#Republica Socialistă România

[nicolae]

Contextul intrării României în al Doilea Război Mondial

La 23 august 1939 Germania și Uniunea Sovietică au semnat la Moscova pactul Ribbentrop-Molotov, conform căruia URSS revendica Bucovina de Nord și Basarabia. În septembrie 1939 Polonia este invadată de Germania. În acest context Consiliul de Coroană a decis, la 6 septembrie 1939, proclamarea neutralității României, securizând frontierele și evitând confruntarea militară prin activarea “Blocului Balcanic al Neutrilor”, a Acordului Balcanic din 1934 și prin încercarea de a încheia un pact de neagresiune cu URSS. La 29 martie 1940, V. M. Molotov vorbește despre “existența unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de Uniunea Sovietică, cu toate că aceasta n-a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară”. Prin tratatul Hitler-Stalin, Tratatul de la Craiova și Al Doilea Arbitraj de la Viena (Dictatul de la Viena) România pierde peste o treime din teritoriu și peste un sfert din populație), inclusiv Ținutul Herța care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia și nu fusese revendicat inițial de URSS. O parte din Basarabia este alipită Ucrainei, iar cealaltă parte formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Read the full article

[silentambassadors]

Romania is a good example of the fluid multi-national nature of many of the small states in Europe - prior to its conquest by the Ottomans in the mid-16th Century, there were many city-states in the area, many of which, in turn, had their own patrilineal aristos (most commonly, princes).  Near the end of Ottoman ascendancy in that part of Europe, various of the Danubian principalities joined together (notably Moldavia and Wallachia) to form the United Principalities, the precursor to the modern state of Romania.  After the Ottomans formally departed in 1877, the Kingdom of Romania was founded under Carol I, a German prince of Hohenzollern-Sigmaringen.  The inter-bellum years were not particularly kind to Romania and its people, and post-WWII was even less so, as the influence of the Soviet reaches allowed for the authoritarian (and, quite frankly, sadistic) rule of the Ceaușescus until their execution by their own people in 1989 as Communism fell in Europe.  Romanian, as you know, is a romance language - and I guess here we see what happens when romance and internecine authoritarian squabbles mix.  Harkening back to the good old days of Ancient Rome indeed.....

Stamp details: Top left: Issued in: 1864 From: Bucharest, Romanian United Principalities YC #11

Top right: Issued on: December 31, 1866 From: Bucharest, Romania MC #16

Second row left: Issued in: 1885 From: Bucharest, Kingdom of Romania MC #57

Second row right: Issued in: 1919 From: Bucharest, Kingdom of Romania MC #254

Third row left: Issued on: April 8, 1948 From: Bucharest, Romanian People’s Republic MC #1118

Third row right: Issued on: August 25, 1965 From: Bucharest, Socialist Republic of Romania MC #2427

Bottom left: Issued on: January 8, 1990 From: Bucharest, Romania MC #4585

Bottom right: Issued on: January 23, 2019 From: Bucharest, Romania MC #7493

Recognized as a sovereign state by the UN: Yes (since December 14, 1955) Official name: Romania; România Member of the Universal Postal Union: Yes (since July 1, 1875)

[decadentnachopanda]

Nicolae and Elena Ceaușescu in Australia, 1988

[soc-infra]

Constanța railway station, Romania, 1982. Photography by Patrik Martin.

The station is the main destination for visitors to Romania’s Black Sea coast. It was opened in 1960 and sits on the Bucharest-Mangalia line.

[s38s73r]

Sănătatea, Organ al Consiliului Național al Societății de Cruce Roșie din Republica Socialistă România / Health, Organ of the National Council of the Red Cross Society in the Socialist Republic of Romania.

[xartero]

Duminică, 5 septembrie 2021, ora 11:00, la Ambasada/Faber, povestim cu Bogdan Jitea despre volumul „Cinema în RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de film”, apărut anul acesta la Editura Polirom. Invitați: Sanda Vișan, Daniela Rațiu și Lucian Maier.

Cinematografia, prin definiție o artă pentru mase, a ocupat un rol important în mașinăria propagandistică a regimului comunist din România. Sesizîndu-i potențialul de armă ideologică, Nicolae Ceaușescu a transformat-o într-o adevărată industrie pusă în slujba politicului, cu o producție axată pe două direcții prioritare: filmul istoric – care conectează regimul la un trecut legitimator și care, în timp, va contribui tot mai mult la cultul personalității Conducătorului – și filmul de actualitate. În această concepție, superproducțiilor „epopeii naționale cinematografice”, precum Dacii, Columna, Mihai Viteazul sau Mircea, li s-au adăugat filmele ancorate în „realitatea socialistă”, menite să oglindească transformările din societate dintr-o perspectivă oficială. Chiar dacă cinematografia din Republica Socialistă România a fost una strict controlată de partidul-stat, avînd ca scop principal sprijinirea regimului, au existat totuși cineaști care au reacționat la presiunea politicului. Unii au adoptat o strategie de rezistență pasivă, alții și-au apărat concepția artistică fără a ezita să intre în conflict cu sistemul. Deși supravegheați de Securitate, cenzurați și, în unele cazuri, interziși, aceștia au reușit să realizeze filme care au demascat ipocrizia și minciuna societății ceaușiste.

[dininimapentrumine]

Persecutarea creștinilor. Document din arhivele serviciilor. Istoria secretă

Persecutarea creștinilor. Document din arhivele serviciilor. Istoria secretă

Pe vremuri, în Occident, libertatea religioasă era o temă importantă. Acuma nu știu care mai e valoarea sa, dar, în 1972, Securitatea, prin structura sa externă, percepea ca pe o amenințare trimiterea în Marea Britanie a unui protest semnat, indescifrabil, de membrii mai multor biserici creștine care, la acea vreme, se considerau persecutate în Republica Socialistă România Personajele care apar…

[lucioborges]

RS Notícias: República Socialista da Romênia - História virtual

RS Notícias: República Socialista da Romênia – História virtual

    A República Socialista da Roménia (português europeu) ou República Socialista da Romênia (português brasileiro) (Republica Socialistă România) foi um estado socialista que existiu entre 1965 e 1989 no território da atual Romênia. De 1947 até 1965, o país se chamava República Popular da Romênia. O país era um Estado-satélite da União Soviética e participava do Pacto de Varsóvia e do COMECOM.…

[stiri-noi]

România și-a majorat din nou participația la Banca Internațională de Investiții, controlată de Rusia: 3,6 milioane de euro în martie 2019

[news24hrou]

Elevii români au revenit cu bine din Sri Lanka

MAE a anunțat, marți, că elevii de la un liceu din Iași, care erau plecați într-un schimb de experiență în Sri Lanka, unde au avut loc atentate, au revenit în România, în siguranță. Reprezentanții instituției precizează că celula de criză a MAE își continuă activitatea.

„În continuarea informațiilor cu privire la incidentele produse la data de 21.04.2019, în orașul Colombo și în alte regiuni din Republica Democratică Socialistă Sri Lanka, MAE face următoarele precizări: La data de 23 aprilie, din cauza evoluțiilor din Sri Lanka, grupul de elevi de la un liceu din Iași aflat într-un schimb de experiență în acest stat, a revenit, în siguranță, în România. Aceștia au beneficiat de sprijinul reprezentanților Ambasadei României la Colombo și al Consulatului Onorific al României la Kandy, fiind escortați de poliția locală până la Aeroportul Internațional din Colombo. Totodată, pentru facilitarea conexiunii către București, cetățenii români au primit sprijin din partea Ambasadei României la Doha. Reprezentanții Ambasadei României la Colombo au menținut legătura în permanență cu autoritățile locale și cu cetățenii români, aceștia fiind în afara oricărui pericol”, arată reprezentanții MAE, într-un comunicat de presă remis, marți, MEDIAFAX.

Ministerul Afacerilor Externe reamintește că românii afectaţi pot solicita asistenţă consulară la numărul de telefon al Ambasadei României la Colombo: 0094 11 2676520 apelurile fiind redirecționate către Centrul de Contact și Suport al Cetăţenilor Români din Străinătate (CCSCRS) şi preluate de către operatorii Call Center în regim de permanență sau la numărul de urgenţă al misiunii diplomatice: 0094 777 88 2539.

„Ambasada României la Colombo menţine situația în atenție, fiind în contact cu cetățenii români aflați pe spațiu și cu autoritățile locale, pentru acordarea de asistență consulară. Celula de Criză a MAE își continuă activitatea și se vor transmite noi date pe măsură ce vor fi obținute și transmise de către Ambasada României la Colombo – Sri Lanka”, conchide sursa citată.

Atentatele ce au vizat biserici și hoteluri din Sri Lanka, în urma cărora cel puțin 320 de persoane au murit, au fost comise ca reacție la atacurile teroriste de la două moschei din Noua Zeelandă, a declarat Ruwan Wijewarden, ministru de stat pentru Apărare, potrivit cotidianului The Guardian.

Ministrul de stat le-a spus parlamentarilor de la Colombo că anchetatorii au stabilit că “acest atac a fost comis ca reacție la atacul anti-musulman de la Christchurch”.

http://bit.ly/2FPUslL http://bit.ly/2IATDSA

[decadentnachopanda]

Afiș de protecția muncii

[soc-infra]

Predeal Railway Station, Brașov County, Romania. 

Built 1969, designed by Irina Rosetti who was the architect of the station at Tulcea. The outside of the station can be seen in this video.  Photographs by Alexandru Mircea.

[s38s73r]

Sănătatea, Organ al Consiliului Național al Societății de Cruce Roșie din Republica Socialistă România / Health, Organ of the National Council of the Red Cross Society in the Socialist Republic of Romania.

[mizzproblem]

Revenind la obsesia arborelui meu genealogic:

"M-am născut în timpul războiului, într-o familie de militari. Bunicul meu, născut în 1889 a fost jandarm rural (așa erau numiți atunci jandarmii din lumea satelor); a avut cinci copii cu care s-a preumblat prin câteva sate din Basarabia, acolo unde era mutat cu serviciul. Cel mai mare dintre ei, tatăl meu, a fost trimis la Liceul militar din Iași la vârsta de 11 ani și a devenit sublocotenent al armatei ”regale” în anul intrării României în al doilea război mondial.

Odată cu începerea acestuia bunicul a ajuns paznic la lagărul de prizonieri ruși de la Râmnicul Sărat (acolo unde fiara Alexandru Vișinescu avea să curme, nu peste mulți ani, viețile câtorva zeci de compatrioți, deținuți politici). Iar tata a trecut Prutul la ordinul mareșalului Antonescu. A fost rănit, decorat și s-a întors pe front.

Începând cu 23 August 1944 bunicul a păzit prizonieri nemți în același lagăr, iar tata, împreună cu Armata a IV-a, a participat la eliberarea Ardealului de Nord, a Ungariei și a Slovaciei, fiind din nou rănit și decorat. Sfârșitul războiului l-a prins în Mții. Tatra (de unde a expediat, în Martie 1945, cartea poștală pe care o atașez acestor rânduri).

După ce prizonierii nemți de la Rm. Sărat au fost deportați în URSS bunicul a fost ”lăsat la vatră”, fără pensie. S-a angajat paznic de noapte la depozitul de lemne din gara Jiblea, pe valea Oltului. Tot acolo mi-am petrecut și eu primii ani ai copilăriei, refugiat împreună cu mama din calea ”armatei roșii eliberatoare”.

Din gura bunicii, povestitor fabulos, am aflat despre luptele moldovenilor lui Ștefan cel Mare cu turcii, despre cetățile construite pe Nistru de către acesta - Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă -, despre România Mare care se întindea ”de la Nistru pân-la Tisa”. Ea a fost patria în care am deschis ochii înțelegerii și pentru ea nutream încă de atunci dragostea transmisă prin sângele bunicului și tatălui meu.

După revenirea acasă tata a fost numit comandant de companie într-una din școlile militare din Sibiu, apoi, în 1948 a fost mutat în București. Acolo, în toamna acelui an, am început școala primară și tot atunci bunicul a fost arestat, judecat în regim de urgență – în același Tribunal al poporului în care avusese loc procesul lui Ion Antonescu – și condamnat, ca criminal de război, la 10 ani temniță grea, pentru ”rele tratamente aplicate prizonierilor ruși” în lagărul de la Rm. Sărat. I-a executat în totalitate.

Tata a ascuns acest lucru timp de trei ani, dar un ”prieten” devotat partidului comunist român l-a turnat ”organelor” și fatalul s-a produs: în iunie 1952 a fost dat afară din armată cu grad de soldat (ajunsese maior), fără drepturi. S-a angajat ca muncitor necalificat și apoi a muncit într-o uzină bucureșteană, ca ”ajustor de precizie”, până la pensie. Iar viața noastră s-a scurs de pe o zi pe alta, marcată de foarte multe lipsuri, până prin 1964, când baschetul de performanță pe care îl practicam de câțiva ani a adus un strop de bunăstare și în familia noastră.

Ar fi foarte multe de spus despre cei 45 de ani de comunism și despre felul în care au influențat atât formarea mea ca om, cât și conținutul până la devalorizare al noțiunii de ”patrie”. Iar despre iubirea pentru ea erau din ce în ce mai puține de spus, deși în viața de zi cu zi trebuia să ne urlăm în lozinci cretine dragostea pentru ”scumpa noastră patrie, Republica Populară (apoi Socialistă) România”.

Și totuși, în ciuda minciunii ordinare și a demagogiei fariseice în care acceptam să trăim, într-un cotlon al sufletului meu s-a păstrat mereu vie, iubirea aceea – cumva copilărească – pentru România Mare! Despre care, culmea!, nu aveam voie nici măcar să vorbim…

Pentru această Românie îmi apărea în colțul pleoapelor lacrima cu care o cinsteam atunci când, în tricoul echipei naționale, îi ascultam imnul, indiferent cât de stupide erau versurile acestuia. În restul timpului, ca român născut pe aceste meleaguri, mi-am trăit bucuriile și tristețile sufletului, cu împlinirile și înfrângerile sale, într-o patrie din ce în ce mai mică, cu granițe din ce în ce mai vizibile. Dezolant de vizibile, pentru că existența Cortinei de fier ne izola de normalitatea majorității țărilor europene.

În interiorul acetor granițe conviețuiam împreună cu un număr tot mai mic de compatrioți ale căror sentimente și convingeri rezonau cu ale mele. Câteva rude, foarte puțini prieteni. Nu puteam avea încredere aproape în nimeni. Marea majoritate a românilor – îndoctrinați de bună voie, sau siliți de nevoia de a supraviețui – trăia cu mândria, falsă, de a fi români prin asumarea meritelor excepțiilor născute de acest pământ. Cum lumea acestora nu a fost niciodată și lumea mea, ”mica patrie” devenise o dată cu trecerea anilor cu adevărat foarte mică!

Am perceput explozia orbitoare de lumină din ultimele zile ale lui Decembrie 1989 ca pe un înălțător sentiment de libertate și o binefăcătoare bucurie a redescoperirii patriei. O patrie pe care, credeam eu atunci, o vom putea scrie cu majuscule, în admirația și respectul întregii lumi. Cât de îngrozitor m-am înșelat și cât de năpraznică a fost dezamăgirea! Căci au venit mineriadele și am înțeles repede pe mâna cărei camarile încăpuse, din nou, România. În fapt, nu fusese nici o clipă lăsată din gheare!

Două lucruri fundamentale s-au întâmplat în urmă cu 28 de ani: a apărut la suprafață toată mizeria românească, coclită în anii dictaturii comuniste, și, noutate absolută, ne-a fost acordată libertatea de a lătra ca proștii la ursul care trece călcând în picioare tot: dreptate, legi, ”democrație” originală. Așa s-a mai irosit un sfert de secol din existența mea și a altora ca mine, mai vârstnici sau mai tineri.

Am trăit în toți acești anii într-o disperată așteptare a schimbării în bine, în aceeași mânioasă revoltă și în aceeași din ce în ce mai obosită speranță. O speranță muribundă în fața valului de prostie care le face pe câteva milioane de români să păstreze la putere șleahta de derbedei și ticăloși care devalizează țara din 1989 încoace. Iar ceea ce s-a petrecut pe parcursul anului 2017 în România este chiar de neimaginat.

Miracolul întâmplat în seara zilei de 5 Februarie 2017, zi numită ”Duminica Luminii”, a aprins în mine și în alții ca mine o nouă rază de speranță! A fost însă atât de firavă încât s-a stins rapid, pe măsură ce protestele românilor au devenit tot mai anemice și neconvingătoare. Și bineînțeles că ”ciuma roșie”, o adevărată organizație de tip mafiot, a profitat, preocupată exclusiv de acapararea justiției pentru a-și proteja libertatea și uriașele averi acumulate prin furt din banul public.

Privesc încercarea statului de drept de a supraviețui prin acțiunile procurorilor DNA cu o îngrijorare lipsită de speranță. Ea mi se pare sortită eșecului în fața agresiunii de un tupeu fără margini a unei coaliții PSD-ALDE de-a dreptul criminale, hotărâtă să supraviețuiască prin orice mijloace, cu orice preț. Inclusiv acela al scoaterii țării din Uniunea Europeană și NATO, adică al distrugerii definitive a României.

Parada militară de la 1 Decembrie 2017 ar fi trebuit să descrețească puțin frunțile celor care, la fel ca mine, nu prea mai cred în viitor. Un strop de mândrie ne-a amăgit, întrezărind în desfășurarea de forțe din acea zi o posibilă, redescoperire a imaginii adevărate a patriei. A fost doar o iluzie !

Pentru că asaltul asupra ei continuă cu aceeași iresponsabilitate ticăloasă și mă tem că ”mica patrie” a românilor normali și-a dat ultima suflare în fața asaltului final al prostiei, vulgului și nemerniciei o dată cu dispariția himerei numită Mihai I al României…"

[politicaastazi]

Copiii aveau partidul lor în comunism - Monitorul de Botosani

Monitorul de Botosani

Copiii aveau partidul lor în comunism Monitorul de Botosani În Statutul Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România organizaţia pionierească se prezenta drept ”o organizaţie revoluţionară de masă a copiilor”: "Organizaţia Pionierilor educă şcolarii în spiritul patriotismului socialist, al ...

vezi sursa: http://ift.tt/2f1wSH3 from Blogger http://ift.tt/2x8KcnE via IFTTT Like: My Library

[stiri-noi]

Avionul prin care Ceaușescu voia independență: „perla” ingineriei românești era meritul britanicilor