#biserica sfântul ilie

[alexsavescu]

Unirea Principatelor Române sărbătorită în Protopopiatul Fălticeni

Marele eveniment istoric  înfăptuit în urmă cu 164 de ani de la Unirea Principatelor Române, a fost marcat în Protopopiatul Fălticeni cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, prin oficierea slujbei de Te Deum și pomenirea făuritorilor Unirii Principatelor Române care au făcut acest pas în îndeplinirea idealului nostru românesc. La…

[stiriarges]

Cine a fost Sfântul Ilie, aducătorul de ploi. Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii în ziua de 20 iulie

Cine a fost Sfântul Ilie, aducătorul de ploi. Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii în ziua de 20 iulie

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte în data de 20 iulie pe Sfântul Ilie Tesviteanul, celebrat drept făcător de minuni (more…)

[urlati]

Mănăstirea Jercălăi (1731)

Hram: Sfânta Maria, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (biserica veche), Sfântul Ilie, Sfântul Nicolae, Naşterea Sfântului loan Botezătorul (biserica nouă).

Mănăstirea Jercălăi din Urlaţi găzduieşte schitul Sfânta Maria-Cricov, cu bisericuţa lui de lemn în formă de corabie şi cu turla ei zveltă, având la bază pridvor şi prispă pe latura sudică. Bisericuţa din lemn constuită în anul 1731 se remarcă prin armonia desăvârşită a proporţiilor, dar şi prin frumuseţea picturii interioare de mare valoare artistică.

Construită în anul 1731 biserica a servit vreme de două secole ca locaş de rug;ciune credincioşilor din satul Luieriu-reghin, judeţul Mureş. Ridicându-şi o biserică de zid, obştea satului Luieriu a dăruit-o pe cea din lemn familiei regale, pentru Castelul Bran, în vecinătatea căruia a fost strămutată în anul 1932 şi fiind numită Biserica de lemn a Castelului. Fiind destinată doar să înfrumuseţeze împrejurimile, biserica nu şi-a îndeplinit la Bran rolul ei sacru. Nefolosită şi neîngrijită dupa anul 1948, când Castelul Bran a fost transformat în muzeu, biserica a început să se deterioreze. Descoperită într-o avansat; stare de degradare de către Patriarhul Iustinian Marina, biserica a pornit din nou la drum, oprindu-se de data aceasta la Schitul Cricov-Prahova, a cărui veche biserică de zid se ruinase cu timpul. Astfel, în primăvara anului 1956, biserica a fost demontată, transportată şi reasamblată la Cricov.

După cele două cutremure din anii 1977 şi 1986 s-au ref;cut vârful turlei bisericii şi acoperişul şi s-au executat lucrări de consolidare a bisericii. În anul 1980 s-au făcut lucrări de consolidare a lemnului, pentru ca în prezent eforturile să fie îndreptate spre urgentarea lucrărilor de tratare şi conservare a lemnului vechi de 270 ani, la partea superioară a bisericii, continuarea lucrărilor de restaurare a picturii, salvarea şi înfrumuseţarea acestui monument de spiritualitate ortodoxă şi artă creştină.

Localizare pe Google Maps:

📍https://goo.gl/maps/NVK76fSgw3VFz5GfA

Adresa: Urlaţi, Str. Jercălăi, nr. 1, jud. Prahova

Site: www.arhiepiscopiabucurestilor.ro

Pe această cale vă invităm, dacă aveţi drum prin Urlaţi (precum si pe cei din localitate) sa o vizitaţi, să vă rugaţi, să vă reculegeţi in ea dar să si vă bucuraţi de peisajele unice pe care vi le poate oferi acest minunat lacas de cult binecuvantat de Dumnezeu.

Cu stimă,

Echipa URLATI.ro

#URLATI #ManastireaJercalai

[superalimente]

Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă sărbătorește suirea la cer a Sfântului și Marelui Prooroc Ilie Tesviteanul. Statisticile existente la nivel național arată că, din totalul celor aproximativ 22 milioane de români, peste 120.000 de persoane (cca 0,55%) poartă numele Sfântului Ilie. Multe biserici, de la orașe sau de la sate, au hramul Sf. Ilie. Potrivit tradițiilor, de Sfântul Ilie se manâncă, pentru prima dată, roada nouă de mere și de struguri, nuci și alune. Sf. Ilie este considerat și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de "retezatul stupilor". Sfântul Ilie este ocrotitorul Forțelor Aeriene Române. sursa: wikipedia

[naturasanatate]

Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă sărbătorește suirea la cer a Sfântului și Marelui Prooroc Ilie Tesviteanul. Statisticile existente la nivel național arată că, din totalul celor aproximativ 22 milioane de români, peste 120.000 de persoane (cca 0,55%) poartă numele Sfântului Ilie. Multe biserici, de la orașe sau de la sate, au hramul Sf. Ilie. Potrivit tradițiilor, de Sfântul Ilie se manâncă, pentru prima dată, roada nouă de mere și de struguri, nuci și alune. Sf. Ilie este considerat și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de "retezatul stupilor". Sfântul Ilie este ocrotitorul Forțelor Aeriene Române. sursa: wikipedia

[rudyroth79]

”Biserici și alte clădiri salvate în comunism prin translare” de Daniela Șontică

În regimul totalitar și ateu din România, a fost o vreme când credincioșii s-au temut că le vor fi dărâmate bisericile. Unele au și fost demolate, dar altele au scăpat de lama buldozerului prin iscusința inginerului Eugeniu Iordăchescu.

Opt biserici bucureștene au scăpat de la demolare datorită ingeniozității unui inginer care a propus mutarea lor în spatele blocurilor pentru a nu mai deranja…

[news24hrou]

Fostul fotbalist, Ilie Balaci, va fi înmormântat la Craiova cu onoruri militare

Sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Ilie Balaci a fost depus în această dimineață pe gazonul de pe stadionul ”Ion Oblemenco”.

Iar în jumătate de oră – un sobor de preoți de la Mitropolia Olteniei va oficia o slujbă în memoria marelui fotbalist.

De la ora 13, va fi slujba de înmormântare la Biserica Sfântul Ilie din Craiova.

Ilie Balaci va fi înmormantat la cimitirul Sineasca – cortegiul funerar va pleca de la Biserica Sfântul Ilie și va parcurge un traseu de 3 km până la cimitir.

Primăria Craiova a decis ca în memoria lui Ilie Balaci, o stradă importantă să-i poarte numele fostului mare fotbalist.

Iar anual, o gală ”Ilie Balaci” va premia cei mai buni juniori de fotbal.

Ieri, mai mulți fotbaliști, suporteri au mers să-i aducă un ultim omagiu.

Ilie Balaci s-a stins din viață duminică, la vârsta de 62 ani, în urma unui infarct miocardic.

Pentru că, timp de mai multe decenii, a promovat valoarea fotbalului, dar și spiritul de fairplay în rândul tinerelor generații de sportivi, Președintele României i-a dat post-mortem Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.

    https://ift.tt/2PPd0Hz https://ift.tt/2D0SXTO

[mesagerulneamt]

La finele anului trecut galeria de artă “Roman Art Gallery” a inițiat un concurs de icoane sub genericul “Din lumină”. Acesta s-a încheiat de curând și lucr��rile participante pot fi admirate pe simezele galeriei până  la data de 2 februarie. Dar în luna martie, datorită unei colaborări dintre preotul catolic Eugen Răchiteanu, care este directorul revistei “Citta di vitta”, și părintele Constantin Necula, 20 dintre lucrările selectate în concurs vor fi expuse la Firenze, în biserica Santa Croce.

This slideshow requires JavaScript.

“Participați la prima parte a unei acțiuni care este o colaborare de fapt și eu sunt aici și ca reprezentant la revistei «Citta di vitta», acolo unde părintele Eugen Răchiteanu este director. Un român ajuns director al unei reviste de teologie în catolicismul italian nu e puțin lucru. Și sunt aici și în baza unei colaborări între Facultatea de teologie din Sibiu și Institutul Franciscan din Roman, arătând că putem să colaborăm și putem să creștem împreună. Mai greu e între ortodocși, dar asta e altă lecție… de primit. Icoanele acestea vor fi privite, peste puțin timp, de credincioșii din Firenze care vin să se închine în biserica Santa Croce, pentru că părintele Răchiteanu a ținut ca acestea să fie doi plămâni a reprezentării icoanei bizantine în ortodoxia de la Roman și în catolicismul de la Firenze”, a spus părintele Constantin Necula.

Despre concurs, expoziție și icoane au vorbit, alături de  părintele Constantin Necula, părintele stareţ Alexie Ichim, de la Mănăstirea “Acoperământul Maicii Domnului” din comuna Boroaia, artistul plastic Remus Ștefan, primarul Lucian Micu și monahia Parascheva Călmăţuianu, coordonator al Centrului social-cultural “Sfântul Ilie” de la Miclăuşeni, care a fost și moderatorul manifestării. (D.A.)

FOTO Icoane bizantine din Roman expuse la Florența La finele anului trecut galeria de artă "Roman Art Gallery" a inițiat un concurs de icoane sub genericul "Din lumină".

[alexsavescu]

Pregătiri pentru hramul municipiului Fălticeni - Sfântul Ilie

Municipiul Fălticeni se pregătește să celebreze hramul localității, prăznuirea Sfântului Ilie, între 19 și 21 iulie 2024. Protoieria Fălticeni a anunțat programul detaliat al evenimentelor religioase și culturale care vor avea loc cu această ocazie. Programul liturgic și evenimentele de hram la Biserica Sfântul Ilie Vineri, 19 iulie: 07:30 – Utrenie 08:30 – Sfânta Liturghie 10:00 – Scoaterea…

[stiriarges]

Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Clucereasa a fost sfințită După 8 ani de la punerea pietrei de temelie, Biserica ocrotită de "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul " din cartierul Clucereasa al orașului Mioveni

[stiri-noi]

Probejenia, tradiții și spiritualitate

Probajele le cred bătrânii niște sfinte lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru a face dreptate între oameni. Ca pedeapsă la un om pentru un rău ce-l face, sfintele îl proboză pe om și, dacă omul nu se pocăia, trebuia să moară. În acea zi fiecare femeie, fată, băiat, bărbat se ferește de a se ocărî unul pe altul, căci tot anul nu trăiește decât în sfadă cu alții. Multe gospodine se păzesc ca să nu mănânce mere, pere sau perje până la această zi.

La 6 august în Calendarul creştin-ortodox se vestește „Praznic Mare”, „Împărătesc”, respectiv „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos pe Muntele Tabor”. Acolo, Iisus Hristos a conștientizat cea mai mare parte a esenţei sale divine. Evanghelistul Matei afirmă “Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2). Iar evanghelistul Marcu descrie că veşmintele Lui s-au făcut „albe ca zăpada” (Marcu 9,3).

Din punct de vedere istoric, SărbătoareaSchimbării la Față a Domnului datează de la începutul veacului al IV-lea d. H., când Sfânta Împărăteasă Elena construiește o biserică pe Muntele Tabor. Această sărbătoare este menționată în documente începând cu prima jumătate a secolului al V-lea d.H. În Apus, sărbătoarea Schimbării la Față s-a instituit mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist al III-lea, drept mulțumire pentru biruința creștinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.

Tradițiile iconarilor

De menţionat că există o tradiţie care circula pe vremea iconoclasmului. Astfel, se spune că prima Icoană creată de înşişi Apostolii, a fost aceea a Schimbării la Faţă. De aceea se poate afirma că există o legătură strânsă, în tradiţia bisericii, între arta icoanei şi sărbătoarea „Schimbarea la Față”. Totodată, acesta este şi motivul pentru care, de obicei, prima icoană pe care o realizează un pictor trebuie să fie cea a „Schimbării la Faţă a Domnului”. Astăzi, pe MunteleTaborului sunt două biserici: Biserica creștin ortodoxă Sfântul Prooroc Ilie, spre nord-est, şi bazilica franciscană cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului, spre sud-est. Pe munte mai există şi ruinele altor biserici din vechime.

Tradiții creștine la „Schimbarea la Față”

Exista obiceiul ca în aceasta zi să se facă pomenire generală a celor trecuți la cele veșnice (Biserica Rusă). În unele zone, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului se aduceau la biserică struguri pentru a fi sfințiți, iar apoi se împărțeau credincioșilor. Se „dezlega” (se acorda permisiunea) mâncatului poamei sau a strugurilor, care erau duși la biserică, în prealabil, pentru a fi sfințiți. Boabele de struguri desprinse de pe ciorchini și sfințite se numeau „colivă de struguri“. Gustatul primei boabe de strugure se făcea după un ritual din care nu lipsea menirea străveche „Boabă nouă în gură veche!“. În cele mai multe zone din țară, această zi era ținută pentru roadele viilor. În această zi se culegeau coarne care sunt bune pentru femei atunci când nasc. Ca în cazurile multor mari praznice de peste an, sărbătoarea „Schimbarea la Față” s-a suprapus peste o alta, existentă încă din străvechime în calendarul popular al românilor: „Probejenia”.

Obiceiuri și tradiții populare la Probejenia vindecătoare de patimi

De „Probejenie” se spunea că începe codrul să-şi schimbe culoarea, iar apele se răcesc, copacii plâng pentru că nu-şi mai văd crescând lăstarii, cerul devine mai albastru, iar berzele pleacă purtând rândunelele pe aripi. În această zi considerată sacră, oamenii rămâneau acasă şi se rugau pentru păsările călătoare, ca ele să ajungă cu bine şi să se întoarcă la primăvara ce vine. Se spunea că nu-i bine ca oamenii să pornească la drum lung în aceeași zi cu păsările călătoare, că vor rătăci cărările şi cu greu vor mai găsi drumul spre casă. Tot în această zi, se credea că cine are inimă bună şi îşi dorește din tot sufletul să scape de o patimă, va fi vindecat.

Credințe pierdute de Probejenie

Bărbații de altădată erau motivați de către femeile bătrâne să țină această sărbătoare pentru ca femeia lor să nască mai ușor. Omul care are „dor de ochi” se uita după berze, ca dorul să se ducă cu ele. La Obrejenie toate buruienile și florile dau înapoi și se veștejesc. Iar prin sate se spunea că cine nu sărbătorește acea zi, se usucă și îngălbenește ca și florile.  Oamenii credeau că, pentru faptul că pleacă berzele în călătorie, nu e bine să plece nimeni în călătorie, că se rătăcește și nu mai vine de unde a plecat. Se spunea că „e ceas rău de ieșit departe”. La Obrejenii nu se lucra din cauză că, oamenii care au răni, lovituri se umflă rău și în urmă mor. Mulți credeau că de lucrează astăzi, se vor lovi sau se îmbolnăvesc de friguri. Toți copiii trebuiau să fie ascultători și cuminți de Probejenie, ca să nu fie proboziți (ocărâți) în această zi, că astfel vor fi proboziți tot anul. Fetele nu se spălau în această zi, deoarece se credea că părul nu le-ar mai crește, cum nici iarba nu va mai crește începând cu această zi de început al toamnei. Se ținea pentru ca oamenii să fie feriți de trăsnet și pentru a nu da ursul peste ei.

Ziua Muntelui

„Olimpul Moldovei”, Muntele Sfânt al dacilor, „Kogaion” ori „Altarul lui Zamolxe”, Muntele Ceahlău oferă la Sărbătoarea „Schimbarea la Față” două fenomene unice în lume: Umbra Piramidei și Calea Cerului. Ziua de 6 august este și ziua Hramului Muntelui Ceahlău, singurul munte din România care are o astfel de sărbătoare religioasă. Aceasta se datorează și Mănăstirii “Schimbarea la Faţă” de pe Muntele Ceahlău.

Din cele mai vechi timpuri, în jurul muntelui Ceahlău au existat numeroase schituri sau peșteri cu pustnici, călugări și călugărițe. Unele au fost mistuite de foc, de avalanșele de zăpadă sau de stâncile prăvălite peste ele. A supraviețuit timpurilor numai Mănăstirea Durău. Au rămas în tradiția locurilor schiturile pentru călugărițe: Casiana Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desființat în secolul al XIX-lea, Răpciuni Ceahlău, cu hramul “Sfântul Ioan Teologul”, fondat la începutul secolului al XVIII-lea, Sofia Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desființat în secolul al XIX-lea. Călugării s-au rugat în schiturile: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil Răpciuni, fondat înainte de 1773, transformat apoi în parohie în secolul al XIX-lea, Gura Bicazului, început în secolul al XIX-lea, acum dispărut, Sfânta Treime din Poienile de sub Ceahlău, fondat în 1599 de Ieremia Movilă, de asemenea dispărut. Astfel, în zilele de sărbătoare, mulțimi de turiști urcă pe Muntele Ceahlău, singurul munte sfânt din țară cu hramul pe 6 august, atunci când lumea creștină sărbătorește „Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos”.

Cuvioasa Teodora de la Sihla

Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasă călugăriţă sfântă pe care au odrăslit-o mănăstirile româneşti. S-a născut în satul Vânători-Neamţ, în prima jumătate a secolului XVII. Teodora s-a făcut pustnică în munţii Buzăului. Apoi, retrăgându-se în ţinutul Neamţ, a sihăstrit singură ca la 30 de ani într-o peşteră din Munţii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. Plină de har dumnezeiesc, Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla s-a mutat din viaţa aceasta în primele decenii ale secolului XVIII şi a fost îngropată în peştera în care s-a rugat vreme de decenii. Sfântul Trup al Cuvioasei Teodora de la Sihla, numită şi „Pământeana”, a stat la Sihla în peşteră o sută de ani, bucurându-se de o profundă venerare, mai mult decât toţi ceilalţi sfinţi români. De la adormirea ei până astăzi, anual, merg în pelerinaj la Schitul Sihla mii de credincioşi, care se roagă pentru a primi ajutorul sfintei.

The post Probejenia, tradiții și spiritualitate appeared first on Stiri Neamt.

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Românii îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie. Obiceiuri și superstiții

Sfântul Ilie este sărbătorit de creștini, mâine, pe 20 iulie, ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani și jumătate de secetă, dar și ca divinitate populară a Soarelui și a focului, atestată prin numeroase superstiții, tradiții și datini.

Sfântul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, nu a murit, ci a fost luat cu trupul în carul de foc, potrivit tradițiilor evreiești și creștine. O tradiție românească spune că nu este bine să lovești două mere între ele pentru că atragi grindina.

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului.

Sf. Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roșu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc.

și iar se va vedea de oamenii cei muritori trupește, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului. în acea vreme, cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist.

Ce trebuie să faci pe 20 iulie să ai noroc până la finele anului

Potrivit tradiției românești nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi.

In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie) la data 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca și Sân-George și Sâmedru, este o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de la un sfânt crestin – Sfântul Prooroc Ilie.

In Panteonul romanesc, Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios, din mitologia greaca, si cu Gebeleizis, din mitologia geto-daca.

Ca divinitate solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, trasnete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.

In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca in noaptea dinspre Sant-Ilie visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi, iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

In dimineata acestei zile, scrie crestinortodox.ro, se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Superstiții de Sfântul Ilie

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Sursa: reportermtv.ro

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/romanii-il-sarbatoresc-pe-sfantul-ilie-obiceiuri-si-superstitii/

[rudyroth79]

Trei sate din România poartă numele Galeş, iar acest lucru nu este întâmplător. La sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, prin ocuparea Transilvaniei de către austrieci, românii de pe acele meleaguri au dus-o tot mai rău.

Cu tot eroismul răsculaţilor lui Horea, Cloşca şi Crişan, în 1784, transilvănenii au fost înfrânţi, după cum se ştie, şi a urmat asupra lor prigoana cruntă din partea autorităţilor străine. Mii de români au fugit atunci peste munţi, în Muntenia şi Moldova, acolo unde aveau rude sau în locuri unde au putut să întemeieze localităţi noi.

Prin emigrarea oierilor din satul Galeş din Mărginimea Sibiului au luat fiinţă satul Galeşu din comuna Brăduleţ, în judeţul Argeş şi satul Galeş, în comuna Poarta Albă, din Constanţa.

Ceea ce uneşte cele trei aşezări sunt, desigur, oamenii care le-au întemeiat, cu obiceiurile, meşteşugurile, îndeletnicirile, portul şi felul lor de a construi case.

Satul matcă, din Mărginimea Sibiului, din care au izvorât celelalte, datează din secolul al XIII-lea. Dincolo de faptul că este foarte pitoresc, că aici oieritul a fost principala îndeletnicire dintotdeauna, în zilele noastre găsim un interesant muzeu etnografic. În același timp, din Galeş este sfântul preot mărturisitor Ioan, pomenit la 21 octombrie, care a fost martirizat pentru că n-a renunţat la credinţa ortodoxă la ordinul împărătesei Maria Tereza.

Galeşul din Argeş s-a format, aşadar, prin venirea oierilor din Galeşul de Sibiu. Aceasta se întâmpla în anii 1760–1784, după cum menţionează istoricul Ştefan Meteş în lucrarea Emigrări româneşti din Transilvania în sec. XVIII – XX”. El spune: ”În judeţul Argeş în această perioadă […] au luat fiinţă satele: Corbeni, Galeşu şi Zărneşti, care prin numirea lor arată provenineţa celor care le-au întemeiat şi întregit numărul lor”.

Altă autoare, Mara N. Popp, arată: ”De Altfel, pe Vâlsan şi pe Argeş, în mai toate comunele de la poalele muntelui se află numeroase familii de dincolo, stabilite din vremuri îndepărtate”.

Şi la 25 de km de oraşul Constanţa s-au stabilit, în aceeaşi perioadă de prigoană, români din satul sibian Galeş, oieri care cunoşteau bine locuri favorabile creşterii oilor în toate ţinuturile româneşti. În satul constănţean numit Galeşu, dar cunoscut azi drept Nazarcea, s-au descoperit în anii ’50 ai veacului trecut două brăţări dacice din aur masiv, păstrate în prezent la Muzeul Naţional de Istorie a României. Din păcate, Galeşul constănţean, în comuna Poarta Albă, a fost un loc de mare durere în comunism: o colonie de muncă forţată, înfiinţată pentru lucrările Canalului Dunăre – Marea Neagră, între 1949 – 1953. Spre Ovidiu a fost înfiinţat cumplitul lagăr ”Coasta Galeşu”. Locul coloniei de muncă era numit de localnici ”Plaiul Popilor”, pentru că aici se aflau în detenţie mai mult preoți. Între cei are au suferit chinuri în acel loc se află: Arsenie Boca, Adrian Făgeţeanu, Ilie Lăcătuşu, Constantin Galeriu, Ioan Negruțiu, Crăciun Oprea și alții. În vara lui 2012, s-a început construirea unei biserici, chiar pe locul fostul fostei colonii de la Galeșu, iar la încheierea lucrărilor și după sfințirea locașului de cult, s-a constituit o obște monahală, mănăstirea de la Nazarcea (Galeșu) având hramul ”Tuturor Sfinților Români”.

Cât privește emigrarea oierilor din Galeşul sibian în Ţara Românească, aceasta a fost o experienţă neplăcută în sine. Oamenii au fost nevoiți să ia cu ei, pe cărări de munte, pe poteci ascunse de ochii poterelor, doar strictul necesar și cel mult turme de oi pe care le duceau prin locuri cât mai ascunse. Și-au lăsat în locul de baștină casele și agoniseala și s-au îndreptat spre o viață nouă, cu gândul de a scăpa de teroarea regimului habsburgic, care îi obliga și la lepădarea credinței ortodoxe.

Istoria noastră consemnează însă rolul covârşitor pe care l-au avut în general oierii transilvăneni atât prin transhumanţă, cât şi prin stabilirea definitivă dincoace de Carpaţi, pentru că în felul acesta ei au făcut să circule cărţile româneşti în toate provinciile şi au contribuit la menţinerea limbii române unitare, precum şi a multor datini şi obiceiuri comune tuturor românilor. Găleșenii din Argeș au ținut legătura cu cei din Sibiu, dar în timp, aceasta a mai avut și sincope. Totuși, în anii ’70 ai veacului trecut, odată cu înființarea celor două muzee cu specific etnografic local – mai întâi cel din satul sibian, la inițiativa învățătoarei Maria Costăchescu, și apoi cel din satul argeșean, fondat de Florea State –, oamenii din cele două localități-surori au reînnodat firul comunicării și al vizitelor frățești și au început să participe în comun la evenimente culturale: Sărbătoarea Junilor din Săliștea Sibiului, Festivalul Cașcavalului de la Brădet, Masa Împăcării de la biserica ”Sfinții Împărați” din Galeș (Argeș) și altele.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

”Trei sate cu aceleași rădăcini și același nume: Galeș” de Daniela Șontică Trei sate din România poartă numele Galeş, iar acest lucru nu este întâmplător. La sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, prin ocuparea Transilvaniei de către austrieci, românii de pe acele meleaguri au dus-o tot mai rău.

[news24hrou]

Dosar penal in rem pentru moarte suspectă în cazul lui Ilie Balaci

Poliţiştii din Craiova au deschis un dosar penal pentru moarte suspectă în cazul lui Ilie Balaci, potrivit procedurilor, pentru a putea fi dispusă expertiza medico-legală, au informat reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Dolj.

“A fost deschis dosar penal pentru moarte suspectă. Nu există niciun fel de suspiciune cu privire la cauzele decesului, însă pentru a putea fi dispusă o expertiză legală în cauză, o necropsie, aceasta este procedura care trebuie îndeplinită”, a declarat pentru AGERPRES purtătorul de cuvânt al IPJ Dolj, Cosmin Grădinaru.

Medicii legişti au efectuat necropsia, luni dimineaţa, la Spitalul Municipal “Filantropia”, urmând ca rezultatul să fie trimis poliţiştilor.

Sicriul lui Ilie Balaci a fost depus ulterior, în jurul orei 12,40, la Biserica “Sfântul Ilie din Craiova”, unde va avea loc o slujbă religioasă, după care va depus la Stadionul “Ion Oblemenco”. Ilie Balaci va fi înmormântat marţi la Cimitirul Sineasca din Craiova.

Ilie Balaci, 62 de ani, a fost găsit duminică dimineaţă acasă, în stop cardio-respirator, de un echipaj al Ambulanţei Dolj, care, după ce a încercat câteva zeci de minute să îl resusciteze, a declarat decesul, a informat ISU Dolj.

https://ift.tt/2EJVALw https://ift.tt/2OH0Dkm

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2sQXfEP

Pilda Duminicala.Duminica întâi după Pogorarea Duhului Sfant - Duminica Tuturor Sfinţilor

Sfatuit de Duhovnicul meu Pr.Damian, continui publicarea pildei Duminicale, incercand sa mentin linia nationalist-ortodoxa, in ceea ce priveste adevarul de credinta ortodoxa.

Asa cum bine spunea Parintele Arsenie Papacioc in testamentul sau Duhovnicesc : Aparam adevarul, orice ar fi. Daca e moarte, e sfintenie, daca nu e moarte, e lasitate”,   apararea adevarului de credinta ortodoxa, reprezinta o datorie a oricarui crestin ortodox, conform indemnului Mantuitorului Nostru Iisus Hristos :

”32.Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

33.Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.”

http://www.cuvantul-ortodox.ro/evanghelia-cea-mai-scandaloasa-care-este-sabia-lui-hristos/

  Predica Parintelui Ilie Cleopa:

  ”Aţi auzit în Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură zicându-se: Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dânşii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creştinii ortodocşi, cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu, ştiind că Dumnezeu săvârşeşte în chip minunat voile Sale cu dânşii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, şi venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinţilor şi îngerilor Lui, care slujesc la mântuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învaţă şi Sfântul Apostol Pavel, zicând: Îngerii nu sunt, oare, toţi, duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi, care ne îndeamnă la aceasta zicând: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui (Psalmi 159, 1). (…)

Aşadar, noi cinstim pe sfinţi şi aducem laudă lui Dumnezeu direct şi indirect. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinsteşte pe sfinţi, pe El Îl cinsteşte, căci a zis: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte (Matei 10, 40).

Noi venerăm pe sfinţi, pentru că ei sunt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mântuitorului, Care a zis către sfinţii Săi ucenici: Voi sunteţi prietenii Mei (Ioan 15, 14). Şi, în alt loc al dumnezeieştii Scripturi, ni se arată că sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu, zicând: A crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui spre dreptate şi prietenul lui Dumnezeu s-a chemat (Iacob 2, 23; Romani 4, 3; Facere 15, 6; Psalmi 138, 17; Isaia 41, 8).

Noi cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu şi cerem ajutor lui Dumnezeu prin ei, căci: Sfinţii vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2). Prin sfinţi nu înţelegem pe cei ce se numesc creştini doar cu numele; ci pe cei care s-au desăvârşit prin fapte bune şi au urmat întru totul lui Hristos. Căci Mântuitorul numai apostolilor şi celor asemenea lor a zis: Adevărat grăiesc vouă că voi, cei ce aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii al lui Israel (Matei 19, 28).

Cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu căci ei, prin puterea lui Dumnezeu, fac minuni mari preaslăvite, după cum au făcut Moise, Ilie, Daniel, Sfinţii Apostoli Petru, Pavel, Ioan Evanghelistul şi toţi ceilalţi apostoli şi sfinţi despre ale căror fapte şi minuni arată Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie a Bisericii lui Hristos. (…)

  Fraţii mei, prea întunecat la minte şi prea orbit la înţelegere să fie cineva ca să nu înţeleagă cât de mare este datoria noastră, a creştinilor, de a ne ruga, de a cinsti şi de a chema în ajutor pe sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre pe care le facem zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu.

Să punem o întrebare. Este cunoscut numărul sfinţilor? Dar al îngerilor? Nimeni nu ştie numărul sfinţilor şi al îngerilor. Despre numărul lor spune Sfânta Scriptură: Număra-voi pe ei şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi (Psalm 138, 18). Arătând şi stăpânirea lor asupra diavolilor şi a patimilor, zice: Foarte s-a întărit stăpânirea lor. Necunoscut este şi numărul îngerilor lui Dumnezeu, cum ne arată Sfânta Scriptură: Cine poate să numere oştile Sale? (Iov 25, 3).

Dacă poate mult rugăciunea stăruitoare a unui drept care se lucrează (Iacob 5, 16), oare cât poate rugăciunea milioanelor de sfinţi înaintea lui Dumnezeu, care L-au mărturisit înaintea oamenilor şi şi-au pus sufletul pentru El? De aceea, fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt acei creştini care cinstesc pe sfinţii lui Dumnezeu, le cer ajutor în rugăciuni şi îi pun mijlocitori către Dumnezeu în această viaţă de pe pământ. De asemenea, amar de acei creştini rătăciţi de la adevărata credinţă, care nu cinstesc şi nu pun rugători pe sfinţi şi pe îngeri către prea veşnicul şi înduratul Dumnezeu. Unii ca aceştia vor avea multă ruşine şi amară durere când va veni Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înconjurat de toţi îngerii şi sfinţii Lui, ca să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele sale.

  Biserica Ortodoxă cinsteşte în chip deosebit pe sfinţi şi îngeri, rânduindu-le în calendar câte o zi anuală de prăznuire, slujbe speciale la biserică, rugăciuni şi icoane pictate cu chipul şi numele lor. Celor mai renumiţi dintre sfinţi, precum: Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan Gură de Aur, Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, mari făcători de minuni, Sfinţii Mari Mucenici Gheorghe şi Dimitrie, Varvara şi Ecaterina şi mulţi alţii se bucură de un cult deosebit. Slujba lor este mai bogată, cu Priveghere, cu Litie şi Acatist, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu multă evlavie. În numele sfinţilor mari se zidesc biserici, devenind astfel protectorii acestor lăcaşuri şi localităţi. De asemenea, majoritatea credincioşilor noştri poartă nume de sfinţi, pe care le primesc din botez şi sunt încredinţaţi de mici în grija sfinţilor respectivi, cărora le cer ajutor în toate încercările vieţii.

Dar, întrucât o mare parte dintre sfinţi şi cuvioşi au rămas necunoscuţi, nefiind trecuţi în vechile sinaxare şi martirologii creştine, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, o dată pe an, prima duminică după Rusalii să fie închinată tuturor sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, de la Hristos până astăzi. Această cinstire comună a tuturor sfinţilor o săvârşim în duminica de astăzi, denumită Duminica tuturor sfinţilor.

După ce am arătat la început de ce trebuie să cinstim pe sfinţi, să vedem acum cine poate fi cinstit ca sfânt? Sfinţii, fiind creştini desăvârşiţi în rugăciune, în smerenie, în înfrânare şi mai ales în dumnezeiasca dragoste, mulţi dintre ei primeau daruri duhovniceşti deosebite încă din viaţă. Astfel, unii aveau darul rugăciunii inimii, cea mai înaltă rugăciune creştină. Alţii aveau darul lacrimilor, al înfrânării, al tăcerii duhovniceşti, al smereniei şi al desăvârşitei iubiri pentru toată zidirea. Alţi sfinţi se învredniceau de daruri miraculoase, văzute, ca: vindecarea bolilor, cunoaşterea celor viitoare, înţelegerea gândurilor, izgonirea duhurilor necurate. Încă şi după mutarea din trup moaştele lor rămân întregi, nestricate, şi fac vindecări miraculoase cu cei bolnavi. De aceea moaştele sfinţilor sunt venerate de credincioşi, care primesc sănătate, binecuvântare şi ajutor.

Deci, sfinţi pot fi cei care au dreapta credinţă, care duc pe pământ viaţă cu totul sfântă, cei care iubesc desăvârşit pe Dumnezeu şi pe oameni, cei care se roagă neîncetat cu adânc de smerenie şi sunt gata să-şi dea şi viaţa pentru Biserică. Semne ale sfinţeniei sunt darurile facerii de minuni.

De aceeaşi cinstire se bucură în Biserică şi în casele credincioşilor noştri Sfinţii Îngeri. Mai ales Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt deosebit de cinstiţi, iar prin sate şi oraşe se află numeroşi creştini care le poartă numele şi biserici înălţate în cinstea lor.

  Sfinţii în Biserica Ortodoxă se împart în mai multe cete, şi anume: Ceata apostolilor care au vestit Evanghelia lui Hristos pe pământ; ceata proorocilor şi a drepţilor Vechiului Testament; ceata ierarhilor şi a învăţătorilor a toată lumea, care au apărat Biserica şi dogmele credinţei ortodoxe; ceata mucenicilor, adică a celor ce şi-au vărsat sângele pentru dreapta credinţă în Hristos; ceata Cuvioşilor Părinţi, adică a sfinţilor călugări şi sihaştri purtători de Dumnezeu, care s-au nevoit prin mănăstiri, prin peşteri şi pustietăţi, în post şi neîncetată rugăciune. Ultima ceată este ceata fericiţilor şi a tuturor drepţilor, care au bineplăcut lui Dumnezeu pe pământ, ca orfani, văduve, copii nevinovaţi, călugări şi preoţi evlavioşi, credincioşi dreptmăritori, care au răbdat cu bărbăţie necazurile, bolile şi ispitele vieţii pământeşti.

Dar cei mai sfinţi în împărăţia lui Dumnezeu sunt: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, care se bucură de un cult deosebit de supravenerare, şi Sfântul Ioan Botezătorul. După învăţătura şi iconografia ortodoxă, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul stau înaintea Preasfintei Treimi, de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului, şi se roagă neîncetat pentru mântuirea lumii.

Toţi sfinţii din cer, cunoscuţi şi necunoscuţi, împreună cu cetele îngerilor cereşti, formează în cer biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioşilor dreptmăritori de pe pământ, care se luptă cu ispitele de tot felul, ce vin de la diavolul, de la lume şi de la trup, formează aşa-numita biserică luptătoare. (…)

  Biserica lui Hristos este Biserica sfinţilor şi a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învăţătura Apostolilor şi pe sângele a peste zece milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a născut sfinţi, a fost slujită de sfinţi. Biserica şi astăzi cere sfinţi, păstori cât mai sfinţi şi credincioşi cu viaţă sfântă.

Dintre aceştia facem parte şi noi. Dar, ca fii ai lui Dumnezeu după har şi fii ai Bisericii luptătoare de pe pământ, suntem datori să fim „următori lui Hristos“, să trăim duhovniceşte pe pământ, să ne facem vrednici de împărăţia cerurilor.

Ca fii sufleteşti ai sfinţilor care ne-au născut în Hristos, suntem datori să le urmăm credinţa lor dreaptă, să le urmăm viaţa lor sfântă, dragostea lor pentru Dumnezeu, râvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfânta rugăciune. Nu ne putem mântui dacă nu imităm după putere viaţa sfinţilor. Adică smerenia cuvioşilor, bărbăţia mucenicilor, rugăciunea sihaştrilor, sfinţenia drepţilor, curajul şi statornicia în credinţă a înaintaşilor, răbdarea părinţilor care ne-au născut, blândeţea mamelor care ne-au crescut.

Să râvnim cu stăruinţă acestor mântuitoare virtuţi creştine. Noi nu ne socotim sfinţi, dar trăim şi ne mântuim în Biserica sfinţilor. Ei ne sunt părinţi, rugători, ajutători în necazuri şi modele de urmat. Să părăsim mândria, răutatea şi necredinţa care ucid sufletul şi să cerem ajutorul tuturor sfinţilor din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat şi sfânt: şi trupul, şi mintea, şi cuvântul, şi simţurile, şi sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămân nestricate şi vindecă mulţi bolnavi.

Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: „Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!“.

Sursa documentara:

https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-parintelui-cleopa-la-duminica-tuturor-sfintilor

[alexsavescu]

Atelier Pascal la Biserica Sfântul Ilie din Fălticeni (Video)