#croitor

[etichete]

Cautati agatatori plastic ? Va oferim o gama variata de agatatori plastic pentru atasarea etichetelor de pret pe produsele Dumneavoastra

[jurnaldebucovina]

Pictorul David Croitor: "Vatra Dornei, orașul în care locuiesc de aproape trei decenii. Orașul pe care-l iubesc așa cum îmi iubesc casa mea"

Vatra Dornei, orașul în care locuiesc de aproape trei decenii. Orașul pe care-l iubesc așa cum îmi iubesc casa mea. Este locul în care am scris și am pictat cel mai mult, inspirat fiind de tot ceea ce mă înconjoară, natura și oamenii. Orașul în care am foarte mulți prieteni. Nu-mi voi vorbi niciodată orașul de rău, aceasta este o lege sfântă pentru mine. Acolo unde văd greșeli voi încerca să fiu…

[spinmeround]

david croitor

[marrutu]

Croitorul de inimi sau Povestea inimii cusute 💔

La un croitor vestit, vine-o inimă rănită Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută! Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură!

El o coase şi-o ,,descoase” despre ce s-a întâmplat, Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat! Ea sfioasă-şi pleacă ochii:– ,,Ştiu, că nu te-am ascultat! Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!”

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă : ,,Scuză-mă, dar nu rezist… Cum de eşti atât de bleagă? Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat, Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți, S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți! Te-arunci cu ,, capu”-nainte, crezând că stau brațe întinse, Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise !

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot, Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume…! Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!”

Fiecare-,,mpunsătură” care-i provoca durere, O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată…în tăcere! Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea! –,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!” …………………………………………… Fiecare inimă cred c-a fost la croitor, Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor! Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman, Vestit, plin de iscusință… este creierul uman! Dacă inima ar fi de natură ascultătoare, Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!

Liliana Smerea Vacaru ✍️

[cristianlisandru]

cuvinte

de atâtea ori te-am îmbrăcat în cuvinte rămân un croitor atipic îmi place să te admir atunci când treci prin faţa mea iar în ferestre destramă noaptea fâşii de vise peste acoperişuri împăienjenite dezbracă-te încă o dată azi am croit o altă rochie din cuvintele noastre toate suspinele îndrăgostiţilor vor curge în falduri peste tine ♣ Cristian Lisandru (2012)

[pazaryerigundem]

Yörük Türkmenler Muğla’da buluştu

https://pazaryerigundem.com/haber/181941/yoruk-turkmenler-muglada-bulustu/

Yörük Türkmenler Muğla’da buluştu

Muğla Yörük Obaları Derneği tarafından 15. Uluslararası Muğla Yörük Türkmen Toyu, 6-7 Temmuz tarihleri arasında Yılanlı yolu Düzeyn Yaylası’nda gerçekleştirildi. Muğla Büyükşehir Belediyesi’nin katkılarıyla düzenlenen etkinlik dünyanın farklı şehirlerinden gelen Yörüklere ev sahipliği yaptı.

MUĞLA (İGFA) – 15. Uluslararası Muğla Yörük Türkmen Toyu Muğla Yörük Obaları Derneği Başkanı Orhan Akcan ve Muğla Büyükşehir Belediye Başkanı Ahmet Aras ev sahipliğinde Moldova’nın Ankara Büyükelçisi Dmitri Croitor, CHP Muğla Milletvekilleri Cumhur Uzun, Gizem Özcan, Menteşe Kaymakamı Mehmet Eriş, eski Muğla Valisi Amir Çiçek ve 52 şehir, 4 ülkeden çok sayıda vatandaşın katılımıyla gerçekleşti.

“400 MİLYONLUK TÜRK SOYUNDAN SORUMLUYUZ.”

Muğla Yörük Obaları Derneği Başkanı Orhan Akcan açılış konuşmasında şunları söyledi; “Dünyanın ve ülkemizin farklı yerlerinden geldiniz. Bugün çok mutluyuz. 28 saatte otobüs yolculuğu ile gelen Gagauz Türkleri aramızda. Gazi Mustafa Kemal Atatürk’ün “Benim atalarım Anadolu’dan Rumeli’ye gelmiş Yörük Türkmenlerdendir” sözü bu milletin mayasıdır. 400 milyonluk Türk soyundan sorumluyuz. Yörükler doğayı sevendir, koruyandır. Toyumuzun Muğlamıza Türk dünyasına hayırlı olsun.” dedi.

“YÖRÜKLERİN BACASININ MENTEŞE’DE TÜTMESİNDEN GURURLUYUZ”

Menteşe Belediye Başkanı Gonca Köksal’da 15. Uluslararası Muğla Yörük Türkmen Toyu’nda; “Ne mutlu hep birlikteyiz. Türkiye Cumhuriyeti’nin kurucusu Atatürk; “Arkadaşlar! Gidip, Toros dağlarına bakınız, eğer orada bir tek yörük çadırı görürseniz ve o çadırda bir duman tütüyorsa, şunu çok iyi biliniz ki bu dünyada hiç bir güç ve kuvvet asla bizi yenemez.” demiştir ve o baca bugün Menteşe’den tütüyor gururluyuz. Yörüklerimize ev sahipliği yapıyoruz. Emeği geçenlere teşekkür ediyorum.”

“ÜLKEMİZ İÇİN EN BÜYÜK TEHDİT KONTROLSÜZ SIĞINMACILARIN KAMPI HALE GETİRİLMEMİZDİR.”

Muğla Büyükşehir Belediye Başkanı Ahmet Aras Türk tarihinin dönüm noktaları 1071 Malazgirt, İstiklal Savaşlarının yörük Türkmenlerle kazanıldığını söyledi ve dünyanın farklı noktalarından soydaşlarla Yörük Türkmen şenliğinde olmanın mutluluğunu yaşadıklarını belirtti.

Ahmet Aras; “Bugün büyük emeklerle meydana getirilen 15. Yörük Türkmen toyundayız. Yörük Türkmen kültürü tarihi geçmişe dayanan kadim, göçebe bir kültürdür ve bizim özümüzdür. Anadolu’nun kılcal damarlarında Yörük Türkmenlerin mücadeleleri yatar. 1071 Malazgirt Zaferi’nden İstiklal savaşına büyük Türk Atatürk’ün yanında Yörük Türkmenler çok büyük katkı sağladı ve Anadolu Türk yurdu haline geldi. Cephede kanını döken, canını veren Yörük Türkmenler kadın, çoluk, çocuk demeden bu toprakların savunulmasında ve Türkiye Cumhuriyeti’nin kurulmasında çok büyük katkılar sağladılar. Bugün önümüzdeki en büyük tehdit Türkiye’nin kontrolsüz sığınmacıların maalesef kampı hale getirilmesidir. Buna itiraz ediyoruz. Bu bizim demografik, kültürel ve ekonomik yapımızı hatta her şeyimizi bekamızı tehdit eder hale gelmiştir. Bu konuda hükümetimizin bir an önce önlem almasını ve ortaya ciddi bir irade koymasını bekliyoruz.  Yoksa binlerce yıldır canla, kanla kazanılan bu topraklar farklı bir tehditle karşı karşıya gelecektir.” dedi.

“SOYDAŞLARIMIZIN HER ZAMAN YANINDAYIZ”

15.si düzenlenen Yörük Türkmen toyunu geniş kitlelere yaymak için yörüklere desteklerinin devam edeceğini söyleyen Ahmet Aras sözlerini şöyle tamamladı; “Yalnız değilsiniz. Soydaşlarımız bugün aramızda. Gagauz Türkleri, Muğla’dan güçlü bir temsille oraya gideceğiz. Toyumuz hayırlı uğurlu olsun.”

“BUNDAN SONRA HİÇBİR TOYUNUZ BİZSİZ OLMAYACAK, BERABER OLURSAK GÜÇLÜYÜZ”

Moldova’nın Ankara Büyükelçisi Dmitri Croitor’da Yörük Türkmen Toyu’nda şunları söyledi; “Moldova’dan hepinize selam getirdim. 1994 yılında sevgili Süleyman Demirel Gagauzlara destek oldu. 30 yıldır bizim yanımızdasınız. 15. Toyunuza biz bugün Gagauzya’dan katıldık. Bundan sonra hiçbir toyunuz bizsiz olmayacak. Halklarımızın arasında bağ kurmak benim görevim. 1200 Türk şirketi var Moldova’da. Biz sizi çok severiz, sayarız siz bize dünyayı açıyorsunuz. Biz beraberiz. Beraber olursak güçlüyüz.” dedi.

BU Haber İGF HABER AJANSI tarafından servis edilmiştir.

[johnny-em]

Croitorul de inimi Publicat  de lacrimaroua La un croitor vestit, vine-o inima ranitaSi cu ochii plini de lacrimi, cere sa fie cusuta !Croitorul o priveste, plin de mila si caldura Si incearca sa-i gaseasca fir si petec pe masura ! El o coase, si-o „descoase” despre ce s-a intamplat,Stiind ca nu e prima data, cand vine la reparat !Ea sfioasa-si pleaca ochii: „Stiu, ca nu te-am ascultat !Mai…

[dininimapentrumine]

Biserica Maranata, Oradea

✅Duminică 25 Februarie – ora 18:00 continuă serile de evanghelizare📖Cuvântul lui Dumnezeu va fi predicat de fratele Dragoș Croitor⛪️Ne rugăm ca Dumnezeu să schimbe inimi! Vă așteptăm cu drag!⛪️Duminică 25 Februarie⏰ora 18:00

[panzedepaianjen]

Ce-are a face mall-ul cu mașina de cusut a bunicii?

de Teodora Săvoiu

În poza de mai jos este vechea mașină de cusut a mamei mele, cumpărată în anii ’70: o piesă rusească zdravănă, din fontă, fabricată în stilul mașinilor de epocă Singer de la începutul secolului XX.

Această mașină, la fel ca majoritatea celorlalte mașini de cusut de uz casnic care au fost exportate în țările vecine, era vândută sub denumirea Union și produsă la fabrica din Podolsk, lângă Moscova. În această fabrică, înființată în 1902 de Singer Company și naționalizată în 1917, erau produse atât mașinile de cusut industriale, cât și cele portabile. Ulterior, designul mașinilor a suferit numai ajustări minore până în 1945. Mașinile și modelele de construcție mai noi, confiscate din fabrica Singer din Wittenberge ca reparații de război, au fost folosite pentru recondiționarea fabricii rusești și pentru actualizarea modelelor vechi pe care le producea. Fiind realizată cândva în jurul anului 1970 pentru export, mașina mamei are caroseria și mecanica internă specifice celor din anii 1940, dar elementele decorative florale amintesc foarte mult de mașinile Singer de la cumpăna secolelor. În ceea ce privește mecanica: inițial era acționată de o manivelă, dar bunicul meu i-a adăugat motor, cablu de alimentare și o pedală care controlează viteza de cusut (asemănătoare cu pedala de accelerație a unui automobil). Din câte am înțeles, această modificare era standard în perioada respectivă. Pentru a o depozita și a o proteja de praf, mașina a venit și cu o carcasă din lemn curbat, pe care încă o păstrăm. Singurele lucruri pe care ai mei le-au înlocuit de-a lungul anilor sunt acele, care se rup din când în când și oricum se cumpără separat, și uleiul motorașului. În ciuda faptului că modelele din această perioadă de la Podolsk sunt considerate depășite și fabricate din materiale de calitate slabă, inclusiv mașina noastră, se pare că au fost făcute să dureze.

 Atât mama, cât și părinții ei au folosit această mașină pentru modificarea cusăturilor, scurtarea perdelelor și chiar pentru a confecționa ținute întregi de când a fost cumpărată, în 1973. Cel mai adesea o activitate de weekend până la sfârșitul anilor 2000, vechea noastră „prietenă” s-a retras de atunci –  cu excepția cusăturii ocazionale. Cel mai uimitor lucru pentru mine: funcționează și astăzi. Așa că am început să-i pun întrebări bunicului meu. Când a cumpărat-o și de unde? A avut mereu un motor? Era nouă când a luat-o? A avut nevoie de reparații? Voiam să știu cum era posibil ca o mașină atât de grea și depășită să dureze atât de mult și să se dovedească utilă 50 de ani mai târziu.

În trecut, o mașină de acest tip ar fi fost la fel de utilă atât într-un atelier de croitorie, cât și  în casă, așa încât puteai găsi cu ușurință o croitoreasă sau un croitor care să îți confecționeze câteva articole de îmbrăcăminte cu mult mai multă pricepere decât tine, pentru ocazii speciale. Deși nu era multă varietate pe piață în ceea ce privea moda (cum a fost deseori cazul în Blocul Estic), îți puteai completa garderoba făcând unele lucruri acasă, dacă familia deținea o mașină de cusut; sau la atelierul unor prieteni, dacă aveai prietenii potriviți. În contrast cu ultimii ani în care croitoriile obișnuite, de cartier, s-au tot închis, fiind înlocuite cu lanțuri internaționale de magazine cu haine ieftine și de întreprinderi de curățare a hainelor, care oferă o paletă foarte limitată de servicii de croitorie, cum ar fi coaserea nasturilor și scurtarea unui tiv.

În prezent, oamenii își cumpără cea mai mare parte a hainelor gata făcute, în loc să se chinuie cu tipare complicate de haine și să coasă zile întregi la o mașină învechită. Până la urmă, nu mai e nevoie să-ți petreci timpul reparând o cămașă ruptă când poți cumpăra cu ușurință una nouă. Cu toate acestea, o problemă presantă se ascunde în spatele fațadei strălucitoare a renumitelor lanțuri de magazine transnaționale și a îmbrăcămintei accesibile și ușor de înlocuit pe care acestea le oferă clienților. Având în vedere îngrijorările din ce în ce mai mari cu privire la exploatarea oamenilor și a mediului, unii tineri încep să se îndepărteze de fast-fashion, alegând în schimb să facă cumpărături în magazine second-hand și să modifice, să repare și să refolosească hainele pe care le au deja. Drept urmare, acești tineri ajung să învețe să folosească o mașină de cusut într-un moment în care majoritatea oamenilor sunt fie prea ocupați pentru a o folosi, fie prea tineri pentru a ști ce este. Conform cercetării din ultimii 10 ani, procesul de producție al acestor companii contribuie în mare măsură la poluarea din întreaga lume (20% din poluarea apelor se datorează vopsirii materialelor textile[i], iar dezintegrarea fibrelor sintetice contribuie cu  5,6 milioane de tone la poluarea oceanului cu plastic[ii]) și, cu atât mai mult, condițiile de lucru din lanțul de aprovizionare variază de la aproape decente până la iterații moderne ale sclaviei (prăbușirea fabricii din Bangladesh [iii]). În plus, față de practicile sale de exploatare, industria modei a oferit și clienților motive pentru a se plânge, în special cu privire la calitatea și durabilitatea articolelor de îmbrăcăminte ieftine. Ca urmare, confecționarea propriilor haine a început să redevină o opțiune fezabilă (una în care ai mai mult control asupra proceselor de fabricație) și o nouă mișcare DIY a apărut în cadrul unei tinere generații care inițial a fost crescută să îmbrățișeze presupusa noutate perpetuă a tendințelor modei[iv] (între 2000 și prezent, producția de îmbrăcăminte dintr-un an s-a dublat). O trecere în revistă a paginilor despre cusut de pe internet dezvăluie o multitudine de tutoriale pentru cusut la mașină, tutoriale pentru realizarea tiparelor, recenzii despre mașini și tipare de îmbrăcăminte, sfaturi pentru începători și altele asemenea. Dar este acest refuz al modei „pe repede-înainte” semnul unui contra-curent autentic de refuz al culturii consumeriste, sau este și el doar o altă modă?

Avem destule motive să fim sceptici față de orice „mișcare” în ziua de azi, când marii furnizori de petrol finanțează acțiuni de re-împădurire și când minimalismul a devenit o modă și a propulsat o carte despre făcut ordine în casă în lista bestseller-urilor. Cam orice poate deveni o modă care atrage mii de adepți-cumpărători, drept dovadă apariția din ultimii ani a firmelor care mizează pe dorința clientului de a simți că face bine în lume doar alegând încotro îi merg banii. Poate e un brand de tricouri fabricate din bumbac „100% sustenabil”, fără a defini nici în ce fel e sustenabil și nici sursa efectivă a țesăturii respective – deși povestește despre cât de transparent este ca business. Sau poate vorbim despre o geantă lucrată de mână (în India? în Sighet?), dar nu știm cât din valoarea ei pe piață se întoarce la artizan, sau la ceilalți oameni implicați în realizarea ei. Teoretic, cele două exemple sunt slow-fashion – însă aici termenul indică o strategie de marketing adaptată prezentului, nu o mișcare susținută împotriva consumerismului. Cu toate acestea, conceptele de slow-fashion și sustenabilitate nu au pătruns în limbajul merceriilor supraviețuitoare. Mai degrabă, a pornit de la oamenii care deja își reparau unele haine și coseau nasturi sau brodau flori pe colțul paltonului altfel compromis de o pată de clor. Pentru ei, hainele costau sau însemnau prea mult pentru a fi consumabile. Ulterior a răsărit și moda sustenabilă.

În ciuda declinului de necontestat al atelierelor de croitorie, al merceriilor și al cusutului acasă, declin cauzat, în mare măsură, de extinderea pieței de îmbrăcăminte ieftină și în estul Europei, în ultimii 10 ani, generația tânără s-a reapucat de croitul și reparatul hainelor acasă. Dar de ce, și cum au avut loc aceste schimbări? În primul rând, ce înțelegem prin declinul realizării hainelor la scară mică? Am adus deja vorba despre închiderea atelierelor (mă refer la croitoriile obișnuite, adresate majorității populației, nu la atelierele high-end), la care putem adăuga închiderea multor mercerii și lipsa de opțiuni când vrei să cumperi materialele căutate. E din ce în ce mai greu să cumperi ce îți trebuie pentru un proiect din magazinele fizice, pentru că oferta lor se adresează mai degrabă persoanelor în vârstă și, eventual, părinților care vor să realizeze un costum rapid și ieftin de serbare pentru grădiniță. Poate că vrei să înlocuiești niște nasturi și atunci te descurci, dar, dacă vrei să găsești un material durabil și calitativ (a se citi „nu sintetic”) pentru haine de zi cu zi, nici vorbă. Adevărul este că merceriile au tot dispărut din lipsă de clienți –  până acum câțiva ani puțini ne gândeam să dăm bluza gata făcută din magazin pe câteva săptămâni de învățat să facem o bluză acasă, mai ales că cei mai tineri dintre noi au crescut doar cu versiunea fast-fashion a purtării și cumpărării hainelor și nici nu au prins orele de brodat la materia „Lucru manual” în școala primară (sau vreo altă sursă de aptitudini pentru cusut – adică demonstrații de la o rudă pricepută). Iar, spre deosebire de noi, generația părinților noștri sigur a învățat să coasă la școală, dar puțini sunt pasionați de activitate. Mai mult, puțini au timp de proiecte mai complexe decât înlocuirea unor nasturi.

Deci, generația tânără nu prea știe să coasă (cu excepții, desigur) – și, atunci, ce i-a apucat? Cu excepția studenților de la design vestimentar și a amatorilor de cosplay, de ce ai învăța să coși, și cu atât mai mult, să coși la mașină? Doar e plin de haine trendy și gata de consum în fiecare palat de cristal din metropolă.

Cred că putem explora două categorii de motive care ar determina tineretul să zică pas consumerismului care l-a crescut –  deși se pot scrie cărți despre endorfinele care ne inundă creierul când mai cumpărăm câte un lucrușor inutil și frumos, sau câte un obiect excesiv de scump, dar cu valoare socială semnificativă. Cu riscul de a invoca o imagine reducționistă, semănăm puțin cu șoriceii din laborator care primesc doze de stimulente diluate în apă –  și, atunci, ce îi determină pe unii dintre noi să refuze cel puțin uneori?

Primele motive sunt de natură economică: după două crize economice și câteva dezastre naturale care au avut loc în timpul vieților noastre, e destul de clar că noi nu vom fi mai bogați decât părinții noștri. Avem, în medie, locuri de muncă mai puțin stabile decât ăi bătrâni, și nici cu cumpăratul propriei case nu stăm prea bine. Mai mult decât atât, mulți dintre studenții și absolvenții de studii superioare au început să muncească în timpul facultății, dacă nu chiar înainte. Relația noastră cu banii are ceva specific, chiar și atunci când privești în adâncul protector al clasei de mijloc, iar pentru a economisi în zonele neesențiale ale vieții ne-am reorientat: de ce să arunc o haină în care am investit *destul* când pot să o repar? De ce să dau de trei ori mai mult pe un hanorac de marcă, când am șanse să găsesc același gen de hanorac la un preț mult mai ieftin  (și aproape nou) într-un magazin second-hand? De ce să caut în zadar o fustă din stofă prin mall, cu pretenția absurdă de a fi stofă de lână și nu poliester, când am șanse mai mari să găsesc o stofă bunicică la mercerie și să îmi fac singură fusta în două weekend-uri, folosind cea mai obosită mașină de cusut? În 9 din 10 încercări, ieși mai ieftin evitând lanțurile de magazine, te alegi cu haine care rezistă mai mult în timp și ai și învățat ceva nou. Pe scurt, sunt destule motive să cumpărăm haine noi mai rar, să facem schimburi, să reparăm și să ne croim unele piese acasă.

Dar să presupunem că tinerii nu sunt, de fapt, mânați de chibzuință și de orizontul precarității în cumpărăturile lor. Nu-i bai, pentru că a doua categorie de motive care i-ar determina să evite produsul finit al industriei textile se referă la considerații morale. Într-adevăr, se pare că printre mileniali sunt mulți consumatori care se orientează după compatibilitatea comerciantului sau a mărcii cu setul lor de valori[v], ceea ce înseamnă că scopul echipelor de PR și advertising nu poate fi doar să vândă produsul – trebuie să vândă valori, stiluri de viață, identități. Dar nici cea mai bună echipă de PR nu poate face damage control poluării la nivel global (10% din producția totală de CO2[vi]) de care se face responsabilă industria textilă (din care o bună parte din produse sunt petrochimice, adică, pe scurt, plastic) și nu poate anula consecințele fizice și psihologice ale condițiilor de lucru la care sunt expuși milioane de muncitori (uneori chiar copii) prost plătiți, neplătiți (vezi lanțurile de aprovizionare în pandemie[vii][viii]), și, deseori, omorâți de profunda nepăsare a patronilor.

Sunt multe probleme subiacente exploatării umane prin muncă și a consecințelor asupra mediului înconjurător care merită tratate separat, însă, ideea principală este că generația tânără, fiind mai conștientă și preocupată de cauzele acestor probleme, încearcă să se îndepărteze de/să contribuie mai puțin la perpetuarea lor tocmai prin reducerea consumului/risipei de îmbrăcăminte aparent ieftină, dar în realitate extrem de costisitoare prin distrugerea pe care o cauzează (și în procesul de producție și aruncarea/procesarea post consum). Dar aceștia nu sunt singurii factori valorici care îi motivează pe mileniali. Epoca în care am crescut ne-a influențat să apreciem unicitatea, autenticitatea și creativitatea umană, exprimate liber și în mod vizibil. În adolescență, asta putea însemna prin haine (dar nu numai), și în continuare vestimentația e un mediu de expresie fertil. Iar ceea ce nu ne oferă fast-fashion, oferă din plin croitul și modificatul hainelor acasă în acest sens – adică libertate creativă și control asupra dimensiunilor, formelor și materialelor folosite.

Motivele ilustrate mai sus însuflețesc nu numai croitoria pentru amatori, dar și alte sub-curente ale culturii DIY, precum tricotatul, croșetatul, brodatul, repararea aparatelor electronice (și activismul asociat), recondiționarea mobilierului vechi și multe altele – nu putem spune că toate acestea conturează în prezent o mișcare unitară anti-consumeristă, deoarece vorbim în mod evident despre culturi de nișă, dar ele reprezintă mici portițe către lumi în care suntem, poate, mai puțin dependenți de tehnologie, de lanțurile de aprovizionare întortocheate sau de comercianții care au mai mult control decât tine asupra produselor lor chiar și după ce le-ai cumpărat.

[i]Kasperkevic, “Rana Plaza Collapse.”

[ii]Hamzelou, “Washing Our Clothes Has Created 5.6 Million Tonnes of Microfibre Waste.”

[iii]Hamzelou.

[iv]“How Much Do Our Wardrobes Cost to the Environment?”

[v]Oleárová, Horvát, and Rigelský, “ANALYTICAL VIEW OF THE CHANGE IN THE CONSUMER BEHAVIOUR OF THE MILLENNIALS GENERATION.”

[vi]Davis, “Fast Fashion Speeding toward Environmental Disaster, Report Warns.”

[vii]“The Impact of COVID-19 on the People Who Make Our Clothes.”

[viii]“Live-Blog.”

[etichete]

Oferim clientilor nostri o gama variata de etichete textile pentru satisfacerea unei game largi de necesitati de etichetare

[jurnaldebucovina]

David Croitor: BUNICA ŞI FERICIREA

Ce este fericirea? Eram copil, aveam unsprezece sau poate doisprezece ani când am auzit pentru prima dată acest cuvânt, fericire. L-am găsit într-o carte sub forma întrebării de mai sus. Nu mai ţin minte care era contextul, cine pe cine întreba şi de ce o făcea. Am reţinut întrebarea tocmai pentru că nu avea un răspuns clar, sau cel puţin nu găsisem eu un răspuns clar, iar treaba asta m-a…

[theconnollygroup]

LAURA BRUMA – CU INIMA LA CROITOR

from MUZICA GRATIS https://bit.ly/44orPap Download LAURA BRUMA – CU INIMA LA CROITOR gratuit de pe MuzicaGratis.net . LAURA BRUMA – CU INIMA LA CROITOR

[mariacallous]

Moldova’s autonomous region of Gagauzia goes to elections on Sunday for a new governor, or Bashkan, with eight candidates in the race, most of them with pro-Russian views.

The elections in Gagauzia represent a first test before local elections throughout the country due in autumn, and for presidential elections that will take place next year.

The southern region of about 150,000 inhabitants is inhabited by an Orthodox Christian people who speak Turkish but sympathise with Moscow. The leadership in the main city, Comrat, often clashes with the Chisinau authorities.

Nicolae Dudoglo, Grigori Uzun, Mihail Formuzal, Victor Petrov, Dmitri Croitor, Serghei Cernev, Evghenia Gutul and Seghei Cimpoies are the eight on the list. The current Bashkan, Irina Vlah, has held the position for two consecutive mandates since 2015 and so cannot run again.

Polls put Uzun, of the Moldovan Socialist Party, PSRM, in the lead, with 15.1 per cent support, followed by Evghenia Gutul, of the Ilan Shor Party, on 13.5 per cent. Dmitri Croitor, Moldova’s ambassador to Turkey, is in third place with 11.2 per cent.

Guzun and Gutul represent the main pro-Russian parliamentary parties. Socialist leader Igor Dodon is close to the Kremlin. The fugitive oligarch Ilan Shor has meanwhile promised to invest 500 million euros in Gagauzia and create 7,000 jobs if his candidate wins.

Croitor, an independent candidate, is more moderate and is supported by Turkey, which exerts a strong influence through its language affinity with the Gagauz and through its development projects in the region.

Russia has also tried to sway the election. On April 17, Moldova banned the planned entry of Rustam Minnihanov, president of Tatarstan, a republic in the Russian Federation, who was going to participate in a congress organised by one of the pro-Russian candidates, Victor Petrov.

The Tatarstan leader is a leading member of Vladimir Putin’s party. Minnihanov is on the list of sanctions applied by the US as close to the Kremlin regime. Putin sent him to Crimea in 2014 to discuss the concerns of Tatars there, after the peninsula was annexed by Russia.

The elections in the region will take two rounds; if a candidate does not get more than 50 per cent of the votes in the first round, the two candidates with the best scores will qualify for the second round.

The ruling pro-European party Action and Solidarity Party, PAS, has no candidate in the elections.

[bartholomaus]

Transilvania, Ardeal, Siebenburgen - sunt denumiri ale aceluiaşi meleag. Români, maghiari, saşi, armeni, evrei au conlocuit în această zonă timp de sute de ani, perioadă în care fiecare naţionalitate a preluat şi a cedat un bogat patrimoniu cultural, rezultatul fiind o îmbogăţire reciprocă a valorilor specifice fiecăreia. Istoria a făcut ca popoarele din Ardeal să aibă un caracter unitar pronunţat dar, în acelaşi timp, la o privire mai amănunţită, să existe o infinită diversitate. „Un bătrân sas a caracterizat mixtura raselor din Imperiu astfel: la grandioasa bucătărie naţională maghiarii au contribuit cu pâine, carne şi vin, valahii cu sare, slavii cu bacon, germanii cu vegetale şi cartofi, italienii cu orez, slovacii cu lapte, brânză, unt şi ustensile de bucătărie, evreii se ocupă de capital şi ţiganii de muzica care însoţeşte masa” .

Bucătăria românească este săţioasă, adaptată muncii cîmpului şi a creşterii animalelor, ceea ce a impus prezenţa fierturilor leguminoase, supe sau ciorbe, nelipsite din alimentaţia zilnică, interschimbabile cu laptele şi mămăliga într-o oarecare măsură. Aceste fierturi sunt însoţite de pâine sau de mămăligă rece şi sunt compuse din legume precum cartofi, ceapă, morcovi, păstăi, asezonate cu tocana de ceapă, arpacaş, tăiţei sau orez. Mâncărurile mai cunoscute sunt: balmoş, bulz, tocană de bureţi, tocana cu mămăligă, mămăligă cu brânză (topşe), sarmalele cu păsat, plăcinta creaţă. Carnea este alimentul de sărbătoare, cu toate acestea, în unele regiuni este mai des consumată, alcătuind baza unor fierturi, iar dacă ea lipseşte, este adesea adăugată slănina, chiar dacă în cantităţi reduse. Sub impactul populaţiilor din sud, respectiv influenţa orientală bizantină, turcă, arabă, armenească, au fost introduse sarmalele şi mititeii, au apărut pilaful, ciulamaua, tocăniţa, tuslamaua, musacaua, ghiveciul, zacusca, rahatul, baclavaua şi alte dulciuri însiropate. ,,Ciorba" este tot un cuvînt de origine turcească şi reprezenta iniţial fiertura consumată de ienicerii turci.

Bucătăria maghiară - secuiască din Ardeal este o bucătărie foarte hrănitoare, preparatele având o valoare nutritivă ridicată, orientată către omul care munceşte din greu, care trăieşte cumpătat, dar care ştie să petreacă în vremuri de sărbătoare. Caracterul aparte al acesteia este dat de mai mulţi factori. În primul rând se caracterizează prin folosirea mai intensă, mai pregnantă a mirodeniilor şi a verdeţurilor existente pe plan local, caracteristice sunt supele şi sosurile de fructe, cu gust dulce-acrişor, folosirea intensivă a piperului şi a ardeiului iute şi dulce - paprika. O prezenţă constantă este şi cea a turtelor, cozonacilor şi aşa-numitelor pogăci, tradiţionale etniei maghiare. Guba cu mac este cunoscută de acum 300 de ani în istoria gastronomiei transilvane. Atestarea sa se face în ,,Cartea bucătarului meseriaş” apărută în anul 1695 la Cluj . Faima ei a luat amploare datorită credinţei populare care consideră că macul aduce succes şi mulţi bani pentru Anul Nou. Mâncărurile mai cunoscute sunt: papricaşul de pui cu găluşte, gulyas – gulaşul secuiesc, ceangăiesc, varza secuiască, supă secuiască - guler de croitor. Pe lângă influenţele naţiilor ardelene, balcanice şi ruso-ucraineene asupra bucătăriei maghiare din Ardeal este incontestabilă influenţa bucătăriei ungare.

Populatia săsească, de origine saxonă este o cultură de inspiraţie austriacă care prefera combinaţii inedite de sosuri de fructe şi carne, cu apetit pentru gustul dulce-acrişor, precum ciorbă din rubarbă cu stafide, scorţişoară, dreasă cu smântână grasă, supa de mere sau aşa-zisa ciorbă de friptură ,,Brodelawend”, ciorba de miel cu chervar servită de Paşti, varză călită cu cârnaţi afumaţi, găluştele din cartofi ,,Knodel”, kaiserul săsesc, lebărvurstul fin condimentat, sosurile acrişoare de mere, vişine şi agrişe servite cu fripturi, ,,Hetschumpetsch-ul”gemul de măceşe, prăjitura ,,Hildenburg”, hecleşul ,,Hanklich” prezent la orice sărbătoare, felurite keksuri şi turta dulce cu miere împărţită copiilor de Crăciun, cremeşul/cremşnitul sau gogoşile aburinde servite mai ales de carnaval/Fasching, prăjitura răcoritoare cu rubarbură de primavera, sunt câteva dintre mâncărurile delicioase nelipsite din meniurile gospodinelor săsoaice.

O contribuţie însemnată a avut bucătăria evreiască prin comunităţile sale dispersate pe întreg teritoriu ardelenesc. Ciolent, şolent sau şolet este o mâncare delicioasă şi săţioasă.

Bucataria armenească excelează cu produse culinare, precum gata şi burna, aganciabur - supă din hurut (concentrat din verdeţuri muiate în lapte acru şi uscate) şi cu urechiuşe (mici colţunaşi umpluţi cu carne) servită de Sfînta Maria. Sunt cunoscute şi hurut de Gherla, anusabur – o supă-cremă dulce, făcută din arpacaş, stafide, zahăr, nuci, scorţişoara, lămâi, portocale, apă de trandafiri, dalauzi (prăjitura cu mac), raţă cu prune, pui armenesc, Tukmads (supă de legume), supă armenească de fasole cu fructe uscate.

[dininimapentrumine]

Opreste-te din judecata!

Un croitor bătrân locuia într-un sat mic și coasea haine foarte frumoase și le vindea la un preț bun.Într-o zi, un sătean sărac a venit la el și i-a spus :Faci mulți bani din afacerea ta, de ce nu-i ajuți pe săracii din sat? Uită-te la măcelarul din sat care nu are mulți bani și totuși în fiecare zi împarte săracilor bucăți de carne gratis. Croitorul nu i-a răspuns și a zâmbit încet…Bietul om a…