#poezii moarte

[dinupopescu]

NINGE VIAȚĂ, NINGE MOARTE

Ninge iară, ninge iarnă,Fulg turbat și fulg prudent,Ninge viață, ninge vară,Ninge sfânt și indecent.Ninge pe strada murdară,Ning păcate, mor iubiri,Ninge și mai trece-o seară,Ne transformă-n amintiri. Ninge ziua, ninge noaptea,Ninge ca un sentiment,Ninge, Doamne, ninge soarta,Ninge, dar eu sunt absent. Cine naște, cine pleacă,Ninge și parcă ne doare,Bieți bătrâni, copii se joacă,Ninge peste văi…

[cristianlisandru]

Însuși Iuda daune ne cere

Vreme de bilanț, un același lanț Interzice zboruri solitare, Dar într-un mormânt plânge un Cuvânt, Pregătindu-și propria-nălțare. Ne mai fandosim, ne mai regăsim, Suntem rătăciți printre păcate, Între of și dor, niște gânduri mor, Iar ceva mai bine nu se poate. Un întreg alai pe-un picior de plai, S-a făcut un show din Înviere, Iar dintr-un birou, pervertit la nou, Însuși Iuda daune ne cere. ♣…

[my-life-is-like-a-book]

Mihai Eminescu ✒️

[lizzybugg]

Because I have a list of Thomas Cresswell lines from Stalking Jack the Ripper series, here are my favorite lines from Audrey Rose Wadsworth (the muscle).

If he ruined my prospects of placing in this academy, I’d murder him. Hunting Prince Dracula

If Mr. Thomas Ridiculous Cresswell were calling at this indecent hour, especially after his reprehensible behavior… Hunting Prince Dracula

I’d grab him by the lapels and press my lips against his, not caring an ounce about being untoward. I’d tell him over and over how much I adored him, even when I wished to strangle him. Hunting Prince Dracula

“That is the stupidest thing I’ve ever heard come out of your mouth.” Hunting Prince Dracula

“There’s more to this idiocy?” Hunting Prince Dracula

Corpses and thieves and foul odors were one thing to contend with in dark, wretched places. Bats and spiders were where I drew the line. Hunting Prince Dracula

Logic took a holiday and didn’t bother returning. Hunting Prince Dracula

Thomas dropped Poezii Despre Moarte along with his jaw, it seemed. “Not one word, Cresswell.” Hunting Prince Dracula

But I knew he’d destroy himself to save me and not give it a second thought. Hunting Prince Dracula

Mr. Thomas Cresswell might not truly hold the title of prince, but that was perfectly fine. To me, he’d always be the king of my heart. Hunting Prince Dracula

I longed to kiss Thomas, not accidentally eviscerate him. Escaping from Houdini

I scanned him from head to toe in his dress suit; surely looking so handsome had to be a criminal offense. Escaping from Houdini

God save me, I wanted him. Escaping from Houdini

I turned to Thomas, hands wrapped around my goblet to avoid strangling him. “Are you quite mad? You could have been hurt!” Escaping from Houdini

“I truly dislike you sometimes, Thomas James Dorin Cresswell.” Escaping from Houdini

“My partner in crime and debauchery,” I said, clinking our glasses together. “I am a lucky woman, indeed.” Escaping from Houdini

“My heart is yours, no sleight of hand will steal it.”Escaping from Houdini

“Watch yourself, sir. I’d hate to kick you by accident.” Escaping from Houdini

The cards slipped from my gloved grasp, I swore in foul ways, and Mephistopheles practically wheezed with delight. I hated him. Escaping from Houdini

I hoped my expression appeared like longing and not constipation. Escaping from Houdini

“Don’t make me sneak spiders into your cabin. I am not above dirty warfare.” Escaping from Houdini

Mephistopheles pulled out his pocket watch as if he was only now remembering an appointment with Satan. Escaping from Houdini

“First, I am not anyone’s toy, sir. And second, if Thomas was upset, don’t you believe he would be the one standing here, challenging you for my affections?” Escaping from Houdini

“Honestly, you're both infantile.” Escaping from Houdini

There was no world I wanted to live in where Thomas Cresswell wasn’t a part of it. No matter the odds stacked against us, I’d fight for him until I drew in my last, shuddering breath. Even in death I’d never stop coming for those who threatened my family. Because that’s what Thomas had become. He was mine—I’d chosen him just as he’d chosen me, and I’d defend him with everything I had. Escaping from Houdini

Thomas carefully stepped beside me. He was worried for the old man’s safety, not mine. Capturing the Devil

“Cresswell, there’s a cat following you.” Capturing the Devil

Lord help me, but the cat seemed to perk up at the thought. It was a Cresswell through and through. Capturing the Devil

I drew in a breath, hoping to leash myself before I sprang across the parlor and strangled the Duke in front of too many witnesses. Capturing the Devil

Perhaps he’d brought us here to get stabbed for giggles. Capturing the Devil

In any universe where they were conspiring, it meant trouble. Capturing the Devil

If the Devil thought he was getting any of my cake, he was sadly mistaken. Capturing the Devil

I was no Devil, but I never claimed to be an angel, either. Capturing the Devil

[paradoxqueen]

Blestemat Să Fii

Blestemat să fii

Demon al iubirii.

Îmi bagi idei proaste

Și naive în cap.

Blestemat să fii

Și să mă lași naibii în pace.

Nu am nevoie de speranțe moarte,

Nici de toată durerea aceasta

Cauzată de o iubire moartă.

Mi-ai omorât inima,

Ca să râzi singur.

Sper că te-am amuzat

Și că altora le este ciudă

De cât ai râs pe seama mea.

Blestemat să fii

Până la moarte.

[soapte-din-pagini]

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visător la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce Până-n fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare.

Mihai Eminescu

[hinorogu]

E marea prea adanca si valuri ma ineaca Pierdut de mine, in neguri ma scufund Nu pot sa-Ti cer salvare, furtunile sa taca N-am glas ca sa Te strig, caci glasul mi-e infrant.

E vina mea, si nu prin Tine am ajuns in mare Nu merit iubirea-Ti, sunt doar o frunza-n vant Si nu pot sa ma iert, si nici sa cer iertare Nu pot privi inaltul, din lumea din mormant.

Mi-ai dat ochi sa Te vad, si merg tot in pierzare Razand, nebun si mandru, si ignorandu-mi moartea. Nu-s demn de Tine, nu merit indurare Si nu sunt drept. Dar Iti iubesc Dreptatea!

- hinorogu

[bastionulortodox]

„Suntem fiii Bisericii și nu ne vom despărți de ea. Se deschide o eră nouă în lume, care trebuie umplută de duh, idei și activități creștine. Creștinismul reînvie, dar sarcinile creștinilor sunt mari. E vremea unui nou apostolat” - Valeriu Gafencu

„Suntem fiii Bisericii și nu ne vom despărți de ea. Se deschide o eră nouă în lume, care trebuie umplută de duh, idei și activități creștine. Creștinismul reînvie, dar sarcinile creștinilor sunt mari. E vremea unui nou apostolat” – Valeriu Gafencu

Cu fiecare zi ce trecea Valeriu se apropia de moarte. În ultimele luni de viață a fost vioi, bucuros, a scris poezii și ne-a vorbit cu însuflețire. În ziua de prăznuire a Întâmpinării Domnului din 1952 ne-a chemat, pe mine și pe Gheorghe [Jimboiu], și ne-a spus: – Doresc mult să slujim Domnului întru totul și întru toate. Suntem fiii Bisericii și nu ne vom despărți de ea. Se deschide o eră nouă…

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Muzică Creștină 2020 „Cheia credinţei e acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu drept realitatea vieţii”

Credinţa-n Dumnezeu nu e pentru-a vedea minuni şi semne, și nici de dragul propriului trup, ci spre a-L şti pe Dumnezeu, supunându-I-te cât de bine poţi. Să I te supui ca Petru, pân' la moarte. Asta trebuie să-ncerci şi să obţii acum. Credinţa-n Dumnezeu e acceptarea cuvântului Său drept realitatea vieţii. Să practici cuvintele spuse de El, poartă-le în tine însuţi. Asta-i împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Mâncând şi bând cuvântul Lui Îl poţi cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu şi-L poţi mulţumi pe Dumnezeu. Mâncând şi bând cuvântul Lui poți dobândi o mai mare cunoaștere a Sa. Doar atunci I te poţi supune şi Îl poţi iubi. Ăsta este scopul credinţei în Dumnezeu. Credinţa-n Dumnezeu e acceptarea cuvântului Său drept realitatea vieţii. Să practici cuvintele spuse de El, poartă-le în tine însuţi. Asta-i împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Credința-n Dumnezeu e să cauți să fii desăvârșit de El şi să I te supui în tot. De poţi să te supui fără plângeri lui Dumnezeu, fiind atent la toate dorinţele Lui, cu statura și stilul lui Petru, atunci reuşeşti în credinţă şi eşti câştigat de Dumnezeu. Dar dacă vrei să vezi semne şi minuni, punctul de vedere-al credinţei tale-i greşit. Credinţa-n Dumnezeu e acceptarea cuvântului Său drept realitatea vieţii. Să practici cuvintele spuse de El, poartă-le în tine însuţi. Asta-i împlinirea scopului lui Dumnezeu.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

S-ar putea să vă placă și: Mai multe poezii crestine despre Dumnezeu

[stiri-noi]

Personalitatea Zilei: Vasile Alecsandri

Scriitorul si politicianul român Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821, in Bacău, judeţul Bacău. Există însă opinii că s-ar fi născut in 1819 sau chiar în 1818.

Cariera:

A copilărit pe moşia de la Mirceşti a tatălui său, medelnicerul Vasile Alecsandri. In 1834 absolvea pensionul lui Victor Cuenim, deschis în 1828 la Iaşi. A studiat la Paris, după moda vremii, in perioada 1834-1839 si s-a inscris apoi la facultatea de medicină. A abandonat si a urmat o perioadă cursurile facultatii de drept. Preocupat de literatură, a renunţat si la drept, in această perioadă începând să scrie versuri in limba franceză. In 1839 părăsea Franţa si făcea o călătorie in Italia, culegând impresii care se vor regăsi in primele scrieri în limba română (Buchetiera de la Florenţa si Muntele de Foc).

In 1840 publica in revista Dacia literară nuvela Buchetiera de la Florenţa si devenea director al teatrului din Iaşi. A scris in acest an vodevilul Farmazonul din Hârlău, jucat pe scena din Iaşi. In anul următor prindea viată pe aceeaşi scenă piesa Modista si cinovnicul.

In 1842, dupa o călătorie prin munţii Moldovei, scria Doinele, primele sale poezii românesti, un an mai tarziu, nuvela O primblare la munti. In 1844 se afla la conducerea revistei Propăsirea, alaturi de Mihail Kogălniceanu si Ion Ghica si publica o parte a Doinelor, nuvelele O primblare la munti si Istoria unui galben.

In 1845 ii cunostea pe Nicolae Balcescu, ce ii va fi prieten, si pe Elena Negri. In urmatorii doi ani o însoţea pe Elena Negri, de care se îndrăgostise, intr-o călătorie in Italia, Austria, Germania si Franţa. Iubita murea la întoarcerea in tară, pe vapor. A scris in 1847 piesa Piatra din casă.

In timpul Revolutiei din 1848 scria poezia Desteptarea Romaniei si redacta împreună cu alti patrioti, petiţia Dorinţele partidei naţionale din Moldova, cuprinzând revendicările ce trebuiau aduse la cunoştinţa domnitorului Mihail Sturza. S-a refugiat in munţi, apoi la Brasov, după înăbuşirea revoluţiei, evocând aceste întâmplări în fragmentul de proză Un episod din anul 1848. In 1849 scria studiul Românii si poezia lor, sub forma unei scrisori către A. Hurmuzachi, publicat în revista Bucovina si in 1850 se juca la Iaşi Chirita în Iasi sau Două fete si-o neneacă. Peste doi ani apărea la Iaşi prima parte din colecţia de opere folclorice Poezii poporale. Balade (cântece bătrânesti) si prima culegere de teatru, Repertoriu dramatic, se juca piesa Chirita în provincie. In 1853 publica la Paris primul volum de poezii originale, Doine si lăcrimioare si la Iasi, a doua parte a Poeziilor poporale. In urma calatoriei intreprinse în sudul Franţei, în Spania si în nordul Africii, redacta jurnalul Călătorie în Africa, care vor fi publicate in 1855, in revista condusă de el, România literară.

In 1859, după săvârşirea Unirii, pleca într-o misiune diplomatică la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoaşterea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A abandonat activitatea politică in 1860 si s-a retras la Mircesti, compunând piese de teatru, printre care Rusaliile si câteva Cântecele comice. A plecat insă din nou in misiune diplomatică in 1861, trimis de Cuza in vederea recunoaşterii Unirii de marile puteri europene.

In 1866 a apărut întreaga colectie a Poeziilor poporale, intr-un singur volum. A fost numit membru al Societatii literare române pentru cultura limbii, care va deveni Academia Română in 1879. In 1885 a fost numit ministru plenipotenţiar al României la Paris, post pe care l-a deţinut până la moarte.

Vasile Alecsandri a murit la 22 august 1890 si este înmormântat in curtea conacului său din Mirceşti.

Pe scurt despre Vasile Alecsandri:

Nume: Vasile Alecsandri Ocupatia: scriitor, politician, diplomat Data nasterii: 21 iulie 1821 Zodia: Rac Locul nasterii: Bacău, judeţul Bacău, România Părinţi: Vasile Alecsandri si Elena Cozoni Frate: Iancu Alecsandri Nationalitate: Româna Religie: Ortodoxa Data si locul decesului: 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi Stare civila: căsătorit Soţia: Paulina Alecsandri

De ce este faimos Vasile Alecsandri?

Este una din personalităţile marcante ale literaturii române, dar si ale vieţii politice romaneşti din secolul al XIX-lea.

De ce ne place Vasile Alecsandri?

Bardul de la Mirceşti a îmbogăţit literatura română cu volume de poezie, teatru si proză.

Articolul Personalitatea Zilei: Vasile Alecsandri apare prima dată în RoVestea.

[dinupopescu]

Un om prea târziu

Un om prea târziu

Un om din alte vremuri, Un om de peste timp, Exiști, te zbați și tremuri, Iar eu nu te mai simt.

Un om din altă lume, Un mort prin Univers, Arzând ca un tăciune, Prin lumea fără sens.

Un om din alte gânduri, Un spirit hăituit, Pe-a zgomotelor vânturi Dansând năpăstuit.

Un om fără de moarte, Un om ce a pierit, Și tot ce-a fost și toate Apoi s-au năruit.

Un prunc neprihănit, Un hoit azi decompus, O…

[cristianlisandru]

Iar triștii lumii trag la sorți...

Tot încercăm să fim în trend, Să mai bifăm un happy-end, Bătând la ușile din dos Cu un cuțit ajuns la os. Eu îți repet că-i inutil, Demers absurd, demers futil, Doar dragostea crescută-n noi Ne mai salvează pe-amândoi. Într-un imens și trist bazar Se vând decepții la cântar, Iar triștii lumii trag la sorți Cine cerșește pe la porți. Dar eu și tu, și tu și eu, Ni-l amintim pe Dumnezeu, Iubindu-ne,…

[blonde-and-sapiosexual]

Moarte lină

Mă simt aspru si mă doare

E-o durere apăsătoare

E-o schimbare îngropătoare

Liniște scârțâietoare.

E ceva ce-l sperie tare?

Ce-i dă stări măcinătoare?

Pare a fi dezvirginare?

Nu, că nu-i intre picioare

E mai sus și-mi curg șiroaie

Trupu-mi zgâțână-n amploare

Mi-l împinge si mă taie,

E o lamă ce-mi sapă trupu',

Mi-l golește pe-năuntru

Sufletu' mi-l spintecă

Dar...somnul mă vindecă.

Moarte lină, moarte lină

-R.

Am scris poezia asta noaptea trecută..gândindu-mă că nu voi mai fi într-o zi si nu voi mai scrie poezii. Ia si unge-ti sufletul. Noapte bună.

[news24hrou]

Mihai Eminescu, poezii scurte. Ultima poezie, scrisă cu o oră înainte de moarte Mihai Eminescu, poezii scurte. Pe 15 ianuarie, sărbătorim 169 de la nașterea marelui poet național, Mihai Eminescu. Poate cea mai de impact poezie a sa rămâne cea scrisă cu o oră înainte de moarte, pe care se cade să o amintim și cu această ocazie. http://bit.ly/2VVEzCe

[highink]

#60

Mi-ai luat puterea de a scrie şi ai transformat-o în mâl pe sub unghiile tale. Unghiile care zgârie societatea pe ochi şi acelaşi jeg care se revarsă peste răni şi sânge. M-ai făcut să simt piele pe os. Să îmi dau seama cât de lesne, plasma asta de-i zicem "corp" se poate dizolva-n cearşaf ca pastilele-n pahar. Zeama gelatinoasă, dulce, care-şi ia săr din mare, din creaturile înotătoare se simte poşircă Unirea care nu leagă nimic de nimic. Crestături pe piele. E brăzdată pe sub păr. Auzul e înfundat. E curent continuu între două guri goale de cuvinte şi pline de aer. Temperatura promite cu jumătate de buză bătută de îngheț şi cu cealaltă jumătate, arsă şi neagră, că se va potoli totul şi se va alege un anotimp intranzitar. O ciupercă pe talpă pentru fiecare fir de iarbă fumat. Suntem păduri, de la genunchi în sus. Doar că mai trişti, neanimați... Apa-n secetă e ca sângele-n mort: teoretic există. Teoretice cum sunt popasurile tânguirilor neuniforme ale unor forme verbale fără dogmă. Fără ritm. Cărând un sac de piele cu dureri, târând mucegaiuri pe labele picioarelor, ne găsim poezie. Şi nu-n luminişul dintre crengile proprii, ci în priviri. Şi facem poezie dintre craci... Vorbim de loialitate cu amantul la un pahar de alcool, în post mare. O andaluzie socială perpetuă. O dorință să se defrişeze toate pădurile existente sufletului. Omorât trib de fericiți bolnavi, cu privirile limitate la râmele fericite de sub pietre colorate de sticlă. Nu se alege nici pe una, nici pe alta, nici pe mine, nici pe tine. Vorbind de tine... ai murit acum mult timp şi-mi lipseşti... Şi nu-nțeleg cum trăiesc ei şi se simt ca morți... Cu coate reci când treci de ei sau când îi prinzi în strânsori vechi. Se solidifică tot mâlul de sub unghiile tale care formează tăişuri şi zgârii din propria mea inițiativă, şi urlu de tine că mi-e frică, şi fug la tine că mi-e dor, şi fug la tine, dar eşti mort... Şi m-arunc pe tine, pe tine şi pe tine, că m-ați făcut secetă şi trup rece. Urăsc să urăsc, dar mai mult iubesc să iubesc. Iar iubirea cere ură şi disperare, moarte şi chin. Aşa am ajuns să ne iubim de-adevăratelea, în cărți, poezii dintre picioare, priviri în ochi şi-n penetrări.

[totulareosolutie]

Onoarea nu se vinde.. Fac din noapte si zi, Scriu poezii si fac hartii..

De jos pana sus, e drum lung da’ merita Fiecare bulangiu, fiecare piedica… Trec peste toate, ma-ndrept catre moarte, Da-ncerc sa ma-ndrept inainte de toate.

#el nino