#Maria Filotti

[venicepearl]

Maria Filotti (9 October 1883, Batogu, Brăila County, Romania – 5 November 1956, Bucharest, Romania) was a Romanian actress. She was described as one of the "prestigious actors of the great realistic school" and the "directress" of a theater "that made an important contribution to transmitting the experience from one generation to the next."

Filotti was the grandmother of Romanian actor, Şerban Cantacuzino. Cantacuzino made his acting debut opposite Filotti in The Prince and the Pauper at the Bucharest National Theatre when he was eleven years old.

[rudyroth79]

Știri: Festivalul ”Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila” (13 – 22 septembrie 2019, Brăila) Ediţia 2019 a Festivalului ”Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila” va fi dedicată memoriei cunoscutei regizoare Cătălina Buzoianu, Cetăţean de onoare al Brăilei.

[steliosagapitos]

       Theater Maria Filotti/Teatrul Maria Filotti, in Brăila, Romania.

[romanmigracs]

Színház- és Filmművészeti Egyetem - NYÍLT LEVÉL

Mi, a romániai színházi és zenei előadó-művészeti szervezetek igazgatói, támogatásunkról biztosítjuk a budapesti Színház- és Filmművészeti Egyetem (SZFE) tanárait és hallgatóit. Szomorúan és aggodalommal tekintünk arra a durva beavatkozásra, amely a budapesti Színház- és Filmművészeti Egyetem szervezeti felépítésében történt, s amely által az Egyetem vezetését egy olyan alapítványra ruházták át, amelynek a kuratóriumát politikai szempontok alapján nevezték ki. Úgy gondoljuk, hogy az államnak kötelessége támogatni az egyetemi művészképzést, és mindennél fontosabb, hogy az Egyetem megőrizhesse autonómiáját, az akadémiai szabadságot és a szólás szabadságát, anélkül, hogy bármely politikai párt ráerőltethetné programját és anélkül, hogy csatlakoznia kellene bárminemű politikai doktrínához. Hisszük, hogy a budapesti Színház- és Filmművészeti Egyetem életébe történt ilyen mérvű beavatkozás károsan érinti a teljes kulturális életet.

Csatlakozunk azon személyekhez és intézményekhez az európai kultúra térségéből, akik szolidaritásukról biztosították a SZFE hallgatóit és Szenátusát.

1 Ada Hausvater, igazgató - Mihai Eminescu Nemzeti Színház, Temesvár

2 Adrian Tibu, igazgató - Gong Színház, Nagyszeben

3 Alexandru Boureanu, igazgató - Marin Sorescu Nemzeti Színház, Craiova

4 Anca Dana Florea, igazgató, - Masca Színház, Bukarest

5 Anna Maria Popa, igazgató - Andrei Mureșanu Színház, Sepsiszentgyörgy

6 Gáspárik Attila, igazgató - Nemzeti Színház, Marosvásárhely 7 Bogdan Costea, igazgató - Ioan Slavici Klasszikus Színház, Arad

8 Călin Mocanu, igazgató - Țăndărică Bábszínház, Bukarest

9 Carmen Steiciuc, igazgató - Matei Vișniec Színház, Suceava

10 Constantin Cotimanis, megbízott igazgató - Alexandru Davila Színház, Pitesti

11 Cosmin Brehuță, igazgató - Elvira Godeanu Drámai Színház, Târgu-Jiu

12 Cosmin Crețu, igazgató - Tudor Vianu Színház Giurgiu

13 Cristian Hadjiculea, igazgató - Vasile Alecsandri Nemzeti Színház, Jászváros

14 Eduard Sisu, igazgató - Gulliver Színház, Galați

15 Eliza Noemi Judeu, igazgató - Bacovia Megyei Színház, Bákó

16 Elvira Râmbu, igazgató - Regina Maria Színház, Nagyvárad

17 Emanuel Petran, igazgató - Puck Bábszínház, Kolozsvár

18 Erwin Șimșensohn, igazgató – Állami Színház, Konstanca

19 Florin Toma, igazgató - Fani Tardini Drámai Színház, Galați

20 Gabriel Popescu, igazgató - Ariel Színház, Râmnicu-Vâlcea

21 Gavril Cadariu, igazgató - Ariel Színház, Marosvásárhely

22 George Ivașcu, igazgató - Metropolis Színház, Bukarest

23 George Mihăiță, igazgató, - Vígszínház, Bukarest.

24 Gheorghe Colceag, igazgató - Kisszínház, Bukarest

25 Gianina Cărbunariu, igazgató - Fiatalok Színháza, Piatra-Neamț 26 Ioana Bogățan, igazgató - Prichindel Színház, Gyulafehérvár 27 Ion Caramitru, igazgató - I.L.Caragiale Nemzeti Színház, Bukarest

28 Albu István, igazgató - Figura Stúdió, Gyergyószentmiklós

29 Bocsárdi László, igazgató - Tamási Áron Színház, Sepsiszentgyörgy

30 Laurențiu Pleșa, igazgató Merlin Színház, Temesvár

31 Lucian Sabados, igazgató - Maria Filotti Színház, Brăila

32 Marius Bodochi, igazgató - Román Drámaírók Színháza, Bukarest

33 Marius Rogojinschi, igazgató - Vasilache Színház, Botoșani

34 Mc Ranin, igazgató - Tony Bulandra Színház, Târgoviște

36 Mihaela Rus, igazgató - Toma Caragiu Színház, Ploiești

35 Mihaela Soloceanu, igazgató - Arlechino Színház, Brassó

37 Mihai Maniuțiu, igazgató - Nemzeti Színház, Kolozsvár

38 Mihai Panaitescu, igazgató - Művész Színház, Déva

39 Nicolae Pungă, igazgató - Stela Popescu Színház, Bukarest

40 Ovidiu Caiță, művészeti igazgató - Északi Színház, Szatmárnémeti

41 Romică Stan, igazgató - "Căluțul de mare" Színház, Konstanca

42 Kányády Szilárd, igazgató - Csíki Játékszín, Csíkszereda

43 Traian Apetrei, igazgató - Mihai Eminescu Színház, Botoșani

44 Vasile Muraru, igazgató - C.Tănase Színház, Bukarest

45 Vlad Zamfirescu, igazgató - L.S. Bulandra Színház, Bukarest

[the-bcritic-stuff]

Imersiune și noile media

Imersiune și noile media

  Interviu cu Irina Moscu   Nominalizată anul acesta la Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie, Irina Moscu este autoarea unora dintre cele mai moderne și mai percutante spații din teatrul românesc al ultimilor ani. Regizori inovatori, care au de spus ceva consistent despre lumea de astăzi, au invitat-o adesea să le conceapă universul vizual. Decorurile sale au…

[stiri-noi]

Comedii în chip şi fel la festivalul “Zile şi nopţi de teatru la Brăila” - Adevărul

[news24hrou]

Forțele Navale Române sărbătoresc Ziua Armatei

Forţele Navale Române sărbătoresc Ziua Armatei în şase garnizoane militare, unde vor fi organizate ceremonii oficiale pentru cinstirea memoriei eroilor Patriei.

Joi, 25 octombrie, vor fi organizate expoziţii de tehnică şi armament şi activităţi culturale la Constanţa, Mangalia, Tulcea, Brăila, Babadag şi Bucureşti.

La Tulcea, ceremonia militară şi religioasă are loc începând cu ora 10.00, la Cimitirul Eroilor.

La Constanţa, ceremonia va avea loc în Cimitirul Central la Monumentul Eroilor din cel de-Al Doilea Război Mondial, începând cu ora 10.00, iar în intervalul orar 11.00 – 17.00 va fi prezentată publicului o expoziţie de tehnică, armament şi echipamente militare din dotarea Forţelor Navale şi a Forţelor Terestre, în parcarea de la Mall VIVO. La ora 19.00, marinarii militari se vor retrage cu torţe pe traseul Piaţa Ovidiu – Bulevardul Tomis – Prefectură, notează Agerpres.

La Mangalia, ceremonia militară şi religioasă se va desfăşura în Piaţa Republicii, în intervalul orar 11.00 – 12.00.

Brăilenii sunt invitaţi joi să asiste la ceremonia militară şi religioasă ce se va desfăşura în Piaţa Independenţei, la Monumentul sublocotenentului erou Ecaterina Teodoroiu, începând cu ora 10.00, iar în intervalul orar 09.00 – 18.00, marinarii militari vor prezenta elevilor Colegiului Naţional “Gheorghe M. Murgoci” o expoziţie de tehnică, echipamente militare şi un atelier de lucrări de matelotaj. Seara, marinarii brăileni se vor retrage cu torţe, începând cu ora 20.00, pe traseul Teatrul “Maria Filotti” – Catedrala Naşterea Domnului.

Tot joi, la Babadag, infanteriştii marini vor participa la ceremonia militară şi religioasă ce va avea loc la Monumentul Eroilor, în intervalul orar 10.00 – 11.00.

La Bucureşti, începând cu ora 09.00, reprezentanţii Forţelor Navale Române vor participa la ceremoniile organizate cu prilejul Zilei Armatei, la Monumentul Eroilor Patriei, de la Universitatea Naţională de Apărare “Carol I” şi la Monumentul Eroilor Genişti – din Piaţa Leu.

Conducerea SMFN va lua parte şi la activităţile organizate de Ministerul Apărării Naţionale în Parcul Carol, unde, de la ora 15.00, vor avea loc ceremonii militare de depunere de coroane şi de decorare a Drapelelor de Luptă ale unor structuri din Armata României.

https://ift.tt/2EJAn4j https://ift.tt/2D4xfyb

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on https://jurnalulbucurestiului.ro/umbre-inca-un-succes-rasunator-al-t-n-b/

UMBRE, inca un succes rasunator al T.N.B.

Umbre – de Marilia Samper este un spectacol alert, viu, fulminant chiar, care te tine cumva tainic legat parca de scaun, vrajit, in asteptare, mai ceva ca o ecranizare a unui roman policier celebru.

Spectacol plin de poezie și bine invaluit in mister, avand un final pe cat de neașteptat pe atat de frumos, plasat oarecum simbolic în inima pădurii, vechi loc ancestral incarcat de un simbolism aparte si în care sălășluiesc mai toate visele si temerile noastre pe cat de vechi pe atat de universal valabile, ancestrale am putea spune, arhetipale chiar, locul din care doar prin propriile puteri  putem ieși candva la lumină, evident ca mult mai puternici decât am intrat.

Aici se vede maiestria lui Vlad Cristache, cel care manuieste practic tot ce inseamna regie, scenografie, ilustrație muzicală si lighting design.

Artist polivalent al scenei acesta transforma decorurile, le sujuga personajelor, le face sa vibreze odata cu acestea, realizand imposibilul: decorurile devin al 9-lea personaj, personaj cu nimic mai prejos decat celelalte si care “traieste” la intensitate maxima drama fiecaruia dintre ele si drama noastra a tuturor.

O piesă in care desi se vorbeste deschis despre pierderea temporara sau, de ce nu, definitiva, a fiintelor iubite, dar in care isi gaseste locul cu prisosinta regăsirea de sine, regasirea in absolut, odata cu limpezirea, clarificarea, obtinerea alchimic realizata a seninătății noastre interioare, si asta doar după o lungă si mai ales grea suferință in care, din pacate, multi se pierd cu totul. Dar asta e viata, viata adevarata …

Umbre – TNB, În imagine, de la stânga la dreapta: Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu, Gheorghe Visu, Mariana Mihuţ, Emilian Mârnea, Gavril Pătru

  “Mi-am dorit să scriu despre absență și, până la urmă, am ajuns să scriu o poveste de dragoste”, declara scriitoarea Marilia Samper despre aceasta frumoasa piesă. Si aici regizoarea chiar are dreptate, este cea mai frumoasa poveste moderna de dragoste transpusa scenic din aceasta stagiune. Si merita savurata pana la capat.

Daca ceva uimeste la aceasta piesa, din prima, atunci distributia este aceea. Punctul culminant de imersie in transpunerea scenica este astfel preasignat, spectatorul neputand sa ramana insensibil la asa o distributie de marca.

  Daca personajele principale Bătrânica – MARIANA MIHUȚ si Bătrânelul – VICTOR REBENGIUC nu mai au nevoie de nici o prezentare, ele fiind deja stele consacrate ale scenei si ecranului romanesc,

personajele Mama – ANA CIONTEA si Tatăl – GHEORGHE VISU au deja si ele, de mult timp incoace, drumul pavat spre o consacrare cel putin similara, o consacrare care este mai mult decat meritorie. Si asta pe buna dreptate!

  O interpretare de exceptie ii apartine insa rolului Bărbatul – MIRCEA RUSU, rol care convinge, fiind mai mult decat credibil ca transpunere scenica si interpretare artistica. Un tata bantuit de himere, grijuliu, oarecum tiranic, banuitor dar totodata cald si profund uman.

Rolul Străinul – GAVRIL PĂTRU este plin de dramatism si contribuie esential la mentinerea suspansului si al ritmului alert al piesei. Intotdeauna intr-o drama el este cel supus supliciului, cel sacrificat spre “binele” societatii locale.

Interpretarea personajului Fata – ALEXANDRA SĂLCEANU este insa magistrala, actrita reusind sa puncteze esential in piesa in toate aspectele (se vede aici clasa, nivelul si, de ce nu, si pregatirea academica de exceptie).

Personajul si partenerul ei, Băiatul – EMILIAN MÂRNEA este si el unul extrem de credibil, de convingator, viu, transpus cu un realism scenic bine conturat in economia piesei.

Piesa traversata de un puternic mesaj contemporan, in realitate insa ea este de fapt perfect atemporala si univerrsala, este daca vreti o capodopera extrem de puternic conturata si aflata oarecum in contradictie clara cu miscarea feminista propagata in presa de o anumita parte a societatii asa-zis civile si apartine unei bine cunoscute scriitoare si regizoare hispanice, ale carei piese sunt in prezent montate pe cele mai importante scene din Barcelona – Marilia Samper, cea care are taria de a afirma public, cu un curaj tipic celor cu sange latin, despre opera sa urmatoarele:

“Sunt interesată de natura umană și de ceea ce motivează oamenii să acționeze, uneori în moduri ciudate. În scrierile mele am încercat să explorez laturile întunecate ale individului, să cercetez amănunțit temerile, obsesiile, dorințele, mereu într-un context recognoscibil, cu care spectatorul să se poată identifica, dar lăsând spațiu pentru imaginație și poetic”.

Vlad Cristache ne propune de asta data o piesă tip puzzle, o imbinare perfecta a timpului trecut cu cel prezent, imbinare dusa la extrem, din care nu lipsesc accentele de roman policier, piesa în care se intersectează tragic destinele a trei familii (trei generatii – trei tragedii, fiecare pe palierul ei), tragedii marcate fie de pierderi, fie de despărţiri, despartirea fiind parca tema centrala a piesei, redand astfel o poveste palpitantă şi rezultand un spectacol scenic emoţionant, uman si umanizant, despre puterea de a lua viaţa de la capăt, indiferent de vicisitudinea condiţiilor impuse de mediu.

O montare extrem de convingatoare sustinuta de o distribuție pe masura, extraordinară chiar si care reunește de aceasta data nu mai putin de trei generații de actori, toti sub îndrumarea unuia dintre cei mai talentați regizori tineri ai momentului.

Piesa este transpusa scenic tinand cont de  cateva numere sacre, simbolice, a caror universalitate e unanim recunoscuta.

  Trei generatii de actori aflati in trei tragedii, fiecare desfasurandu-se aparent independent si doar pe palierul ei.

Rezulta un spectacol în care personajele traiesc si își trăiesc drama personală individualizandu-se parca până in momentul in care, treptat, treptat, povestea fiecăruia se întrepătrunde cu povestea celuilalt, totul devenind un urias puzzle care, odată rezolvat, va dezvălui o imagine finală impresionanta, puternic umana, calda, transmitand un mesaj clar acestei lumi bolnave de egoism: o iubire cladita pe durere este imposibil sa fie erodata de factorii externi, indiferent care ar fie ei si cat de puternic se manifesta.

Acum aveți o sansa unica, aceea de a-i revedea pe Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc (din nou împreună pe scena TNB, după o pauză de 5 ani), pe Ana Ciontea și Gheorghe Visu (ambii premiați la Premiul Uniter din acest an pentru roluri secundare dintr-un alt spectacol regizat tot de Vlad Cristache, Suflete moarte de la Teatrul de Comedie), pe Mircea Rusu, Gavril Pătru și pe tinerii Alexandra Sălceanu și Emilian Mârnea.

Pe 17 și 18 mai 2017, Marilia Samper, autoarea piesei Umbre, a venit la premiera spectacolului pus în scenă de Vlad Cristache si echipa sa si a fost mai mult decat incantata in a aprecia modul in care mai tanarul regizor roman  a reusit sa-i transpuna scenic creatia.

Marilia Samper, dramaturg și regizor spaniol, nu este insa la prima sa vizită în București, prima având loc, în urmă cu trei ani, la Teatrul Odeon, cu ocazia unui spectacol-lectură bazat pe exact aceeași piesă – UMBRE.

  ***

  Daca ar fi sa redau in cateva cuvinte modul in care regia lui Vlad Cristache a influentat desfasurarea piesei as spune simplu:

Magistral si Senzational! 

  ***

  Fiind unul din cei mai apreciați regizori ai tinerei generații, cu un debut mai mult decat promițător în 2010 la Teatrul Maria Filotti din Brăila și o serie de confirmări ulterioare, spectacole realizate pe scene din București, Piatra Neamț, Ploiești sau Tulcea, Vlad Cristache creaza de asta data o iluzie extrem de credibila, un spectacol ce merita inregistrat si pastrat in fonoteca de aur a dramaturgiei romanesti. Pentru ca depaseste cu mult barierele traditionale ale unei transpuneri scenice.

Piesa Umbre beneficiaza, asa cum am afirmat anterior, de o distribuție excepțională, distributie ce reunește apreciați actori ai scenei românești, din trei mari generații, Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea.

Piesa UMBRE se joacă in cocheta Sala Atelier, loc unde trăirile actorilor și respirația întretăiată de emoție a spectatorilor aproape că se ating si contopesc. O locatie perfecta pentru o montare magistrala! 

  ***

  Marilia Samper (regizor, dramaturg)

  Anterior, piesa UMBRE a mai cunoscut o montare chiar în regia autoarei, în 2012, la Teatrul Naţional din Catalonia, eveniment pe care regizoarea Marilia Samper il consideră drept un moment deosebit de important în cariera sa artistica.

Regizoare a mai pus în scenă şi alte piese, proprii dar şi ale altor autori.

Despre piesa UMBRE, autoarea mărturisește:

“Mi-am dorit să scriu despre absență și, până la urmă am ajuns să scriu o poveste de dragoste. Proiectul s-a născut din dorința mea de a scrie despre ceea ce mă emoționează. Îmi place să fac speculații despre cum se poate trăi, simți, suferi. Despre cum facem față unei situații de suferință extremă. Nu mi-am dorit un thriller, sau o poveste polițistă, ci o poveste despre personaje care se confruntă cu absența.”

  Născută în Brazilia, în 1974, dintr-un tată spaniol şi o mamă braziliană, Samper obişnuieşte să scrie în castiliană, după care textele ei sunt traduse în catalană.

Desemnată dramaturg-rezident al Sălii Beckett din Barcelona pentru stagiunea 2016-2017, ea urmează să-şi monteze pe această scenă piesa La alegria/Bucuria.

    ***

  Traducere: Florin Galiș și Iunia Mircescu

Regie: Vlad Cristache

Scenografie: Vlad Cristache

Ilustrație muzicală: Vlad Cristache

Lighting design: Vlad Cristache

Asistent regie: Teodora Petre

Asistent Scenografie: Silvia Nancu

Regia tehnică: Marcel Bălănescu

Lumini: Cristian Simon

Sunet: Domnița Stoian

Durata: 2 h 15 min / Pauză: Nu

Foto şi afiş de Florin Ghioca, TNB

[rudyroth79]

Premiera absolută a piesei „Suflete tari” de Camil Petrescu

Premiera absolută a piesei „Suflete tari” de Camil Petrescu

Acum 98 de ani (12 mai 1922) avea loc premiera absolută a piesei Suflete tari de Camil Petrescu, la Teatrul Naţional din Bucureşti, prima piesă scrisă de acesta care a văzut lumina rampei. Regia: Paul Gusty. În distribuţie: Maria Filotti şi George Ciprian. În 1925, piesa apărea în volum la Editura Casei Școalelor.  

Dramă în trei acte de Camil Petrescu, având inițial subtitlul Nebunia lui Andrei…

[the-bcritic-stuff]

Mic tratat asupra ființei în lumea largă

Mic tratat asupra ființei în lumea largă

Dacă în urmă cu un deceniu, cîteva teatre din țară, ca „Maria Filotti” din Brăila, „Andrei Mureșan” din Sfîntu Gheorghe sau „Toma Caragiu” din Ploiești explodau cu propuneri provocatoare, oferind noile direcții ale teatrului românesc, în ultimii ani, pare că locul acesta îi revine Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad.

Funcționează aici o garnitură de regizori cu…

[stiri-noi]

Începe Festivalul “ZILE ŞI NOPŢI DE TEATRU LA BRĂILA” - Obiectiv Vocea Brailei

[rudyroth79]

Ion I. Cantacuzino (1908–1975), fiul actriței Maria Filotti și al inginerului Ion Cantacuzino, a jucat un rol important în cinematografia românească aflată la începuturile ei, fiind și un critic de film apreciat.

De formație medic psihiatru, a activat cu mult talent și în noua artă, regizând filme documentare și artistice. Între acestea: ”Castelul Peleș” (1941), ”Datini din străbuni” (1942), ”Războiul nostru sfânt” (1942), ”Evoluția si misiunea poporului român: din cartea vieții neamului românesc/Noi” (1942), ”Rapsodia română” (1943), ”Țara Oltului/Valea Oltului” (1943). A fost producătorul filmului ”O noapte furtunoasă (1943) după I. L. Caragiale, scenariul și regia: Jean Georgescu.

Interesant este că dorința de a face artă cinematografică a dorit să și-o perfecționeze de la cei mai buni profesioniști ai vremii sale, făcând pentru aceasta vizite în studiourile de film europene.

În cartea sa, ”Întâlniri cu cinematograful”, doctorul și cineastului Ion I. Cantacuzino relatează două astfel de vizite. Prima era în 1922 și se petrecea la Berlin pe platoruile firmei UFA. Acest studio era situat într-o grădină zoologică de lângă capitala germană, iar vizita românului fusese mijlocită de scenograful Ernst Stern, de origine român, care era unul dintre principalii scenografi ai studioului respectiv. Cantacuzino povestește în amintirile sale: ”Stern ne-a spus că lucrează la un film cu Pola Negri, intitulat Die Flamme, și ne-a invitat să participăm la luările de vederi. Așteptarea pasionatului spectator de filme ce eram a avut o decepție în fața acestei hardughii cu foarte puține instalații tehnice”, scrie Cantacuzino, prea puțin impresionat de felul în care se turna un film mut. Și continuă: ”Îmi închipuisem a vedea o mulțime de reflectoare și o armată de tehnicieni. Dar în studioul de la Zoo nu se mai turnau scene de mare montare, iar scena la care asistam se întâmpla să fie foarte restrânsă, cu o scară pe care Pola Negri, plină de temperament, o urca, certându-se cu cineva.”

Cineastul român a avut ocazia după 10 ani să viziteze un alt studio cinematografic european. De data aceasta era la Paris, la Paramount, unde el și mama lui, actrița Maria Filotti, fuseseră invitați de marea actriță Elvira Popescu, în 1932.

Ion Cantacuzino notează: ”Acum era vorba despre un studio de filme sonore. Și anii care trecuseră de la primul meu contact cu o fabrică de filme aduseseră schimbări. Capitonajul zidurilor pentru sonorizare schimbase complet înfățișarea platoului înțesat de tehnicieni ce se mișcau într-o pădure de aparate și de reflectoare.”

Criticul de film Manuela Cernat are o mare admiraţie pentru el, considerând că ”avem nevoie de astfel de modele, cu o deschidere culturală de renascentist: a fost nu doar un mare critic de film, întemeietorul istoriografiei filmului românesc, ctitorul unor instituţii ale cinematografiei noastre, dar a şi susţinut o serie de conferinţe publice, a fost şi doctor în medicină, psiholog şi psihiatru, autor de scenarii, regizor şi producător de filme şi cronicar literar”. Criticul susține că, deși istoricii și criticii îl trec adesea cu vederea, Cantacuzino poate fi aşezat fără nici un dubiu în galeria marilor interbelici: Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Haig Acterian, Barbu Brezianu, Petru Comarnescu, Petre Ţuţea, Toma Vlădescu, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian.

După al cel de-al Doilea Război Mondial, din postura de medic, Ion Cantacuzino a tratat un pacient care fusese legionar și sub acuzarea că a tăinuit autorităţilor acest lucru, în 1950, a fost arestat şi condamnat pentru ”uneltire împotriva ordinii sociale”, executând o parte din pedeapsă la Jilava, fiind eliberat cu greu la intervenţiile mamei sale, Maria Filotti. Un an mai târziu a fost rearestat şi anchetat în beciurile Securităţii ”pentru crime împotriva umanităţii”.

”Uzina de basme”, ”Întâlniri cu cinematograful”, ”Note pentru azi”, ”De amore”, ”Momente din istoria filmului românesc”, ”Jean Mihail”, ”Filmul românesc de altădată” sunt doar câteva dintre titlurile de cărţi şi studii publicate de Ion I. Cantacuzino.

Ediția princeps, 1935

Ediție 2004

”O noapte furtunoasă” după I. L. Caragiale. Scenariul și regia: Jean Georgescu. În distribuție: Alexandru Giugaru (Jupân Dumitrache), Ștefan Iordănescu-Bruno (Nae Ipingescu), Radu Beligan (Rică Venturiano), George Demetru (Chiriac), Ion Baroi (Spiridon), Maria Maximilian (Veta), Florica Demion (Zița),  Gh. Ciprian (Ghiță Țircădău), Jean Moscopol (Un armean), Cornelia Teodosiu (Cocheta), Miluță Gheorghiu (cupletistul I. D. Ionescu) ș.a. Decoruri: Ștefan Norris; Costume: Aurel Jiquidi. Muzica. Paul Constantinescu. Imaginea: Gerard Perrin. Data premierei: 22 martie 1943, Cinema ARO

Vezi: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

”Cineastul Ion I. Cantacuzino, pe platourile europene de filmare” de Daniela Șontică Ion I. Cantacuzino (1908–1975), fiul actriței Maria Filotti și al inginerului Ion Cantacuzino, a jucat un rol important în cinematografia românească aflată la începuturile ei, fiind și un critic de film apreciat.

[rudyroth79]

Premiera piesei „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri (22 martie 1884)

Premiera piesei „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri (22 martie 1884)

La data de 22 martie 1884 a avut loc la Teatrul Național din București, premiera piesei Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, având pe afiș nume mari ale scenei românești: Constantin Nottara, Aristizza Romanescu, Maria Filotti. Scrisă în 1883, a fost publicată un an mai târziu, în „Convorbiri literare”, fiind inclusă, în acelaşi an, în volumul al X-lea al ediţiei Opere complete, apărută la…

[rudyroth79]

Teatrul Mic din București (22 decembrie 1964)

Teatrul Mic din București (22 decembrie 1964)

În urmă cu 56 de ani (22 decembrie 1964), prin decret ministerial, Teatrul Mic primea acest nume (sub conducerea lui Radu Penciulescu). În 1914, la Bucureşti s-a înfiinţat un nou teatru, care a purtat numele actriţei Maria Filotti. După cel de-al Doilea Război Mondial, teatrul adevenit o instituţie de stat şi a purtat, pe rând, denumirile Studioul Actorului de Film, „Constantin Nottara” şi…

[rudyroth79]

Dar nu atât de fierbinte încât copiii de la grupul artistic „Nino Nino” să nu-şi continuie activitatea propusă, Brăila în desenele copiilor de la Nino Nino din cadrul proiectului „Zâmbetul uneşte” iniţiat de Asociaţia Culturală Leviathan în colaborare cu Biblioteca judeţeană „Panait Istrati” Brăila, Secţia de Împrumut pentru copii. Ludotecă, într-un cadru răcoros din Centrul Vechi al Brăilei, vineri, 3 iulie 2020, la o oră în care soarele încă strălucea pe cer, luminând calea copiilor către istorie.

De ce către istorie? Pentru că Centrul Vechi al Brăilei este punctul istoric cel mai important al oraşului, unde în parc, şi acesta încărcat cu multe poveşti, se află trei embleme istorice definitorii pentru acest oraş cosmopolit: Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, cea mai veche biserică de pe aceste meleaguri, Ceasul Brăilei, blazonul imaginii brăilene şi Statuia lui Traian, un edificiu încărcat de istorie. Şi nu numai. În Centrul Vechi se mai află şi Muzeul Brăilei „Carol I”, şi Teatrul Municipal „Maria Filotti”.

Ce s-a întâmplat acolo? Păi, ce să se întâmple?

Lică Barbu, luându-şi în serios rolul de ghid, a adunat fetiţele într-un careu şi făcând o recapitulare a celorlalte vizite la alte monumente istorice, le-a întrebat ce au reţinut din informaţiile pe care le-au primit acolo. Cu mici poticneli, fetele s-au descurcat în răspunsuri primind indicaţia să fie mai atente la aceste întâlniri cu istoria pentru că vor fi întrebate ce au reţinut. Acesta este şi scopul acestei activităţi, nu neapărat desenatul în natură.

După ce le-au fost descrise cele trei monumente istorice de către „ghidul” Lică Barbu, fetele s-au apucat de desenat. Fiecare ce a dorit, iar „ghidul” le-a dat sugestii tehnice despre desenul după natură.

Ce căldură, ce caniculă? Parcă nici nu era.

Ba era! Era în mesajul fetiţelor către Briana Maria Băjenaru (Zburlita) adresat prin video pe WhatsApp cu ocazia zilei de naştere, pentru că Zburlita era la mare cu părinţii sărbătorind nu numai ziua ei, ci şi succesul obţinut la examenul de trecere în clasa a V-a la un liceu renumit.

Fetele i-au cântat  „Mulţi ani trăiască!”, iar Briana mai să plângă de bucurie.

Şi noi, redacţia revistei Leviathan, îi dăruim milioane de pupici pentru că ne este dragă şi pentru că este un exemplu în orice, pentru toţi copiii din lume. Te iubim, Briana!

Cum spuneam, canicula a fost un nimic la această întâlnire, pentru că întâlnirea a fost încheiată cu îngheţată. Din plin şi de toate felurile. Şefulică, antrenat şi el la devorarea cornetelor de îngheţată, a uitat să mai facă fotografii sau să filmeze festinul răcoririi cu îngheţată, dar nu a uitat să o fotografieze pe Alma Guedenon, surioara mai mică a Nirei Guedenon.

De ce? Pentru că Alma s-a ţinut scai de Lică Barbu să o înscrie şi pe ea la grupul „Nino Nino”. Teoretic, Alma era înscrisă de mult în grup pentru că o însoţea tot timpul pe sora ei Nira la toate întâlnirile grupului. Aşa că Lică Barbu a luat-o de mânuţă pe mogâldeaţa de fetiţă de 5 ani, i-a pus câteva întrebări, aşa de formă, şi a fotografiat-o ca la o şedinţă foto profesionistă.

Alma era plină de bucurie, dar şi de îngheţată pe faţă.

Mulţumim părinţilor şi bunicilor care au fost prezenţi la întâlnire şi l-au ajutat pe Şefulică să se descurce în abrambureala de voioşie şi bucurie cu gălăgioasele fetiţe. Zăpăceala, fie ea şi controlată, nu era de la caniculă, în niciun caz, ci de la pofta de joacă a copiilor într-un univers de cunoaştere a istoriei.

Odată cu „Nino Nino”, Brăila a primit o undă de răcoare sub arşiţa soarelui de peste zi.

Vezi arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă 

„Nino Nino” şi vara fierbinte Dar nu atât de fierbinte încât copiii de la grupul artistic „Nino Nino” să nu-şi continuie activitatea propusă, …

[rudyroth79]

”Actorul şi ultimul rol” de Livia Norina Zezeanu Era o zi de marţi, când l-au adus la azil, pe el, pe actorul Anghel Deac…