#dovleci

[emalascoala]

Cum să coși un dovleac

Vă propun o activitate simplă de cusut: Cum să coși un dovleac din material textil. E o activitate pe care o puteți realiza toamna, când e vremea dovlecilor sau oricând aveți nevoie de un proiect cu ac și ață. Vă prezint mai departe materialele de care aveți nevoie și pașii pe care să îi urmați. Materiale pentru un dovleac material textil – eu am folosit bumbac vatelină pentru umplutură ac și…

[filmelemonicai]

A Visceral, Brutal & Real Horror Story: despre „The Zone of Interest” (2023) *****

Soții Hedwig (Sandra Hüller) și Rudolf (Christian Friedel) au o viață perfectă, la care visează de când aveau 17 ani. Au o familie frumoasă (5 copii și un cățel năzdrăvan), o casă cu teren (lângă un râu), o curte în care Hedwig crește kale, dovleci, viță de vie și flori (printre altele), o piscină cu tobogan, o seră mare ca-ntr-o grădină botanică, servitori care le îngrijesc constant grădina și casa. S-au mutat de 3 ani din oraș la țară, făcându-și o viață bucolică, al cărei ritm este marcat de întâlniri cu prietenii (și copiii lor), mese în familie, vizite de la mama soacră (mândră nevoie-mare de cât de bine s-a realizat fiica ei), pescuit și ieșiri cu barca... Trăiesc într-o bulă parfumată, confortabilă, pe care simt că o merită.

Singurul inconvenient – deși niciunul dintre membrii familiei nu e prea deranjat de asta – este zidul de beton care îi desparte de zona de lângă: lagărul de concentrare nazist Auschwitz (Polonia), al cărui comandant este fix Rudolf Höss... Marea problemă a familiei Höss e doar mutarea lui Rudolf în Oranienburg, aproape de Berlin: Hedwig nu vrea să vină cu el (cum și-ar putea părăsi casa de vis?), așa că merge singur, fracturând familia.

Rudolf are mai multă compasiune pentru propriul cal, decât pentru evreii uciși cu sutele (vreo 500 în 7 ore, mai exact, grație noului crematoriu circular super eficient, inventat de naziști). Hedwig n-are nicio problemă cu primirea unor cadouri pătate de sânge – scena cu haina de blană este zguduitoare. Nici cu norul portocaliu de flăcări și fum, care pătează însângerat cerul și luminează ferestrele casei, noaptea. Sau cu faptul că au casa plină de evrei care le îngrijesc copiii și grădina. Iar băieții lor se joacă nu doar cu soldăței, ci și cu dinți umani.

Juxtapunerea între idilicul domestic și ororile lagărului este obscenă. Termenul derivă din grecul „ob skené” (în traducere, „în afara scenei”), iar filmul regizat și scris de Jonathan Glazer fix asta face: stabilește o divizie strictă între ce e vizibil pe ecran și ce nu. Scenariul nu-ți arată direct ororile și violența care au loc dincolo de zid. Le transmite simbolic, elegant și sistematic, prin culori, sunete (vezi începutul și finalul peliculei sau secvențele cu fetița poloneză filmată în infraroșu, noaptea), gesturi, simboluri (poveștile spuse de Rudolf copiilor săi, ca cea a fraților Hänsel și Gretel și a vrăjitoarei împinse în cuptor de micuți) – care sunt atât de pătrunzătoare încât ești scufundat complet în obscenitate și genocid și ești stors de orice urmă de speranță, la final.

Pe cât de multe orori vezi pe ecran, pe atât de multe rămân nespuse. Urmăriți filmul, citiți și povestea nepotului lui Rudolf (Rainer), și descoperiți că cel dintâi era un profesionist desăvârșit (care a reușit să omoare 40.000 de evrei în doar 56 de zile, deci peste 7.000/zi!), că șoferul lui ștergea constant căpșunile din grădina familiei de cenușa adunată și că cei mici au mers cu tati la serviciu într-o zi, purtând la gât plăcuțe de metal, pentru a nu fi confundați cu evreii din lagăr și a fi omorâți...

Nu știu cât de mult contribuie la asta faptul că străbunicul meu (Alexandru Timu) avea sânge de evreu, dar Holocaustul m-a lovit mereu în plex și orice poveste cinematografică despre asta – ca „Schindler’s List” (1993), „La vita è bella” (1997), „Train de vie” (1998), „The Pianist” (2002) sau „The Boy in the Striped Pajamas” – mi se pare necesară (profesorii de istorie ar trebui să-și ducă elevii la cinema, să vadă „The Zone of Interest”).

Întrebările care te bântuie mult timp după terminarea filmului sunt aceleași pe care ți le pui de prima dată când înveți, la școală, despre ororile nazismului. Cum au putut oamenii ăștia să facă ce-au făcut: să excludă sistematic evreii și să-i masacreze în masă? Cum a putut Rudolf (și atâția ca el) să-și pună uniforma, să-și sărute familia și să plece zilnic la muncă, dincolo de zid, unde anihila atâtea vieți? Cum au putut nevestele oficialilor naziști să iubească astfel de oameni, sprijinindu-i zi de zi, cu seninătate? Și să-și crească odraslele privind către un viitor național-socialist luminos, în slujba Führerului? Și cum pot unii oameni să nege până astăzi (și e clar că unii o vor face mereu) gravitatea „soluției finale”?

Răspunsul? Istoricii explică că e o combinație de factori: umilința generată de pierderea Primului Război Mondial, teama de comunism (propaganda vitriolică punea semnul egal între iudaism și bolșevism) și grupările naționaliste care voiau să make Germany great again (sună cunoscut?) au creat nevoia acută de a da vina pe cineva (și de a te putea răzbuna, fizic).

Oamenii au înghițit pe nemestecate otrava lui Adolf Hitler, iar justificarea pe care o oferă foștii naziști nu este „Dacă n-aș fi făcut asta, aș fi fost împușcat”, ci „În acel moment, părea că fac ceva corect”. Documentarul Netflix „Ordinary Men – «The Forgotten Holocaust»” (2023) ilustrează fix asta: soldații nu erau monștri, iar motivele lor țineau de un pack behaviour motivat de teama de ostracizare socială. Poate răspunsul la toate întrebările de mai sus este că, în anumite circumstanțe, oricare dintre noi poate comite atrocități.

Filmul are o oră și 44 de minute, dar pare mult mai lung și atârnă greu. Este o capodoperă care, la fel ca „Schindler’s List”, se termină cu o secvență reală, menită să te zguduie și să-ți transmită că istoria nu trebuie uitată – altfel va fi repetată. „The Zone of Interest” a fost laureat cu Marele Premiu la Cannes, a câștigat 3 BAFTA și a primit Oscarul pentru „cel mai bun film străin” și „cel mai bun sunet”. Le merită din plin și toate aplauzele din lume: e o istorie dureroasă și care creează neputință în orice privitor. E de neratat!

Sursă foto: imdb.com.

[fregolicotard]

21.10.2019

Home alone today! Which meant dumpling party, Netflix and naps!

#294of365

[haihui-anyhoo]

Un câmp cu dovleci

[officialromaniantranslatiuni]

De pe un grup de FB al profesorilor de lb engleza.

Intrebare: cum mai sarbatoriti Halloween in conditiile actuale?

R1: Eu tot fac concurs de dovleci.

R2: jack o'lantern e flacara data de diavol

R3: mie mi-a zis directoarea sa nu fac nimic pt ca e scos din programa

R4: e sarbatoare satanista

R5: merg oare americanii de sf vasile cu capra?

[oradu-blog1]

The #taste of #her #childhood #bostan #haloweenjuice 🎃 #juice #followme #suc #dovleci (at Lakeside Tower ABCD IMPZ Community)

[pitykul-blog1]

dovleci de Halloween | arta rurala de Halloween | Halloween pumpkins ...

Dentist-who

[d-razvan]

Gamma Ray - Heading for Tomorrow (1990)

Gamma Ray – Heading for Tomorrow (1990)

Într-un univers destul de încrâncenat, zâmbărețul german (de vest – la început) Kai Hansen insista să-și ducă mai departe coconia, deși agitația Helloween l-ar fi putut îndrepta către aspectele mai crude din Walls of Jericho. Perseverența asta s-ar putea numi astăzi ”marketing”. Decadele ce au urmat apariției acestui prim album post-Dovleci aveau să demonstreze sinceritate și felul unui artist de…

[gandurile-divinitatii]

4 -> 5 Mai

Faina zi. Superba. Soare, caldura, placut si genial. Incep ziua cu o cafea, o asezonez cu o tigara si cu o mana de ajutor ma apuc de treaba. Teapa, ca slefuitoru’ magic nu ii asa magic si.. ii cam sare rola. Astia-s defapt niste “muguri de planuri”. Din bucatile astea seci, odata plina de viata, se naste o mizerie de filigorie. Urmeaza seri pierdute acolo. Urmeaza dimineti imbibate-n vara, sigur vor urma si randuri peste scanduri. A mers ce-a mers, juma’ din treaba e facuta, urmeaz-un scurt dus rece, o urcare pe cantar. Si-ncepe paranoia. 89,5. Sunt mai aproape decat ma asteptam. Umm.. Okay. Incep sa dispar, incet, incet. E Mai, e-o luna lunga, incep iar lucru. Iunie-i dupa colt, vreau sa-mi ating obiectivul, vreau un look nou, vreau sa scap de pleata si sa intru-n randu’ tipic , mascat usor de detalii mici care-mi tin autenticitatea. Apuc sa trag draperiile, sa m-arunc in pat, sa dorm lipsit de vise, cu idealul in gand. Si-n toata agitatia asta scurta, se face 10 seara.  Arunc pe mine blugii negri, caut camasa albastruie, o rog pe sefa sa mi-o calce. Ha. Aproape 20 si inca incapabil sa calc o amarata de camasa. Prioritati. Pot conduce un bolid de-o tona si, da-mi face felu’ o bucata de tesatura si-o alta plita calda. Ma rog, seara-ncepe bine si se termina-n dimineata prost. Cu stres , cu nervi, cu certuri, cu oameni prosti. Nu stiu de ce ma mira. Ii stiu, ca asa-i ei. Prostalai. Da aia e, cine se-aseamana , se-aduna. Si totusi ma macina weekendu’. Inca ma macina niste versuri:

“Nu poti sa-ti faci planuri, 

cand altii-si fac planuri cu tine (...) 

 E zi de meci duminica seara, toti stau tepeni Toti iesiti din dovleci vor sa ma scoata din pepeni Peste toate astea ma-ntreb unde ati ascuns nemurirea Sau zambetul ei, sau soarele, sau fericirea Unde am ajuns, de unde am plecat aratati-mi trecutul Invatati-ma sa lupt, va rog , inapoiati-mi scutul Bandajati-mi trupul, in locul unde-mi statea inima Si daca nu va place ce am scris, dati vina pe ea! “

Si-ar mai fi multe, si-ar mai fi multe de zis, multe de scris. M-am mintit ca nu mai scriu. M-am mintit cu o pauza inainte de asta, m-am mintit ca o las sa moara.. Si caut sa fiu sincer cu mine.. si totusi.. ma rezum la profunzime, la substrat. “Uite.. eu, de exemplu, am vazut diavolul ultima data, cand m-am uitat in oglinda.”   Asa ca stau fata-n fata cu mine si-ncerc sa ma gasesc, sa ma privesc. E-ndeajuns sa clipesc ca sa ratez clipa si sa ma pierd din nou de mine. Ma temperez, incet, dar sigur, ma calmez. Cu toate ca nu vreau asta, mi-e clar ca-i cel mai greu, mi-e clar ca-i in defavoarea mea pentru moment, dar mai simplu decat sa visez derizoriu, si-i mai bine pentru viitorul eu. Asa ca-nghit in sec inca o noapte si-ti zambesc. Pana data viitoare, cititorule!:)

“ Ripoff - Primavara “

[i-am-a-dead-star]

Venă de toamnă

Mi-a căzut telefonul din mână și m-am uitat speriat de ce eram înconjurat; mii de palme arămii cu pete galbene de venin și roșii ca sângele erau în jurul meu. Parcă trecuse un război nemțesc iar gloanțele au fost frunzele. Mă încolțeau la fiecare punct cardinal un lung perete de pruni uscați și de cireși bătrâni scorojiți, în care mai vedeai câte-un fruct decedat și maltratat de ploaie și de chiciura. Mă simțeam ca-n închisoare. Picura ușor de pe crengi câte-un strop de apă rece și se auzea ca pe o podea de sticlă. Nu știam ce să fac, să alerg, să mă uit cum ceața coboară ușor peste covorul de frunze moarte și uscate. Am ales să merg. Și-am mers. Dar ce sunet ruginit scoteau cizmele mele prin frunzele de nuc uscate. Mergeam, vedeam în zare câte-o sperietoare de ciorci spânzurată de un par albastru cu negru, care păzea un munte de dovleci putrezi. Mi se părea câteodată că oricât mă depărtam de ea, ea era totuși aproape de mine. O simțeam că-mi suflă-n ceafă. Nu știu de ce . Am trecut pe lângă fântâna. Proastă alegere. Rugina și mușchiul uscat de pe găleata sparta parca devoraul metalul obosit și murdar, și-n apa verde și murdara de mâl parcă înota ceva negru. Nici nu vreau să mă gândesc. După ce m-a trimis Anette în grădină? Am și uitat să-i aduc niste pere. Dar ce ghinion că bunicul a plantat singurul nostru păr în fundul iadului uscat, și mereu mă trimite pe mine. 

[mayaantonyo]

Atelierul de dovleci

#mayaantonyo #mayanto #halloween #pumpkin #dovleac #halloween2020 #copii #ideas #ideedeco #idee #romania

[desenefaine]

Mielul Shaun: Aventuri la fermă Sezonul 1 Episodul 10

Mielul Shaun: Aventuri la fermă Sezonul 1 Episodul 10 *Desene Animate Dublate in Romana*

Mielul Shaun: Aventuri la fermă Sezonul 1 Episodul 10 - Dovleci în pericol / Fermă de atracții online dublat in romana

[turistprinro]

Timp de 4 zile vom avea parte de muzică, live cooking, ateliere pentru copii, Târg de toamnă, must pe loc făcut, prăjituri cu dovleac, înghețată cu dovleac, plăcintă cu dovleac, zacuscă și multe alte bunătăți tradiționale de sezon.

Unde?

În București, în Parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle 🎃✨ Toamna nu a fost nicicând mai strălucitoare, mai magică!

Când?

4 zile de magie și strălucire: 24 – 27 Octombrie 2019! Parcul Herăstrău cu frunzele lui arămii te așteaptă acum, aproape de sfârșitul lui octombrie, să te bucuri de fața caldă a toamnei.

Ce altceva mai facem?

Personalizăm împreună cei 30.000 de dovleci și realizăm cel mai mare zid comun iluminat cu dovleci din Europa!

PumpkinFest este primul festival dedicat dovlecilor personalizați și este organizat de WishFest.

Vino în Herăstrău și bucură-te ca un copil de această veritabilă sărbătoare a luminii și a dovlecilor magici!

Credit foto WishFest

PumpkinFest – primul festival dedicat dovlecilor personalizați Timp de 4 zile vom avea parte de muzică, live cooking, ateliere pentru copii, Târg de toamnă, must pe loc făcut, prăjituri cu dovleac, înghețată cu dovleac, plăcintă cu dovleac, zacuscă și multe alte bunătăți tradiționale de sezon.

[atelierfloristicaleksandra]

Cos de toamna plin cu flori, mere si dovleci concept by Alexandra Crisan

[emilboc]

Concurs de decorat dovleci la Sovata #socute #lasovata #viatainsovata #pumpkin #deco (at Lacul Ursu Sovata)

[dianapopescu]

Legenda dovleacului de Halloween

De ce se obişnuieşte să se facă felinare din dovleci cu prielul sărbătorii de Halloween? Potrivit legendei, această tradiţie a reprezentat iniţial un mijloc de apărare, protecţie faţă de diavol! http://www.diane.ro/2017/10/legenda-dovleacului-de-halloween.html