#dinu popescu poezii

[dinupopescu]

NE VEDEM?

Ne vedem într-o joi, pe la 5 sau la 6?La localul din colț, îmbâcsit de tutun.Ne vedem să-nviem amintiri printre vase;Doi copii plini de riduri și sărutul de scrum. Ne vedem într-o marți, ne vedem doar o oră?O plimbare prin parc și sărutul frugal.Ne vedem într-o luni, un poet te adoră,Sta-vom îmbrățișați pe nisip, pe vreun mal. Ne vedem într-o miercuri, la un film, știi locația,Cinemaul…

[dinupopescu]

NINGE VIAȚĂ, NINGE MOARTE

Ninge iară, ninge iarnă,Fulg turbat și fulg prudent,Ninge viață, ninge vară,Ninge sfânt și indecent.Ninge pe strada murdară,Ning păcate, mor iubiri,Ninge și mai trece-o seară,Ne transformă-n amintiri. Ninge ziua, ninge noaptea,Ninge ca un sentiment,Ninge, Doamne, ninge soarta,Ninge, dar eu sunt absent. Cine naște, cine pleacă,Ninge și parcă ne doare,Bieți bătrâni, copii se joacă,Ninge peste văi…

[dinupopescu]

Un om prea târziu

Un om prea târziu

Un om din alte vremuri, Un om de peste timp, Exiști, te zbați și tremuri, Iar eu nu te mai simt.

Un om din altă lume, Un mort prin Univers, Arzând ca un tăciune, Prin lumea fără sens.

Un om din alte gânduri, Un spirit hăituit, Pe-a zgomotelor vânturi Dansând năpăstuit.

Un om fără de moarte, Un om ce a pierit, Și tot ce-a fost și toate Apoi s-au năruit.

Un prunc neprihănit, Un hoit azi decompus, O…

[dinupopescu]

Mesaj către Tine

Vreau să-ți fiu eu cel din urmă mesaj, Mesajul ce transcende orice moarte, Hachița mea, al meu ultim clivaj, E de-a sfida orice împietate.

Vreau să-ți fiu eu cel din urmă atuu, Ce te-a-mbrăcat cândva în mantia vieții, Și orice eu, și chiar și orice tu, Să spulberăm superficialul sorții.

Vreau să fiu viscol, soare și durere, Vreau să fiu viu și vreau să nu mai fiu, Iar în final, la dulcea…

[dinupopescu]

Sfârșituri în doi

O noapte de tăcere, O noapte de pustiu, În noaptea ce nu piere, Când încă eram viu.

O noapte de pasiune, O noapte de extaz, Dar făra compasiune, Și făra să fiu treaz.

O noapte de iubire, O noapte de amor, O noapte în neștire, Prea îmbătat de dor.

O noapte de durere, O noapte de etern, O clipă de plăcere, Un infinit prea tern.

O noapte de speranță, O noapte de banal, Un veac de rezonanță, Un veac…

[dinupopescu]

Moartea, deocamdată

Nici nu știm cum să murim, Nu-nvățăm nici a ne naște – Scurta vreme ce-o trăim, Când din urmă moartea paște,

Și din clipe, și din noi, Amintirile meschine, Totu-i vechi, chiar și noi doi Suntem două limbi străine.

Toți trăim ca să murim, Și doar moartea ne unește, Orice scâncet, orice chin, E nimic, doar o poveste.

Azi ne naștem, azi pierim, Încruntați de ani și schingiuri, Azi trăim, astăzi…

[dinupopescu]

Oda Nebunilor

Mă nasc în fiecare noapte, Iar dimineața mor din nou, În urmă las mii de păcate Mergând tiptil spre-al meu cavou.

Alte amoruri trec de veacuri, Toate sunt vechi la fel ca ieri, Oameni noi, aceleași gânduri, De ești om, speri și disperi.

Strigă-n hăuri disperarea, Cern amarul nesfârșit, Trăind sfânta deziluzie, Sunt un spirit hăituit.

Privesc către morți și Lună, Mă privesc în Univers Simțind…

[dinupopescu]

Chimie lirică

Fiecare atom se descompune în zgomotul inefabil al infinitului mut. Îmi zdrelesc pielea și mă lepăd de falduri. Durerea se disipă odată cu timpul ce curge în sensul invers al inerenței mele. Tic, tac. Mă îmbrac în Univers și mă dezbrac în Abis. Big Bang și Big Bounce. Un moment. Tic, tac. Timp. Spațiu. Materie. Aerul intră și iese. Apoi își continuă drumul lent spre alte sufluri. Tic. Tac. Proton…

[dinupopescu]

Ultima povară

Eu am murit aseară, Nu mă voi naște mâine, Iar veșnica-mi povară Sa-ți fie-n rugăciune.

M-am despărțit de trup, M-am cufundat în cer; Cuvântul meu cel mut Și ultim a fost „pier”. Dar am pierit demult, Ori n-am trăit vreodată, În Univers un fald Pe-o șină nesperată.

Și îmi alină zborul Toți cei ce au murit, Cei ce-au simțit amorul Și azi sunt nesfârșit.

Din tine și cu tine Mai fac un legământ, Să…

[dinupopescu]

Naşterea

Acum nu e nimic, e tot, Un infinit de puritate, Nu sunt și nici nu mă suport, Iar lumea – o neclaritate.

E un abis atât de sur În obârșia existenței, Sfințenia cea făr` de cusur Din ignoranța aparenței.

Nu sunt cuvinte chiar deloc, Și nici lătrat ori păsărele, Ori gânduri sau angoase – ioc! Nici vis, nici clinchet de zăbrele.

Nu e nici spațiu, nu-i nici timp, Vreun dumnezeu, vreo elegie, Căci…

[dinupopescu]

Moartea unui an

Mai dă-mi măcar un an ca să iubesc, Baremi un an mai vreau ca să inspir, Să simt, să sper și să trăiesc, Măcar un an mai vreau ca să expir.

Mai dă-mi măcar o clipă de placere, De efemer și de banal sublim; Din zgomot, clipa de tăcere E scursă dintr-un timp mult prea infim.

Mai dă-mi iubire și singurătate, Dă-mi viața împărțită între noi, Momentele de plină plinătate Și clipele în care unul eram…