sunt scopul și semnificația lucrării Lui? După ce ai experimentat atât de mult din lucrarea Lui, după ce ai experimentat faptele Lui în trup, ce ai câștigat? Doar după ce vei înțelege toate aceste lucruri vei fi o persoană cucerită. Dacă doar spui că recunoști că există un Dumnezeu, dar nu te lepezi de ceea ce s-ar cuveni să te lepezi și nu reușești să renunți la plăcerile trupești la care ar trebui să renunți ci, în schimb, continui să râvnești la conforturile trupești așa cum ai făcut-o mereu, și dacă nu ești în stare să renunți la nicio prejudecată împotriva fraților și surorilor și nu plătești niciun preț ca să săvârșești multe acțiuni simple, atunci asta dovedește că încă nu ai fost cucerit. În cazul acela, chiar dacă înțelegi multe, totul va fi în van. Cei cuceriți sunt oameni în care s-au petrecut niște schimbări inițiale și care au dobândit intrarea inițială. Experimentarea judecății și mustrării lui Dumnezeu le oferă oamenilor o cunoaștere inițială a lui Dumnezeu și o înțelegere inițială a adevărului. Poate nu ești în stare să pătrunzi pe deplin realitatea adevărurilor mai profunde și mai detaliate, dar, în viața reală, ești capabil să pui în practică multe adevăruri rudimentare, cum ar fi cele care implică plăcerile tale trupești sau statutul tău personal. Toate acestea sunt efectul obținut în cazul oamenilor care trec prin procesul de cucerire. În cazul celor cuceriți, se pot observa și schimbări ale firii; de exemplu, modul în care se îmbracă, în care se prezintă și în care trăiesc – acestea se pot schimba. Perspectiva lor asupra credinței în Dumnezeu se schimbă, scopurile căutării lor le sunt clare și au aspirații mai înalte. În timpul lucrării de cucerire, și în firea vieții lor se pot petrece schimbări similare. Schimbările se petrec, dar sunt superficiale, preliminare, și mult inferioare față de schimbările firii și scopurile căutării celor care au fost desăvârșiți. Dacă în cursul cuceririi, firea unui om nu se schimbă deloc și acesta nu dobândește niciun adevăr, atunci acest om este un nimic și este complet inutil! Oamenii care nu au fost cuceriți nu pot fi desăvârșiți! Și dacă un om încearcă doar să fie cucerit, atunci nu poate fi făcut complet pe deplin, chiar dacă firile lui dau dovadă de anumite schimbări corespunzătoare în timpul lucrării de cucerire. În plus, va pierde și adevărurile inițiale pe care le-a câștigat. Există o mare diferență între numărul de schimbări ale firii în cazul celor care sunt cuceriți și al celor care sunt desăvârșiți. Însă a fi cucerit este primul pas în schimbare; este baza. Lipsa acestei schimbări inițiale este dovada că, de fapt, o persoană nu-L cunoaște deloc pe Dumnezeu, deoarece această cunoaștere vine din judecată, iar o astfel de judecată este o parte importantă a lucrării de cucerire. Așadar, toți care sunt desăvârșiți trebuie, mai întâi, să fie cuceriți; altfel, nu au cum să fie desăvârșiți.

Spui că-L admiți pe Dumnezeu întrupat și că recunoști arătarea Cuvântului în trup și, totuși, faci anumite lucruri pe ascuns, lucruri care se împotrivesc cerințelor Lui, și, în inima ta, nu te temi de El. Înseamnă oare acest lucru a-L admite pe Dumnezeu? Admiți ceea ce spune El, dar nu pui în practică acele lucruri pe care le poți pune în practică și nici nu rămâi credincios căii Lui. Înseamnă asta a-L admite pe Dumnezeu? Și, chiar dacă Îl admiți, mentalitatea ta e doar una de precauție față de El, niciodată de venerație. Dacă I-ai văzut și admis lucrarea și știi că El este Dumnezeu și, totuși, rămâi lipsit de entuziasm și complet neschimbat, atunci ești o persoană care încă nu a fost cucerită. Cei care au fost cuceriți trebuie să facă tot ce le stă în putere și, chiar dacă nu sunt în stare să pătrundă adevăruri mai înalte și e posibil ca aceste adevăruri să-i depășească, în inima lor, astfel de oameni sunt dornici să obțină acest lucru. Din cauza limitelor a ceea ce pot înțelege sunt constrânși și limitați în ceea ce pot practica. Dar cel puțin trebuie să facă tot ce le stă în putință și, dacă tu poți să faci aceste lucruri, atunci acesta e un efect obținut datorită lucrării de cucerire. Să presupunem că spui: „Având în vedere că El poate răspândi atât de multe cuvinte pe care omul nu le poate răspândi, dacă El nu este Dumnezeu, cine este?” A gândi astfel nu înseamnă că-L admiți pe Dumnezeu. Dacă-L admiți pe Dumnezeu, trebuie să demonstrezi acest lucru prin acțiunile tale. Dacă tu conduci o biserică și, totuși, nu practici dreptatea, dacă râvnești la bani și bogăție și îți însușești mereu fondurile bisericii, înseamnă asta că admiți că există un Dumnezeu? Dumnezeu este atotputernic și demn de respect. Cum poți să nu te temi dacă admiți, cu adevărat, că există un Dumnezeu? Dacă ești în stare să comiți niște lucruri atât de detestabile, Îl admiți cu adevărat? Este Dumnezeu Cel în care crezi? Cel în care crezi tu este un Dumnezeu nedeslușit; de aceea nu te temi! Cei care-L admit și-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu se tem cu toții de El – le este teamă să facă vreun lucru care I se opune sau care se împotrivește conștiinței lor; se tem, în mod deosebit, să facă orice lucru pe care-l știu a fi împotriva voii lui Dumnezeu. Doar aceasta poate fi considerată admiterea existenței lui Dumnezeu. Ce ar trebui să faci atunci când părinții tăi încearcă să te împiedice să crezi în Dumnezeu? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu când soțul tău fără credință e bun cu tine? Și cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu când frații și surorile te detestă? Dacă-L admiți, atunci, în aceste privințe, te vei comporta în mod corespunzător și vei trăi realitatea. Dacă nu reușești să acționezi concret, ci doar spui că admiți existența lui Dumnezeu, atunci ești doar un palavragiu! Spui că tu crezi în El și că-L admiți, dar în ce fel Îl admiți? În ce fel crezi în El? Te temi de El? Îl venerezi? Îl iubești din adâncul sufletului tău? Când ești mâhnit și nu ai pe cine să te sprijini, simți frumusețea lui Dumnezeu, dar, după aceea, uiți tot ce are legătură cu asta. Asta nu înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu și nici a crede în El! În cele din urmă, ce Își dorește Dumnezeu ca omul să obțină? Toate stările pe care le-am menționat, cum ar fi faptul că te crezi important, că simți că înveți și înțelegi repede lucruri noi, că îi controlezi pe ceilalți, că îi privești de sus pe ceilalți, că-i judeci pe oameni după înfățișarea lor, că-i intimidezi pe oamenii cinstiți, că râvnești la banii bisericii și așa mai departe – faptul că ai fost cucerit se va manifesta numai după ce toate aceste firi corupte ți-au fost, parțial, înlăturate.

Lucrarea de cucerire făcută asupra voastră, a oamenilor, este de cea mai profundă însemnătate: pe de o parte, scopul acestei lucrări este de a desăvârși un grup de oameni, și anume, de a-i desăvârși astfel încât să poată deveni un grup de biruitori – ca primul grup de oameni făcuți compleți, adică cele dintâi roade. Pe de altă parte, este de a le permite ființelor create să se bucure de iubirea lui Dumnezeu, să primească cea mai mare și deplină mântuire a lui Dumnezeu, de a-i permite omului să se bucure nu doar de milă și bunătate iubitoare ci, mai important, de mustrare și de judecată. De la crearea lumii și până acum, tot ce a făcut Dumnezeu în lucrarea Lui este iubire, fără pic de ură față de om. Chiar și mustrarea și judecata pe care le-ai văzut sunt tot iubire, o iubire mai adevărată și mai reală, o iubire care îi conduce pe oameni pe calea dreaptă a vieții omenești. Totuși, într-o altă privință, scopul este de a fi mărturie înaintea Satanei. Și, într-o alta, de a pune o bază în vederea răspândirii viitoarei lucrări a Evangheliei. Toată lucrarea pe care a făcut-o El are ca scop îndrumarea oamenilor pe calea dreaptă a vieții omenești, astfel încât ei să poată trăi ca niște oameni normali, pentru că omul nu știe cum să trăiască și, fără această îndrumare, n-ar trăi decât o viață deșartă; viața ta va fi lipsită de valoare și de sens și vei fi complet incapabil să fii o persoană normală. Aceasta este cea mai profundă semnificație a cuceririi omului. Voi toți sunteți urmașii lui Moab; când lucrarea de cucerire se săvârșește asupra voastră, este o mare mântuire. Voi toți trăiți într-un tărâm al păcatului și al imoralității și toți sunteți păcătoși și imorali. Astăzi, nu numai că puteți să-L priviți pe Dumnezeu, dar, mai important, ați primit mustrarea și judecata, ați primit mântuirea cu adevărat profundă, ați primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. În tot ceea ce face El, Dumnezeu e cu adevărat iubitor față de voi. El nu are nicio intenție rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca să vă analizați și să primiți această extraordinară mântuire. Toate acestea au scopul de a-l face complet pe om. De la început până la sfârșit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l mântui pe om și nu-Și dorește să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care i-a creat cu propriile Sale mâini. Astăzi, El a venit printre voi ca să lucreze, și nu este aceasta o și mai mare mântuire? Dacă v-ar urî, ar mai face El o lucrare atât de amplă ca să vă îndrume personal? De ce să sufere așa? Dumnezeu nu vă urăște și nu are nicio intenție rea față de voi. Ar trebui să știți că iubirea lui Dumnezeu este cea mai sinceră iubire. Numai din cauza neascultării oamenilor trebuie să îi mântuiască El prin judecată; altfel, mântuirea lor ar fi imposibilă. Pentru că nu știți cum să trăiți și nici măcar nu sunteți conștienți de modul în care să trăiți și pentru că trăiți în acest tărâm păcătos și imoral și voi înșivă sunteți niște diavoli imorali și murdari, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniți și mai depravați, nu-L lasă inima să vă vadă trăind în acest ținut mizerabil, așa cum trăiți acum, călcați în picioare de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeți în Infern. El vrea doar să câștige acest grup de oameni și să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al săvârșirii lucrării de cucerire asupra voastră – doar pentru mântuire. Dacă nu vezi că tot ceea ce se face asupra ta este iubire și mântuire, dacă tu crezi că este doar o metodă, o cale de a-l chinui pe om și ceva îndoielnic, atunci ai putea foarte bine să te întorci în lumea ta și să rabzi dureri și greutăți! Dacă ești dispus să te afli în acest curent și să te bucuri de această judecată și de această mântuire imensă, să te bucuri de toate aceste binecuvântări, binecuvântări care nu pot fi găsite nicăieri în lumea umană, și să te bucuri de iubirea aceasta, atunci fii bun: rămâi în acest curent pentru a accepta lucrarea de cucerire astfel încât să poți fi desăvârșit. Astăzi, se poate să înduri un strop de durere și rafinare din cauza judecății lui Dumnezeu, dar durerea aceasta este valoroasă și semnificativă. Deși oamenii sunt rafinați și demascați fără milă de mustrarea și judecata lui Dumnezeu – cu scopul de a-i pedepsi pentru păcatele lor, de a le pedepsi trupul – nimic din această lucrare nu este menit să le condamne trupul la pieire. Severele dezvăluiri prin cuvânt sunt toate în scopul de a te conduce pe calea cea dreaptă. Ați experimentat personal atât de mult din lucrarea aceasta și, în mod clar, nu v-a condus pe o cale rea! Totul este cu scopul de a vă face să trăiți o umanitate normală și totul este ceva ce umanitatea voastră normală poate să obțină. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu se face pe baza nevoilor voastre, în funcție de slăbiciunile voastre și de statura voastră reală, și nicio povară de nesuportat nu vă este pusă pe umeri. Lucrul acesta nu-ți este clar astăzi și ți se pare că sunt dur cu tine și, într-adevăr, crezi mereu că motivul pentru care te mustru, te judec și îți fac zilnic reproșuri este pentru că te urăsc. Dar, cu toate că ceea ce înduri este mustrare și judecată, în realitate, este iubire pentru tine și cea mai mare protecție. Dacă nu poți să înțelegi sensul mai profund al acestei lucrări, îți va fi imposibil să experimentezi în continuare. Mântuirea aceasta ar trebui să-ți aducă alinare. Nu refuza să îți vii în fire. Pentru că ai ajuns atât de departe, ar trebui să vezi clar importanța lucrării de cucerire și nu ar mai trebui să ai tot felul de păreri în privința acesteia!

din "Cuvântul Se arată în trup"

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#lucrarea lui dumnezeu #cuvântul lui dumnezeu #Judecata din zilele de pe urmă

0 notes

smart-girl-inside-these-walls · 8 years ago

Text

Freya a iesit de la baie, dupa ce s-a privit indelung in oglinda. Cumparase rujul rosu aprins, cu doua zile inainte, la insistentele vanzatoarei. I-a spus ca e culoarea ei, ca i se potriveste de minune si ca o sa faca ravagii la petrecere. A cedat privirilor ei, a scos cardul si a dat ultimii banuti din salariu pe nenorocirea aceea care acum parea ca i se usuca pe buze. Se gandea sa faca un retur si o reclamatie de toata frumusetea la compania producatoare, dar asta dupa petrecere. Macar asa stia ca nu se va da nimeni la ea si nici nu vor incerca sa o sarute. Vor gasi respingatoare buzele, pentru prima data in viata lor.

Isi imbraca rochia in aceeasi culoare cu rujul si isi aseza buclele negre pe umerii golasi. Se duse inca odata la oglinda mare din living si vru sa schimbe culoarea. Atragea prea mult atentia si la sani, si la picioare cu crapatura excesiv de mare si rujul era prea mult. Blestema momentul in care rochia ii iesi in cale si blestema si faptul ca luase salariul tocmai in ziua aceea. Nici prietena ei nu a fost de ajutor, rostind la telefon in repetate randuri sa o cumpere dracului odata si sa nu se mai planga atata.

Arata sexi cu sandalele negre. Nu aveau decat doua barete pe picior si una la glezna si parca ar fi pasit pe norisori. Langa oglinda mare o astepta pachetul de carti de tarot si clatina din cap. Nu isi va da singura in tarot in seara aceea. Macar atunci. Asa ca facu stanga imprejur si merse sa isi ia clutchul. A apucat clutchul dar tot la carti a ajuns. Taie cartile pe din nou si dupa ce rosti o mica rugaciune in minte aseza primele carti in forma de cruce pe masa. Nu ii placu ce a vazut asa ca le imprastie nemultumita.

Tinandu-si faldurile rochiei, in mana, iesi pe usa casei si cobori fiecare treapta cu grija sa nu cada in nas. Deschise portita din fier forjat si o lua la pas spre vila primarului Lockwood care era la doar 5 case distanta. Aerul de inceput de toamna era placut desi cateodata ii facea parul sa se ridice pe maini si ii deranja buclele atent coafate si ii dezvelea picioarele mai mult decat era admis, dar nu mai avea mult pana la vila asa ca grabi pasul. Strada principala era deja intasata de masini cu numere straine si putea auzi rasetele fortate din holul de la intrare.

Isi dorea sa nu fi ajuns chiar prima, dar nu isi suna prietena cea mai buna sa verifice daca era pe drum sau inauntru. Stia ca Genevieve uraste sa fie intrerupta din orice ar fi facut, chiar si daca nu facea nimic. Avea tabieturile ei si daca nu se schimbase in cei 300 de ani pe care ii traise pe pamant, clar nu avea sa se schimbe de acum incolo. Se strecura pe usa de la intrare si intra in salon unde se lovi de multimea de oameni imbracati la 4 ace. Ochi un chelner si lua doua pahare de pe tava pe care acesta o purta cu usurinta pe brat. Dadu primul pahar pe gat, dintr-o singura inghititura si il puse la loc pe tava cu un zambet larg pe fata. Chelnerul trecu mai departe fara sa isi arate dezgustul si Freya rasufla usurata. Apoi scana incaperea dupa capsorul blond al prietenei ei.

526 notes · View notes

7zileinfo · 5 years ago

Text

Anii mei cu bătrâna doamnă Dilema

Chiar și să nu fi scris bine, odată admis în club, începeai să te dai pe brazdă. Căci îi citeai pe ceilalți. Îi invidiai. Și cumva, talentul unei mulțimi de oameni – strânse virtual, old style, cu cerneală pe hârtie – devenea contagios.

Îmi aduc aminte ziua din 1999 în care m-a sunat cineva de la Dilema să-mi propună să scriu acolo. Era iarnă. Eram la munte. Zăpada era albă afară și scânteia din spatele perdelelor. Dar în mine era mai mult sparkle and shine în secunda aia.

DILEMA! Îți dai seama? i-am strigat nevestei, cu pulsul 180, de parcă primisem o mo��tenire de la mătușa din America.

Dilema? Wow…! mi-a răspuns ea,…

View On WordPress

0 notes

plumedepoete · 6 years ago

Link

a noua zi – Judecătorul de fond Rezumat Virgil Morel, personajul principal, se internează într-o clinică psihiatrică la indicațiile medicului său curant, Julien, prieten cu doamna Adelaide, directoarea clinicii, cu care acesta are o relație de dragoste tensionată. Dorind să scape de ea, el o omoară, punând totul în spatele lui Virgil. Urmează o investigație psihologică complicată, condusă de comisarul Marquette. Judecătorul, Claude Bernard, lovise de trei ori cu ciocanul autorității sale în masă. Era un bătrân respectabil, în jur de șaptezeci de ani, cu o față lungă, osoasă, străbătută de mii de riduri, ca o hartă geografică, care privea publicul din sala de judecată aproape flegmatic. - Declar deschisă ședința de azi! - În prima instanță, Julien Tapis împotriva Satului francez, procedura finalizată! spune grefiera, doamna Fourier, după cum scrie pe ecuson. - Bine, apărarea are cuvântul! - Nu am prea multe de spus! începuse procurorul. În toată cariera mea, nu am întâlnit niciodată un caz de crimă, cu premeditare, desigur, la fel de evident, și un criminal, cu toată deferența, atât de prost. Aveți toate probele și raportul meu la dosar! Dacă va mai fi necesar, voi interveni în timpul dezbaterii! - Prea bine, să ascultăm atunci apărarea! - Procurorul a simplificat lucrurile dincolo de toate limitele ", se conformă repede avocatul apărării, nu fără o mică răutate. Ei bine, eu cred că există și limite! În primul rând, clientul meu este medic. Foarte competent, judecând după referințe! În al doilea rând, este un om bolnav. Suferă de sindrom bipolar, cu perioade lungi de depresie și stări de spirit anormale (începând cu perioade de exuberanță patologică și terminând cu perioade de izolare excesivă, nejustificată, închidere în sine, imobilitate exacerbată, tăceri lungi și pripite, de cele mai multe ori nemotivate). Nu vă mai spun că clientul meu a fost internat în unsprezece centre medicale de psihiatrie. - Ultimul raport arată că sindromul acesta nu e ceva extrem de grav și că pacientul are discernământ! răspunse judecătorul din ce în ce mai sever. Femeia avocată zâmbește, privind către sala. - Cu toții suntem puțin bipolari, domnule judecător, dar pentru clientul meu este mai mult, o boală, o tulburare maniacală continuă, cu episoade contradictorii, deghizate foarte subtil, adesea dificil de identificat chiar și de către medici. Aceste stări se manifestă asupra pacientului una după cealaltă: când este foarte expansiv, când este foarte depresiv. Drept urmare, pacientul acționează ca un piston într-un cilindru și nu este responsabil pentru acțiunile sale. Adevăratul vinovat este statul francez, reprezentat de psihiatrii săi care l-au lăsat liber și expus efectelor bolii. Solicit ca clientul meu să fie eliberat de orice răspundere și internat într-un spital specializat, desemnat de tribunal!! - Nu, obiectă procurorul, sărind de pe scaunul său. Nu sunt de acord cu solicitarea dvs. Comisia susține, fără nici un dubiu, că clientul dvs. este într-o stare de sănătate perfectă. Nu mai vorbesc despre detectorul de minciuni! - Un raport, destul de subțire, până la urmă, nu se compară cu celelalte unsprezece", replică femeia-avocat caustic, iar detectorul de minciuni este o glumă. - Înțeleg, concluzionă judecătorul. Acuzatul, Julien Tapis, de profesie medic, are ultimul cuvânt! Julien fusese luat prin surprindere. Nu bănuise că va avea ultimul cuvânt.. - Nu-mi pasă! zise. Închisoare sau ospiciu, la fel. Îmi pare rău pentru Adelaide, sincer, dar nu mai pot face nimic! Nu știu de ce am făcut-o! Atât. - Dacă toți suntem bipolari, va trebui să dăm cu banul ! sugeră judecătorul zâmbind. Veniți la mine, doamnelor și domnilor avocați! Pile înseamnă închisoare, față, ospiciu. Judecătorul aruncă moneda, apoi o prinse. - Față! Douăzeci de ani la ospiciu, domnule Tapis, ca Monte Cristo! După aceea se întoarse spre Julien. - Peste douăzeci de ani, doctore! les médecins, face, a plus de vingt ans, le neuvième jour - le juge de fond Résumé Virgil Morel, le personnage principal, se rend dans une clinique psychiatrique selon les instructions de son médecin, Julien, un ami de Mme Adélaïde, la directrice de la clinique, avec laquelle il entretient une relation amoureus tendue. Voulant se débarrasser d’elle, il la tue, mettant tout en place derrière Virgil. Suit une enquête psychologique compliquée, dirigée par la commissaire Marquette Le juge, Claude Bernard, avait frappé trois fois avec le marteau de son autorité sur la table. C'était un vieil homme respectable, âgé d'environ soixante-dix ans,avec un long visage, osseux, traversé par des milliers de rides, comme une carte géographique, qui regardait l'assistance de la salle d'audience presque flegmatique. - Je déclare ouverte la séance d'aujourd'hui! - En premiere cour, Julien Tapis contre le Village français, procédure complète! dit le greffier, Mme Fourier, comme écrit sur le badge. - D'accord, la défense a le mot! - Je n'ai pas grand chose à dire! le procureur avait commencé. Dans toute ma carrière, je n'ai jamais rencontré un cas de crime, avec préméditation, bien sûr, aussi évident, et un criminel, avec tous déférence, tellement stupide. Vous avez toutes les preuves et mon rapport au dossier! Si plus nécessaire, j'interviendrai pendant le débat! -Trop bon, écoutons alors la défense! Monsieur le Procureur a simplifié les choses au-delà toutes limites, se conforme rapidement l'avocat de la défense pas sans un peu de malice. Eh bien, moi, je pense qu'il y a des limites! Tout d'abord, mon client est un médecin. Très compétent, à en juger par les références! Deuxièmement, il est un homme malade. Il souffre de syndrome bipolaire, avec des périodes longues de dépression et des humeurs anormales ( en commençant par des périodes d'exubérance pathologique, et finisant par périodes d'isolement excessif, injustifié, de fermeture elle-même, , immobilité exacerbée, silences long et précipité, le plus souvent démotivés). Et ne vous dis plus que mon client a été hospitalisé dans onze centres médicaux psychiatriques. - Le dernier rapport montre que ce syndrome n'est pas quelque chose de extrêmement grave et que le patient a du discernement! repondit juge de plus en plus sévère. L'avocate sourit, regardant dans la salle d'audience. - Nous sommes tous un peu bipolaires, monsieur juge, mais pour mon client, c'est plus, une maladie, un trouble maniaque continu, avec des épisodes contradictoires, déguisés très subtilement, souvent difficile à identifié même par les médecins. Ces états se manifestent sur le patient l'un dans la suite de l'autre : quand il est très expansif , quand il est très dépressif. Par conséquent, le patient agit comme un piston dans un cylindre et n’est pas responsable de ses actes. Le véritable coupable est l’État français, représenté par ses médecins psychiatres qui il l’a laissé libre et exposé aux effets de la maladie. Je demande donc que mon client soit dégagé de toute responsabilité et admis dans un hôpital spécialisé, désigné par le tribunal! - Non, objecta le procureur, sautant de sa chaise. Je ne suis pas d'accord avec votre demande. Comisia susține, sans doute, que votre client est dans une parfaite santé mentale. Je ne parle plus du détecteur de mensonge! - Un rapport, assez mince sinon, après tout, ne se compare pas avec l'autre onze ", riposta l'avocate caustique, et le détecteur de mensonges c'est une blague. - je comprends, conclut le juge. L'accusé, Julien Tapis, médecin de profession, a le dernier mot! Julien avait été pris par surprise. il n'avait pas soupçonné qu'il aurait le dernier mot. - Je m'en fiche! dit. Prison ou hospice, tout de même. Je suis désolé pour Adélaïde, honnêtement, mais je ne peux rien plus faire! Je ne sais pas pourquoi je l'ai fait! Les deux! - Si nous sommes tous bipolaires , nous devrons jouer à pile ou face! suggéra le juge en souriant. Venez vous à moi, mesdames et messieurs avocats! Pile signifie emprisonnement, face, hospice. Le juge jeta la pièce, puis l'attrapa. - Face! Vingt ans à l'hospice, monsieur Tapis, comme Monte Cristo! Après cela il se tourna vers Julien. - A plus de vingt ans, docteur!

#a plus de vingt ans #face #les médecins

0 notes

akshayakumar12345 · 6 years ago

Quote

Ranu Mandal Biography Hindi Ranu Mandal Biography - Guys apne jarur social Media par ek (Teri meri teri meri ...teri meri kahani ) Song ko suna hoga . Wo rato rat famous hone wali Ranu Mandal ki awaj hai . Aj ke es article mai ham apko Ranu Mandal ke Life Ke bareme bataenge , Wo kese Jisko ek wakt ki Roti khane keliye Nehi miltithi Etini jaldi Famous Hogeyi. Ranu Mandal Biography Hindi Ranu Mandal ka janm 5th November 1960 ko Ranaghat, West Bengal, India mai ek Garib pariwar mai hua tha. Ranu ka marriage choti umar me hi Mumbai mai rehene wale Babu Mandal se ho geyi. Babu Mandal Actress Firoj khan keliye kam karte the. Feer Ranu Mandal achha gana gate the to bo aur unke pati Bahati Kosish kr rahe the Ranu Mandal ko ek Singer banane keliye par koi Faida nehi ho raha tha. Kuchh saal bad unki ek beti ne janm lia aur bo khusi se rehene lage , Feer Unke pati Babu Mandal ki achanak Dead ho geya . Ranu Mandal ko khud ke sath sath unki beti ko bi palna tha . Ab unki singer baneka ichha mar chuka tha. Paisa ki kami ke karan bo apni Ghar Ranaghat wapas ageye par waha par vi unko jaga nehi mila Ghar walo ne unko nikal dia. Fer bo kam dhund te hue Unko ek Club mai Singing ki Job Mila . Us club me aye hue loko Ranu ki khub Tariff kar te the. Us Club mai unko bahati Kam paisa milta tha aur kisi wajase unko woh nakri chodna pada. Ranu Mandal nai Railway Station Par Bollywood ke gane gate the , waha par lok unki gane ki khub Tariff karte the aur unko Kuchh Paisa Aur khane ko Biskit dete the. Unke beti ko Maa ka eah Kam pasand nehi aya isiliye bo Ranu ko Chod ke chali geyi. Ranu Mandal Biography Esehi kuchh saal bit geya . Ek bar ek admi ne Ranu Mandal ke gane ko Record karke Social media par Upload kar dia . Kyu ko wo janta tha Ranu Mandal ka Gane ko Lok jarur pasand karenge Aur wesa hi hua. Kuch din mai unki Video Etina viral hua ki unko Bollywood ke Music Director se Offers ane lage . Unko ek Bahati Badi Tv Show mai Guest Me invite kia Geya. Show khatam honeke bad jab Bollywood ke Singer Himesh Reshammiya ne unki awaj suni to unko apni new Movie me gana ganeka ka mouka dia. Himesh Reshammiya ne ek Video share kia jis video mai wo Ranu Mandal ke sathh Gana ga rehe the. Ranu Mandal famous hone ke baad ab unke beti vi wapas achu ki hain. Aur Ranu ne vi unki beti ko apna liya hai. Dosto ea tha Ranu Mandal Biography aur unke Sad life ke bareme.

http://www.tipshindi.in/2019/09/ranu-mandal-biography-hindi.html

#SEO #Local SEO training

0 notes

news24hrou · 6 years ago

Text

Instanța Supremă ar putea dicta, luni, sentințele definitive în procesul angajărilor fictive de la Protecția Copilului Teleroman

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar putea pronunţa, luni, sentinţa definitivă în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman, în care preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat în primă instanţă la 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu.

La ultimul termen al procesului, din 20 mai, un procuror de la DNA a cerut judecătorilor să-l condamne pe Dragnea şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, pentru care a fost achitat la instanţa de fond, amintește Agerpres.

“DNA a făcut apel faţă de soluţia de achitare dată de instanţa de fond în cazul inculpatului Liviu Dragnea. Soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică. Există probatorii privind transferul de rezoluţie infracţională de la Floarea Alesu la Liviu Dragnea, atât în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu, cât şi cu privire la falsul intelectual. Instanţa de fond a stabilit că Liviu Dragnea a avut un ascendent asupra inculpatei Floarea Alesu. Vă solicităm să dispuneţi condamnarea inculpatului Liviu Dragnea şi pentru infracţiunea de fals intelectual. Dragnea este autorul moral al infracţiunii de abuz în serviciu comisă de Floarea Alesu. Vă solicităm să reanalizaţi probatoriile şi să majoraţi spre mediu pedepsele”, a spus, atunci, procurorul DNA.

Liviu Dragnea nu a fost prezent la ultimul termen de judecată, el fiind reprezentat în sala de judecată de doi avocaţi.

Completul care l-a judecat pe Dragnea este format din cinci judecătoare: Simona Daniela Encean, Tatiana Lucia Rog, Alexandra Iuliana Rus, Luciana Mera şi Rodica Aida Popa. Judecătoarea Luciana Mera va ieşi la pensie începând cu data de 1 iunie.

Procesul se află în faza de apel după ce, pe 21 iunie 2018, un complet de trei judecători de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat pe Liviu Dragnea la 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu în dosarul “DGASPC Teleorman”, care viza angajarea fictivă a Adrianei Botorogeanu şi a Anisei Niculina Stoica. Decizia de condamnare a fost luată de judecătorii Geanina Arghir şi Constantin Epure, în timp ce Ştefan Pistol a votat pentru achitarea liderului PSD.

Alte condamnări la prima instanţă:

– Floarea Alesu, fost director general al DGASPC Teleorman, 3 ani, 7 luni şi 20 de zile de închisoare cu executare;

– Rodica Miloş, fost director executiv adjunct al DGASPC Teleorman – 3 ani de închisoare cu suspendare, sub supraveghere cu un termen de încercare de 5 de ani;

– Olguţa Şefu, la data faptelor director executiv adjunct al DGASPC Teleorman – 3 ani închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de 5 ani pentru abuz în serviciu;

– Ionel Marineci, fost şef serviciu în cadrul Complexului de servicii destinat copilului şi familiei, pentru abuz în serviciu – 3 ani cu suspendare sub supraveghere cu un termen de încercare de 5 ani;

– Valentina Mirela Marica, la data faptelor şef al Complexului de recuperare şi coordonator al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei – 3 ani de închisoare cu suspendare cu un termen de încercare de 5 ani;

– Constantin Claudiu Balaban, şef al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei din municipiul Alexandria, 3 ani închisoare cu suspendare cu un termen de încercare de 5 ani;

– Nicuşor Gheorghe, la data faptelor şef al Serviciului Administrativ, Patrimoniu, Tehnic, Aprovizionare – un an închisoare cu suspendare cu termen de încercare de 3 ani;

– Anisa Niculina Stoica: un an de închisoare cu suspendare, cu un termen de supraveghere de 3 ani;

– Adriana Botorogeanu: 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, cu un termen de încercare de 4 ani.

– Încetarea procesului penal în cazul Bombonicăi Prodana, fosta soţie a lui Liviu Dragnea, aceasta achitând prejudiciul în cauză, însă ea are de plătit 1.000 de lei.

Instanţa de fond a admis atunci acţiunea civilă exercitată de DGASPC Teleorman şi i-a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 108.612 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale (drepturi salariale încasate necuvenit de către inculpatele Stoica Anisa Niculina şi Botorogeanu Adriana), fiecare în solidar pentru perioadele menţionate în rechizitoriu.

Procurorii susţin că Floarea Alesu, director executiv al DGASPC Teleorman, în schimbul unor foloase necuvenite, a procedat la menţinerea ilegală în posturi a celor două angajate – Adriana Botorogeanu şi Anisa Niculina Stoica.

Potrivit DNA, cele două angajate nu s-au prezentat la serviciu şi nici nu au prestat vreuna dintre activităţile înscrise în contractul lor muncă semnat cu DGASPC Teleorman, desfăşurându-şi de fapt activitatea la sediul organizaţiei PSD Teleorman.

DNA mai susţine că, în calitate de preşedinte al CJ Teleorman, Liviu Dragnea coordona şi controla activitatea DGASPC Teleorman, instituţie în cadrul căreia au fost încadrate Adriana Botorogeanu şi Anisa Niculina Stoica.

Procurorii afirmă că Liviu Dragnea a determinat-o pe Anisa Niculina Stoica să se angajeze şi să fie remunerată în cadrul DGASPC Teleorman.

Dragnea mai este acuzat că a contribuit, prin influenţa pe care o avea în calitate de preşedinte al CJ Teleorman, ca Adriana Botorogeanu şi Anisa Niculina Stoica să fie menţinute în funcţie la DGASPC Teleorman.

http://bit.ly/2TwI1RT http://bit.ly/2VSzTvZ

0 notes

rudyroth79 · 6 years ago

Text

Săptămâna trecută am comis ceva ce n-am comis decât, poate, de două, cel mult de trei ori în viață – și cum am fost dus foarte de timpuriu la teatru, pot afirma, fără să exagerez, că văd teatru de mai bine de șaptezeci de ani, dintre care care mai bine de cincizeci ca profesionist. Ce faptă de neiertat am comis? Am plecat de la un spectacol la pauză, renunțând să scriu despre acel spectacol. Lipsa de cultură – nu pur și simplu ignoranța, ci lipsa agresivă de cultură – mă îmbolnăvește. Am renunțat la partea a doua a spectacolului ca să nu mai văd cum o echipă care se pretinde multi-culturală își bate crâncen joc de un mare clasic, convinsă că-i face un mare serviciu aducându-l, chipurile, la zi, într-o totală nepricepere a lumii despre care a scris acel mare clasic. Și își bate joc de el, ajutată de bani mulți, judecând după scenografia acelei montări.

În seara asta m-am dus la un spectacol care nu face în jurul lui tam-tam. E făcut de oameni modești. De artiști adevărați.

Am mai văzut pe scenă, la același centru tel-avivez de fringe, Teatrul Tmu-na, trei piese ale acestui încă tânăr autor, puse în scenă de același regizor, cu aproximativ aceeași echipă de actori, botezată sobru ”Grupă de lucru”, și am dat seamă despre ele, lăudând cât am putut spectacolele văzute. E vorba de Noam Ghil, autorul pieselor ”Colonistul”, ”Teamă de incident” și ”Jucării”. Acum a văzut lumina rampei piesa intitulată ”Lady Amar” a aceluiași autor. Despre ce e vorba în această piesă?

Un bărbat în plină putere a ”răpit” de pe stradă o femeie, și o aduce într-un misterios interior, unde o dezbracă, îi ascunde hainele și trage pe ea o cămașă albă de noapte; din încăperea respectivă femeia nu mai e lăsată să plece. ”Răpirea” pare mai întâi preludiul unui viol, apoi un act de terorism sau o tentativă de șantaj, dar foarte curând iese la iveală că nu e nici una, nici alta, nici cealaltă. ”Răpitorul” e fiul femeii ”răpite” și în interiorul misterios femeia face cunoștință cu încă un bărbat, mai tânăr decât cel dintâi, și cu o femeie tânără. Cei trei temniceri ai femeii ”răpite” sunt, toți trei, copiii acelei femei. Femeia răpită își declară însă o identitate care exclude orice posibilitate a unei înrudiri a ei cu cei trei și refuză categoric să intre în jocul lor.

Între identitatea reală a femeii ”răpite” și identitatea pe care ea și-o afișează există o nepotrivire flagrantă: identitatea reală este a unei femei simple originare din Maroc, aparținând unei etnii considerate inferioare într-un Israel care încă mai cultivă prejudecăți etnice discriminatorii, în timp ce identitatea pe care femeia și-o atribuie este a unei femei ashkenazite, ”superioare” ca etnicitate, și deținând o poziție socială privilegiată, doamna Pauline Weiss, aflată în relații amicale cu persoane dintre cele mai sus-puse. Numele adevărat al femeii nu e Pauline Weiss, ci Jacqueline Amar.

Întrebarea care se pune este dacă vor reuși copiii acestei femei s-o convingă să-și recunoască identitatea reală sau vor eșua în eforturile lor – publicul a înțeles destul de repede că e vorba de o femeie suferindă psihic, care-și ascunde, din felurite motive, identitatea reală, complăcându-se în cea imaginară, foarte avantajoasă; e vorba de o femeie care ar trebui, înainte de orice, tratată de către un psihiatru, dar ea refuză cu îndărătnicie orice fel de tratament, neconsiderându-se câtuși de puțin suferindă sau nevrând să se recunoască suferindă, ba chiar grav suferindă.

Fiul cel mare încearcă s-o aducă la realitate amintindu-i, cu ajutorul unui album de înduioșătoare fotografii de familie, cine e ea de fapt. Fiul mai mic încearcă s-o aducă la realitate umilind-o. Fiica dezvăluie amănunte despre existența cotidiană dezolantă a maică-sii, care muncește ca femeie de serviciu în case din care fură sume considerabile de bani, iar atunci când nu se poate întreține în acest fel, vagabondează și culege ce se poate culege din tomberoane de gunoi.

Pentru câteva clipe pare că femeia se lasă într-un târziu convinsă de argumentele copiilor ei, că acceptă cumva, și chiar cu plăcere, identitatea pe care mai înainte refuza s-o accepte și e dispusă să se bucure de dragostea copiilor ei și de îngrijirea pe care ei sunt dornici să i-o acorde, într-o caldă atmosferă de familie. Dar – nici pomeneală – ”lady Amar” părăsește interiorul în care a fost ținută, iar ”răpitorilor” ei nu le rămâne decât să se recunoască neputincioși s-o convingă că ea le este mamă și că locul ei firesc e între ei; femeia se întoarce, păstrându-și identitatea imaginară, la penibila ei existență reală, împărțită între furtișaguri și vagabondaj. Din mândrie? Pentru că nu vrea să fie compătimită? Fiindcă preferă să-și întrețină iluziile de noblețe, în pofida mizerabilului ei trai cotidian? Din neîncredere în posibilitatea de a mai fi cândva cu adevărat fericită? Nu se poate ști…

Cititorii mei vor fi înțeles de-acum că piesa lui Noam Ghil descinde din teatrul pirandellian al identităților închipuite și asumate (”Enrico IV”, ”Să-i îmbrăcăm pe cei goi ș.a.), uneori în virtutea împrejurărilor, alteori din dorința de a beneficia de considerație socială.

Fie că publicul identifică în ea strămoșul dramaturgic, fie că nu, piesa lui Noam Ghil, foarte concentrată, se susține minunat, cu atât mai mult cu cât publicul recunoaște instantaneu, în felul în care ea expune datele problemei, prejudecățile etnice cu care se confruntă societatea israeliană de mulți-mulți ani, și care încă nu se lasă stârpite.

Într-un decor (care precis n-a costat prea mult, pare, cum se zice în teatru, făcut ”din magazie”) – o canapea, o masă, două scaune și o mescioară joasă pe care sunt fotografii de familie și lumânări, la care trebuie adăugate o jaluzea întreagă și una defectă (scenografia – Zohar Elmaliach), cei trei actori care dau viață copiilor eroinei (Yaakov Zada Daniel, care știe să pară brutal, fiind de fapt omenos și cald și vulnerabil, Victor Sabag, tânărul care pozează în macho, nu fără umor și, cu multă sensibilitate, Liz Ravian) exprimă admirabil dorința celor trei copii ai eroinei de a-și recupera mama, de a o vindeca de boală și de a o îngriji și răsfăța.

În centrul spectacolului rămâne însă mama – Orly Tubaly – cu încăpățânarea ei de a nu-și admite o altă identitate decât cea pe care a adoptat-o pentru a și-o ascunde pe cea reală și degradantă. Actrița întruchipează cu strălucire, și cu un foarte rafinat haz, aspirația eroinei ei de a fi o grande dame, cu un mers și cu atitudini de regină, iar în rostirea textului cu o autoritate care nu admite nici un fel de încontrări. Actrița mânuiește cuvertura jalnică pe care a primit-o ca să se învelească atunci când doarme pe canapea, ca și cum cuvertura ar fi o mantie regală. Ca și în rolul pe care l-a interpretat în ”Teamă de incident”, Orly Tubaly parvine să păstreze până la finalul tragic al spectacolului un anumit mister cu privire la eroina ei. Crede ea într-adevăr că e Pauline Weiss? Nu se poate ști cu certitudine. Nu se poate stabili exact măsura în care eroina ei e conștientă sau nu e, de faptul că și-a însușit, că și-a asumat o identitate străină. La fel, e mai mult decât probabil că, într-un anumit moment al desfășurării poveștii, dar interpreta nu indică precis în care moment anume, eroina ei admite că tot ceea ce i se spune despre identitatea ei reală e adevărat și, prin urmare, e chiar dispusă să accepte sprijinul copiilor ei. Odată acest adevăr admis, eroina pe care o interpretează Orly Tubaly preferă să-și trăiască jalnica viață pe care a acceptat-o și care este viața ei cea de toate zilele, decât să accepte sprijin, tratament ș.a.m.d. din partea iubitorilor ei copii. Actrița nu divulgă momentul schimbării de atitudine în comportarea eroinei ei, dar lasă să se ghicească faptul că, dacă refuză să admită identitatea ei reală, e vorba de o opțiune, o opțiune tragică, prin care e învinsă puternica ispită de a redobândi o familie.

Am plecat încântat de la spectacol, emoționat, nepăsător față de decorul ei sărac și față de scamatoriile întreprinse de scenograf pentru a face plauzibile veșmintele eroilor piesei. Spectacolul pus în scenă de Igael Sachs – am mai scris despre el că a absolvit cursurile Școlii de teatru Beit Zvi ca actor foarte promițător și s-a dedicat apoi regiei de teatru – e o mare bucurie pentru iubitorii de artă teatrală veritabilă, interesată de destine omenești mai mult decât de efecte spectaculare. Montarea are o foarte rară, foarte prețioasă ”justețe de ton”.

Regăsind-o pe excelenta, pe admirabila Orly Tubaly în acest spectacol, am fost de două ori mai bucuros că l-am văzut și că pot scrie despre el cât e de mișcător, în deplina lui modestie.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Lady Amar” – cronică de teatru de Gheorghe Miletineanu Săptămâna trecută am comis ceva ce n-am comis decât, poate, de două, cel mult de trei ori în viață – și cum am fost dus foarte de timpuriu la teatru, pot afirma, fără să exagerez, că văd teatru de mai bine de șaptezeci de ani, dintre care care mai bine de cincizeci ca profesionist.

#cronica de teatru leviathan.ro #cultură #ficţiune #Gheorghe Miletineanu #Israel #societas #teatru #Tel Aviv

0 notes

mesagerulneamt · 8 years ago

Text

Un om hâtru de pe Valea Muntelui, șef de administrație locală, spunea, acum câteva zile, că primarii au ajuns să se împartă în două categorii: cei care sunt deja la pușcărie și cei care vor ajunge. Anul judiciar 2017 îi cam dă dreptate: 4 primari sau foști primari și-au pierdut libertatea, iar alții au rămas fără funcții, ca urmare a unor hotărâri judecătorești. A fost anul lor! Cu un vârf în luna februarie, cea mai nefastă din tot anul.

* Doi după gratii, doi fără funcții

”Tonul” l-a dat Neculai Nastasă, fostul primar de Agapia, care, pe 8 februarie, a primit sentința definitivă de la Înalta Curte de Casație și Justiție în procesul cu ANI. Instanța a schimbat în totalitate hotărârea de la Bacău și a decis, definitiv, că primarul a fost în conflict de interese când a semnat două contracte de concesiune a pășunilor cu asociația crescătorilor de animale în care fiul său avea calitatea de membru fondator. Înfrângerea a fost dură. Neculai Nastasă a uzat de absolut toate căile pentru a reveni pe funcție. A atacat ordinul prefectului prin care i-a luat sfârșit mandatul, a cerut suspendarea aceluiași document, dar a mers și la Înalta Curte, cu o cerere de revizuire. N-a avut succes pe niciun front, așa că, în luna octombrie, a renunțat să se mai judece pentru anularea ordinului prin care a fost dat jos din fruntea comunității. O comunitate care, de altfel, l-a susținut chiar și după ce-a primit sentința definitivă și irevocabilă.

Ziua în care au ”picat” 3 dintr-o lovitură a fost 10 februarie. Este vorba despre doi primari de la Pipirig – Gheorghe Popa și Marcel Prună, ultimul aflat în funcție, și de primarul de Bălțătești Radu Viorel Ursache. Toți fuseseră achitați de prima instanță – Judecătoria Târgu Neamț – pentru acuzația de abuz în serviciu. A fost tipul clasic de afacere din care o anumită firmă trebuia să câștige, iar primăriile să plătească. La Curtea de Apel Bacău, însă, judecătorii au avut o viziune diferită și față de infracțiunea în sine, și față de inculpați și au pronunțat pedepse cu executare.

This slideshow requires JavaScript.

Gheorghe Popa – 3 ani, iar Radu Viorel Ursache – 2 ani și 8 luni. Marcel Prună a fost condamnat la 2 ani cu suspendare, pe un termen de încercare de 5 ani, și un an de pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi civile. El s-a adresat Înaltei Curți, uzând de o cale extraordinară de atac – recursul în casație. Era plin de speranță, când i s-a admis rejudecarea procesului și hotărât să demonstreze că este nevinovat și apoi să ceară despăgubiri la CEDO. N-a fost cazul! Magistrații au menținut hotărârea de la Bacău și, astfel, Marcel Prună a devenit primarul care și-a pierdut mandatul pentru că achitat o factură către firma lui Marius Crăciun. ”Recepția lucrărilor la drumuri s-a făcut în decembrie 2007, iar eu am intrat primar în iunie 2008”, declara Marcel Prună, cu puțin înainte de rejudecarea procesului. ”N-am făcut altceva decât să plătesc o factură, pe suma care mi-a fost imputată, pentru că veniseră fondurile guvernamentale și oricum nu puteau fi folosite în alt scop. Și, după ce-am plătit-o, în baza unor documente legale, Gheorghe Popa s-a dus și m-a reclamat”.

E adevărat, din toată povestea, reclamația lui Popa s-a dovedit a fi din seria ”cine sapă groapa altuia”.

* Hotelul Roman și stația de epurare de la Girov – afaceri corupte

Nu doar primarii au avut de pătimit în 2017, ci și oameni de afaceri cunoscuți. Printre ei se numără Lenuța Nușa Chiriac, fost consilier local PSD la Roman și administrator al SC Turoag SA, și Vasile Balcan, administrator al firmei Marsat. Pe 3 martie, amândoi au fost condamnați într-un dosar de ”folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene”. Nușa Chiriac a primit 2 ani de închisoare cu suspendare și 60 de zile de muncă în folosul comunității la Primăria Roman. Adrian Dorin Bălănescu, diriginte de șantier în perioada în care a fost renovat și extins Hotelul Roman, a fost condamnat la 2 ani și 8 luni de închisoare cu suspendare și 60 de zile de muncă la Primăria Trifești, iar Vasile Balcan, administrator al Marsat SA, a primit 1 an și 4 luni cu suspendare și 60 de zile de muncă la Primăria Roman. Instanța a decis, de asemenea, ca Turoag să plătească o amendă penală de 24.000 de lei, iar Marsat de 18.000 de lei. Totodată, părțile din dosar au fost obligate să achite Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice suma de 4.120.444 lei, cu penalități și dobânzi la zi, adică banii investiți în Hotelul Roman, dar obținuți cu documente false și inexacte. Vasile Balcan a ajutat-o pe Nușa Chiriac să justifice niște achiziții de produse, pe care, de fapt, le cumpărase de la firma unei rude. A fost suficient pentru a avea calitatea de complice în dosar. Procesul n-a fost soluționat definitiv. Acum se află pe rolul Curții de Apel Bacău, iar următorul termen a fost stabilit pentru 18 ianuarie 2018.

Un alt caz de corupție, în care sunt implicați un fost primar și un cunoscut om de afaceri, a fost soluționat pe 13 aprilie. Prin încarcerarea ambilor protagoniști.

Vasile Olaru, care a condus comuna Girov, și Petru Paleu, administratorul Energoterm, au primit câte doi ani de închisoare cu executare, deși Tribunalul Neamț pronunțase pedepse cu suspendare.

În viziunea DNA Bacău, Vasile Olaru a comis infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual, iar Petru Paleu a fost complice. Primăria Girov a semnat un contract cu Energoterm, în anul 2007, pentru canalizare și stație de epurare. Anchetatorii au stabilit că lucrările au fost făcute parțial, iar echipamentele prevăzute în contract, în valoare de peste 943.000 de lei, n-au fost predate primăriei.

Petru Paleu mai are două dosare penale pe rol, unul pentru sala de sport de la LPS Piatra Neamț, iar celălalt de evaziune fiscală. La rândul său, Vasile Olaru este judecat pentru conflict de interese. Sentința nu-l poate afecta mai mult decât cea în executarea căreia se află deja.

În schimb, un alt primar, la fel de bătăios ca Neculai Nastasă și cel puțin la fel de surprins de decizia instanței, și-a pierdut mandatul, tot din cauza unui conflict de interese. Este vorba despre Petrică Șchiopu, care a condus comuna Bârgăuani. El a cumpărat, prin primărie, materiale de construcții de la ConsumCoop, unde sora lui era administrator. Aceeași soră a achiziționat un imobil aflat în patrimoniul Primăriei Bârgăuani. Spre deosebire de alți șefi din administrație, Petrică Șchiopu a fost cercetat penal pentru conflict de interese, așa că nu credea nicicum că-și va pierde mandatul, chiar dacă o instanță civilă îl găsește vinovat. ”A fost și o sesizare penală atunci, în 2014, dar dosarul a fost clasat, deci, nefiind vorba despre penal, cred că mi se va aplica vreo sancțiune, ceva, dar n-am cum să-mi pierd mandatul”, declara primarul în ziua în care Înalta Curte a pronunțat hotărârea definitivă.

Petrică Șchiopu a fost dat jos din funcție abia spre sfârșitul lui iulie, deși decizia definitivă și irevocabilă fusese pronunțată pe 30 martie. A atacat ordinul prefectului și a cerut suspendarea. Tribunalul Neamț i-a respins cererea de suspendare, iar anularea se va judeca în 2018, al patrulea termen al procesului fiind stabilit pentru 17 ianuarie.

* Primarul de Roman – sub spectrul demisiei

Pe Lucian Micu, primar de Roman, ANI l-a găsit incompatibil pe vremea când era viceprimar, în 2012. Simultan, deținea și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Municipal de Urgență Roman. Micu a atacat raportul inspectorilor de integritate la Curtea de Apel Bacău, susținând că a fost desemnat de consiliul local în CA-ul spitalului. Pe 20 octombrie, însă, instanța i-a respins acțiunea, ca neîntemeiată. În prima conferință de presă, Lucian Micu a declarat că va merge cu procesul la Înalta Curte: ”Însă vreau să spun foarte clar că, în condițiile în care va fi – din nou – o sentință defavorabilă, nu voi avea nicio problemă în a-mi depune demisia din funcția de primar și nu mă voi prevala de tertipuri pentru a prelungi un eventual ordin de încetare a mandatului venit din partea Prefecturii. Voi respecta întru totul decizia instanței judecătorești, însă am dreptul la această apărare, la această cale de atac și voi uza de ea cu toată încrederea și speranța că lucrurile vor evolua în direcția în care îmi doresc”.

* Eternul incompatibil Dan Constantin

În privința unui alt personaj cunoscut, cu antecedente inegalabile în materie de integritate, ”direcția” pe care și-o dorea, n-a funcționat. Dan Vasile Constantin a fost declarat incompatibil, definitiv și irevocabil, după un război, de 3 ani, cu ANI.

”Dan Vasile Constantin s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, în perioada exercitării mandatului de consilier județean, a încheiat și semnat (în calitate de furnizor) un contract de furnizare produse, în valoare totală de 4.300 Lei, fără TVA, între SC LOCATO SRL (societate în cadrul căreia acesta deține funcția de administrator special) și Compania Județeană APA SERV SA (companie în cadrul căreia acesta deține calitatea de reprezentant al CJ Neamț în Adunarea Generală a Acționarilor)”.

Curtea de Apel Bacău a dat dreptate inspectorilor de integritate, iar Înalta Curte a menținut decizia. Dar, probabil, n-a motivat-o încă. Oricum, DVC a declarat că va demisiona din funcția de consilier județean de îndată ce va primi hotărârea judecătorească. N-a făcut-o încă. În cazul lui, era oarecum firesc ca, după ce-a pierdut funcțiile de președinte al Consiliului Județean Neamț și de prefect, tot pe ”mâna” ANI, să fie debarcat și din funcția de consilier județean. I-a mai rămas alternativa să candideze la vreo primărie de comună, peste câțiva ani, că numai în funcția de primar n-a fost declarat incompatibil încă.

* Aurora Bălan – 3 ani cu executare

Un alt primar care a ajuns după gratii în 2017 este Aurora Lazăr Bălan. Acuzată de abuz în serviciu, ea a fost condamnată la trei ani cu suspendare de magistrații Tribunalului Neamț, însă, la Curtea de Apel Bacău, s-a întâmplat la fel ca în cazul lui Olaru și al primarilor de la Bălțătești și Pipirig. Instanța a dispus executarea pedepsei și i-a interzis dreptul de a mai ocupa vreo funcție publică 2 ani după eliberare.

Procurorii DNA, care au trimis-o în judecată, au stabilit că ea a vândut două terenuri, unul de 10.000 mp și celălalt de 2.200 mp, care nu aparțineau primăriei. ”Pentru a crea aparența de legalitate a acestor tranzacții, Bălan Lazăr Aurora a inițiat adoptarea a trei hotărâri de consiliu local, prin care aceste terenuri au fost atestate ca făcând parte din domeniul privat al comunei și care au stat la baza intabulării lor în Cartea Funciară. Prin hotărârile respective, s-a aprobat și vânzarea celor două terenuri”, se arată în rechizitoriu. Anchetatorii au stabilit că moștenitorii au fost prejudiciați, iar Primăria Gârcina a încasat, necuvenit, 335.000 de lei.

* Gheorghe Ștefan – marele eliberat

Printre atâția primari sau foști primari ”decapitați” de instanțe, Gheorghe Ștefan a fost singurul pe care justiția l-a eliberat în 2017. El avea o condamnare definitivă în dosarul Microsoft, de 3 ani și 6 luni, din care executase, în luna august, 297 de zile în detenție, la care s-au adăugat 235 de zile de arest preventiv și 13 zile considerate ca executate în urma muncii prestate. Instanțele din Ploiești au ținut cont de ”comportamentul pozitiv” de după gratii, i-au redus mai întâi pedeapsa, de la 6 ani la 3 ani și jumătate, iar, ulterior, au dispus eliberarea lui.

Ștefan a fost condamnat însă, tot în 2017, la jumătatea lunii mai, la 8 ani și 2 luni de închisoare, în dosarul Poșta Română, în care este acuzat de trafic de influență, spălare de bani și abuz în serviciu. Tribunalul București a dispus, de asemenea, confiscarea specială a sumei de 422.138,07 lei și a 35.306 de euro.

Anchetatorii au stabilit, printre altele că, la cererea lui Gheorghe Ștefan, omul de afaceri Marian Constantinof a achitat din conturile SC Posh Telecom Solutions SRL suma de 302.845 lei către o societate controlată prin interpuși de fostul primar, pentru achiziționarea de publicitate în municipiul Piatra Neamț. Tot la solicitarea lui Gheorghe Ștefan, Marian Constantinof a achitat costurile deplasării și ale unui cantonament în Italia, pentru echipa de fotbal Ceahlăul Piatra Neamt: 39.417 lei și 35.306 euro. De asemenea, la data de 3 septembrie 2009, Marian Constantinof, prin societatea la care era asociat, a plătit 10.000 lei pentru Gheorghe Ștefan și soția sa, reprezentând costul unui sejur la Mamaia. În momentul de față, dosarul prin care Gheorghe Ștefan a atacat decizia Tribunalului București se află, la al patrulea termen, pe rolul Curții de Apel din Capitală, care va pronunța hotărârea definitivă.

* Profesoara Crinela Marc – liberă și nemulțumită

Tot în registrul penal, dar într-o cu totul altă zonă a lui, se înscrie profesoara preoteasă Crinela Marc, condamnată pentru relații sexuale cu un minor. Cazul a ținut, luni bune, primele pagini ale ziarelor locale și centrale și a dat prilej unor comentarii și opinii contradictorii. Pe 28 noiembrie, după un singur termen real de judecată, Judecătoria Piatra Neamț a decis s-o condamne pe Crinela Marc la o pedeapsă de un an și jumătate, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 3 ani.

Pedeapsa complementară, însă, a nemulțumit-o cel mai mult pe inculpată: interzicerea, pe o durată de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 Cod penal, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; f) dreptul de a fi tutore sau curator; g) dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.

Instanța a decis, de asemenea, ca profesoara să plătească daune de 50.000 de lei soților Săndulache, părinții care au rămas fără singurul lor copil. În afară de interzicerea dreptului de a profesa, despăgubirile – în respingerea cărora a insistat, prin avocata ei – au determinat-o pe Crinela Marc să atace hotărârea judecătoriei. Cel mai probabil, în cursul anului 2018, acest dosar va fi soluționat definitiv. Cu mențiunea că este dosarul în care s-a judecat strict întreținerea de relații sexuale, fără a se ajunge, însă, până la efectuarea unui test ADN – solicitat, de altfel, de soții Săndulache -, pentru a se stabili cine este tatăl fetiței născute în acest an de Crinela Marc.

Un alt dosar se află, de luni bune, în investigarea parchetului, obiectul fiind ”determinarea sau înlesnirea sinuciderii”. Și abia în această cauză profesoara va trebui să răspundă pentru că elevul ei s-a aruncat în Bistrița, copleșit de discuțiile dintre colegii lui, de sarcina profesoarei și de decizia ei de a pune capăt relației. Anchetatorii vor stabili, de asemenea, dacă Marius Săndulache a fost singurul elev față de care profesoara a ”greșit” sau au mai existat și alții. Ce se știe sigur este faptul că, în ziua în care s-a sinucis, Marius Săndulache a avut mai multe convorbiri telefonice cu Crinela Marc. De fapt, ea a fost ultima persoană cu care a discutat.

Cristina MIRCEA

ANALIZĂ Anul judiciar 2017: primari și afaceriști puși la zid de instanță Un om hâtru de pe Valea Muntelui, șef de administrație locală, spunea, acum câteva zile, că primarii au ajuns să se împartă în două categorii: cei care sunt deja la pușcărie și cei care vor ajunge.

#aurora lazar balan #crinela marc #Curtea de Apel Bacau #Dan Vasile Constantin #DNA #DNA Bacău #gheorghe popa #Gheorghe Stefan #Înalta Curte de Casație și Justitie #marcel pruna #Marius Crăciun #Marius Săndulache #Neculai Nastasă #Nușa Chiriac #petrica schiopu #Petru Paleu #radu ursache #Vasile Balcan #Vasile Olaru

0 notes